Dupa Grecia, se pregateste Anglia

Lira sterlina a atins recent minimul fata de dolar din ultimele
zece luni. Scaderea lirei a urmat unui declin abrupt de la 1
martie, dupa ce sondajele au aratat ca opozitia conservatoare si-a
pierdut avansul considerabil in cursa electorala. Fara o majoritate
politica puternica, care sa atace problemele fiscale spinoase ale
tarii, investitorii ar putea sa ceara dobanzi tot mai mari pentru
imprumuturile acordate guvernului, creand conditiile pentru o
evolutie in forma de W a crizei – adica o recesiune care se
intoarce dupa un scurt reviriment – daca nu chiar mai rau.

Investitorii s-au ingrijorat ca parlamentul va fi prea
fragmentat dupa alegerile din mai ca sa mai aduca pe linia de
plutire finantele tulburi ale Marii Britanii, iar aceasta a
influentat negativ randamentul obligatiunilor guvernamentale
etalon, cu scadenta la zece ani (“gilts”).

“Daca chiar vreti sa vedeti o problema fiscala, uitati-va la
Marea Britanie”, spune Mark Schofield, strateg pentru instrumentele
de investitii cu venit fix la Citigroup. “|n Europa, deficitul
mediu e de 6% din PIB, iar in Marea Britanie e de 12%. Si acesta e
doar inceputul.”

De la intensa interventie fiscala a guvernului laburist din 2008
si 2009, randamentele datoriei publice guvernamentale britanice au
ajuns sa fie printre cele mai mari din Europa. La o scara mai
larga, care include si datoriile populatiei si ale companiilor,
nivelul total al datoriei din Marea Britanie este al doilea din
lume dupa cel al Japoniei, de 380% din produsul intern brut,
potrivit unui raport recent al companiei de consultanta
McKinsey.

In ultimele saptamani, atentia s-a concentrat pe potentialele
probleme cu rambursarea datoriei din Grecia, Portugalia si Spania,
tari unde costurile imprumuturilor au crescut ametitor, odata cu
deficitele, pe masura ce investitorii au cerut dobanzi tot mai mari
care sa compenseze riscul de a imprumuta aceste state.

Dar recenta prabusire a valorii lirei si recenta crestere a
randamentului pentru obligatiunile britanice cu scadenta la zece
ani, pana la peste 4%, sugereaza ca investitorii se pregatesc sa
reevalueze situatia fiscala a tarii. Randamentul este venitul anual
al investitorului din obligatiuni, ca procent din costul total al
acestora, si creste invers proportional cu valoarea
obligatiunii.