“Când aveam opt ani, tatăl meu şi-a pierdut afacerea şi ne-am chinuit, mulţi ani… Am pierdut maşina, mobila din casă şi îmi amintesc ziua în care am ajuns acasă şi casa era goală, pentru că tata a fost nevoit să îşi plătească dările.
A fost şocant pentru mine, foarte frustrant. Am fost supărată pe părinţii mei pentru că nu înţelegeam cum au ajuns în situaţia asta. Nu puteam pricepe. Atunci, mama şi tata m-au dus în parc, unde mi-au arătat alţi copii de vârsta mea care inhalau aurolac. Erau orfani, nu avea cine să le poarte de grijă, erau abandonaţi.
Leave a Reply