Indicele meu nu face bine

Si pe care chiar l-am urmarit o buna bucata de vreme, pana cand
m-am luat cu altele. De fapt crestea, cam in zig-zag, dar
linistitor, si eram convins ca vestile pe care le aducea sunt bune.
Dupa ce m-a intrebat amicul meu, l-am cautat si am exclamat, pentru
prima oara dupa mult timp “Uau!”.

Baltic Dry este emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, ia in
calcul peste 20 de rute comerciale si reflecta evolutia costurilor
de transport din industria navala a materiilor prime – minereu de
fier, otel, ciment, carbune. Analistii care il folosesc si il
citeaza spun ca tranzactiile cu materii prime, reflectate in
evolutia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul
viitor al economiei mondiale – creste inaintea si in timpul
perioadelor faste si scade inainte si in perioadele de criza.

“Uau!”, adica indicele meu era la un nivel apropiat de minimul
“ever”, putin peste 1.000 de puncte la inceputul lui februarie. BDI
a inceput sa scada in primavara lui 2008, de la nivelul record de
11.793 de puncte atins la 20 mai 2008, si a tot scazut pana la un
minim de 663 in decembrie 2008. De la inceputul lui 2009, BDI a
oscilat intre 3.500 si 5.000 de puncte. Evolutia din 2008 ii
demonstreaza puterea de predictie, pentru ca a in doua parte a
anului lumea credea destul de putin in criza economica si
financiara mondiala (pe care o separ de criza imobiliara
americana). Baltic era un soi de indicator ezoteric la inceputul
crizei, destul de putina lume il folosea; publicatiile, blogurile
si siturile economice l-au descoperit intre timp si l-au invocat
destul de des. Devenind popular, si-a castigat si critici; cel mai
recent il fac praf cei de la Businessinsider.com, cum ar veni
TataSiMamaLuPresaEconomicaDeScandalSiDeSucces din epoca web2.0.

Eu il cred in continuare si sunt tentat sa spun ca BDI
prevesteste o criza in China. Economia chinezeasca a sustinut
traficul mondial cu materii prime si sufera acum din cauza
reducerii cererii; graitor este deficitul comercial din februarie,
de peste 7 miliarde de dolari, primul deficit din martie 2009 si
cel mai important din ultimii sapte ani. Economistii asteptau un
surplus de circa 5 miliarde de dolari. Valorile nu sunt mari pentru
economia Chinei, dar unu, exista si doi, sunt prea mari pentru
explicatia cu sezonalitatea.

Cred ca prietenii de la Businessinsider gresesc cand privesc
evolutia BDI pe zile. Nu are nicio relevanta ca a scazut in
februarie si creste acum. Importanta este tendinta pe care BDI o
traseaza in timp – luni, ani – si aceasta este de declin. Din
punctul acesta de vedere, daca BDI ar gresi, ar fi pentru prima
oara in istorie.

Si daca adaugam la BDI si pretul in crestere al petrolului si
evolutia marfurilor, metalelor si alimentelor, putem trage o linie
imaginara si sa conchidem ca pretul pe care lumea il va plati
pentru relansarea economica va fi destul de mare.

Doua observatii: prima tine de Baltic Dry, care a fost afectat
de inundatiile din Australia (si inchiderea unor mine care asigurau
cam o treime din carbunele transportat pe mare), dar si de
cresterea numarului de nave. Armatorii au profitat de preturile
scazute si au adaugat capacitati de transport flotelor lor (stiu ca
e greu de crezut, dar unii nu numai ca stiu sa administreze, cu
profit, flote intregi de vapoare, dar mai si cumpara vapoare noi).
Pentru a le pune la treaba, armatorii au acceptat, sunt sigur,
preturi mai mici de transport. De aceea, BDI ar putea pacatui
intr-o oarecare masura. O paranteza, cat amuzanta, cat instructiva:
costurile in crestere cu carburantii au determinat armatorii sa
reduca si viteza navelor, de la 25 de noduri pe ora la 17 noduri.
Noua nave din zece merg acum pe oceanele lumii cu viteza unui
vantulet de primavara; singure superpetrolierele au tot vantul in
panze: criza libiana a crescut pretul spot de la 2.700 la 15.000 de
dolari/zi in numai doua saptamani.

A doua observatie tine chiar de economia chineza. Si de
presiunile care s-au acumulat in zona imobiliara: Chinese Academy
of Social Sciences a avertizat recent ca, din 35 de mari orase,
preturile imobiliarelor sunt supraevaluate in 11, cu 30 – 50%. Iar
masurile propuse de administratia centrala sunt respinse de
primarii si de autoritatile locale, pentru ca imobiliarele
reprezinta surse importante de venituri la buget.
Intre paragraful de mai sus si acesta este o pauza de o noapte. O
noapte la sfarsitul careia Japonia este lovita de un cutremur major
si de un tsunami distrugator. Imaginile cu valul de apa care
antreneaza case, masini, vapoare, animale si oameni sunt
terifiante, bursele deja au deschis in cadere, iar efectele asupra
lumii abia incep a fi cuantificate.

Indicele meu nu face bine, din pacate.