BusinessMagazin

Tag: New York Times

  • The New York Times: NATO examinează posibilitatea modernizării sistemelor antibalistice din România şi Polonia pentru a contracara noile rachete dezvoltate de Rusia

    Discuţiile despre noile măsuri privind apărarea antirachetă sunt într-o fază incipientă, au avertizat mai mulţi oficiali europeni, citaţi de cotidianul The New York Times.

    Orice modificare a misiunii declarate a actualelor sisteme de apărare antirachetă ale NATO – care oficial vizează ameninţările venite din afara regiunii, cum ar fi dinspre Iran – probabil va diviza ţările membre ale alianţei transatlantice şi va înfuria Rusia, care în repetate rânduri a afirmat că sistemele NATO de apărare antirachetă din România şi Polonia sunt o ameninţare la adresa arsenalului său nuclear şi o sursă de instabilitate în Europa.

    Oana Lungescu, purtătoarea de cuvânt a NATO, a negat că ar fi în curs de desfăşurare studii privind fezabilitatea modernizării sistemelor de apărare antibalistică. Ea a afirmat că alianţa transatlantică a indicat clar, în mod repetat, că actualul sistem de apărare antirachetă “nu este conceput şi nici îndreptat împotriva Rusiei”.

    Citiţi mai mult pe mediafax.ro.

  • New York Times: Cazul Huawei-Google. Războiul Rece tehnologic dintre SUA şi China generează apariţia unei noi Cortine de Fier

    “China a pierdut aproape două decenii pentru a construi un zid digital între ea şi restul lumii, o barieră unilaterală menită să ţină departe companii precum Facebook şi Google, permiţându-le însă rivalilor chinezi să meargă în străinătate şi să se extindă în lume. Acum, preşedintele Donald Trump izolează acest zid de pe partea cealaltă”, notează editorialistul Li Yuan într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul “În contextul în care Huawei pierde Google, războiul tehnologic SUA-China primeşte propria Cortină de Fier / Abordarea dură a Casei Albe ameninţă să accelereze dezvoltarea a două lumi tehnologice, izolând şi mai mult o cincime din utilizatorii de Internet”.

    Google a început luni limitarea furnizării de servicii software acordate gigantului de telecomunicaţii Huawei, după o ordonanţă emisă de Casa Albă săptămâna trecută prin care s-a decis restricţionarea accesului companiei chineze la tehnologie americană. Sistemele de software ale Google sunt utilizate la smartphone-urile Huawei, aplicaţiile fiind preinstalate la toate dispozitivele Huawei comercializate în lume. În funcţie de modul de aplicare a ordonanţei prezidenţiale americane, utilizarea acestor sisteme de operare riscă să se blocheze.

    Pentru Huawei, impactul puternic va fi în străinătate, dat fiind că în China clienţii au deja acces limitat la serviciile Google. Măsura companiei americane va avea cele mai mari efecte în zone precum Europa, unde a devenit unul dintre cei mai mari vânzători de smartphone-uri. În mod inevitabil, vor urma şi alte companii. Practic, manevra generează presiuni asupra visurilor Huawei de extindere pe plan internaţional.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Artă în comun

    Printre aceste complexuri se numără Zaventem Ateliers din localitatea belgiană Zaventem, creat de designerul de interioare Lionel Jadot. Clădirea de 6.000 de metri pătraţi dispuşi pe trei niveluri cuprinde 28 de ateliere şi spaţii comune, inclusiv bucătărie şi un hol mare cu plante, unde vin să lucreze şi să facă schimb de idei şi materiale 22 de sculptori, ţesători care realizează obiecte din piele sau dulgheri.

    La Berlin funcţionează KAOS, deschis în 2013 într-un fost depozit de cărămidă, care găzduieşte cam 60 de designeri şi artişti, care realizează de la armuri la vaze. La Marsilia, în Franţa, există La Friche, o fostă fabrică de tutun abandonată în 1990, pe care statul a pus-o la dispoziţia artiştilor, apelând la doi directori de teatru ca să se ocupe de transformarea capacităţii de producţie într-un complex cultural artistic, care în prezent găzduieşte circa 600 de evenimente artistice pe an şi în care lucrează cam 400 de artişti şi designeri în fiecare zi.

    La Londra există chiar o organizaţie, Eat, Work, Art, care caută clădiri vechi nefolosite din oraş şi le închiriază pentru artişti, designeri şi meşteşugari, unul dintre centrele sale fiind amenajat într-o fostă şcoală victoriană şi denumit Old Paradise Yard. Şi Olanda se poate lăuda cu un astfel de centru, Sectie-C, la Eindhoven, amenajat şi el într-o fostă fabrică abandonată după mutarea producţiei de electronice a ţării peste hotare. La Sectie-C îşi au studiourile atât artişti, cât şi companii, printre care unele care proiectează şi amenajează spaţii expoziţionale. 

  • Se poartă lipsa de îndemânare

    Astăzi însă, pot fi un element de mândrie cu care să te afişezi la birou, consideră o creatoare de modă din New York, Naomi Mishkin, care a lansat o gamă vestimentară în serie mică sub marca Naomi Nomi, scrie New York Times. La loc de cinste pe fiecare piesă vestimentară, în special pe cămăşi, tronează o urmă de fier de călcat pe care creatoarea o obţine prin arderea materialului cu un vechi fier de călcat adus din Marea Britanie. Preţul unei cămăşi astfel tratate porneşte de la aproape 200 de dolari. 

  • Iarnă la purtător

    Această categorie, care cuprinde arome asociate iernii, a apărut timid, prin 2009, când s-au lansat parfumuri cu note de pin de pădure, fum de lemne ori pepinieră de brazi de Crăciun. Încetul cu încetul s-a ajuns ca tot mai multă lume să caute parfumuri care amintesc de mirosurile plăcute dintr-o căsuţă de lemn, de iarnă, de pădure sau de munţi. Aşa au apărut parfumuri ca Burvuvu, de la January Scent Project, scrie New York Times, o combinaţie de cedru şi licheni de copac cu note de ciuperci sălbatice, Winter de la Dasein, o combinaţie de molid argintiu, levănţică, pin de pădure şi cardamom negru, disponibil doar între lunile octombrie şi ianuarie, în ediţie limitată. Tot iernatic e şi Cedarise, lansat de casa pariziană Hermetica şi care combină urme de grepfrut roz, extract de rădăcină de vetiver şi mai ales chiparos. Fragranţele iernatice, spun specialiştii din industria parfumurilor, au avantajul că rezistă mai mult, datorită temperaturii mai scăzute a pielii, şi conturează ideea de simplitate şi confort, cei care le preferă căutând echivalentul aromatic al gătitului lent, după cum afirmă creatoarea lui Winter, Samantha Rader.

  • Somnul pasagerilor, o nouă prioritate pentru operatori

    Câteva companii organizatoare de croaziere pe mare au introdus un aşa-numit „meniu de perne” din care clienţii le pot alege pe cele care li se par mai confortabile pentru dormit. Meniul de perne este disponibil fie numai pentru clienţii de lux, fie pentru toţi, în funcţie de companie.

    Altele oferă tratamente la spa menite să asigure un somn cât mai liniştit. Prin aeroporturi au început să apară din ce în ce mai multe mici cabine care se pot închiria cu ora, unde cei care au de aşteptat mai mult după un avion pot dormi dacă simt nevoia. Spre exemplu, la Dulles International Airport din Washington, Statele Unite, se află un microhotel de 16 camere cu înălţimea de 2,4 metri şi suprafeţe de la 9 la 13 metri pătraţi, denumit Sleepbox.

    Camerele sunt izolate fonic şi prevăzute cu pat şi măsuţă rabatabilă în caz că persoana care le închiriază are şi ceva de lucru. Următorul Sleepbox se va inaugura pe Logan International Airport din Boston. Un concurent, Minute Suites, şi-a intensificat ritmul deschiderilor de microhoteluri, având planificate şase pentru acest an.

    O companie hotelieră, Six Senses, a pregătit pentru anul acesta un program care să-i ajute pe clienţii săi să-şi revină mai uşor după schimbarea de fus orar, program creat în parteneriat cu un profesor de la Facultatea de Medicină a Universităţii Harvard, expert în ritmuri circadiene. Pentru a beneficia de el, clienţii trebuie să se înscrie din timp şi primesc sfaturi despre cum să combată problemele cauzate de diferenţa de fus orar în funcţie de locul unde se află.

  • COMENTARIU New York Times: Pe fondul disputelor cu Bruxellesul, România va conduce UE într-un “moment crucial”

    “Guvernul României se îndreaptă spre o confruntare cu Uniunea Europeană exact în momentul în care urmează să asume un rol de conducere în organizaţie. Preşedinţia Consiliului Uniunii Europene – organismul prin care organizaţia formată din 28 de state membre contribuie la direcţionarea proiectelor legislative şi la coordonarea politicilor – este preluată semestrial de către o ţară.

    Începând de marţi, va fi rândul României să asume acest rol pentru prima dată de când a devenit membră UE acum 12 ani. În acelaşi timp, Guvernul de la Bucureşti continuă demersurile pentru a face în sistemul judiciar modificări care au fost criticate dur la Bruxelles, iar oficialii aflaţi la conducerea ţării apără poziţia Guvernului printr-un limbaj din ce în ce mai eurosceptic”, explică Kit Gillet, corespondent independent la Bucureşti, într-un articol publicat în cotidianul The New York Times sub titlul “România se pregăteşte să conducă UE într-un «moment crucial» pe fondul disputelor” cu Bruxellesul.

     
    “Guvernul de stânga a trecut în mod incisiv la eforturi de limitare a independenţei justiţiei – generând proteste de stradă şi crize politice -, iar acum analizează posibilitatea adoptării unui decret prin care să le ofere amnistie persoanelor condamnate pentru corupţie”, subliniază Kit Gillet.
     
    Uniunea Europeană este un alt critic. România “nu doar că a suspendat procesul de reformă, dar a şi redeschis probleme şi a înregistrat regrese în domenii în care fuseseră făcute progrese în ultimii zece ani”, declara în noiembrie Frans Timmermans, prim-vicepreşedinte al Comisiei Europene. Criticile Bruxellesului nu au fost primite bine la Bucureşti. Liviu Dragnea, liderul Partidului Social-Democrat, a acuzat în decembrie Blocul comunitar de tratatemnt “discriminatoriu”, transmiţând că “România nu va mai accepta să fie tratată ca o ţară de categoria a doua”. La rândul său, premierul Viorica Dăncilă a declarat că România a fost criticată în trecut deoarece este “naţiune est-europeană”, precizează jurnalistul NYT.
     

  • Unul dintre cele mai mari “simboluri” ale României: Cum au ajuns micii din Piaţa Obor în publicaţia The New York Times

    „Bucureştiul este ca pătrunjelul, ori îl iubeşti, ori îl urăşti, mi-a spus un român. Dar sunt multe lucruri de iubit la acest oraş care îţi oferă un gust al Europei mai puţin scumpe, România fiind în Uniunea Europeană, dar nu are moneda Euro. Încă se luptă cu corupţia la nivel guvernamental”, îşi începe Susanne Fowler articolul din publicaţia americană.
     
    Sriitoarea povesteşte cum a vizitat „opulenta” vilă „de lux” a lui Nicolae Ceauşescu din Bulevardul Primăverii şi spune că Bucureştiul are parcuri frumoase, recomandând chiar Grădina Cişmigiu.
     

  • Opera cea lungă

    Opera, după o idee a arhitectei Liz Diller, a cărei firmă, Diller Scofidio + Renfro, s-a ocupat de transformarea High Line, şi pe muzică de David Lang, se intitulează „The Mile-Long Opera: a biography of 7 o’clock” şi are în distribuţie 1.000 de cântăreţi aşezaţi pe toată lungimea parcului suspendat.

    Libretul operei, semnat de Anne Carson şi Claudia Rankine, are ca subiect viaţa newyorkezilor concentrată în două puncte: ora 7 seara şi mesele la care aceştia iau cina.

    Spre deosebire de un spectacol obişnuit de operă, la acesta spectatorii nu vor sta într-un loc anume, ci vor fi liberi să se plimbe de-a lungul fostei linii de tren în timp ce-i ascultă pe cântăreţi, biletele pentru cele câteva reprezentaţii fiind deja epuizate. 

  • Editorial The New York Times: Procurorii au nevoie de un organism de supraveghere

    “Problema este evidentă: procurorilor nu le place să recunoască, dar cu toate că majoritatea sunt oneşti şi respectă legea, abaterile în rândul procurorilor rămân frecvente”, se afirmă într-un editorial publicat în ediţia de miercuri a cotidianului The New York Times.

    O analiză referitoare la 250 de condamnări anulate în New York în ultimele trei decenii a relevat că într-o treime din cazuri procurorii au săvârşit abuzuri, inclusiv prin alterarea unor dovezi cheie, ascunderea de dovezi sau constrângerea martorilor să depună mărturie mincinoasă.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro