BusinessMagazin

Tag: Anglia

  • Tânăr român, cel mai bun student din Anglia: În ţară nu am fost băgat în seamă

    Andrei Mărgeloiu, un tânăr de 22 de ani, din Târgu-Jiu, a fost admis la programul de masterat al Universităţii din Cambridge şi studiază inteligenţă artificială. În 2019, el a absolvit Facultatea de Informatică a University College London (UCL), iar în primul an a fost declarat cel mai bun student.

    Andrei Mărgeloiu studiază inteligenţa artificială la Universitatea din Cambridge, Anglia, alături de cei mai buni studenţi din lume.

    Tânărul a absolvit Colegiul Naţional Tudor Vladimirescu din Târgu-Jiu, în 2016, iar în timpul liceului a obţinut trei medalii de aur la Olimpiada Naţională de Informatică.

    Plecat în Marea Britanie, în 2016, Andrei a fost declarat cel mai bun student după primul an de studiu.

    În 2019 a absolvit Facultatea de Informatică a University College London (UCL) cu cea mai înaltă distincţie, First Class Honours, având a doua medie generală din promoţia sa.

    „Am plecat după ce am terminat liceul să studiez informatică, la University College London. Am fost primit ca orice alt student, în niciun fel special. Cum am reuşit să mă remarc? A fost faptul că am venit cu experienţă de la Olimpiada Naţională de Informatică. În liceu am obţinut trei medalii de aur la Olimpiada Naţională de Informatică. Şi în timpul facultăţii sunt concursuri de programare şi am reprezentat echipa facultăţii în concursurile de programare. Am făcut parte din echipa care a reprezentat universitatea. S-a şi întâmplat să obţin rezultate bune. Acesta a fost un mod în care m-am remarcat şi un alt mod a fost faptul că am obţinut note foarte mari în primul an şi am avut cea mai mare notă din primul an, din Secţia de Informatică şi am fost declarat şi cel mai bun student”, a declarat, corespondentului MEDIAFAX, Andrei Mărgeloiu.

    Tânărul de 22 de ani este convins că în primul an de studiu în Anglia a fost declarat cel mai bun student din întreaga facultate de inginerie tocmai pentru munca depusă în timpul liceului în România şi în urma participărilor la olimpiade.

    „Ce se vede la exterior e rezultatul muncii din liceu, fundaţia, baza mi-am făcut-o în urma olimpiadelor. Au fost ca o cascadă. Rezultatele de la olimpiadă m-au ajutat să fiu primul în anul întâi. În anul II am aplicat şi am fost numit cel mai bun student de licenţe, român, din Marea Britanie, de ambasadorul României în Londra. Şi asta m-a făcut, două luni mai târziu, tot în anul II, să fiu declarat şi în top 3 studenţi români în Europa”, mai spune Andrei.

    Dornic să se afirme, dar şi să dovedească faptul că rezultatele obţinute până atunci nu au fost întâmplătoare, Andrei a continuat să participe la concursuri şi chiar a condus echipa facultăţii.

    „Am continuat şi cu concursurile de programare şi am condus echipa facultăţii, care s-a calificat, la Google HashCode, cel mai mare concurs de programare organizat de Google la nivel mondial. Primele 2% din echipe s-au calificat, noi am fost printre acestea. Ne-am calificat la faza internaţională”, povesteşte Andrei.

    De ceva timp, nu a mai continuat să participe la concursuri, pentru că, anul viitor, îşi doreşte să facă doctoratul în „inteligenţă artificială”.

    „Fac un master tot în informatică, la Universitatea din Cambridge, iar teza mea şi spre ce mă axez este inteligenţa artificială. Îmi doresc să fac asta mai departe şi la doctorat. Toate lucrurile din inteligenţa artificială sunt făcute prin a recunoaşte, scopul este să recunoască o tendinţă care se întâmplă în realitate. Spre exemplu, să recunoască ce ne place nouă pe internet, de exemplu pe Youtube, să ne arate videoclipurile care ne plac, să ne recomande ceva sau în poze să recunoască animale, maşini, momentan nu gândeşte, ci doar învaţă să recunoască anumite obiecte pe care noi le învăţăm să le recunoască. Am avut anul trecut câteva oferte să mă duc la internship-uri, am avut ofertă de la Google şi de la Microsoft, dar am ales să merg la altă companie, iar anul acesta nu am aplicat pentru joburi, pentru că îmi doresc să fac doctoratul şi doctoratul e full time aici, nu poţi să lucrezi în acelaşi timp. Deci nu am aplicat, îmi doresc să merg la doctorat, care durează patru ani şi după aceea îmi doresc să creez o companie”, susţine tânărul din Târgu-Jiu, care vrea să-şi ia doctoratul tot în Marea Britanie.

    Deşi numele lui este cunoscut în străinătate, Andrei Mărgeloiu spune că din România nu l-a căutat nimeni niciodată. Nici pentru el, în acest moment, România nu este o opţiune, pentru că i se pare că lucrurile se schimbă greu.

    „Momentan încerc să fac doctoratul în străinătate. Nu m-a căutat niciodată nimeni din România. Sunt la curent cu ce se întâmplă, în fiecare zi citesc ce se întâmplă. Nu e zi în care să nu citesc ştirile. Sunt o persoană pozitivă, direcţia României mi se pare o direcţie bună. Per total, cred că mergem într-o direcţie bună, dar, ca toate lucrurile, durează mult până se schimbă. Mie îmi place când vin pe acasă, dar nu mi se pare că ce încerc să fac acum îşi are un loc în ţară. Am plecat, pentru că mi-am dorit o şansă la o educaţie mai bună”, spune Andrei Mărgeloiu.

    Întrebat dacă se simte discriminat de englezi, Andrei a spus că se simte mai degrabă apreciat în străinătate. Spre deosebire de ceea ce se întâmplă în Anglia, Andrei afirmă că atunci când era în ţară, deşi obţinea rezultate, nu a fost niciodată băgat în seamă.

    „Când am fost în ţară şi obţineam rezultate, nu am fost niciodată băgat în seamă şi nu o zic cu tentă de rău, dar nu era nimic special. Mergeam la o grămadă de olimpiade şi multă lume lua medalii, adică nu era nimic special şi eram şi mic, probabil aveam una, două medalii, cu timpul se mai acumulează lucruri. Probabil că aici sunt mai apreciat, dar întrebarea se pune de cine sunt apreciat. În mediul academic, de obicei, copiii români care pleacă sunt copii buni, cu rezultate, suntem văzuţi bine, nu suntem văzuţi rău în mediul academic. De obicei, lumea nu este prea curioasă să afle despre România. Dacă cineva îşi face o imagine despre ţările europene, sunt anumite părţi ale Europei în care nimeni nu are nimic în cap, nu vezi nimic când te gândeşti la ea şi România e una dintre acele ţări. De exemplu, dacă mă gândesc la Ucraina, nu îmi vine nimic în cap, în afară de nişte oraşe comuniste, să zic, pe când dacă te gândeşti la Paris, vezi turnul. Aşa că lumea nu prea e interesată să afle despre România. Sunt multe lucruri, dar nu sunt popularizate şi lumea nu ştie. Când te gândeşti la România, este tărâm gol, nu apare nimic în mintea unui om”, a încheiat Andrei Mărgeloiu.

    Andrei are şi un canal de Youtube, pe care publică, în fiecare săptămână, păreri despre ce se întâmplă în jurul său şi ceea ce se întâmplă la masterat.

  • Alegeri în Marea Britanie. Milioane de britanici, aşteptaţi să decidă soarta Brexit / Ce promite premierul Boris Johnson alegătorilor

    “Votaţi Partidul Conservator, îndepliniţi Brexit şi ajutaţi ţara noastră să meargă mai departe”, a declarat Johnson într-un mesaj video adresat alegătorilor.

    Campania acestuia s-a bazat pe promisiunea de a retrage Marea Britanie din Uniunea Europeană la 31 ianuarie.

    Acordul negociat cu Bruxellesul este “pregătită să îndeplinească Brexit” dacă formaţiunea sa politică va obţine o majoritate în Parlament, a declarat premierul.

    Johnson, în vârstă de 55 de ani, a promis de asemenea că va limita imigraţia şi că va negocia acorduri comerciale post-Brexit cu Statele Unite şi alte ţări non-UE.

    Liderul opoziţiei, Jeremy Corby, a promis că Partidul Laburist va negocia un acord mai bun pentru Brexit, care va fi supus unui nou referendum.

    Aproximativ două treimi din alegători, sau aproximativ 30 de milioane, sunt aşteptate la urne în scrutinul legislativ de joi.

    Potrivit ultimelor sondaje, conservatorii au multe şanse de a câştiga majoritatea locurilor din Parlament.

  • Proprietarul unei ferme de 40 de măgăriţe din Brăila trimite o parte din producţia de lapte în Franţa, Anglia, Italia sau Germania

    „Zilnic, colectăm 10 litri de lapte, iar un litru îl vindem cu 100 de lei.“

    Fermierul Marinel Giol din localitatea Movila Miresii, judeţul Brăila, a cumpărat prima măgăriţă în urmă cu patru ani cu 1.000 de lei (210 euro), pentru a-i folosi laptele animalului să-şi trateze soţia de tuse. Consătenii au început şi ei să-i ceară tot mai des lapte, astfel că antreprenorul s-a extins, iar acum deţine o fermă de 40 de măgăriţe, după o investiţie de circa 20.000 de euro.

    „Eu aveam măgar când eram mic şi ştiam că laptele animalului este foarte bun pentru tratarea tusei. Soţia mea s-a îmbolnăvit acum patru ani, am cumpărat o măgăriţă cu 1.000 de lei, iar după ce a băut laptele s-a făcut bine. Lumea din sat a început să vină să îmi ceară lapte şi aşa am tot cumpărat măgăriţe“, spune Marinel Giol, proprietarul unei ferme de 40 de măgăriţe din Brăila.

    Zilnic, compania produce 10 litri de lapte, iar un litru costă de 100 lei. Laptele este vândut în aproape toată România, dar producătorul trimite şi în Franţa, Anglia, Italia şi Germania. El spune că are mulţi clienţi din Capitală, avocaţi, jurnalişti sau medici, care merg să cumpere pentru ei sau pentru copiii lor lapte de măgăriţă. „Laptele de măgăriţă este singurul fără bacterii şi seamănă cu laptele matern din punctul de vedere al consistenţei. Acum, căutăm parteneri cărora să le dăm laptele pentru procesare, să facă brânză, lapte praf, cosmetice sau bomboane. Un kilogram de brânză costă 1.000 de euro, în România nu prea este cerere, dar în afara ţării se caută foarte mult“, a mai spus fermierul.

    O măgăriţă costă acum 500-600 de euro, iar fermierul spune că în 2020 vrea să le înmulţească. De altfel, planurile sale de viitor sunt să se extindă şi să devină o fermă importantă în domeniu. „În fiecare an am investit în fermă.“ Măgăriţele sunt o rasă protejată în România, astfel că fermierul nu are dreptul să le taie pentru consumul propriu sau să le abatorizeze. Totuşi, el spune că statul nu susţine aceste animale, deoarece nu oferă subvenţie pentru creşterea lor. Fermierul adaugă că în Italia sunt foarte mulţi crescători de măgăriţe, pentru că au contract cu statul şi îl dau îmbuteliat în sticluţe de 100 ml către spitale, pentru a trata copiii de tuse.

     

     

  • Guvernatorul Băncii Angliei:Poziţia dominantă a dolarului ar putea fi înlocuită cu o monedă digitală

    Mark Carney, guvernatorul Băncii Angliei, a contestat poziţia dolarului ca monedă a rezervei mondiale argumentând că ar putea fi înlocuită cu o monedă digitală pentru a pune capăt împotmolirii economiilor cared au generat 10 ani de inflaţie scăzută, transmite The Guardian.

    Oferind exemplul lirei ca monedă a tranzacţiilor oficiale la nivel international, de acum 100 de ani, Carney a declarat că dolarul a atins un nivel unei poziţii dominante, ceea ce îl determină să funcţioneze drept barieră în calea redresării durabile.

    Acesat a spus că o nouă monedă digitală susţinută de un grup mare de naţiuni va debloca fondurile în dolari pe care guvernele le constituie în prezent poliţă de asigurare pentru perioadele incerte.

    Guvernele stochează dolari pentru a se asigura în faţa schimbărilor din economia Statelor Unite, care în ultimele timpuri s-au intensificat, şi au determinat o creştere semnificativă a costurilor împrumuturilor.
    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Mama Luizei spune că fata sa nu a mai apucat să ridice banii pe care ea i-a trimis din Anglia: I-am scos tot eu

    ,,Banii nu i-a ridicat, banii i-am ridicat tot eu. Înainte cu vreo două zile (înainte să dispară – n.r) i-am pus banii, dar i-am ridicat eu din Anglia, înainte să plec. Ea nu a apucat să scoată banii, pentru că duminică a fost închis la Money Gram, ceea ce mi-a confirmat fata. După ce a dispărut ea am făcut o cerere, înainte să plec, şi i-am scos tot eu”, a declarat mama Luizei, Monica Melencu.

    Femeia i-a trimis bani Luizei pentru a-şi cumpăra încălţăminte.

    Anchetatorii au încercat, în urma cercetărilor de sămbătă, să identifice probe şi indicii potrivit cărora Luiza, cealată fată dispărută în Caracal, ar fi fost la domiciliul lui Gheorghe Dincă.

    Citiţj mai multe pe www.mediafax.ro.

  • Cum trăieşte acum actorul Dragoş Moştenescu după ce a părăsit definitiv România şi a luat-o de la ZERO în Anglia: „În România se practică un divertisment bazat pe defectele primare ale omului”

    Aş vrea să ştiu dacă aţi venit definitiv sau sunteţi doar în trecere?
     
    E foarte greu de spus asta, sunt aici de vreo trei luni şi jumătate şi am intenţia de a mă dezvolta pe planul profesional pe care l-am avut şi în ţară, adică divertisment muzică şi comedie. Aş dori să dezvolt relaţii aici în UK şi în Londra. Ştiu că e o piaţă dificilă dar ofertele sunt mult mai atrăgătoare, iar important e să-ţi placă şi să-ţi doreşti să faci asta în continuare.
     
    În funcţie de ceea ce voi realiza aici voi de cine la momentul oportun dacă îmi aduc şi familia aici pentru a ne stabili în Anglia sau nu. Scopul a acesta este cu siguranţă, pentru că a mă întoarce înapoi nu e doar o problemă de direcţie, ci şi de faptul că acasă fetele sunt prea puţine şi nu pe gustul meu în ultimul timp.
     
    Ce înseamnă asta?
     
    Divertismentul din ţară se bazează foarte mult pe muzică. Iar în România şi-au făcut apariţia în ultima perioadă curente noi, cu tente turco-balcanice care pe mine unul nu mă pasionează foarte mult. Iar în partea de comedie, lucrurile sunt foarte subţiri, iar cele de la televizor sunt şi mai subţiri decât cele de pe scenă care cât de cât mai există.
     
    Tineretul îşi dă silinţa şi face piese după piese, dar după ce plăteşti actorii constaţi că nu sunt foarte rentabile. Am făcut şi asta, iar tu, ca producător, rămâi cu mai nimic, din cauza că nivelul de trai este aşa cum este şi nu poţi pune un bilet în vânzare la un preţ ridicat.
     
    Astfel, încasările sunt la limita cheltuielilor şi evident că nu e rentabil. Şi ca să facem  o paranteză, oferta de acest gen de la televizor nu mai este foarte bogată deoarece lumea merge pe scandal, politică şi alte lucruri de acest gen, iar ce avem acum este un divertisment bazat pe defectele primare ale omului.
     
    Iar acest fapt nu e nimic nou, noi ca naţiune, practicăm acest lucru de foarte mult timp. Umorul s-a calat pe prost, pe beţiv, pe idiot, şchiop, pe orb şi pe chestiunea că scoatem umorul din handicap, ceea ce în oricare loc din lume nu e permis şi nu e OK. De asemenea facem haz pe statutul de prost plătit al românului, ceea ce iarăşi nu OK.
     
     Într-un interviu acordat în exclusivitate Ziarului Românesc, artistul explică de ce a ales Londra şi dacă are de gând să se stabilească definitiv aici. Dragoş Moştenescu mai vorbeşte şi despre problemele din divertismentul românesc şi despre faptul că producătorii români au renunţat la calitate pentru un gen de umor grosier, dar care se vinde imediat, scrie ziarulromanesc.net
     

     

  • Culmea bogăţiei: Să comanzi pizza din Anglia să-ţi vină „de urgenţă” cu avionul în Nigeria

    Avertismentele oficialului vin în condiţiile în care ţara încearcă să combată din importuri, care afectează puternic fermierii locali, scrie CNBC.
     
    „Ştiţi că există nişte nigerieni care îşi folosesc telefoanele mobile pentru a importa pizza de la Londra? Ei cumpără din Londra, le este lirvrată prin British Airways şi dimineaţa merg să o ridice de la aeroport”, a declarat Ministrul Agriculturii.
     
    Ogbeh nu îi numeşte pe nigerienii care fac astfel comenzi, şi nu este clar dacă aceştia zboară personal la Londra pentru pizza sau trimit pe altcineva să ridice comanda. Declaraţiile oficialului vin să întărească nevoia Nigeriei de a se detaşa de importurile străine, deoarece acestea afectează fermierii locali.
     
    Ministrul i-a criticat pe cei care se bazează pe importuri, pentru că acestea sunt văzute ca simboluri ale statutului social.
     

  • Brexit, poveste despre două oraşe şi peşti

    Pentru pescarii din Whitby, un Brexit fără acord ar însemna că vasele de pescuit de pe continent nu vor mai avea voie să pescuiască în apele lor. UE nu le va mai impune cote de pescuit. Nu va mai trebui să împartă cu nimeni peştii. Brexitul dur i-ar mulţumi.

    În ceea ce priveşte micul oraş Dieppe, dacă după Brexit se închid graniţele dintre Marea Britanie şi se introduc controale vamale, acesta va fi pus în faţa imposibilului. Pur şi simplu nu are suficiente spaţii pentru a face faţă cozilor lungi de la punctele vamale. „Dacă va fi un Brexit dur, va fi haos total pe străzi”, crede Jean-Luc, un localnic. Pentru pescarii din Dieppe, Brexitul dur ar putea însemna pierderea locului de muncă.

    Oamenii portului şi locuitorii din Dieppe au ajuns să trăiască cu frica Brexitului, după cum a descoperit un reportaj al Deutsche Welle.
    Dieppe are legături mai strânse cu Regatul Unit decât alte oraşe din Normandia. Feribotul dintre Dieppe şi Newhaven este cea mai veche legătură între Anglia şi Franţa şi a fost o punte între Paris şi Londra cu mult înainte de tunelul feroviar de sub Canal, care leagă direct cele două capitale cu trenul abia din 1994.

    Unii observatori spun că Brexitul ar putea stimula afacerile din Dieppe – dacă centrele logistice majore din Calais şi Dunkirk sunt supraîncărcate de controalele la frontieră, porturile alternative ar putea deveni mai atractive. Departamentul (unitate administrativă fraceză) Seine-Maritime, care operează ruta Newhaven-Dieppe, discută deja introducerea mai multor ture de feribot. Optimism este şi în Dieppe, dar numai la nivelurile de sus. Autorităţile portuare de acolo şi oficialii municipali de rang înalt spun că oraşul cu aproximativ 35.000 de locuitori va putea să controleze efectele Brexitului şi ţin să sublinieze că sunt pregătiţi pentru toate situaţiile posibile. Însă planurile există doar în mintea oamenilor. Traficul va creşte, iar inspectarea bunurilor, inclusiv a animalelor, ar putea deveni o problemă reală. Aproximativ 600 de cai sunt expediaţi în Dieppe din Marea Britanie în fiecare an şi, deocamdată, oraşul intenţionează să-i verifice şi să-i adăpostească pe terenurile unui hipodrom de la marginea oraşului. Fructele şi legumele aduse din Marea Britanie vor sta probabil în depozitele specifice din port în aşteptarea inspecţiei. Niciunul dintre porturile franceze de la Canal nu pare să fie pregătit de asalt.

    La 200 de kilometri spre nord, în Calais, un nod de trafic major, ofiţerii vamali au ajuns în titlurile ştirilor introducând în mod voit „controale mai stricte“, producând astfel perturbări de trafic majore – o mostră a ceea ce va aduce Brexitul. Poliţia a fost forţată să blocheze mai multe ieşiri de pe autostradă în timpul protestului vameşilor, care urmăreau să atragă atenţia asupra condiţiilor în care lucrează. În timp ce ofiţerii vamali se luptă pentru salarii mai mari şi condiţii mai bune de muncă, pescarii din Dieppe se tem de şomaj. „În cazul unui Brexit dur, Marea Britanie ar putea să-şi închidă apele“, spune Pascal Coquet, un fost pescar care acum îi reprezintă pe producătorii şi procesatorii de scoici francezi. Guvernul de la Paris a promis că va oferi un sprijin financiar temporar într-un astfel de scenariu, însă pescarii nu vor să fie plătiţi şi să stea degeaba în port. Ei vor să muncească.

    Dacă Brexitul va fi unul dur, nu va dura mult timp până când apele franceze vor deveni aglomerate, avertizează Coquet: „Dacă celelalte state din UE va trebui să-şi retragă navele din apele britanice, ar fi de două ori mai multe bărci pentru jumătate din peşte.“ Pentru a înrăutăţi situaţia, autorităţile au aprobat construirea a trei ferme eoliene pe coasta franceză, în mijlocul unor zone de pescuit bogate, se plânge Coquet. „Chiar şi investitorii spun că în timpul lucrărilor de construcţie peştii vor ocoli zona, nu vei mai prinde nimic pe o rază de 25 de mile nautice.“

    Pe Loic Marguerie, un tânăr pescar care a cumpărat barca lui Coquet când acesta s-a retras, îl îngrijorează viitorul. „Dacă nu mai putem pescui pe coasta britanică, pierdem 80% din captură“, spune el. Are doar 30 de ani. Marguerie şi echipajul său de patru persoane îşi prind cea mai mare parte din peşte în apele britanice. Nu e de mirare că în special pescarii britanici abia aşteaptă Brexitul. „Este poate singura industrie de acolo pe care Brexitul ar face-o cu adevărat fericită“, spune Marguerie. „Cu cât este mai dur Brexitul, cu atât va mai bine – ei şi-ar dori să secţioneze Canalul Mânecii şi să-şi închidă jumătatea pentru bărcile străine.“

    Dar familia sa, inclusiv părinţii şi bunicii, pescuieşte de mult timp în apele britanice. „Nu ne puteţi lua asta pur şi simplu peste noapte, nu-i aşa?“ Toţi pescarii din Dieppe sunt îngrijoraţi.

    Deocamdată, Marguerie încă poate pescui scoici. Din fericire pentru el, cele mai bune locuri pentru prinderea popularelor moluşte sunt în apele franceze. Marguerie nu ţine legătura cu niciun pescar britanic. Îi vede pe Canal, dar nu comunică, spune el.

    Coquet este convins că vor veni  vremuri tulburi pentru Franţa. În funcţie de modul în care Brexitul se va desfăşura, spune el, „oamenii vor învăţa să îşi controleze furia, iar pescarii francezi vor şti cum să-i împiedice pe cei englezi să treacă graniţa şi să le fure scoicile.“

    În Whitby, Marea Britanie, deocamdată vântul dinspre Marea Nordului e prea puternic pentru ca pescarii să iasă în larg, scrie CNN. În schimb, în dimineţile cenuşii ei se adună într-un grup pestriţ la cantina din port. Ceaiul este puternic. Râsetele sunt la fel de puternice. Discuţia poate deveni directă – mai ales când subiectul este Brexitul. „Debandadă“, izbucneşte James Cole, un pescar care pescuieşte în aceste ape de 35 de ani. Şi Theresa May? „Nu poate conduce. O tot dă în bară de la bun început.“ Aceşti bărbaţi îşi petrec majoritatea zilelor de muncă pe mare, dar sunt serios informaţi despre toate lucrurile ce ţin de Brexit. Este ceva personal, spun ei.

    „La bord îl am pe fiul meu, cât şi pe frate-miu“, spune Cole. „Şi aş vrea să văd că pentru ei industria pescuitului are un viitor“. Richard Brewer, în vârstă de 62 de ani, este un alt pescar care toată viaţa lui a pescuit în regiune. Şi el lucrează împreună cu cei doi fii ai săi. Spune că a urmărit fiecare vot important din parlament în ceea ce priveşte Brexitul. „Sperăm ca astfel să putem prelua controlul apelor şi destinelor noastre.“

    Whitby este un oraş de coastă din nordul Angliei, străbătut de un port îngust şi lung. Pescarii din Whitby sunt suporteri înverşunaţi ai Brexitului cu gândul la o singură chestiune. Tot ce doresc este să scape de politica comună de pescuit a Uniunii Europene. Ei dau vina pe acele reglementări pentru cotele scăzute care lasă vasele fără afaceri. Şi sunt foarte supăraţi că pescarii europeni au acces la apele britanice.

    „Trebuie să avem control asupra navelor care intră în zonele noastre“, zice Brewer. „Şi aceasta este una dintre misiunile pentru care sper că May va continua să lupte.“

    Premierul a promis că planul pentru Brexit îi va elibera pe pescarii britanici de politica de pescuit comună. Doar pentru acest motiv mulţi dintre comandanţii flotei din Whitby au acceptat să susţină acordul lui May. Însă, spune Cole, nimeni nu este surprins că parlamentul a respins acordul premierului a doua oară. „Este aşa cum era de aşteptat. Guvernul habar nu are şi ar trebui să arate că are sânge în vine şi să forţeze un Brexit fără acord cât mai repede posibil“, crede el.

    Whitby este un oraş frumos, chiar şi atunci când norii sunt jos şi ziua este gri. Este împărţit în două de un port îngust şi lung, cu case, magazine, hoteluri şi puburi construite pe pante care se ridică abrupt de fiecare parte. Ruinele dramatice ale abaţiei Whitby domină peisajul dinspre sud. Statuia celui mai cunoscut locuitor al oraşului, exploratorul James Cook, priveşte portul din partea de nord. Această combinaţie de istorie, frumuseţe şi farmec înseamnă că se câştigă bine din turism aici, mai ales vara. Prin urmare, nu toţi localnicii sunt de acord cu pescarii că Brexitul este bun pentru oraş.

    Graham Collinson este administratorul mai multor case de vacanţă în Whitby. El se plânge că are deja probleme în a atrage personal din Europa continentală. Collinson şi vechiul său prieten, pensionarul Steve Hartley, înfruntă în afara cafenelei Clara vântul care bate dinspre Marea Nordului. Sunt agitaţi. Niciunuia nu-i vine să creadă că s-a ajuns aici: Brexitul pare iminent şi guvernul nu are un plan aprobat de parlament.

    „Cred că este ruşinos şi toată lumea ar trebui să fie concediată“, spune Collinson. „Este o mizerie totală, execuţia este slabă, nu se va ajunge niciodată la un final fericit. Suntem conduşi de o gaşcă de idioţi.“ Hartley este un pensionar îngrijorat de ce va însemna această dezorganizare pentru generaţiile mai tinere.

    „Este inevitabil indiferent de vot, că este cel de noaptea trecută, votul din seara asta, votul de mâine, politica este aceeaşi, nu contăm pentru ei“, crede el. „Cum se poate să fim atât de aproape de Brexit şi să nu ştim ce se va întâmpla?“

    În aer se simte miros de heringi afumaţi. Vine de la Fortune’s Kippers, o fabrică micuţă la care se ajunge pe un drum pietruit îngust – sau luându-te pur şi simplu după miros. Heringii – kippers – sunt în meniul de mic dejun al multor britanici. În interiorul camerei de afumat, Barry Brown aşază rând după rând peştii, la fel cum făcea stră-străbunicul său, William Fortune, când şi-a început afacerea în 1872. Fortune’s Kippers se laudă cu singura afumătoare tradiţională din Whitby. Răspunsul lui Brown la haosul din politică, dată fiind experienţa recentă, este un optimism molipsitor. Întreprinzătorul ar vrea ca parlamentul să strângă rândurile în spatele premierului, pentru binele ţării.

    „Haideţi să trecem peste şi să mergem mai departe“, spune el entuziasmat. „Să fim optimişti. Politicienii se împacă şi lucrează împreună, iar noi să mergem înainte. Cred că putem face acest lucru.“

  • Cum să vinzi puzzle-uri în lumea tabletelor

    Cei doi antreprenori au înfiinţat afacerea în 2011, când au descoperit jocurile inteligente şi puzzle-urile metalice marca Professor Puzzle.„Acestea sunt puzzle-uri mecanice, jocuri de inteligenţă, jucării antice, unele inspirate din viaţa unor personalităţi celebre, altele vechi, dar modernizate, care pot înlocui telefoanele, tabletele şi care pot fi jucate în familie. Rezolvarea lor presupune logică, concentrare, comunicare, perseverenţă şi răbdare, abilităţi importante în viaţa noastră ca adulţi, dar şi în cea a copiilor”, spune Cosmin Stanciu, coproprietar al businessului.

    Cei doi ştiau că pe piaţa din România nu există genul acesta de jocuri şi au văzut oportunitatea de business. Astfel, în 2012 au deschis firma Risium Arr, au investit 2.000 de euro în primul stoc de marfă şi au devenit distribuitori autorizaţi ai brandului acestui producător şi distribuitor de puzzle-uri mecanice şi jocuri de inteligenţă din Anglia. „Am fost primii pe piaţă şi până în 2016 cred că am rămas singurii care comercializau astfel de jocuri în marile centre comerciale din România. În 2012 eram exagerat de prudenţi, primul import ţin minte că a fost de aproximativ 2.000 euro, bani care s-au întors relativ repede şi care au fost de fiecare dată reinvestiţi”, adaugă Răzvan Ancăn.

    Deşi pe lângă prezenţa pe site-ul propriu online cei doi antreprenori participau cu produsele în fiecare an la târguri precum Gaudeamus, Bookfest, Corporate Gift Show, în timp, au observat că, în ciuda faptului că erau pe piaţă de aproximativ patru ani, potenţialii clienţi încă nu ştiau pentru ce sunt produsele lor. Antreprenorii au decis să devină mai vizibili, iar în 2016 au investit 10.000 de euro într-un stoc mai mare de marfă şi au deschis şi prima insulă, în mallul Băneasa Shoppping City.

    „Magazinele proprii au apărut deoarece trebuia să fim mult mai vizibili, trecuseră patru ani de când eram prezenţi pe piaţă şi, deşi eram prezenţi în mediul online şi în diferite magazine partenere, produsele Professor Puzzle nu erau încă cunoscute în Bucureşti. În 2016 am deschis prima insulă Professor Puzzle în Băneasa Shopping City, iar în 2018 am deschis insula din AFI Cotroceni”, povesteşte Cosmin Stanciu. Risium Arr gestionează în prezent site-ul propriu, două insule proprii în mallurile AFI Cotroceni şi Băneasa Shopping City, însă distribuie produsele marca Professor Puzzle şi în marile lanţuri de librării – Librarium, Cărtureşti, Librăriile Humanitas, Diverta – precum şi în magazinele Autograf sau SMYK all for kids. De altfel, cei doi antreprenori au ajuns la vânzări de aproape 3 milioane de lei anul trecut, în creştere cu 42% faţă de 2017, când compania a înregistrat afaceri de 2 milioane de lei.

    „Creştem de la an la an, având în vedere că până în 2016 eram singurii jucători, practic piaţa era a noastră şi era normal să creştem. Dar anul trecut în perioada sărbătorilor nu mai aveam marfă pe stoc şi îi direcţionam pe clienţi către magazinele partenere pentru a le satisface nevoile.” Cosmin Stanciu a menţionat că magazinele fizice proprii şi cele partenere generează aproape 91% din cifra de afaceri, însă şi vânzările online au o creştere constantă. „Puzzle-ul mecanic este încă un produs nou în România, încă explicăm clienţilor ce este şi ce face şi de aceea este mult mai uşor de vândut în magazin decât pe site”, spune antreprenorul.

    „În ochii clienţilor, noi suntem băieţii cu jucării pentru birou. Clientul Professor Puzzle este corporatist, cu vârsta între 30 şi 35 ani, venituri peste medie, femei în proporţie de 59%.” Cu toate acestea, antreprenorii au povestit că nu există neapărat un profil al clienţilor, deoarece „avem clienţi corporatişti, avem clienţi companii, avem clienţi bunici şi nepoţi, antreprenori, studenţi. Avem clienţi de toate vârstele şi din toate categoriile pentru că produsele Professor Puzzle sunt pentru toată lumea.” Clienţii companii obişnuiesc să dea comenzi de jocuri inteligente pentru a le face cadou angajaţilor. „A venit la un moment dat o doamnă asistentă care lucra de noapte şi a vrut un joc care să o ţină trează toată noaptea. A doua zi când a ieşit din tură a venit să ne arate că a rezolvat jocul şi să mai cumpere unul pentru următoarea seară. La fel, a venit o doamnă care a cumpărat mai multe jocuri inteligente şi la final am întrebat-o pentru cine sunt toate şi a spus că sunt pentru copii cu autism”, au povestit proprietarii businessului.

    Pornind de la acest aspect, de la profilul clienţilor, i-am întrebat pe antreprenori care este atuul unui joc inteligent. „Avem prieteni care cumpără jocuri inteligente pentru serile cu prietenii, pentru că este o modalitate de a te deconecta de la telefon, tabletă sau alte tehnologii. Aceste jocuri au puterea de a face oamenii să interacţioneze”, spun ei. În prezent, în cadrul companiei Risium Arr lucrează o echipă de nouă angajaţi, iar cel mai nou coleg are o vechime de şase ani. Planurile pentru anul în curs vizează dezvoltarea distribuţiei.  

  • De vânzare: insulă călită în foc de bătălii

    Proprietarii insulei care în trecut a fost folosită în apărarea oraşului de invaziile franceze şi spaniole, apoi drept închisoare, centru religios sau parc de aventură, caută un cumpărător care să o readucă în circuitul turistic, obţinând deja aprobările necesare pentru amenajarea unui hotel de lux şi a unui centru spa, cu păstrarea clădirilor istorice existente. Doritorul trebuie să plătească un preţ de 6 milioane de lire sterline.