Tag: Baltic Dry Index

  • Indicele meu nu face bine

    Si pe care chiar l-am urmarit o buna bucata de vreme, pana cand
    m-am luat cu altele. De fapt crestea, cam in zig-zag, dar
    linistitor, si eram convins ca vestile pe care le aducea sunt bune.
    Dupa ce m-a intrebat amicul meu, l-am cautat si am exclamat, pentru
    prima oara dupa mult timp “Uau!”.

    Baltic Dry este emis zilnic de Baltic Exchange din Londra, ia in
    calcul peste 20 de rute comerciale si reflecta evolutia costurilor
    de transport din industria navala a materiilor prime – minereu de
    fier, otel, ciment, carbune. Analistii care il folosesc si il
    citeaza spun ca tranzactiile cu materii prime, reflectate in
    evolutia costurilor de transport, sunt direct legate de mersul
    viitor al economiei mondiale – creste inaintea si in timpul
    perioadelor faste si scade inainte si in perioadele de criza.

    “Uau!”, adica indicele meu era la un nivel apropiat de minimul
    “ever”, putin peste 1.000 de puncte la inceputul lui februarie. BDI
    a inceput sa scada in primavara lui 2008, de la nivelul record de
    11.793 de puncte atins la 20 mai 2008, si a tot scazut pana la un
    minim de 663 in decembrie 2008. De la inceputul lui 2009, BDI a
    oscilat intre 3.500 si 5.000 de puncte. Evolutia din 2008 ii
    demonstreaza puterea de predictie, pentru ca a in doua parte a
    anului lumea credea destul de putin in criza economica si
    financiara mondiala (pe care o separ de criza imobiliara
    americana). Baltic era un soi de indicator ezoteric la inceputul
    crizei, destul de putina lume il folosea; publicatiile, blogurile
    si siturile economice l-au descoperit intre timp si l-au invocat
    destul de des. Devenind popular, si-a castigat si critici; cel mai
    recent il fac praf cei de la Businessinsider.com, cum ar veni
    TataSiMamaLuPresaEconomicaDeScandalSiDeSucces din epoca web2.0.

    Eu il cred in continuare si sunt tentat sa spun ca BDI
    prevesteste o criza in China. Economia chinezeasca a sustinut
    traficul mondial cu materii prime si sufera acum din cauza
    reducerii cererii; graitor este deficitul comercial din februarie,
    de peste 7 miliarde de dolari, primul deficit din martie 2009 si
    cel mai important din ultimii sapte ani. Economistii asteptau un
    surplus de circa 5 miliarde de dolari. Valorile nu sunt mari pentru
    economia Chinei, dar unu, exista si doi, sunt prea mari pentru
    explicatia cu sezonalitatea.

    Cred ca prietenii de la Businessinsider gresesc cand privesc
    evolutia BDI pe zile. Nu are nicio relevanta ca a scazut in
    februarie si creste acum. Importanta este tendinta pe care BDI o
    traseaza in timp – luni, ani – si aceasta este de declin. Din
    punctul acesta de vedere, daca BDI ar gresi, ar fi pentru prima
    oara in istorie.

    Si daca adaugam la BDI si pretul in crestere al petrolului si
    evolutia marfurilor, metalelor si alimentelor, putem trage o linie
    imaginara si sa conchidem ca pretul pe care lumea il va plati
    pentru relansarea economica va fi destul de mare.

    Doua observatii: prima tine de Baltic Dry, care a fost afectat
    de inundatiile din Australia (si inchiderea unor mine care asigurau
    cam o treime din carbunele transportat pe mare), dar si de
    cresterea numarului de nave. Armatorii au profitat de preturile
    scazute si au adaugat capacitati de transport flotelor lor (stiu ca
    e greu de crezut, dar unii nu numai ca stiu sa administreze, cu
    profit, flote intregi de vapoare, dar mai si cumpara vapoare noi).
    Pentru a le pune la treaba, armatorii au acceptat, sunt sigur,
    preturi mai mici de transport. De aceea, BDI ar putea pacatui
    intr-o oarecare masura. O paranteza, cat amuzanta, cat instructiva:
    costurile in crestere cu carburantii au determinat armatorii sa
    reduca si viteza navelor, de la 25 de noduri pe ora la 17 noduri.
    Noua nave din zece merg acum pe oceanele lumii cu viteza unui
    vantulet de primavara; singure superpetrolierele au tot vantul in
    panze: criza libiana a crescut pretul spot de la 2.700 la 15.000 de
    dolari/zi in numai doua saptamani.

    A doua observatie tine chiar de economia chineza. Si de
    presiunile care s-au acumulat in zona imobiliara: Chinese Academy
    of Social Sciences a avertizat recent ca, din 35 de mari orase,
    preturile imobiliarelor sunt supraevaluate in 11, cu 30 – 50%. Iar
    masurile propuse de administratia centrala sunt respinse de
    primarii si de autoritatile locale, pentru ca imobiliarele
    reprezinta surse importante de venituri la buget.
    Intre paragraful de mai sus si acesta este o pauza de o noapte. O
    noapte la sfarsitul careia Japonia este lovita de un cutremur major
    si de un tsunami distrugator. Imaginile cu valul de apa care
    antreneaza case, masini, vapoare, animale si oameni sunt
    terifiante, bursele deja au deschis in cadere, iar efectele asupra
    lumii abia incep a fi cuantificate.

    Indicele meu nu face bine, din pacate.