În Canada operatorii de transport nu pot, pentru zborurile interne, să oblige persoanele cu handicap grav care călătoresc cu un însoţitor sau care au ele însele nevoie de un loc suplimentar să plătească un bilet în plus. În Europa, nu există nicio normă la nivelul de ansamblu al UE şi depinde de legislaţia naţională dacă însoţitorii trebuie să cumpere bilet.
În SUA, despăgubirea în caz de întârziere cauzată de refuzul la îmbarcare este mai mare decât în UE, ridicându-se până la 1 158 de euro (1 350 de dolari americani), în funcţie de destinaţie şi de durata totală a întârzierii. Un alt beneficiu oferit este asistenţa în timpul întârzierilor pe pistă: situaţiile în care pasagerilor nu le este permis să coboare din avion. Operatorii de transport trebuie să ofere o gustare şi apă potabilă în cel mult două ore de la plecarea sau sosirea avionului la poartă.
În Europa, studiul prezintă cazuri în care pasagerii au primit, în cazul unei călătorii ratate, doar o „băutură servită din curtoazie”. Un alt caz este cel al unei persoane cu deficienţe de vedere care a fost uitată la poarta de îmbarcare, iar în timpul zborului nu a primit niciun fel de asistenţă de la însoţitorii de zbor, deşi avea bastoul alb şi solicitase asistenţă la rezervarea biletului.
Leave a Reply