Pretul antreprenoriatului

In cazul in care nu se va risipi in birocratie si indiferenta si
uitare, legea poate sa ofere un impuls pentru crearea de noi firme
si aparitia de noi locuri de munca, lucruri de care Romania are
astazi nevoie mai mult chiar decat un nou acord cu Fondul Monetar
International. Romania, din motive diverse si bine intemeiate, nu a
fost si nu este nici acum un stat antreprenorial; zona liberei
initiative este tangentiala mai degraba cu tunul sau hotia decat cu
modelul consacrat, al pornirii unei afaceri pentru confortul si
bunastarea insului si familiei sale.

Dar sunt convins ca schimbarea poate aparea, mai ales ca exista
si exemple: in Franta anului 2009, o tara putin favorabila
sectorului privat, cu taxe ridicate, cu un sector de stat puternic
si cu legi dure in materie de munca au fost infiintate peste
580.000 de IMM-uri, un record pentru Europa. Oameni pentru care o
slujba de functionar angajat la stat era idealul in viata au decis
sa isi croiasca o viata. Iar schimbarile legislative care au
generat aceasta schimbare nu au fost multe, dar de impact: durata
de infiintare a unei afaceri a scazut de la cateva luni de zile la
cateva minute, pentru ca se face online. Tot online se depun,
periodic, documentele catre fisc si serviciile sociale. Inspectorii
nu mai bat la cap pe nimeni – intreprinzatorii platesc impozite
abia in momentul in care incep sa faca profit. Toate masurile au
fost puse in practica in cadrul unui program care se cheama
“auto-entrepreneur”. La noi e putin mai rau decat in Franta; in
general lumea iti explica, intr-o discutie despre antreprenoriat si
initiativa, despre coruptie, lipsa finantarii, birocratie, angajati
incorecti si cate asemenea. Pe buna dreptate.

Dar eu mai cred ceva, ca romanii sunt conditionati sa creada
asa, inca din copilarie, din familie sau din scoala. De la
peiorativul “firma de apartament” din presa (dar unde altundeva
poate incepe o mica afacere? la noi lipseste institutia americana a
garajului, de unde a pornit Steve Jobs) la vanatorile de vrajitoare
ale fiscului, care trateaza din start antreprenorii drept hoti, sau
la retinerea cu care bancile abordeaza problema, nimic nu indeamna
posesorul unei idei bune de afaceri sa o puna in aplicare (idee
buna de afaceri nu inseamna, in niciun caz, “covrigelul urias” si
nici sex-shop-ul, vizibil preferate de intreprinzatori, cel putin
dupa cate vad eu in Bucuresti). Si nu sunt multe nici cele in
masura sa asigure transmiterea spiritului antreprenorial de la
parinti la copii, care sa indemne parintii sa isi modeleze copiii
altfel decat niste smecheri descurcareti.

Fenomenul este comun intregii Europe, de fapt. Centrul pentru
Economie si Libertate publica un articol care vorbeste de
indoctrinarea periculoasa din scolile franceze si nemtesti:
“Invatati ca principii economice precum capitalismul, pietele
libere si spiritul antreprenorial sunt nesanatoase si imorale,
acesti copii cresc cu un set daunator de prejudecati si
partizanate. Li se ofera de fapt iluzia ca libertatile democratice,
mult pretuite de catre europeni, pot fi prezervate si intr-un
sistem economic controlat. Educati dupa manuale pline de o
ideologie distorsionata – de tip Pravda – ei invata sa recite o
dogma anti-capitalista in timp ce se pregatesc pentru admiterea in
unele dintre cele mai bune universitati din lume”.

Statistic, antreprenorii sunt responsabili pentru 12% din PIB-ul
american, in timp ce in Europa procentele sunt cu totul altele –
3,5% in Belgia, 6% in Franta, 4,5% in Germania, 4,3% in Ungaria,
3,7% in Suedia.
In Statele Unite, in schimb, peste 5.000 de tineri cu varsta intre
8 si 24 de ani au fost subiectii unui studiu privind ambitiile si
intentiile lor antreprenoriale, si aici am intalnit niste valori
care mi-au dat de gandit: la intrebarea clasica “veti porni propria
afacerea la un moment dat?” au raspuns cu “da, deja am o afacere
pornita” 1% din copiii de 8 – 12 ani, 2% din grupa 13 – 17 ani si
4% din grupa 18 – 24 de ani. 1% din cei mai tineri si 2% din grupa
medie inseamna cateva zeci bune de copii care si-au pornit deja
propria afacere numai din acel esantion de 5.000.

Mai tarziu, cele cateva zeci de mini-antreprenori vor insemna
noi “silicon valley”-uri, noi “i-phone”-uri sau noi “windows”- uri
pornite sa cucereasca lumea.

A “cumpara” antreprenoriatul romanilor cu varste intre 18 si 35
de ani cu 10.000 de euro este o miscare binevenita. Dar sunt de
asteptat urmatorii pasi, pentru grupa 8 – 17 ani, esentiala si de
neevitat.