“Voua, ca romani, o sa vi se para foarte scumpa Londra.” A fost
unul dintre primele lucruri pe care ni le-a spus soferul care ne
ducea de la aeroport la hotel. La inceput, am crezut ca e doar
condescendent. Apoi mi-am dat seama ca nu este decat un om onest,
care stie despre Romania ce stie mai toata lumea: ca suntem saraci.
Tocmai din acest motiv mi s-a parut cel putin amuzant atunci cand
ne-a intrebat daca e cumva criza si prin Romania. Ce puteam sa-i
mai raspundem?
La o prima vedere, ai putea crede ca Londra e un taram
privilegiat, pe care criza a avut grija sa-l ocoleasca. Altfel cum
s-ar explica faptul ca in miezul zilei pub-urile sunt pline de
localnici care mananca si beau – pe bani deloc putini -, ca
strazile sunt pline de turisti care nu se uita atunci cand trebuie
sa scoata din buzunar 12, 15, 17 sau chiar 20 de lire pentru a
vizita un obiectiv turistic sau ca un sofer al unei firme de
transport vorbeste la un telefon de 500 de euro?
Si, totusi, daca apuci sa vorbesti cu cativa englezi, te
lamuresti ca nu e decat o aparenta. Ca si la noi, industria auto si
piata imobiliara au scazut suficient cat sa lase fara locuri de
munca mii de oameni si cat sa puna economia in pioneze. Mai toti
englezii cu care am vorbit au marturisit ca traiesc cu teama
permanenta ca si-ar putea pierde locul de munca in orice moment –
ceea ce nu e deloc linistitor, mai ales intr-un oras atat de scump
ca Londra. Este interesant insa cum, in ciuda acestei situatii, nu
renunta sa ia masa in oras sau sa ramana in pub-uri pana in miez de
noapte, desi a doua zi trebuie sa ajunga la munca.
Luni seara, orasul era la fel de plin ca sambata, iar in pub-uri
si restaurante se auzeau la fel de multi englezi galagiosi. E drept
ca magazinele sunt destul de goale, chiar si cele cu preturi mici
si medii, pe cand cele scumpe sunt de-a dreptul pustii. Bond
Street, un fel de Calea Victoriei de la noi, este aproape parasita,
iar ochii vanzatorilor tresar atunci cand vad picior de om. Din
pacate pentru ei, cei mai multi sunt doar in trecere sau au
nimerit, fara sa vrea, pe strada gresita. Desi e limpede ca nu
traverseaza o perioada linistita, orgoliul britanic ii impiedica sa
accepte un downshifting al stilului de viata cu care au fost
obisnuiti.
Leave a Reply