BusinessMagazin

Category: Servicii financiare

Analize din domeniul serviciilor financiare – totul despre împrumuturi, bănci dar și multe alte lucruri interesante din domeniul financiar

  • Ce actiuni ar putea deveni vedetele Bursei

    Daca investitiile la Bursa ar fi comparate cu o cursa de cai,
    acum ar fi momentul in care se fac pariurile. In ciuda cresterii
    pietei din ultimele luni, actiunile nu au trecut inca linia de
    start. Desi indicele BET s-a dublat de la inceputul lunii martie si
    pana acum, iar SIF-urile aproape ca s-au triplat, piata abia a
    ajuns la nivelurile din urma cu un an, adica abia au disparut
    efectele panicii de atunci. Din acest moment, pariurile devin mai
    dificile, mai riscante, pentru ca revenirile generalizate au
    trecut. Asadar, randamentele mari trebuie asteptate doar de la
    companiile care fac performanta, cele care vor gasi primele cheia
    iesirii din criza.

    Cel mai bine pozitionate sunt insa companiile care au sfidat
    criza si au reusit sa creasca atunci cand toata lumea scadea. Desi
    pot fi numarate pe degete, aceste companii nu au atras pana acum un
    interes deosebit din partea investitorilor, astfel ca, din punctul
    de vedere al evolutiei bursiere, s-au pierdut in pluton. Faptul ca
    au obtinut profituri in crestere si si-au majorat afacerile nu
    reprezinta o garantie ca actiunile lor vor creste imediat, dar
    merita urmarite pana la vremuri mai bune.


    Dupa primele noua luni ale anului, cele mai multe companii
    listate care au raportat rezultate in crestere sunt din industria
    alimentara, sector considerat de majoritatea analistilor ca fiind
    unul defensiv, pentru care exista o cerere relativ constanta. In
    aceste conditii, nu a fost o surpriza faptul ca producatorul de
    lactate Albalact Alba Iulia (ALBZ), cea mai mare companie din
    industria alimentara listata, a raportat vanzari in crestere cu 25%
    in primele noua luni, dar si un profit usor mai mare decat anul
    trecut. Albalact este una dintre actiunile intens tranzactionate pe
    bursa RASDAQ, fiind si una dintre putinele companii listate pentru
    care exista un interes major de achizitie din partea investitorilor
    strategici.

    Surprizele au venit insa din sectorul agricol, de la fostele
    “avicole” (ferme de crestere a pasarilor) listate pe RASDAQ la
    mijlocul anilor 90, care nu au fost niciodata in topul
    preferintelor investitorilor, din cauza rezultatelor slabe. In
    primele noua luni, Avicola Buzau (AVZU) a raportat un profit de 3
    milioane de lei, dupa ce a incheiat ultimii trei ani cu pierderi,
    iar afacerile companiei au scazut cu 4%, la 86 de milioane de lei.
    Compania este furnizor de carne de pui pentru restaurantele KFC
    (operate de compania US Food Network), ceea ce-i asigura o cerere
    destul de stabila. Pe Bursa, actiunile AVZU au crescut de la
    inceputul anului cu 76%, insa capitalizarea companiei nu depaseste
    22 de milioane de lei.

    Rezultate asemanatoare a publicat si Avicola Brasov (AVLE),
    companie controlata de omul de afaceri Ioan Popa, proprietarul
    grupului Transavia, cu sediul in Alba Iulia. Brandul Transavia a
    fost intens promovat, fiind destul de vizibil in hipermarketuri.
    Afacerile Avicola Brasov au crescut in aceste conditii cu 41%, la
    75 de milioane de lei, iar profitul net al companiei s-a majorat cu
    350%, la 4,7 milioane de lei. Capitalizarea companiei este in
    prezent de 21,6 milioane de lei, in conditiile in care actiunile
    s-au dublat de la inceputul anului. Printre vedetele din sectorul
    agricol de la Bursa se numara si Nutricom Oltenita (NUTE), companie
    care produce furaje pentru animale, dar detine si o ferma de porci
    si una de pasari la Calarasi. Afacerile Nutricom au crescut cu 24%
    in primele noua luni, la 113 milioane de lei, iar profitul a urcat
    de la 140.000 de lei, la 6,5 milioane de lei. Compania are o
    capitalizare de circa 60 de milioane de lei, dar actiunile sunt
    putin tranzactionate si inregistreaza oscilatii ridicate.

  • Leasingul este cel mai afectat domeniu din tara dupa anul crizei

    Putem fi doar pesimisti, avand in vedere cum evolueaza
    indicatorii macroeconomici, situatia agentilor comerciali si
    puterea de cumparare. In momentul de fata, cel mai bun scenariu pe
    care il vedem este ca scaderea sa se opreasca la acest nivel”,
    spune Adriana Ahciarliu, secretarul general al Asociatiei
    Societatilor Financiare – ALB Romania. Pesimismul pe care il
    manifesta Ahciarliu si, de altfel, toate companiile de leasing din
    piata, este unul justificat, in conditiile in care valoarea
    bunurilor finantate in leasing a scazut in primele noua luni ale
    anului cu 74% fata de aceeasi perioada a anului trecut. Concret,
    vorbim despre o piata care abia mai depaseste un miliard de euro,
    in conditiile in care anul trecut se indrepta spre valoarea de 4,2
    miliarde de euro.

    Cele mai puternice scaderi au venit tocmai de la segmentele care
    pana anul trecut explodasera, adica de la vanzarile de echipamente
    si masini. Astfel, leasingul de echipamente a inregistrat cel mai
    mare declin, de 77%, in timp ce finantarile pentru autovehicule au
    ajuns, dupa primele noua luni, la aproape 686 de milioane de euro.
    Scaderea de la o valoare de aproape trei miliarde de euro, cat era
    piata leasingului pentru masini in septembrie 2008, este
    impresionanta. Cu toate acestea, cand se gandesc la revenire,
    companiile de leasing tot in masini isi pun sperantele. “Noi am
    crescut foarte mult in perioada 2005-2008, cand s-au cumparat cele
    mai multe masini. Daca ne gandim ca dupa cinci ani de folosire
    proprietarii isi schimba masinile, probabil ca in 2011 vom incepe
    sa ne revenim”, spune Razvan Diaconescu, directorul general al
    Impuls Leasing. Anii 2011, chiar 2012, sunt invocati si de
    reprezentantii ALB, ca fiind orizontul de timp cel mai apropiat in
    care vom vedea o revigorare a pietei.


    Pe segmentul echipamentelor, utilajele de constructii au fost
    cele mai afectate – lucru usor explicabil, avand in vedere sistarea
    multor proiecte imobiliare. Daca anul trecut mai bine de jumatate
    din echipamentele finantate in leasing erau utilaje de constructii,
    acum doar 27% dintre echipamentele cumparate mai fac parte din
    aceasta categorie. Jean-Claude Boloux, presedintele Asociatiei
    Societatilor Financiare – ALB Romania spune ca declinul de pe acest
    segment a fost cauzat nu doar de ce s-a intamplat in mediul privat,
    ci si de oprirea proiectelor publice de constructii.


    De asemenea, leasingul imobiliar a scazut cu 40% fata de anul
    trecut, astfel ca finantarile pentru achizitiile imobiliare abia
    depasesc 183 de milioane de euro. Acest segment a fost sustinut in
    principal de tranzactiile de sale&lease-back pentru hoteluri si
    spatiile de birouri, pentru ca de retail si de rezidential nici nu
    se poate pune problema, in urma blocarii pietei. Desi este relativ
    optimist in ceea ce priveste revenirea segmentelor auto si de
    echipamente, cand vine vorba despre imobiliare, directorul general
    de la Impuls Leasing spune ca vor mai trece cel putin cinci ani
    pana cand se vor relua finantarile serioase pentru acest
    sector.

  • Cum se imbina strategia bancilor locale cu faimosul calm unguresc

    OTP a intrat in Romania in vara lui 2004, prin achizitia RoBank.
    Putin prea tarziu, spune Diosi, care ar fi preferat ca OTP sa fi
    prins cresterea sectorului bancar cu unul sau doi ani mai devreme.
    Mai ales in ce priveste divizia de retail, respectiv creditele
    pentru populatie. Daca ar fi ajuns mai devreme in Romania, OTP ar
    fi putut prinde boom-ul creditului de consum cu toate sistemele si
    departamentele pregatite, si astfel ar fi putut profita mai mult de
    climatul pozitiv. Asa insa, se refera la cresterea sectorului
    bancar ca la o cursa nebuna de care s-a tinut de multe ori la
    distanta.

    “Cand o competitie nu e normala, nu e obligatoriu sa te afisezi
    la start”, argumenteaza Diosi, intr-un interviu pentru BUSINESS
    Magazin, comportamentul mai degraba conservator al OTP Romania.
    Oricum, spune el, cine vrea sa ia decizii strategice privind
    exclusiv catre perioadele de minim sau de maxim nu poate avea
    succes. “Strategia trebuie gandita luand in considerare imaginea de
    ansamblu, aceea ca Romania are potential de crestere, la fel si
    banca, si de-asta ma aflu eu aici.”

    Crede ca pentru o piata mica, deci mai dinamica pentru afacerile
    bancare decat economiile mature, Romania ar fi trebuit sa
    reactioneze mai rapid la noile conditii si sa faca schimbarile
    necesare din timp. Asa cum a facut-o sucursala din Romania fata de
    banca-mama de la Budapesta. “Noi am stopat planurile de dezvoltare
    inca de la sfarsitul lui 2007, dupa care in 2008 am deschis o
    singura agentie si din octombrie am inceput programul de
    restructurare.”

    Diosi intelege, dar nu e de acord cu comportamentul
    institutiilor-mama care in perioadele dificile vor sa preia cat mai
    strans fraiele birourilor locale si, daca se poate, sa controleze
    tot. “Cand ne-au spus (biroul central) ca trebuie sa fim mai
    stricti cu creditele, noi deja eram mai stricti; cand au inceput
    planurile de restructurare, noi deja aplicaseram o serie de
    masuri”, subliniaza Diosi. “Pestele mic inoata intotdeauna mai
    repede”, conchide el.

    Dupa ce banca din Romania si-a asigurat lichiditatea (a redus
    drastic creditarea si a obtinut, chiar la inceput de an, o
    finantare de 26 de milioane de euro de la banca-mama), s-a
    concentrat pe resursele umane. La inceputul anului, Diosi a
    disponibilizat 37 de oameni din cei peste 1.100 de angajati, iar in
    septembrie a decis sa majoreze salariile oamenilor cu 4,5% in
    medie. “In anii de cresteri agresive, cand bancile deschideau sute
    de sucursale noi, problema oamenilor a fost un cosmar, si
    performantele, eficienta si mai ales loialitatea oamenilor au avut
    de suferit”, spune Diosi. In 2007 s-a decis sa faca noi angajari
    numai pe posturile unde nu existau candidati interni, in celelalte
    cazuri preferand sa promoveze, in proportie de 95%, oameni din
    interior.

  • Dependenta de SIF

    Putini s-ar fi gandit ca din cuponiada de la mijlocul anilor ’90
    se vor naste cele mai importante companii listate la bursa: SIF
    Banat-Criasana (SIF1), SIF Moldova (SIF2), SIF Transilvania (SIF3),
    SIF Muntenia (SIF4) si SIF Oltenia (SIF5).

    In numar de cinci, Societatile de Investitii Financiare (SIF)
    sunt printre cele mai populare plasamente in randul investitorilor
    locali si internationali, individuali si institutionali. Cu greu
    poate fi gasit un fond de actiuni care sa nu aiba titluri ale
    vreunei SIF in portofoliu, tot SIF sunt cele care atrag plasamente
    din partea fondurilor straine, dar si prima investitie pe piata de
    capital a unui investitor de rand. Si exista o explicatie foarte
    buna pentru acest lucru: SIF au inregistrat in ultimii zece ani
    cresteri cuprinse intre 1.400% si 3.700%, evolutii cu greu atinse
    de alte companii listate la bursa.

    “Popularitatea in randul investitorilor este in stransa legatura
    cu lichiditatea acestor titluri. Actiunile au cea mai mare pondere
    in volumul zilnic de tranzactionare. Cu greu poti gasi zece actiuni
    pe piata locala care sa fie cu adevarat lichide”, spune Rares
    Nilas, directorul general al societatii de brokeraj BT Securities.
    “SIF sunt idealul a ceea ce trebuie sa fie pe piata locala de
    capital. Sunt lichide, au numar mare de actiuni scos la
    tranzactionare si nu au conturat un actionar majoritar”,
    completeaza Lucian Isac, directorul general al societatii de
    brokeraj Estinvest.


    Practic, SIF reprezinta mai mult de cinci companii listate la
    bursa. Prin modul in care au fost strucuturate, SIF sunt societati
    de investitii, fonduri inchise de investitii si fonduri de private
    equity, toate la un loc. Mai mult, achizitionand actiuni la una
    dintre SIF, investitorul are acces la un subportofoliu de pana la
    peste 200 de companii, la care respectiva SIF este actionar
    majoritar sau minoritar, dar si la obligatiuni, titluri de stat si
    depozite bancare.

    Din cele peste 200 de companii pe care le detin in portofoliu,
    participatiile la BCR si la BRD sunt de departe cele mai valoroase.
    Sursa importanta de venituri, avand in vedere dividendele pe care
    aceste doua banci le-au platit de-a randul anilor. “Plasamentul in
    actiunile SIF este de luat in seama nu doar din punctul de vedere
    al rezultatelor financiare, care au fost bune anul acesta, dar si
    din perspectiva dividendelor. Ani la rand, SIF si-au rasplatit
    investitorii cu dividende”, explica Isac.

    Poate mai mult decat rezultatele financiare, care s-au situat
    peste asteptarile primului an de criza, informatiile si zvonurile
    privind ridicarea pragului de detinere au favorizat cresterea
    cotatiilor. Mai ales ca anul trecut titlurile SIF au fost printre
    principalele afectate de pe piata bursiera locala, prabusindu-se cu
    peste 70%.
    Dupa ce proiectul de lege privind majorarea pragului de detinere de
    la 1% la 5% a fost aprobat saptamana trecuta de Senat, indicele de
    ansamblu al societatilor, BET-FI, a urcat intr-o singura zi cu pana
    la 7%.

    “Ridicarea pragului pana la limita de 5% este doar un prim pas
    inspre eliminarea acestuia. Nicio alta societate listata pe o bursa
    europeana nu are prag de detinere”, mai spune Isac.

  • Actiunile nu mai au putere sa creasca. Brokerii se tem de ce e mai rau

    Criza politica interna si semnalele nu prea incurajatoare la
    nivel international au sters in ultimele doua luni 20% din avansul
    SIF-urilor si in cateva saptamani principalii indici ai Bursei au
    pierdut circa 10%, punand din nou pe ganduri investitorii.

    Daca raliul Bursei inceput in luna martie a fost considerat in
    prima faza ca o revenire temporara pe o tendinta de scadere si mai
    apoi ca o anticipare a revenirii economiei la nivel mondial, in
    prezent noile scaderi ar putea anticipa din nou o evolutie in forma
    literei “W” a economiei. Parerea este impartasita de cei mai multi
    brokeri, care se asteapta la corectii pentru perioada urmatoare,
    dar, spun ei, minimele atinse la inceputul anului vor ramane
    istorie.


    Mihai Piscan, broker la EFG Eurobank Securities, observa pe
    graficul SIF-urilor o formatiune specifica analizei tehnice “top
    and shoulders” (cap si umeri) alcatuita dintr-o linie sub forma de
    umar, o linie a gatului si o linie a capului, semanand cu partea
    superioara a torsului unei persoane, care indica de obicei o
    inversare a trendului. “SIF-urile au incercat de trei ori sa sparga
    pragul de la 20.000 de puncte. Totusi ma astept ca noiembrie sa fie
    o luna de scaderi, indicate de analiza tehnica printr-o formatiune
    cap si umeri”, spune Piscan, care nu exclude insa ca apropierea
    sarbatorilor sa aduca optimismul pe Bursa in decembrie.
    “Pe termen mediu si lung, cred ca cine va strange actiuni in 2009
    si 2010 se va pozitiona foarte bine pe ciclul de crestere din
    urmatorii 7-8 ani. Cand se disipeaza in piata vesti proaste, atunci
    sunt momentele bune de cumparat pe Bursa”, considera Piscan.

    Alti brokeri vorbesc de o revenire “zbuciumata” a economiilor si
    implicit a Bursei, presarata cu corectii care pot fi semnificative.
    “Pietele externe dau semne de nervozitate si pana la sfarsitul
    anului este posibil sa vedem corectii. Factorii locali incep sa
    conteze in sens negativ din pacate si din cauza lipsei de masuri a
    statului la nivelul economiei este posibil ca primele sase luni din
    anul viitor sa fie foarte grele, iar acest lucru sa afecteze Bursa.
    Nu vad noi minime, dar scenariul cel mai probabil este cel al unor
    corectii care pot fi semnificative”, spune Razvan Pasol, directorul
    general al societatii de brokeraj Intercapital Invest.

    Brokerii spun ca nici o evolutie pozitiva pe plan extern a
    burselor nu mai este o reteta sigura pentru cresteri pe Bursa in
    acest moment. “O evaluare pozitiva afara ar incuraja investitorii
    pe plan intern, dar acest lucru n-ar fi suficient pentru Bursa daca
    nu exista optimism si la nivel intern. Nici stirile din afara nu
    sunt incurajatoare, tendinta fiind mai mult de pesimism. In
    conditiile in care criza politica va continua si datele macro de la
    noi nu sunt foarte bune, acest lucru se va reflecta si asupra
    pietei de capital. Piata arata in acest moment cresteri, dar cred
    ca sunt doar corectii pozitive pe un trend descendent”, este de
    parere Marcel Murgoci, directorul de tranzactionare al Estinvest
    din Focsani.

  • Cine este Market Wu, omul care i-a invatat capitalism pe liderii chinezi

    Anul trecut, mass-media din China controlate de stat l-au
    blagoslovit cu un nou atribut: spion. Wu nu a fost interogat,
    acuzat sau bagat la inchisoare. Dar simplul fapt ca un ziar
    controlat de stat, Ziarul Poporului, alaturi de altele, a primit
    permisiunea sa publice zvonuri de pe internet care sustineau ca el
    ar fi fost retinut sub suspiciunea de a fi spionat in favoarea
    Statelor Unite sugereaza ca Wu ii deranjeaza pe unii oameni foarte
    importanti din randul guvernantilor.

    El a negat acuzatiile, si la putina vreme dupa ce au fost
    publicate, chiar guvernul Chinei a negat ca ar exista o asemenea
    investigatie. Dar Wu pare sa incerce limitele a ceea ce Beijingul
    considera permisibil. Desi multi economisti sustin ca modelul de
    crestere al Chinei scartaie, rar se gaseste o figura proeminenta a
    tarii care sa discute cu atata candoare despre cum vede el ca
    scartaie conducerea Chinei.

    Wu – care inca detine un post de cercetator la un institut
    afiliat la Consiliul de Stat, guvernul chinez – pare fragil. El se
    plange ca oligarhii si oficialii corupti au spoliat economia si au
    manipulat-o potrivit propriilor lor interese – un sistem pe care el
    il numeste capitalism de coterie. El a cerut chiar Beijingului sa
    instaureze o democratie in stil britanic, sustinand ca o reforma
    politica este inevitabila.

    Wu spune ca zvonurile ca ar fi spion sunt “trucuri murdare”
    antamate de criticii sai ca sa-l discrediteze. “Am doi inamici”,
    enunta el intr-un interviu recent. “Capitalistii de coterie si
    maoistii. Acestia vor folosi orice mijloace ca sa ma atace”.

    Cu toate acestea, unii analisti considera ca criticile lui Wu
    ajuta o anume factiune guvernamentala intr-o lupta pentru putere in
    care se infrunta cu o alta, asa incat el ramane la adapost.

  • Cum sa reduci costurile intr-o companie

    Problema multor firme este ca si-au dat seama de importanta
    reglarii costurilor putin prea tarziu, cand afacerile incepusera sa
    scada deja, din cauza crizei, cu 10%, 20% sau chiar mai mult. Or,
    eficient trebuie sa fii mereu, inclusiv in perioade de boom
    economic, pentru ca eficienta este exact ceea ce face diferenta
    dintre o firma bine pregatita sa faca fata oricaror conditii
    economice si una fara o cultura a administrarii corecte a
    costurilor.

    Retailerul Altex a inceput un program de aducere la eficienta a
    costurilor, odata cu restructurarea initiata de Dan Ostahie,
    presedintele companiei, in decembrie 2008. “Nu puteam asista la
    reducerea vanzarilor continuand sa consumam aceleasi resurse”,
    explica oficialii Altex decizia restructurarii. Cea mai mare
    companie din comertul local cu electronice si electrocasnice,
    Altex, a redus numarul de angajati cu un sfert, de la circa 2.000
    la 1.500 de persoane, si a micsorat salariile personalului din
    sediul central cu 20%. Firma a renuntat si la un etaj de birouri
    din cele doua in care functiona anterior sediul central si a
    renegociat chiriile pentru mai multe magazine. Astfel, costurile
    operationale au scazut cu 43% in prima jumatate a lui 2009, fata de
    aceeasi perioada din 2008. Au aparut insa si cheltuieli imediate,
    cum sunt cele cu salariile compensatorii platite oamenilor
    disponibilizati.


    De la Fabryo, spune Aliz Kosza, CEO al producatorului de lacuri
    si vopsele si cea care s-a ocupat de restructurarea afacerii
    detinute de fondul de investitii Oresa Ventures, nu s-au facut
    concedieri, pentru ca firma foloseste leasingul de personal: in
    perioadele de varf, numarul angajatilor este completat prin
    leasing. “E o metoda eficienta intr-o astfel de industrie, care te
    ajuta sa nu renunti la propriii angajati in extrasezon”, spune
    Kosza. Prin astfel de masuri, producatorul de vopsele a reusit
    sa-si imbunatateasca rezultatele pe primul semestru (3% in
    venituri), in pofida scaderii consumului cu 30%. “Am trecut cu
    succes si de blocajul financiar al primului trimestru, acordand
    suport partenerilor de incredere. Momentan avem un cash flow
    pozitiv si ne recuperam banii din piata la scadenta in proportie de
    95%”, spune Kosza.

  • Epoca gulerelor albastre

    Dupa ce in SUA au disparut milioane de locuri de munca,
    cugetarile filozofice ale lui Crawford despre revalorizarea
    lucrului manual au atins un punct sensibil in constiinta
    americanilor, devenind rapid un best-seller la nivel national si
    generand o multime de comentarii.

    N-a fost doar un semn ca americanii pierduti in recesiune incep
    sa empatizeze cu muncitorii de rand, ci s-a pus sub semnul
    intrebarii insasi utilitatea muncii celor cu gulere albe.

    Pe langa aceasta carte, al carei subtitlu este “O cercetare
    asupra valorii muncii”, Richard Sennett, sociolog din New York, a
    adus anul trecut un omagiu celor ce presteaza activitati fizice in
    cartea sa “Mesterul”. Reality show-uri ca “Prada mortala”
    (“Deadliest Catch”), despre pescuitorii comerciali de crabi, sau
    “Camionagiii de la Pol” (“Ice Road Truckers”), care urmareste
    transportatorii de marfuri grele pe traseele din apele inghetate
    ale nordului Canadei si al Alaskai, au atras audiente record.

    Miscarea care promoveaza hrana produsa pe plan local a inspirat
    nenumarati oameni sa-si planteze zarzavaturi in gradina, in timp ce
    in California, asa-numita Maker Movement (Miscarea Mesterilor) ii
    atrage pe cei cu aplecare spre mecanica si pe cei interesati de
    mestesuguri la festivaluri unde schimba ponturi despre construirea
    si repararea a mii de lucruri, de la iPod-uri la biciclete. De la
    zilele miscarii “inapoi la pamant” din anii ’60 si ’70, munca
    facuta cu propriile maini nu a mai fost privita in culori atat de
    roz.

    Inteleg interesul in revigorarea mestesugurilor, care este
    partial o chestiune de nostalgie si partial o problema reala si
    acuta in vietile oamenilor”, spune Russ Rymer, scriitor si profesor
    la Institutul Radcliffe pentru Studii Avansate de la Harvard, care
    lucreaza la o carte despre creatorii de arcusuri pentru vioara.
    “Aspectul nostalgic este evident – ne simtim efemeri si tanjim dupa
    vremurile cand confectionam noi lucrurile. Iar sectoarele noastre
    mai putin tangibile – cum sunt finantele si activitatea bancilor de
    investitii – s-au degradat in ochii nostri, asa ca ne intoarcem la
    un stil de munca presupus mai onorabil.”

    Daca aceasta nostalgie se traduce intr-o schimbare reala in
    carierele oamenilor ramane de vazut. Datele oficiale nu urmaresc
    daca exista vreo migratie a angajatilor de la sectorul gulerelor
    albe spre cel al “gulerelor albastre”. Scepticii se indoiesc ca
    romantarea muncii manuale va duce la o realiniere permanenta a
    fortei de munca din SUA.

  • Cum traiesc englezii criza (GALERIE FOTO)

    “Voua, ca romani, o sa vi se para foarte scumpa Londra.” A fost
    unul dintre primele lucruri pe care ni le-a spus soferul care ne
    ducea de la aeroport la hotel. La inceput, am crezut ca e doar
    condescendent. Apoi mi-am dat seama ca nu este decat un om onest,
    care stie despre Romania ce stie mai toata lumea: ca suntem saraci.
    Tocmai din acest motiv mi s-a parut cel putin amuzant atunci cand
    ne-a intrebat daca e cumva criza si prin Romania. Ce puteam sa-i
    mai raspundem?

    La o prima vedere, ai putea crede ca Londra e un taram
    privilegiat, pe care criza a avut grija sa-l ocoleasca. Altfel cum
    s-ar explica faptul ca in miezul zilei pub-urile sunt pline de
    localnici care mananca si beau – pe bani deloc putini -, ca
    strazile sunt pline de turisti care nu se uita atunci cand trebuie
    sa scoata din buzunar 12, 15, 17 sau chiar 20 de lire pentru a
    vizita un obiectiv turistic sau ca un sofer al unei firme de
    transport vorbeste la un telefon de 500 de euro?

    Si, totusi, daca apuci sa vorbesti cu cativa englezi, te
    lamuresti ca nu e decat o aparenta. Ca si la noi, industria auto si
    piata imobiliara au scazut suficient cat sa lase fara locuri de
    munca mii de oameni si cat sa puna economia in pioneze. Mai toti
    englezii cu care am vorbit au marturisit ca traiesc cu teama
    permanenta ca si-ar putea pierde locul de munca in orice moment –
    ceea ce nu e deloc linistitor, mai ales intr-un oras atat de scump
    ca Londra. Este interesant insa cum, in ciuda acestei situatii, nu
    renunta sa ia masa in oras sau sa ramana in pub-uri pana in miez de
    noapte, desi a doua zi trebuie sa ajunga la munca.


    Luni seara, orasul era la fel de plin ca sambata, iar in pub-uri
    si restaurante se auzeau la fel de multi englezi galagiosi. E drept
    ca magazinele sunt destul de goale, chiar si cele cu preturi mici
    si medii, pe cand cele scumpe sunt de-a dreptul pustii. Bond
    Street, un fel de Calea Victoriei de la noi, este aproape parasita,
    iar ochii vanzatorilor tresar atunci cand vad picior de om. Din
    pacate pentru ei, cei mai multi sunt doar in trecere sau au
    nimerit, fara sa vrea, pe strada gresita. Desi e limpede ca nu
    traverseaza o perioada linistita, orgoliul britanic ii impiedica sa
    accepte un downshifting al stilului de viata cu care au fost
    obisnuiti.

  • Holding: avantaje vs dezavantaje

    Avantaje

    Gruparea mai multor afaceri sub aceeasi umbrela, intr-o
    structura de holding, este motivata de o serie de avantaje fiscale
    si nefiscale pe care antreprenorul le poate obtine. Destinatia
    potrivita trebuie aleasa dupa niste criterii clare.

    CRITERII FISCALE
    Existenta unui regim fiscal favorabil, in special la taxarea
    dividendelor incasate si/sau platite;

    Posibilitatea aplicarii directivelor europene cu privire la
    regimul fiscal al platilor de dividende, dobanzi si redevente intre
    companii afiliate stabilite pe teritoriul UE;

    Posibilitatea aplicarii conventiilor de evitare a dublei
    impuneri, conform carora cotele de impozitare a dividendelor, a
    dobanzilor si a redeventelor pot fi mai mici decat cele prevazute
    de legislatia interna;

    Cota zero sau foarte redusa pentru impozitarea castigurilor de
    capital rezultate din vanzarea/lichidarea unei sucursale;

    Cota zero sau foarte redusa pentru taxe de timbru sau de
    transfer de active;
    Posibilitatea reinvestirii de catre firma-mama a profiturilor
    obtinute de la firme afiliate nerezidente, fara ca acestea sa fie
    caracterizate ca venituri impozabile de catre firma-mama.

    CRITERII NEFISCALE

    Posibilitatea platirii de dividende in cursul anului;

    Stabilitatea pietei financiare;

    Potentiale avantaje din punctul de vedere al regimului
    valutar;
    Confidentialitate in ce priveste identitatea actionarilor;

    Acces mai usor la finantare si la listarea pe piete financiare
    mature;

    Legislatie stabila si predictibila;

    Preferintele comerciale si culturale ale firmei-mama.

    Dezavantaje

    Pentru ca Romania nu are o legislatie specifica holdingului,
    reglementarile aplicabile aici pentru aceste entitati sunt aceleasi
    cu cele aplicate tuturor societatilor comerciale. Astfel, in
    Romania se pierd avantajele specifice societatilor de tip
    holding:

    Castigurile obtinute in urma vanzarii de catre holdingul
    romanesc a unei participatii la o societate din Romania sunt
    impozitate cu cota generala de 16%; in statele care au o lege a
    holdingului atractiva, cota de impozitare ar putea fi redusa sau
    veniturile respective ar putea fi chiar scutite;

    Dividendele primite de la societati afiliate rezidente in tari
    care nu sunt membre ale Uniunii Europene se impoziteaza aici cu
    cota generala de 16% sau cu cea prevazuta de conventiile de evitare
    a dublei impuneri aflate in vigoare;

    Transferul resurselor intre firme afiliate este, in general,
    subiect de dubla impunere; spre exemplu, veniturile din dobanzi
    obtinute de la societati afiliate nerezidente sunt de obicei supuse
    impozitului atat in Romania, cat si in tara de rezidenta a
    societatii afiliate.