BusinessMagazin

Category: Analize

Descoperă analize de afaceri și din domeniul financiar – pentru a rămâne informat ai nevoie să citești aceste analize.

  • Fitch despre bancile romanesti: creditele neperformante vor atinge un varf de 14-16% spre finele lui 2011

    Aceasta stratificare se reflecta atat in calitatea finantarii,
    cat si in diferenta de credite acordate in valuta (cele din a doua
    categorie au acordat mai multe credite in valuta), de calitate a
    activelor si in general de nivel al dezvoltarii economice din
    tarile respective, arata Fitch, intr-un comentariu publicat
    joi.

    Fitch se asteapta ca nivelul creditelor neperformante sa-si atinga
    maximul in Romania, Bulgaria si Croatia spre finele anului 2011,
    pentru ca in Slovenia si Ungaria acest maxim sa fie atins mai
    tarziu, “probabil abia in 2012”. In tarile din aceasta categorie,
    ponderea creditelor restante se afla aproape de 10% sau peste si
    este inca in crestere, desi cu un ritm mai redus decat in
    2009-2010.

    In ce priveste celelalte tari, nivelul maxim al creditelor
    neperformante pare sa fi fost deja atins in a doua parte a anului
    trecut – prima jumatate a anului curent in Polonia, Cehia si
    Slovacia, iar provizioanele deja mai scazute sustin o performanta
    mai buna a bancilor respective.

    Agentia de rating constata ca prevalenta creditelor in valuta in
    regiune n-a scazut aproape deloc si, in ciuda unor restrictii
    impuse de autoritati, se mentine inalta in Croatia, Ungaria,
    Romania si Bulgaria.

    In privinta capitalizarii, agentia se asteapta ca, in virtutea unor
    schimbari de strategie ale grupurilor-mama, sa aiba loc in regiune
    cateva vanzari de banci, fara efecte negative la scara sistemului,
    in special in Polonia (unde grupurile-mama straine au unele
    vulnerabilitati), Bulgaria si Romania (daca bancile grecesti decid
    sa plece) si Slovenia (unde ponderea actionarilor straini este inca
    redusa).

    Bancile din Europa Centrala si de Est, inclusiv subsidiarele
    bancilor grecesti din Romania si Bulgaria, “au o expunere directa
    redusa fata de Grecia si restul tarilor periferice ale zonei euro”,
    insa expunerea lor indirecta fata de o escaladare a crizei din zona
    euro “este considerabila”, apreciaza Fitch.

    Aceasta expunere indirecta se leaga de o posibila incetinire a
    cresterii in pietele principale ale zonei euro (destinatia de baza
    a exporturilor estice), de limitarea finantarilor pentru
    subsidiarele estice daca grupurile-mama intampina probleme si de o
    potentiala depreciere a monedelor estice (in special zlotul polonez
    si forintul ungar) in raport cu francul elvetian, daca euro se
    depreciaza in continuare.

    CE SE INTAMPLA IN ROMANIA

    Pentru Romania, Fitch citeaza un raport din iunie al FMI unde se
    arata ca subsidiarele romanesti ale grupurilor grecesti sunt mai
    bine capitalizate decat media sistemului, lichiditatea lor e la
    nivelul sistemului si nu exista indicii ale unor retrageri
    semnificative de depozite, iar sustinerea si supravegherea BNR
    reduc riscurile asociate unei crize in zona euro.

    Nici chiar in cazul unei intrari in incapacitate de plata a Greciei
    sau a unei banci din Grecia, finantarile pentru subsidiarele
    romanesti sau bulgaresti nu vor fi reduse si nu vor aparea
    retrageri de depozite, apreciaza Fitch.

    La finele lui aprilie, ponderea creditelor neperformante era de 13%
    din totalul imprumuturilor, fata de 11,9% la finele lui 2010 si
    7,9% la sfarsitul lui 2009. Imprumuturile clasificate ca
    indoielnice si pierderi conform standardelor BNR atingeau 22,4%
    (20,8% la sfarsitul lui 2010, 15,8% la sfarsitul lui 2009).
    “Stabilizarea si imbunatatirea calitatii activelor este principala
    provocare pentru bancile romanesti”, considera Fitch, care se
    asteapta ca ponderea imprumuturilor neperformante sa atinga un
    maxim de 14-16% spre finele anului, pondere mai ridicata decat in
    majoritatea tarilor vecine comparabile.

    Creditarea in Romania este inca dominata de imprumuturile in valuta
    – 64% din creditele pentru populatie si 60% din cele pentru
    companii la sfarsitul primului trimestru. Creditarea a scazut in
    2009 si 2010, singura categorie unde s-au semnalat cresteri fiind
    imprumuturile ipotecare (cu 18% in 2010, calculat in euro).
    Politica stimulativa a BNR si ameliorarea activitatii economice ar
    urma sa duca insa in acest an la o crestere reala a creditarii.

  • Cum isi fac studentii bani de vacanta

    Pentru cei care vor sa se angajeze, orice moment cand piata
    muncii iese din chingi este o oportunitate pe care nu-si permit sub
    nicio forma sa o rateze. Este cazul studentilor, care vara vor
    sa-si ocupe timpul si sa castige bani si experienta, dar si al
    somerilor care spera ca un loc de munca sezonier s-ar putea
    transforma, cu putin noroc, intr-unul pe o perioada nedeterminata.
    Sezonul joburilor de vara se deschide de obicei in luna mai si
    dureaza pana in octombrie, astfel incat, in cele mai multe cazuri,
    vorbim despre contracte care se intind si pe sase luni de zile. Nu
    este vorba despre pozitii cheie
    intr-o companie, ci mai degraba despre functii de suport din
    diverse departamente. “Mai exact, sunt doua categorii de joburi
    care se deschid vara. Sunt cele pentru agentii economici de pe
    litoral, respectiv restaurante, baruri, hoteluri, dar si companii
    din FMCG care au nevoie de reprezentanti de vanzari in zonele
    turistice. Apoi mai sunt cele care apar in Bucuresti in
    call-centere, in departamentele de introducere de date si zona de
    back-office, in general”, spune Iuliana Badea, directorul executiv
    al companiei de recrutare Lugera & Makler. Nu toate companiile
    fac angajari sezoniere, iar cele care fac nu au disponibile mai
    mult de cateva zeci de posturi.

    Daca in cazul celor care se angajeaza in zonele turistice, unde
    caracterul sezonier al locului de munca respectiv este evident,
    contractele se termina cel mai tarziu in luna octombrie, pentru cei
    care raman sa lucreze in Bucuresti sunt sanse destul de mari ca la
    sfarsitul verii sa primeasca o oferta de angajare pe perioada
    nedeterminata. De obicei, oferta vine si cu un salariu cu 10-15%
    mai mare, ceea ce in valoare absoluta nu inseamna foarte mult,
    avand in vedere ca vorbim despre salarii de circa 1.000 de lei pe
    luna. Recrutorii spun ca, in genere, patru din zece angajati
    sezonieri ajung sa-si prelungeasca sederea in companie. “Noi stim
    asta inca de la inceput si in fiecare an, cand deschidem cateva
    zeci de joburi pentru perioada verii, avem in vedere ca o parte cat
    mai mare din candidati va ramane definitiv in companie”, spune
    Judith Kis, directorul de resurse umane al Ambient, unul dintre cei
    mai mari retaileri de bricolaj din Romania. Cea mai mare parte a
    celor care vin sa se angajeze vara la Ambient obtin un loc de munca
    in magazine, ca agenti comerciali sau asistenti de vanzari. Pentru
    ca Sibiul, acolo unde se afla sediul central al companiei, este un
    centru universitar important, candidatii vin in special din randul
    studentilor aflati in vacanta de vara. Kis spune insa ca primeste
    aplicatii si din partea somerilor care profita de orice ocazie
    pentru a se angaja.

    Acelasi profil il intalnim si in restul tarii. “Iin special
    studentii cauta un loc de munca sezonier sau absolventii de
    facultate care in timpul anului nu au reusit sa gaseasca altceva”,
    spune Iuliana Badea. Tocmai de aceea, se multumesc cu salarii care
    pleaca de la 800 de lei pe luna si nu depasesc, in cele mai bune
    situatii, 1.000 de lei plus tichete de masa. Chiar daca par mici,
    astfel de salarii sunt normale, avand in vedere faptul ca multi
    dintre cei care vor sa se angajeze sunt la primul loc de munca.

  • Cealalta lectie a crizei – reducerea stocurilor

    In perioada de glorie a consumului rafturile se goleau fara ca
    retailerii sa aiba prea mare bataie de cap. “Inainte de criza,
    comerciantii aveau marje mai mari decat acum; isi permiteau sa aiba
    stocuri”, argumenteaza Gorkem Tursucu, director general al firmei
    de consultanta Architected Business Solution (ABS). Mai mult,
    retelele gaseau cu usurinta capital, dar acum fondurile nu mai sunt
    la fel de usor accesibile, iar banii sunt mai scumpi.

    In cazul sarbatorilor de Paste, de pilda, cantitatile de marfuri
    comandate de reteaua de magazine Cora au fost mai mici decat in
    alti ani. “Pentru produsele cu record de vanzari in perioade
    specifice, volumele de marfuri angajate erau mai mari”, declara
    Larisa Matasaru, manager de achizitii in cadrul Cora. Tot ea spune
    ca “anul acesta compania acorda mai multa atentie cash-flow-ului”,
    motiv pentru care si stocurile sunt mai mici. Andi Dascal, director
    general in cadrul Prodvinalco, crede ca focusul mai mare pe
    fluxurile de capital este unul dintre efectele crizei. “Inainte nu
    eram atenti la stocuri. Nici noi, nici distribuitorii sau
    magazinele. Acum insa toata lumea se uita la stocuri, la
    cash-flow.”

    Unul dintre indicatorii principali folositi in analiza evolutiei
    stocurilor este cel referitor la viteza de rotatie a acestora prin
    cifra de afaceri, declara Adrian Comaneci, senior project manager
    in cadrul companiei Contrast Management Consulting (CMC). De
    exemplu, o rotatie a stocurilor de 45 de zile pentru un comerciant
    inseamna ca acesta tine in stoc o cantitate medie de produse
    echivalenta cu 45 de zile de vânzare medie anuala, spune Comaneci.
    El spune ca in acest moment nu exista informatii oficiale privind
    evolutia exacta a stocurilor pentru 2010 si 2011, insa pot fi
    observate cateva tendinte interesante daca analizam situatiile
    financiare oficiale pentru perioada 2005 – 2009 ale celor mai
    importanti 15 retaileri moderni din România.

    Astfel, in perioada 2005 – 2009, durata medie de rotatie a
    stocurilor pentru Top 15 a ramas relativ constanta, variind in
    intervalul 24,7 zile – 26,6 zile. “Acest lucru este interesant
    deoarece, in general, firmele aflate in dezvoltare accelerata tind
    sa-si creasca stocurile in asteptarea unor vânzari din ce in ce mai
    mari”, spune Comaneci.

    Pe de alta parte, este vizibil si faptul ca retelele de tip cash
    & carry (Metro, Selgros) si de discount (Lidl/Plus, Penny,
    Profi, Minimax/Macro) au reusit sa mentina pe tot parcursul 2005 –
    2009 o rotatie a stocurilor sub media pietei. Diferentele sunt si
    mai mari fata de hipermarketuri (ca Real, Carrefour, Auchan sau
    Cora) si supermarketuri (ca Billa si Mega Image), “ceea ce denota
    un management al stocurilor mai performant”, puncteaza
    reprezentantul CMC.

    In 2009 insa, fata de 2005, managementul stocurilor in cazul
    super si hipermarketurilor s-a imbunatatit considerabil. La
    sfarsitul lui 2009, marfurile se vindeau intr-un timp mai scurt cu
    4,5 zile in cazul hipermarketurilor, adica in 28,4 zile. In cazul
    supermarketurilor, durata medie de rotatie a stocurilor a fost in
    urma cu doi ani de 28,3 zile, in scadere cu doua zile si jumatate
    fata de 2005. “La prima vedere, aceste eficientizari nu par foarte
    importante”, spune Comaneci, care precizeaza ca impactul financiar
    echivaleaza cu o reducere a valorii medii a stocurilor cu 40 de
    milioane de euro in cazul hipermarketurilor si 3,7 milioane de euro
    in cazul supermarketurilor.

  • Norii negri din certificatele verzi

    “Comisia aproba schema de sprijin a Romaniei in domeniul
    surselor regenerabile de energie bazata pe certificate verzi.
    Sistemul de certificate verzi este un mecanism de piata care va
    incuraja investitiile in surse regenerabile de energie. Prin urmare
    va sprijini efortul Romaniei de a atinge pana in 2020 tintele
    privind energia regenerabila”, a spus Joaquin Almunia,
    vicepresedintele Comisiei responsabil pentru politica in domeniul
    concurentei. Acest aviz favorabil din partea Comisiei Europene
    pentru o schema de sprijin a carei valoare se ridica la peste 10
    miliarde de euro in urmatorii zece ani a fost o veste asteptata de
    toti investitorii de profil in ultimii trei ani, inca de la
    publicarea Legii 220/2008.

    De acest DA depindeau investitii de 5 miliarde de euro in
    perioada 2011-2013 in parcuri eoliene, dupa cum a anuntat recent
    Asociatia Romana pentru Energie Eoliana (AREE). In absenta acestui
    aviz favorabil, companiile nu aveau posibilitatea de a-si face un
    business plan coerent, iar bancile nu aveau curajul sa finanteze
    aceste proiecte.

    Practic, sistemul gandit de Romania pentru sustinerea
    investitiilor verzi a primit legitimitatea europeana odata cu acest
    comunicat al Comisiei. In linii mari, sistemul de sprijin
    functioneaza astfel: fiecare producator de energie verde va primi
    pentru 1 MWh livrat in retea un anumit numar de certificate verzi
    in functie de tehnologia utilizata. Mai departe, aceste certificate
    verzi al caror pret variaza intre 27 si 55 de euro vor fi vandute
    catre furnizorii de electricitate care trebuie sa aiba in cosul
    livrat clientilor un anumit procent de energie verde. Totodata,
    producatorii de energie mai castiga si din vanzarea electricitatii
    in piata unde obtin pretul dictat de cerere si oferta. Pana acum
    insa, in absenta aplicarii mecanismului prevazut de Legea 220/2008,
    toti producatorii de energie verde au primit un singur certificat
    indiferent de tehnologie. Acest sprijin acordat de statul roman
    este necesar in contextul in care, pana in 2020, 38% din consumul
    final de energie trebuie sa fie din surse regenerabile, iar fara
    acest suport investitiile de profil nu sunt rentabile din cauza
    tehnologiilor scumpe.

    “Comisia si-a dat acordul asupra schemei ce are in vedere
    certificatele verzi. Este la latitudinea autoritatilor romane modul
    de implementare a acestei scheme prin intermediul legislatiei
    nationale”, spune Roxana Morea, consilier de presa in cadrul
    reprezentantei CE in Romania.

    Practic, Comisia spune ca avizul ei mai trebuie completat si de
    anumite masuri ale autoritatilor locale. “Dupa primirea deciziei
    din partea Comisiei Europene, proiectul de ordonanta de guvern
    trebuie aprobat de catre guvern, iar ANRE va aproba legislatia
    secundara (reglementarile aferente) care se va publica ulterior in
    Monitorul Oficial”, explica la randul sau Dan Plaveti, presedintele
    ANRE, institutie cheie in implementarea legislatiei pentru sectorul
    energiei regenerabile. Potrivit acestuia, finalizarea legislatiei
    secundare nu ar trebui sa dureze mai mult de 30 de zile de la
    primirea deciziei Comisiei Europene.

  • Primii vestitori ai iesirii din recesiune – transportatorii

    Numarul firmelor de transport de pe piata locala a crescut cu
    aproape 30% in primele sase luni ale acestui an, la un total de
    peste 32.800, arata datele Autoritatii Rutiere Romane. Mai mult, in
    acelasi interval raportat la 2010, numarul camioanelor de transport
    a crescut de la 100.700 in 2010, la aproape 114.300. Aceasta este
    prima crestere raportata de ARR in ultimii trei ani si totodata cea
    mai puternica din ultima perioada.

    Cresterea vine in primul rand din zona <omul si camionul>,
    in timp ce la nivelul firmelor mari nu a existat o crestere
    semnificativa a flotei. Mai mult, cresterea indicata de ARR este
    surprinzatoare si sunt sanse sa se fi luat in calcul si licentele
    de transport care nu sunt utilizate sau cate firme de transport
    fara niciun camion exista”, incearca o explicatie Radu Dinescu,
    secretar general al UNTRR. Potrivit acestuia, la nivel national
    sunt multe firme de transport cu un singur camion, iar numai 40 de
    firme au flote de peste 100 de camioane. “Daca ne uitam la vanzari,
    anul trecut s-au vandut putine camioane noi, mai putine decat cele
    second-hand, iar flotele jucatorilor mari din transporturi cresc,
    dar cresc incet”, sunliniaza Radu Dinescu.

    Cu toate ca economia este departe de boomul din 2007, cererea in
    piata a intrat din nou pe un curs ascendent, dupa o perioada in
    care mii de firme de transport au dat faliment si majoritatea au
    returnat la firmele de leasing camioane pe care fie nu le mai
    puteau achita, fie nu mai aveau ce transporta.

    “Numarul de clienti, atat la nivelul edy International
    Spedition, cat si la edy Logistics a crescut in prima jumatate a
    lui 2011 fata de anul trecut, cea mai mare parte a clientilor
    venind anul acesta din industria bunurilor de consum, atat din
    Romania, cat si din UE”, a spus Mircea Darabant, administratorul
    edy Group, companie controlata de omul de afaceri Alin Popa. In
    prezent, in topul celor mai mari clienti ai edy International
    Spedition si edy Logistics sunt Draexlmaier, Ursus, IKEA,
    Coca-Cola, Pernod Ricard, Continental Automotive, Leoni si Minimax
    Discount. In ceea ce priveste businessul edy, “prima jumatate a
    acestui an a adus o crestere de doua cifre a veniturilor, care
    speram sa continue pe parcursul intregului an”, a spus Mircea
    Darabant. Anul trecut, cifra de afaceri a edy Group a crescut cu
    11% la 535 milioane de lei (127 milioane de euro). Din aceasta
    suma, 66 milioane de euro reprezinta cifra de afaceri a edy
    International Spedition, diferenta fiind reprezentata de celelalte
    divizii ale grupului.

    “In prima jumatate a acestui an am remarcat o usoara revenire a
    pietei de transport rutier de marfa, dar acest lucru s-a datorat
    cresterii volumelor in spatiul comunitar, mai ales in partea de est
    a Europei. Edy Group a redirectionat o mare parte din flota in
    spatiul intracomunitar, acolo unde este piata, unde tarifele
    acopera costurile si permit dezvoltarea grupului”, explica
    Darabant. Administratorul companiei a subliniat ca in Romania a
    ramas in continuare problema pretului, deoarece valoarea acestor
    servicii nu a fost protejata de la inceputul crizei, iar preturile
    pe care le cer clientii sunt de multe ori sub costurile
    companiei.

    Problema legata de costuri nu este invocata numai de cel mai
    mare jucator din piata transporturilor rutiere, ci de majoritatea
    companiilor din acest sector. Ion Lazar, cel care controleaza firma
    de transport International Lazar, spunea inca din primul trimestru
    al acestui an ca intentioneaza sa se extinda si pe alte piete,
    nemaiavand rabdare sa astepte revenirea economiei romanesti.

  • Cel mai optimist scenariu al constructiilor de autostrazi in 2011: 42 de kilometri. Cum comentati?

    A mai trecut o jumatate de an care a inceput cu la fel de multe
    promisiuni ca si anii anteriori in ce priveste constructiile de
    autostrazi. Cu doar 314 kilometri de autostrazi, Romania sta la
    coada ierarhiei UE la capitolul sosele mari, iar anul 2011 nu are
    semne mai bune. Ca si altadata, doar promisiunile sunt mari. In
    acest moment, Romania are in constructie sapte tronsoane de
    autostrada, cu o lungime cumulata de circa 193 de kilometri, la
    care se adauga inca doua tronsoane de 83 de kilometri, a caror
    situatie este incerta insa in acest moment. De ce incerta? Pentru
    ca, in cazul uneia dintre autostrazi, Cernavoda-Medgidia, lucrurile
    nu se vor misca mai devreme de luna august, cand vor fi anuntati
    noii constructori ai acestui tronson, al carui contract a fost
    reziliat in aprilie cu francezii de la Colas. In coltul opus al
    tarii, in partea de nord-vest, cel de-al doilea tronson cu
    probleme, Suplacu de Barcau-Bors, de pe Autostrada Transilvania,
    isi asteapta in continuare finantarea.

    Cea mai mare parte a tronsoanelor care se afla in prezent in
    curs de executie, inclusiv Cernavoda-Medgidia si Suplacu de
    Barcau-Bors, ar urma sa fie gata in 2012. Un singur tronson, de
    42,5 kilometri, si anume Moara Vlasiei-Ploiesti, va fi gata anul
    acesta, in decembrie, daca dam crezare promisiunilor celor patru
    companii romanesti care se ocupa de aceasta autostrada: Spedition
    UMB, Tehnostrade (ambele controlate de Dorinel Umbrarescu),
    Euroconstruct Trading 98 (Dan Besciu) si PA&CO International
    (Costel Casuneanu). Cei trei regi ai asfaltului au acceptat sa
    renunte la suplimentarea contractului cu inca aproape 100 de
    milioane de euro doar pentru ca Ministerul Transporturilor sa nu
    rezilieze si acest contract, asa cum s-a intamplat in cazul
    Colas.

    REGII ASFALTULUI – VEZI GRAFICUL

    “Din experienta anilor trecuti si daca ne uitam de asemenea la
    stadiul actual al lucrarilor pe aceste tronsoane, ne vom da seama
    ca este putin probabil sa vedem autostrazi finalizate anul acesta”,
    spune Florin Popa, managing partner al companiei de consultanta in
    constructii Vitalis Consulting. “Este posibil insa ca in 2012 sa
    vedem mai multe lucrari finalizate, in speranta ca nu vor mai
    aparea probleme de urmarire a lucrarilor, de finantare sau probleme
    legate de exproprierea terenurilor”, afirma Popa. Si, pana la urma,
    sansele unor inaugurari de autostrazi in 2012 sunt cu atat mai mari
    cu cat guvernantii se pregatesc de alegeri.

    La inceputul anului, Compania Nationala de Autostrazi si Drumuri
    Nationale din Romania (CNADNR) anunta ca anul acesta vom circula pe
    inca 83 de kilometri de autostrazi, la care ar fi urmat sa se
    adauge 34 de kilometri de variante de ocolire realizate la standard
    de autostrada; la jumatatea anului insa, institutia si-a schimbat
    la 180 de grade estimarile. Vom avea doar cateva trosoane
    inaugurate partial, unde se va putea circula doar pe cate o banda
    pe sens: Medgidia-Constanta, centura Constantei, Arad-Timisoara si
    centura Aradului. Si, bineinteles, din decembrie, autostrada Moara
    Vlasiei-Ploiesti, care nici macar nu intra in calculele CNADNR la
    inceput de an, dar care ar trebui sa fie gata pe 15 decembrie.

    In prezent, spaniolii de la FCC Construccion deruleaza cele mai
    multe lucrari la autostrazi, ocupandu-se de trosonul Arad-Timisoara
    si de centura la standard de autostrada a municipiului Constanta
    impreuna cu italienii de la Astaldi, dar si de varianta de ocolire
    la standard de autostrada a Aradului alaturi de germanii de la Porr
    Technobau. In total, FCC lucreaza la aproape 67 de kilometri de
    autostrazi, ce ar urma sa fie finalizati in al doilea trimestru din
    2012, potrivit celor mai recente informatii furnizate de CNADNR.
    FCC Construccion, companie cu afaceri pe piata locala de 110
    milioane de euro in 2010, a participat si la constructia Pasajului
    Basarab din Capitala, considerat unul dintre cele mai ambitioase si
    in acelasi timp costisitoare proiecte de infrastructura urbana din
    Romania. Cele trei trosoane de autostrada ar fi trebuit finalizate
    in 2011, dupa cum anunta CNADNR la inceputul anului, insa ulterior
    data de incheiere a constructiei a fost amanata.

  • Asteptari mari de la oferta Petrom

    Rezultatul ofertei, cea mai mare din istoria Bursei de la
    Bucuresti, este esential pentru piata de capital, dar si pentru
    Guvern, care s-a angajat fata de FMI sa mai vanda pe bursa in
    urmatorii doi ani cate 15% din Transelectrica si Transgaz, dar si
    sa listeze Romgaz, Hidroelectrica si Nuclearelectrica. Daca
    vanzarea actiunilor OMV Petrom merge bine, vor veni si celelalte.
    Insa, daca nu va merge bine, piata poate sa-si ia gandul de la alte
    listari.

    Pe de alta parte, rezultatul ofertei OMV Petrom va arata si care
    este perceptia investitorilor straini privind Romania. Daca acestia
    vor veni cu 400-500 de milioane de euro ca sa subscrie transa de
    actiuni care le este alocata, inseamna ca au incredere in
    potentialul de crestere a companiei, a sectorului energetic din
    Romania, dar si in revenirea economiei locale per ansamblu,
    deoarece fondurile de investitii nu se uita doar la cat de
    profitabila este compania in sine si la cat ii sunt evaluate
    actiunile, ci si la contextul economic. Cu cat economia este mai
    stabila, cu atat ei sunt dispusi sa ofere un pret mai mare, pentru
    ca riscul pe care si-l asuma cand investesc e mai mic. “Ne dorim o
    participare cat mai cuprinzatoare din partea investitorilor
    institutionali romani si straini. Avem toate ingredientele necesare
    in acest sens: imaginea si performantele companiei, situatia
    macroeconomica stabila a Romaniei, valoarea semnificativa a
    pachetului oferit. Intentii de participare la oferta exista si ne
    asteptam sa inregistram mii de subscrieri”, declara saptamana
    trecuta Ioana Tanase, directorul general al firmei de brokeraj EFG
    Eurobank Securities, unul dintre membrii consortiului care
    intermediaza oferta. Din consortiu, care este condus de banca de
    investitii Renaissance Capital din Rusia, mai fac parte BT
    Securities, una dintre cele mai mari firme de brokeraj de retail de
    pe piata, si Romcapital.

    Saptamana trecuta, intermediarii ofertei, conducerea OMV Petrom
    si reprezentanti ai statului au mers in road show la Londra si in
    alte mari centre financiare europene ca sa prezinte compania
    fondurilor straine de investitii. La nivel local insa, oferta este
    aproape invizibila. In ciuda optimismului afisat de intermediari,
    in afara de cei cateva mii de investitori care au mai ramas pe
    Bursa dupa prabusirea din 2008, putini romani stiu ca statul vinde
    actiuni Petrom pe Bursa si ca oricine poate cumpara. Si mai putini
    sunt cei care inteleg mecanismul de desfasurare a ofertei, care nu
    se aseamana cu niciuna dintre ofertele anterioare, precum cele ale
    Transelectrica sau Transgaz.

    Astfel, chiar daca fondurile straine vor cumpra actiunile, iar
    statul isi va incasa banii, oferta Petrom risca sa rateze
    obiectivul secundar, acela de a atrage cat mai multi romani pe
    Bursa. O bursa cu mai putin de 10.000 de investitori activi este
    subdezvoltata dupa orice standarde, iar pentru atragerea micilor
    investitori sunt necesare oferte mari ale unor companii foarte
    cunoscute, spun specialistii care activeaza pe piata. Exemplul
    polonez este cel mai bun in acest sens. In 2004, cand Polonia a
    listat la bursa cea mai mare banca, PKO, mii de polonezi stateau la
    coada la sucursalele bancii ca sa cumpere actiuni. Fiecare oferta
    publica a statului polonez a atras de atunci alte zeci de mii de
    investitori noi pe piata de capital.

    Petrom este probabil cea mai cunoscuta companie romaneasca. Toti
    romanii care au masina au alimentat cel putin o data la Petrom sau
    stiu despre existenta brandului. Astfel, vanzarea de actiuni de
    catre stat ar fi fost o ocazie unica pentru ca mii de romani sa
    poata fi atrasi pe bursa, prin cumpararea de actiuni Petrom. “Daca
    statul si intermediarii ar fi vrut sa atraga interesul romanilor
    pentru oferta Petrom, ar fi trebuit ca oferta sa aiba o campanie de
    promovare puternica. Cred ca si campania de promovare a handbalului
    este mai vizibila decat cea a ofertei Petrom”, spune Mihai Chisu,
    broker la IFB Finwest. Nici macar pe site-ul Bursei de Valori
    Bucuresti (BVB) nu exista vreun banner publicitar pentru oferta
    Petrom.

  • Ridica-ma la cer: unde duce ascensiunea de neoprit a francului elvetian

    Pana unde mai suie francul? In ultimele trei luni, moneda
    elvetiana s-a intarit cu aproape 11% fata de euro si dolar,
    ajungand joia trecuta la nivelurile incredibile de 1,15 franci/euro
    si 0,81 franci/dolar. Pentru cine nu-si mai aminteste, in 2008
    cursurile erau de 1,6 franci/euro si 1,2 franci/dolar. Iar in
    ultimele saptamani, absolut toate stirile au fost in favoarea
    aprecierii: indecizia liderilor europeni privind soarta Greciei,
    cresterea randamentelor pentru obligatiunile italiene, riscul ca
    guvernul SUA sa nu poata obtine o crestere a plafonului de
    indatorare.

    Nu e un secret ca francul elvetian, alaturi de dolarul
    australian, cel neozeelandez si canadian sau yenul japonez
    functioneaza, impreuna cu aurul, ca active de refugiu pentru
    capitalurile migratoare, care cauta si sa se protejeze de
    posibilele pierderi din plasamentele in alte active, dar si sa
    capete randamente mai bune. “E de asteptat o vara lunga si
    fierbinte pentru periferia Europei, in care puseele de aversiune de
    risc si de apreciere a francului elvetian vor fi un lucru comun”,
    comenteaza Chris Turner, analist la ING Bank, care deocamdata
    ramane singura banca straina importanta ce prevede pentru decembrie
    un curs de 1,1 franci/euro, in lipsa unei interventii relevante a
    Bancii Nationale a Elvetiei.

    Analistii altor banci au in vedere insa o corectie de curs in
    urmatoarele luni, pe masura linistirii situatiei in zona euro si
    SUA: pentru decembrie, grupul Erste estimeaza un curs de 1,25
    franci/euro, la fel ca si Citigroup si Raiffeisen, in timp ce
    Credit Agricole vede posibil chiar un nivel de 1,35.

    Pentru Romania, doi sunt factorii care limiteaza, la nivel
    macro, consecintele negative ale evolutiei francului in raport cu
    alte valute: cursul de schimb leu/euro – baza de calcul pentru
    cursul franc/leu – care, cu mici exceptii, a ramas relativ stabil
    in focul crizei datoriilor si ar urma sa ramana la fel dincolo de
    fluctuatiile de moment (conform analistilor consultati recent de
    BUSINESS Magazin, la finele anului ar urma sa fie cuprins undeva
    intre 4,05 si 4,20) si faptul ca sunt totusi relativ putine credite
    in franci. La finele anului trecut, la Centrala Riscurilor de Plati
    erau inregistrati 218.000 de debitori cu credite totale in
    echivalent de 237,5 mld. lei, din care restantele insemnau 15
    miliarde de lei. Din totalul creditelor luate, persoanele fizice
    datorau 82,85 mld. lei, suma in care ponderea creditelor in franci
    elvetieni era de 16,6%.

    Mai exista insa un nivel la care lucreaza povara creditelor in
    franci, povara ce nu e decat un caz particular al pacatelor legate
    de finantarea in valuta: perceptia externa. Un cerc vicios adica,
    in care atunci cand monedele nationale se depreciaza fata de franc,
    eforturile de disciplinare fiscala sau performantele economice bune
    de pana acum sunt puse in paranteza si ramane numai reflexul
    investitorilor si al analistilor de a lipi eticheta “riscant” pe o
    Europa de Est condamnata sa traga ponoasele indatorarii excesive in
    valuta.

    Un comentator al site-ului britanic Citywire isi amintea zilele
    trecute de o stire din 2010 despre o tanara unguroaica de 18 ani
    care si-a scos la licitatie virginitatea ca sa-i ajute pe parintii
    ei sa-si plateasca imprumutul ipotecar luat in franci elvetieni. De
    aici, comentatorul ingrozit ajungea la statistici care vorbesc de o
    pondere a creditelor ipotecare in valuta de peste 75% din total in
    Romania, Lituania si Croatia, respectiv o pondere a creditelor
    ipotecare in franci de 53% din total in Polonia (unde zlotul a
    pierdut fata de franc aproape 60% din valoarea din 2008, adica tot
    cam cat leul romanesc) si de 64% in Ungaria (unde forintul a
    pierdut circa 40%).

    Astfel de comentarii aduc aminte de articolele de anul trecut
    din presa internationala, unde Ungaria si Romania erau date ca
    exemple negative de tari estice unde imprumuturile in valuta “i-au
    lasat pe debitori sub povara unora din cele mai costisitoare
    credite cu dobanda variabila din lume” (New York Times). Bancile
    erau initial criticate ca relanseaza creditarea oferindu-le iarasi
    oamenilor exact acelasi tip de imprumuturi care aproape au dat
    peste cap economiile nationale, dar pe urma erau scuzate, pentru ca
    atata timp cat dobanzile la lei sau forinti au ramas considerabil
    mai mari decat la euro, era normal ca oamenii sa aleaga valuta.

  • Vacanta de manager: dicteaza copiii si confortul

    BUSINESS MAGAZIN: Dupa o perioada destul de lunga in care am vorbit despre criza si impactul ei, ne-am gandit sa discutam si despre lucruri mai placute si anume despre locurile unde isi petrec managerii concediile, cum arata un concediu de manager, care au fost cele mai frumoase locuri pe care le-ati vazut sau ce destinatii urmeaza sa vizitati. Am vrea, de asemenea, sa stim cat de important este pentru un manager sa pastreze un echilibru intre viata personala si profesionala si sa se rupa cateva zile pe an de ceea ce se intampla la birou. Cum va alegeti destinatiile?

    BOGDAN PUTINICA: Mie imi plac destinatiile cat mai putin batute de turisti, cat mai ciudate. Acesta este hobby-ul meu. Imi place sa-mi iau rucsacul, sa ma duc in jungla si sa vad ce e acolo. De civilizatie mai mult sau mai putin ne lovim in fiecare zi, cu bunele si cu relele ei. De foarte putine ori mai folosesc serviciile unei agentii, poate si din cauza profilului putin mai ciudat al destinatiilor care ma atrag, dar si pentru ca, invariabil, aranjamentele pe care ti le construiesti singur sunt mult mai bune.

    ADINA ROTILEANU: Poti sa dai si un exemplu?

    BOGDAN PUTINICA: De exemplu, ultima vacanta ciudata a fost in Papua Noua Guinee. In Romania nu am gasit nicio agentie care sa poata sa-mi ofere un pachet acolo. Diferenta fata de un pachet normal de la o agentie cred ca a fost de trei ori mai mica.

    BUSINESS MAGAZIN: Folositi serviciile agentiilor de turism?

    OANA DATKI: Am renuntat de acum cativa ani, pe acelasi principiu.

    MARCEL VULPOI: Da, eu le folosesc, dar din comoditate.

    DAN BOABES: Eu le folosesc pentru idei.

    BUSINESS MAGAZIN: Unde ati fost ultima oara in concediu?

    DAN BOABES: Este greu de spus. Incerc sa combin calatoriile de business cu inca doua-trei zile de concediu, daca se poate. Notiunea de concediu cred ca s-a modificat fata de ceea ce intelegeam prin concediu acum 15-20 de ani. Atunci stiam ca plecam in august trei-patru saptamani, nu erau telefoane mobile si nu era nicio problema sa nu tinem legatura cu cei de acasa. Acum, concediu inseamna poate si trei-patru zile grupate si asta se poate intampla de cinci, sase, sapte ori pe an.

    MARIUS GHENEA: Cred ca este vorba si de un anumit gen de eficienta pentru ca daca se intampla ca o asemenea calatorie de business sa te poarte destul de departe, ar fi pacat sa nu prelungesti putin si sa nu combini cu o alta destinatie potrivita. Din acest punct de vedere, cred ca o agentie de turism are dificultati in a raspunde unui asemenea tip de pachet, care este complicat din multe motive. In primul rand pentru ca pare ciudata o combinatie intre o calatorie de afaceri si una de placere. In al doilea rand, o parte din aventura este si gasirea propriului traseu, a unei destinatii. Este una dintre placerile de a calatori. Eu pot sa spun ca apelez in continuare la agentiile de turism pentru lucruri destul de clare. Spre exemplu, mi se pare mult mai util sa apelez la o agentie de turism pentru ticketing. Alte lucruri mi le organizez mai bine de unul singur. Eu stiu mai bine pe ce parte a strazii vreau sa am camera de la hotel sau ce loc sa-mi rezerv in avion. Acelasi lucru se intampla si cand inchiriez o masina. In ceea ce priveste programul pe care mi-l fac pentru concediu, am o abordare duala. Sunt anumite lucruri pe care prefer sa mi le rezerv de acasa, cum ar fi spectacole in Vegas, in New York sau Londra si alte lucruri pe care le fac la fata locului.

    ADINA ROTILEANU: Depinde si cu cine mergi in concediu pentru ca daca mergi si cu copiii, evident ca alegi o varianta in care ei sa fie cat mai mult timp ocupati. Eu am fost norocoasa sa-mi umplu spiritul aventurier cu fel de fel de calatorii de afaceri. De exemplu, Karachi nu este o destinatie pe care mi-as fi ales-o pentru concediu, dar care a fost binevenita. Daca nu sunt copiii, confortul este pe primul loc, pentru ca ai nevoie de relaxare dupa o perioada mare de stres, si apoi vin serviciile. Este foarte greu sa verifici asta atunci cand cumperi un pachet de la o agentie de turism. Iti trebuie foarte multe recomandari, pentru mine recomandarile conteaza foarte mult, indiferent ca este vorba de Noua Zeelanda, Australia, Hong Kong si asa mai departe, imi place sa merg la sigur.

  • Toate drumurile energiei duc la Astana

    “Deocamdata nu putem spune daca si cand vom avea un contract
    ferm, suntem in discutii si speram ca se va concretiza ceva”, spune
    Radu Petrescu, directorul de comunicare al Upetrom-1 mai, companie
    care este detinuta de omul de afaceri Gabriel Comanescu si care a
    deschis la inceputul acestui an un birou in Kazahstan. Conform
    oficialilor companiei, Upetrom isi va retrage utilajele din Marea
    Neagra, unde a terminat proiectul pentru Gazprom, si vizeaza ca
    directii strategice Marea Caspica si Marea Nordului. “Este adevarat
    ca ambele zone sunt vizate acum de marile corporatii petroliere si
    este concurenta mare acolo, dar incercam.

    Dintre acestea doua, Marea Caspica este mai putin explorata si
    speram sa avem cat de curand proiecte acolo”, explica Radu
    Petrescu, fara a face referire la un proiect anume pe care il
    urmareste compania. In 2009 si in 2010 cifra de afaceri a Upetrom a
    crescut cu 10-15% (fata de 320 de milioane de euro in 2008), in
    special pe fondul proiectelor de constructii maritime. Explorarile
    offshore ale Kazahstanului sunt in curs de dezvoltare (bazine
    precum Kurmangazu, Centralnaia, Jambai, Atas sau Aral fiind deja in
    exploatare), dar cel mai asteptat moment este inceperea extractiei
    din Kasagan, bazinul petrolifer cu rezerve de cel putin 9 miliarde
    de barili, descoperit in anul 2000.

    Deschiderea biroului Upetrom la Almaty a atras atentia nu numai
    din punctul de vedere al strategiei Upetrom – companie care
    activeaza acum numai in afara Romaniei si care si-a dezvoltat in
    ultimii ani o noua linie de business, cea de constructii, la fel de
    importanta in afaceri ca si forarea -, dar si pentru ca deschiderea
    unui birou in Kazahstan a devenit aproape obligatorie pentru
    companiile din domeniu in ultimii ani. Explicatia este la
    indemana.

    “O tara mare cat Europa de Vest care detine cele mai mari
    rezerve de petrol si gaze naturale din Marea Caspica”. In 2006,
    cand Ariel Cohen de la Washington Times descria astfel Kazahstanul,
    tara producea aproape 1,5 milioane de barili de petrol pe zi si era
    deja in relatii comerciale cu marile companii petroliere din lume.
    “Climatul investitional din Kazahstan si acordurile de productie
    (asa-cunoscutele PSA – n.r.) cu tarile vestice sunt mult mai
    liberale decat cele pe care le semneaza Rusia, iar, in plus,
    Kazahstanul este la ani lumina fata de vecinele Uzbekistan si
    Turkmenistan in ceea ce priveste reforma si cresterea economica”,
    scria Cohen in urma cu cinci ani. Elogiul adus de jurnalistul
    american tarii din Asia Centrala era privit nu numai cu ochiul
    importatorului de petrol, ci si al analistului care a vazut o
    crestere economica de 9% pe an (PIB-ul pe cap de locuitor crescand
    la 3.000 de dolari in 2006 fata de 700 de dolari, cat era in 1994),
    crestere care a continuat si in ultimii ani – in 2010, Kazahstanul
    a avut o crestere economica de 7%, iar PIB-ul pe cap de locuitor
    ajunsese in ianuarie 2011 la 9.000 de dolari.

    Mai toti gigantii petrolieri ai lumii au afaceri cu Astana – fie
    ca e vorba de un joint-venture pentru productia de petrol, fie ca e
    vorba de contracte de achizitie, fie ca e vorba de proiecte sau
    intentii. Companiile romanesti din domeniu au avut afaceri in
    regiune dinainte de 1990. Relatiile economice ale Romaniei cu
    Kazahstan au inceput in urma cu mai bine de 30 de ani, cand
    Rompetrol SA functiona ca o entitate internationala a industriei de
    petrol si gaze din Romania. Tot Rompetrol a fost cea mai vizibila
    companie romaneasca pentru Kazahstan din 2007, cand Dinu Patriciu a
    vandut pachetul majoritar de actiuni companiei de stat
    KazMunaiGaz.

    Acum, Rompetrol este 100% o companie kazaha, care a procesat
    anul trecut la Petromidia 3,37 milioane de tone de petrol, dintre
    care 2,6 milioane tone au venit din Kazahstan si care intentioneaza
    sa foloseasca toata viitoarea capacitate de 5 milioane de tone
    pentru a procesa petrol adus din Kazahstan. (Acum, la Petromidia se
    rafineaza 4 milioane de tone anual, dar in 2012 se va finaliza
    proiectul de crestere a capacitatii, in care KazMunaiGaz a investit
    cea mai mare parte a bugetului de investitii de 500 de milioane de
    dolari.) Petrolul adus in Romania din Kazahstan vine prin
    Novorossisk, prin conducta CPC (Caspian Pipeline Consortium – din
    actionariatul careia fac parte mai multe companii locale sau
    internationale), sau prin Batumi, terminal din Marea Neagra
    achizitionat de compania kazaha din 2006.