In adolescenta am invatat sa cant la chitara. Dupa cativa ani de
practica am constatat ca s-a schimbat felul in care ascult muzica
si n-am stiut daca e mai bine sau mai rau. Pe de-o parte imi era
teama ca mi-am pierdut o doza de “inocenta” ca ascultator, ca am
devenit prea interesat de ce face si cum face un instrument sau
altul, pe de alta parte ma bucuram ca nu mai sunt un ascultator
naiv. Cam acelasi lucru mi s-a intamplat cu presa scrisa. Dupa ce
aproape zece ani am lucrat ca redactor si editor, am invatat cum se
construiesc publicatiile, care sunt mecanismele economice din
spatele lor si cum se impleteste mesajul scris cu mesajul
subliminal (ma refer la “atmosfera” pe care o degaja paginile
tiparite). Efectul a fost acelasi: mi-am pierdut naivitatea in
relatia cu mass-media si am devenit un fel de “consumator
profesionist” de presa, dotat cu o oarecare abilitate de a discerne
calitatea informatiei care mi se livreaza.
Cu internetul, relatia e putin mai complexa, pentru ca e vorba
de mai multe medii convergente unde comunicarea este
multidirectionala, iar modalitatile de a crea si agrega informatia
sunt adesea diferite de cele utilizate in mediile traditionale.
Chiar si asa, faptul ca utilizez si dezvolt aplicatii in acest
spatiu ma pune intr-o pozitie favorizata in raport cu aceasta cale
de comunicare. Ca si in cazul presei, stiu cum se face si cum
functioneaza, asa ca sunt destul de precaut cu informatia pe care o
primesc. Un exemplu clasic in aceasta privinta este Wikipedia, o
resursa fabuloasa prin cantitatea si diversitatea informatiei, dar
mereu pusa sub semnul intrebarii din perspectiva calitatii pe
motivul ca aceia care contribuie cu material nu sunt in mod necesar
experti in domeniu si nu exista editori profesionisti care sa
verifice acuratetea informatiilor. Mai mult, identitatea
contributorilor este cel mai adesea incerta, asa ca nu este deloc
exclus ca sub numele unui eminent profesor universitar sa gasim un
elev de liceu. In aceste conditii, merita sa apelam la
Wikipedia?
Pe cei care raspund cu “nu categoric” ii invit sa caute in
Britannica informatii despre participiul prezent al verbelor in
limba armeana. Probabil, rezultate asemanatoare vor obtine si din
enciclopedii online in care expertii aproba continutul, iar
contributorii trebuie sa se prezinte cu identitatea reala (cum sunt
Citizendium sau Google Knol). Daca totusi Wikipedia este solutia
cea mai la indemana, atunci cunoasterea mecanismelor care o
guverneaza poate sa minimizeze riscul de a obtine informatii
gresite sau chiar menite sa dezinformeze. Prima observatie este ca
Wikipedia nu trebuie privita ca o interfata transparenta (o
“fereastra”) spre informatia pe care o cuprinde, ci ca o “oglinda”
ce adauga informatiei propriu-zise modalitatile tehnice si
organizatorice in care informatia este asamblata. Cu alte cuvinte,
vom obtine cele mai bune rezultate daca ne vom pune in joc spiritul
critic si vom explora toate straturile informative gazduite de
aceasta resursa.
In primul rand trebuie sa evaluam in ce masura subiectul pe
care-l avem in vedere este controversat. In unele cazuri, astfel de
articole sunt marcate ca atare, dar de cele mai multe ori editorii
ajung la un compromis (aceasta este regula). In aceste cazuri se
intampla ca anumite perspective asupra subiectului sa fie omise din
textul articolului. Cam toate temele cu tenta nationala pot fi
suspectate din aceasta perspectiva. De exemplu, articolul despre
limba aromana nu este marcat in varianta engleza, dar are in spate
o controversa ce anima mai multe natiuni balcanice. In aceste
cazuri este recomandabil sa consultam pagina de discutii, care
poate fi uneori mai informativa decat articolul propriu-zis si, cu
siguranta, ne permite sa apreciem seriozitatea abordarii. O alta
resursa valoroasa este istoricul, care ne permite sa urmarim cum
s-a ajuns la forma publicata.
Dincolo de neutralitate se pune problema corectitudinii.
Wikipedia nu-si propune sa stabileasca adevarul, nici sa fie o
tribuna a opiniilor sau a cercetarilor personale, in schimb pune
accentul pe verificabilitate, astfel incat referintele sunt mereu
la indemana atat pentru a verifica informatia, cat si pentru a
extinde cercetarea. Adesea, pornind de aici, obtinem trimiteri mai
bune decat dintr-un motor de cautare. Pana la urma, o excursie in
spatele paginilor Wikipedia ne permite sa intelegem intreaga
constructie si ne antreneaza sa aplicam acelasi filtru critic
informatiilor de oriunde ar veni. Ne ajuta sa ne pierdem
naivitatea.
Leave a Reply