BusinessMagazin

Blog

  • Uite cine cu cine vorbeste

    O gluma care circula prin lumea IT spune ca expansiunea tehnologiei in casele oamenilor va duce la cresterea numarului de cazuri de moarte accidentala prin sugrumare. Oricat de traznita, anecdota are un temei real: suntem inconjurati de prea multe cabluri.

     

    Buna seara!“, a salutat politistul jucat de Tom Cruise in SF-ul „Minority Report“, intrand in propria casa la sfarsitul zilei. Si, cu toate ca locuia singur, a primit o multime de raspunsuri. Lumina casei s-a aprins, filtrul de cafea a pornit, iar ecranul sub forma de tapet digital a inceput sa deruleze stirile zilei. Toate aparatele digitale, lipsite complet de fire, erau capabile sa „vorbeasca“ intre ele si sa inteleaga vocea stapanului.

     

    Cu toate ca mai-marii industriei IT vorbesc ori de cate ori au ocazia despre cat de aproape de realitate este scenariul descris mai sus, viata consumatorului arata cu totul altfel in lumea reala. E adevarat ca el este inconjurat de o multime de gadgeturi, dar acestea nu prea „vorbesc“ intre ele, iar de inteles ce vrea stapanul, nici nu se pune problema. In schimb, consumatorul trebuie sa se descurce cu zeci de cabluri care se incolacesc prin toata casa.

     

    Lista aparatelor care populeaza astazi casa unui utilizator obisnuit, nu neaparat indragostit de tehnologie, nu e deloc scurta. Un televizor sau doua, PC-ul, laptopul si PDA-ul in cazul oamenilor de afaceri, combina stereo, sistemul audio cu doua sau cinci boxe, DVD player-ul, MP3 player-ul, imprimanta, camera digitala. Fiecare vine la pachet cu o multime de cabluri de conectare si de alimentare. Daca nu si cu vreo pereche de casti (adica inca un cablu in plus).

     

    La un calcul sumar, este vorba de aproape 30 de cabluri. Si asta fara sa punem la socoteala aparatele din casa care nu au de-a face cu IT&C-ul: frigiderul, masina de spalat, cuptorul cu microunde, fierul de calcat, aspiratorul, plus consumatorii de sezon – aparatul de aer conditionat sau ventilatorul vara, instalatiile de pom de Craciun iarna. Daca de o parte din aceste cabluri nu putem scapa – cablurile de alimentare la reteaua electrica – multitudinea de cabluri de interconectare intre aparate ar trebui sa dispara intr-un viitor al comunicatiilor wireless nu foarte indepartat.

     

    Daca ar fi sa ii ascultam pe marii executivi ai companiilor IT, acel viitor a si sosit. Numai ca, in realitate, „conectivitatea universala“ (seamless conectivity), ideea despre care vorbesc adesea Paul Otellini, directorul executiv al Intel, sau Bill Gates, fondatorul Microsoft, poate fi descrisa cel mai bine de vorbele nemuritoare ale lui nenea Iancu: „este sublima, dar lipseste cu desavarsire“.

     

    In cadrul targului anual de electronice pentru consumatorii individuali CES de la Las Vegas, singurul sef de companie care a pus degetul pe rana a fost Larry Page, co-fondatorul Google. El a spus ca, de fapt, echipamentele digitale nu se pot conecta intre ele asa cum ar trebui. „De ce sa nu folosim telefonul dotat cu Bluetooth ca sa pornim masina, daca masina are deja atasat un dispozitiv Bluetooth pentru handsfree? Sau de ce n-ar putea telefonul sa incuie masina, ca sa nu mai purtam cheile dupa noi?“

     

    De fapt, Page s-a referit la o problema veche de cand lumea in industria IT, insa despre care foarte putina lume vorbeste: lipsa unor standarde general acceptate (dintre exceptii ar face parte, de pilda, tehnologia USB si MP3-ul, raspandite la scara larga). Tocmai pentru ca nu exista o modalitate unica de a conecta aparatele digitale intre ele, in prezent solutia cvasi-universala de interconectare este PC-ul. Sa imaginam un scenariu curent. Ati facut niste poze reusite cu aparatul foto digital si vreti sa le pasati unui prieten.

     

    Conectati camera la PC, descarcati pozele, le atasati la un e-mail si le trimiteti. Prietenul le descarca pe PC-ul lui si, daca vrea sa le arate mai departe unui alt prieten, le copiaza pe un stick USB si i le duce acestuia. Avocatii conceptului conectivitatii universale ar face insa cu totul altfel. Ar trimite pozele din camera digitala direct pe stick-ul USB sau direct in memoria telefonului mobil al prietenului, prin Wi-Fi sau Bluetooth. Asta, bineinteles, cu conditia ca aparatele sa fie suficient de inteligente pentru a sti sa comunice intre ele.

    Lipsa unor standarde universale este insa o problema pe care oficialii marilor companii prefera sa nu o atace frontal.

     

    Motivul? Eforturile si sumele imense de bani investite tocmai pentru a impune pe piata propriile standarde, astfel incat, in viitor, daca tehnologia respectiva prinde la public, toti ceilalti jucatori sa fie nevoiti sa o licentieze (cu plata a milioane bune) pentru a avea voie sa o vanda pe piata la randul lor. Un exemplu de disputa aflata in plina desfasurare este cea pentru viitorul standard al DVD-ului. In culise se lupta doua tabere, una condusa de Sony, care promoveaza standardul botezat Blu-Ray, iar cealalta, avand in frunte Toshiba, incearca sa convinga industria ca tehnologia lor, HD-DVD, va fi cea mai buna. Rezultatul, deocamdata, este doar ca progresul pe domeniul respectiv este intarziat serios.

     

    Un alt exemplu la care s-a referit Page a fost chiar multimea incontrolabila a cablurilor pe care fiecare utilizator trebuie sa le gestioneze. „Sunt sigur ca si dumneavoastra aveti sub birou o multime de cabluri. Sunt un adevarat pericol. Ati putea sa va electrocutati – ca sa nu mai vorbim ca, acceptand ideea ca un stecher dintr-un milion poate lua foc, iar dumneavoastra aveti in companie o mie de stechere, incepe sa fie o problema“.

     

    Rezolvarea acestei probleme? Tot standardizarea: „Un singur cablu ar trebui sa faca tot ce trebuie pentru un aparat. Daca ati introdus cablul intr-o mufa oarecare, ar trebui sa puteti face absolut orice cu aparatul respectiv – sa rulati software pe el, sa-i incarcati bateria, sa alimentati alte aparate de la bateria lui sau orice altceva, doar cu acel cablu“. Nu numai ca am scapa de o mare parte din cablurile care se incolacesc in jurul nostru, dar si viata ca utilizatori de aparate digitale ar deveni mult mai usoara, spune Page. Toate aceste dispute legate de standarde ar trebui sa dispara, spune el. Daca s-ar rezolva problema interconectivitatii intre aparatele digitale, „multe lucruri extraordinare se vor intampla“, a conchis Page in fata audientei de la CES.

     

    Una din solutiile care se profileaza in prezent, plecand de la ideea ca marii jucatori IT nu vor cadea de acord prea usor in privinta tehnologiilor pe care le promoveaza, este reprezentata de comunicatiile fara fir. Lumea wireless a inceput sa se standardizeze prin utilizarea la scara mondiala a tehnologiei Wi-Fi de conectare la Internet, iar producatorii au inceput sa-si incerce mana inclusiv cu telefoane mobile compatibile Wi-Fi. E drept ca si aici bate la usa un nou standard – WiMax – despre care principalul sau promotor, Intel, spune ca este mult mai bun, insa majoritatea specialistilor sunt de acord ca, indiferent de standardul care se va impune, lumea viitorului va fi wireless.

     

    Un prim semn este vizibil la nivelul producatorilor de periferice pentru PC. Tastatura si mouse-ul, mai precis, sunt tot mai des „eliberate“ de cabluri si, chiar daca ceva mai scumpe, aceste modele castiga teren. La originea succesului lor sta, probabil, chiar „cuiul“ care-i deranjeaza, constient sau nu, pe utilizatori – prea multe cabluri instalate in casa. Insa tendinta nu se opreste aici.

     

    Unul dintre pionerii domeniului wireless in privinta echipamentelor pentru consumatorii individuali este compania elvetiana Logitech, care produce, printre altele, sisteme audio si casti fara fir. Elvetienii au fost chiar primii care au produs un set de boxe portabile pentru popularul player digital iPod al Apple.

     

    Daca lumea wireless se va dezvolta asa cum prezic specialistii, iar mai-marii industriei IT vor reusi sa ajunga la o intelegere pe tema interconectarii, scenariile pe care deocamdata le vedem doar in filmele SF ar putea sa se apropie vertiginos de realitate. Iar Tom Cruise si casa lui din viitor sa ajunga, la un moment dat, doar o mostra de tehnologie depasita.

  • Total: 27 de cabluri multimedia

    • Televizor: 2 – cablu pentru semnalul TV, cablu de alimentare
    • PC: 7 – cablu pentru conectarea cu monitorul, cu sistemul audio, cablurile de la mouse si tastatura, cablul de alimentare, de conectare la Internet, prelungitor pentru portul USB
    • Laptop: 2 – cablu de conectare la Internet (daca exista retea wireless, nu mai e nevoie de el, dar switch-ul wireless trebuie conectat la priza tot prin cablu), cablu de alimentare
    • Telefon fix: 1 – cablu de conectare la reteaua telefonica
    • Telefon mobil: 2 – cablu de date, cablul incarcatorului
    • DVD player: 2 – cablu de conectare la TV si de alimentare
    • PDA: 2 – cablu de date, cablu de alimentare
    • ImprimantA: 2 – cablu de conectare la PC, cablu de alimentare
    • MP3 player: 2 – cablu de date pentru conectarea la PC (daca nu are port USB incorporat), cablu pentru casti
    • Sistem audio: 5 – cate un cablu pentru conectarea la cele doua boxe si la subwoofer, cablu de conectare la computer sau la combina audio, cablu de alimentare (daca sistemul are cinci boxe, mai apar alte trei cabluri pentru boxele suplimentare)

  • Brandul nr.1 in marketing

    Un produs care este lider pe segmentul sau este catalogat drept „lider de piata“. O companie care conduce in topurile mondiale, este deseori denumita „companie-gigant“. Dar un om care-si pune amprenta asupra gandirii mondiale, sub ce nume este cunoscut?

    In scrierile vechi ale omenirii, acesta este pomenit fie ca invatator, ganditor sau mentor. Filozof sau intelept. In zilele noastre, termenul consacrat este „lider de opinie“ si, din ce in ce mai des, „guru“. Daca ingustam discutia spre taramul marketingului, acest termen se confunda cu un nume: Philip Kotler. 

    Kotler este inclus in Thinkers 50, un top al celor mai mari 50 de ganditori in management ai lumii la ora actuala. Ceea ce demonstreaza ca Philip Kotler nu este numai un teoretician, asa cum multi ar fi probabil inclinati sa il numeasca, date fiind cele aproape 20 de carti pe care le-a scris despre marketing. Kotler este practician in domeniu, consultant si manager in acelasi timp. Conduce o companie globala de consultanta, Kotler Marketing Group. A calatorit ani buni in Europa, Asia si America de Sud oferind sfaturi companiilor despre cum sa aplice principii economice si de marketing sanatoase pentru a deveni mai competitive. Printre cei mai cunoscuti „clienti“ ai sai se numara IBM, General Electric, AT&T, Honeywell, Banca Americii, Merck. A oferit de asemenea consultanta unor guverne despre cum sa-si dezvolte si pozitioneze resursele companiilor pe care le detin. 

    Aria de expertiza in marketing a lui Kotler este aproape nelimitata: de la retail pana la case de avocatura si organizatii non-profit. Intr-unul dintre interviurile sale, Kotler povesteste ca directorul unei companii de arhitectura i-a spus la un moment dat ca firma lui poate lucra la orice tip de constructie. „L-am intrebat: sa presupunem ca vreau sa-mi construiesc o inchisoare «Poti face o treaba buna?». «Da», a spus acesta. «Dar daca o alta firma a construit multe inchisori, care sunt bine vazute? Ce poti face ca sa ma convingi ca tu esti mai priceput la construit inchisori?» Acesta nu a avut un raspuns“, se arata in interviu. Este un exemplu prin care Kotler indica necesitatea expertizei intr-o anumita nisa. „Cheia branding-ului, in special pentru companiile mai mici, este sa se concentreze pe un numar limitat de domenii si sa dezvolte o expertiza «superba» in acestea“, spune Kotler. Dar, in secolul al XXI-lea, succesul in branding este tot mai legat de client, crede Kotler. Parte din eforturile consultantilor trebuie sa se canalizeze si catre acesta, nu numai catre dezvoltarea propriilor expertize. Clientilor le place sa creada ca partenerul sau (consultantul) se gandeste la business-ul sau. „Consultantii destepti trimit clientului articole ocazionale, ce l-ar putea interesa.“ Exista cazuri fericite in care consultantul nu se alege numai cu o apreciere din partea clientului dupa un astfel de gest. 

    „Iata un exemplu, al unui consultant care lucreaza cu o mare companie producatoare de dulciuri. Acesteia i s-au parut atat de folositoare ideile pe care i le trimisese incat i-au zis consultantului: «Ori de cate ori vrei sa te gandesti asupra unui aspect din business-ul nostru si consideri ca opiniile tale ne-ar putea interesa, pune-le pe hartie si trimite-ni-le impreuna cu o factura, pentru timpul tau“. 

    Un exemplu care probabil smulge zambetele multor prestatori de servicii in domeniu. Mai ales in cazul celor care activeaza in piete in curs de maturizare. Cum ar fi Romania, de pilda. Va veni oare o vreme cand si consultantii autohtoni vor putea cita un exemplu similar? 

  • Marul lui Jobs

    „Cine rade la urma rade mai bine“, pare sa-si fi spus recent Steve Jobs, fondatorul Apple. Intr-un e-mail trimis catre angajatii sai, l-a luat „peste picior“ pe mai vechiul sau rival Michael Dell, ironizandu-l pentru o declaratie pe care acesta o facuse in urma cu opt ani.

     

    La mijlocul lunii ianuarie, actiunile Apple au crescut cu 12%, iar compania a ajuns la o valoare de piata de 72,13 miliarde de dolari, depasind „la mustata“ pe unul din cei mai mari rivali ai sai, producatorul de computere Dell, care valora la acel moment 71,97 miliarde de dolari. In 1997, cand Jobs de-abia revenise la compania pe care o fondase in 1976 pentru a o readuce pe linia de plutire, Michael Dell a fost intrebat ce ar face pentru a revigora Apple. In fata unei audiente de cateva mii de manageri din lumea IT, el a raspuns: „Ce as face? As inchide compania si as da banii inapoi actionarilor“.

     

    Acum, insa, a sosit si momentul revansei pentru Jobs. Intr-un e-mail trimis angajatilor dupa ce Apple a depasit Dell ca valoare de piata, el a scris: „Team, it turned out that Michael Dell wasn’t perfect at predicting the future“ – „Membri ai echipei, s-a dovedit ca Michael Dell nu a fost perfect in a prezice viitorul“. Jobs a savurat momentul, cu toate ca nu s-a lasat luat de val si a admis ca lucrurile se pot schimba in viitor: „Dupa inchiderea bursei de astazi, Apple valoreaza mai mult decat Dell. Actiunile cresc si scad, iar maine lucrurile pot sta altfel, dar am crezut ca merita un moment de gandire. Steve“.

     

    „Intepaturile“ lui Dell din 1997 veneau intr-un moment foarte greu pentru Apple. De altfel, istoria a consemnat momente contradictorii inca de la infiintarea companiei, in 1976. Pe scurt, Apple a fost fondata de Steve Jobs si prietenul sau, inginerul Steve Wozniak, acum exact 30 de ani. Cei doi au fost primii care au lansat un computer cu monitor incorporat. In 1980, compania era deja listata la bursa, avand o valoare a actiunilor de 1 miliard de dolari.

     

    Cativa ani mai tarziu, compania lui Jobs urma sa lanseze celebrul Macintosh, primul computer din lume care folosea interfata grafica prin care deschidem si astazi documentele sau aplicatiile aflate pe desktop. Calculatorul era fabricat in conformitate cu filozofia lui Jobs de a transforma un echipament sofisticat, pentru specialisti, intr-o unealta de lucru accesibila tuturor.

     

    Anul 1985 a fost insa cel al plecarii lui Jobs de la Apple, din cauza unei „lovituri de palat“ pusa la cale de cativa colegi cu un exces de ambitie. Intr-o sedinta a directorilor Apple, la care Jobs nu era prezent, s-a sustinut ca fondatorul companiei nu va mai fi implicat in procesul de conducere „nici acum si nici in viitor“. Apple nu a reusit sa se impuna pe piata computerelor personale, Mac-urile fiind mereu in umbra PC-urilor, computere care s-au vandut in cantitati impresionante, mai ales dupa ce Bill Gates a „imprumutat“ de la rivalii sai ideea designului bazat pe grafica si usurinta in utilizare. Asa ca, in 1997, ceea ce parea imposibil s-a intamplat: Jobs a fost rechemat la conducerea Apple, pentru a reabilita compania. La revenirea sa, Jobs a mizat totul pe divertismentul digital.

     

    In 2001, a cumparat de la o companie necunoscuta (PortalPlayer) un player de muzica digitala nefinalizat inca, pe care l-a modelat asa cum a vrut. Creatorul prototipului, Tony Fadell, isi prezentase conceptul companiilor Phillips si RealNetworks inainte sa ajunga la Apple, Jobs fiind din primul moment de acord sa produca noul player MP3. Acesta avea sa primeasca numele „iPod“ si, in scurt timp, sa cucereasca lumea.

     

    Astazi, cresterea spectaculoasa a companiei Apple este explicata in special de fenomenul iPod. De la lansarea din octombrie 2001, au fost vandute aproximativ 42 de milioane de unitati, 14 milioane numai in ultimul sezon de sarbatori, iar pentru 2006 nu exista semne de scadere a vanzarilor.

     

    Direct proportional a fost si succesul serviciului iTunes, care ofera utilizatorilor posibilitatea de descarca de pe Internet, contra cost, melodii si, mai nou, filme. Peste 3 milioane de melodii sunt descarcate in fiecare zi si, conform declaratiei lui Jobs, au fost cumparate in total 850 de milioane de melodii.

     

    Insa, cu tot succesul iPod, Jobs n-a scapat de o mare grija: nu a reusit sa creasca vanzarile calculatoarelor produse de Apple. In acest moment, Apple detine abia 4%-5% din piata mondiala de calculatoare. Prin comparatie, Dell ocupa primul loc cu o cota de piata de 17%-18%. Insa, promite Jobs, pe viitor lucrurile s-ar putea schimba o data cu noua generatie de Mac-uri, care nu mai foloseste procesoare IBM, ci Intel.

     

    Ani de zile, Apple a luat in deradere cea mai mare companie producatoare de procesoare, Intel. La sfarsitul anilor ‘90, Apple chiar a difuzat pe posturile de televiziune o reclama cu un procesor Intel Pentium II lipit pe cochilia unui melc.

     

    Dar, in ultimii ani, Apple a inceput sa aiba nevoie de procesoare mai puternice si eficiente din punct de vedere al consumului de energie, pe care IBM nu mai reusea sa le furnizeze. Cea mai mare problema a IBM era adaptarea procesoarelor PowerPC la necesitatile laptopurilor. Si tocmai aici cei de la Intel au obtinut, in timp, un mare avantaj, deoarece in ultimii ani si-au concentrat eforturile pentru a dezvolta o noua generatie de procesoare, destinate exclusiv laptopurilor.

     

    Astfel, conducerea Apple a avut curajul sa faca o „schimbare de macaz“ pe care nu multi executivi din industrie ar fi facut-o, sunt de parere analistii. A trecut de la procesoarele IBM la cele ale Intel, anunt facut acum cateva saptamani, in timpul targului de electronice CES de la Las Vegas.

     

    Jobs a sustinut la lansare ca noile modele sunt de doua-trei ori mai rapide decat Mac-urile vechi ce foloseau procesorul de la IBM. Un alt avantaj al trecerii la procesoare Intel este scaderea costului de productie al Mac-urilor, astfel ca noile modele de la Apple au ajuns pe piata la acelasi pret cu cele vechi (incepand de la 1.300 de dolari).

     

    Strategia de extindere a lui Jobs nu se opreste aici. Unele voci din piata sustin ca Apple ar putea comercializa sistemul de operare pentru Mac-uri (Mac OS X) si pentru PC-uri. Piata ar exista, avand in vedere ca programele software dezvoltate de programatorii de la Apple sunt vazute de multi pe primul loc cand vine vorba de functionalitate. In plus, Mac OS X este considerat mai atragator din punct de vedere grafic si tehnic fata de alte sisteme de operare.

     

    Totusi, o asemenea schimbare ar presupune niste riscuri destul de mari pentru Apple din punct de vedere al imaginii. O data cu o eventuala crestere a popularitatii lui Mac OS X, compania se va confrunta probabil cu aceleasi probleme ca si Microsoft: „atentia“ hackerilor si pirateria. Ca sa nu mai vorbim de riscul de a-i indeparta pe fanii inraiti ai brandului. O cale poate mai sigura prin care Apple isi poate creste vanzarile este transformarea computerului Mac mini intr-un media center, sunt de parere alti analisti.

     

    Deocamdata, Mac mini (16,5 cm in lungime si latime si 5 cm inaltime, care se vinde fara tastatura, mouse si monitor) nu a adoptat noul procesor Intel. Insa este de asteptat ca pana la sfarsitul anului aceasta tranzitie sa fie facuta si, eventual, sa i se adauge si un tuner TV pentru a-l transforma intr-un calculator pentru living.

     

    Dar Jobs probabil ca nu se va opri aici. Un zvon aparut de curand a lansat ideea ca Apple planuieste lansarea unui telefon mobil, zvon alimentat de faptul ca Apple a cumparat adresa de Internet iPhone.org. Apple are incheiat si un parteneriat cu Motorola, in urma caruia a lansat acum cateva luni mobilul Motorola Rokr. Noul mobil nu a fost nici pe departe atat de spectaculos pe cat se astepta piata, fiind mai degraba un telefon obisnuit, cu o capacitate de stocare de numai 100 de melodii.

     

    Astfel ca, acum, speculatiile se concentreaza in jurul unui mobil ce va semana foarte mult cu iPod si mai putin cu un mobil traditional. iPhone ar putea avea implementata si cunoscuta „click wheel“ (rotita navigationala) si ar putea include o tastatura „pop-up“ (care sa fie vizibila doar cand utilizatorul are nevoie de ea). In plus, ar avea toate functionalitatile unui iPod, cu o capacitate de stocare a mii de melodii si alte fisiere multimedia.

     

    Jobs a avut grija sa nu semneze un parteneriat exclusiv cu cei de la Motorola, asa ca un posibil iPhone poate fi produs in colaborare cu oricare alt mare producator de telefoane mobile, precum Nokia sau Samsung. Si aparitia pe piata a unui telefon mobil Apple este logica, daca tinem cont de cifrele companiei de cercetare a pietei IDC: peste 750 de milioane de telefoane mobile vor fi vandute in acest an, in comparatie cu cele 57 de milioane de playere MP3 ce urmeaza sa fie comercializate in aceeasi perioada.

     

    Apple controleaza deja aproximativ 75 de procente din piata de playere digitale, asa ca se prea poate ca piata telefoanelor mobile sa-i surada lui Jobs.

     

    Nu inseamna insa ca va fi o treaba prea usoara pentru Apple. Strategia lui Jobs a fost, de-a lungul timpului, comercializarea unui numar redus de produse inovatoare, dar avand garantia ca sunt elegante, fiabile si usor de folosit. Iar prin lansarea a tot mai multor tipuri de gadgeturi, acest renume va fi din ce in ce mai greu de pastrat. Ca sa nu mai vorbim, ca, in afara de renume, Jobs va vrea cu tot dinadinsul sa pastreze si micul avans castigat pe bursa fata de rivalul Dell.

  • In cautarea intimitatii

    Google, Yahoo!, Microsoft si AOL au fost somate de Departamentul Justitiei din Statele Unite sa furnizeze informatii cu caracter istoric privind motoarele de cautare pe care le opereaza. Doar Google a refuzat.

     

    Povestea porneste de la o controversa in privinta unei legi pentru protectia copiilor in medii informatice (COPA – Child Online Protection Act), propusa de administratia americana in 1998 si atacata in justitie ca fiind neconstitutionala de catre fundatia ACLU (American Civil Liberties Union), pe motiv ca prevederile legii nu pot fi aplicate practic de siturile web si ca, in plus, legea violeaza dreptul la libera exprimare consemnat in Primul Amendament.

     

    Judecatorul federal din Philadelphia care a judecat cazul a emis un ordin de interzicere a aplicarii legii, iar Departamentul de Justitie (DoJ), dupa cum era de asteptat, a facut apel. Pentru a sustine legea, Departamentul de Justitie a cerut si a obtinut un ordin judecatoresc prin care solicita companiilor care detin principalele motoare de cautare din internet – Google, Microsoft, Yahoo! si America OnLine – sa furnizeze o serie de date extrase din statisticile motoarelor de cautare.

     

    Este vorba despre lista tuturor siturilor accesibile prin intermediul motoarelor de cautare in data de 31 iulie 2005, precum si de lista tuturor cautarilor efectuate pe parcursul lunilor iunie si iulie 2005. In principiu, DoJ intentioneaza sa angajeze specialisti in statistica si companii specializate care sa evalueze cat de des intalnesc utilizatorii internetului material cu caracter pornografic si care este eficienta filtrelor menite sa ascunda aceste materiale minorilor.

     

    Rezultatul acestei analize ar urma sa sustina legea in fata Curtii de Apel, ceea ce este cat se poate de corect. Insa o prima chestiune care s-a ridicat a fost daca nu cumva pretentiile DoJ sunt exagerate (e vorba de sute de milioane de inregistrari) sau chiar nejustificate, avand in vedere ca datele respective reprezinta valori importante pentru companiile care le detin.

     

    Valva insa a fost starnita de Google, care – spre deosebire de Yahoo!, Microsoft si AOL – a refuzat sa furnizeze datele si a atacat in instanta somatia in cauza. Desi DoJ a incercat sa negocieze si sa scada pretentiile – multumindu-se cu un esantion aleatoriu cuprinzand un milion de URL-uri si jurnalul cautarilor pentru o singura saptamana -, Google nu a cedat, argumentand ca furnizarea informatiile respective unor terte parti afecteaza dreptul la intimitate (privacy) al utilizatorilor sai.

     

    Intr-un fel, se poate specula ca Google urmareste mai degraba o lovitura de imagine, deoarece DoJ nu a cerut date care sa permita identificarea utilizatorilor, iar celelalte companii au furnizat date agregate si au subliniat ca intre acestea nu se afla informatii care sa permita identificarea.

     

    Google insa sustine ca, uneori, chiar si textul introdus in interogare cuprinde suficiente indicii pentru a putea deduce cine este utilizatorul. In plus, Google se fereste sa creeze un precedent. Daca cedeaza acum, va fi mult mai greu sa nu cedeze intr-o ipotetica situatie in care va fi somata sa furnizeze date de identificare pentru utilizatorii care au facut anumite cautari sau au urmat anumite referinte din rezultatele puse la dispozitie.

     

    Un jurnalist a pus problema la modul practic: in documentarea unui articol a cautat pe Google „child pornography“, pentru a vedea ce s-a mai publicat pe aceasta tema, care sunt reactiile etc. Trebuie sa se teama ca va fi urmarit? In plus, mai exista cazul jurnalistului chinez care a fost deconspirat de Yahoo! la cererea guvernului de la Beijing, iar Google – care are la randu-i afaceri in China – tine sa se distanteze de competitor printr-o atitudine mai transanta.

     

    Evident, opiniile sunt impartite, dar refuzul lui Google a fost salutat de organizatiile civice, in frunte cu prestigioasa Electronic Frontier Foundation. Dar tot EFF este cea care atrage atentia asupra unui alt aspect „trecut cu vederea“: Google jurnalizeaza toate cautarile si majoritatea acestora permit identificarea destul de precisa a utilizatorilor prin cookies, adrese IP sau conturi din servicii Google.

     

    Se stie ca Google foloseste o enorma putere de calcul pentru a analiza aceste informatii istorice prin procedee de „data mining“ pentru a deduce tipare comportamentale pe baza carora sa-si optimizeze serviciile, in folosul utilizatorilor.

     

    Este foarte probabil ca fiecare dintre noi avem cate o rubrica in imensele baze de date procesate de Google. Desi este improbabil ca Google sa foloseasca aceste informatii impotriva noastra, ele sunt totusi acolo si sunt potential periculoase.

  • Casa viitorului, versiunea beta

    Nu v-ar placea sa locuiti intr-o casa unde geamurile se spala singure si rufele sunt calcate de un manechin de tinichea, in timp ce va relaxati in cada, in fata televizorului cu ecran plat incorporat in perete?

     

    „Casa viitorului“, un concept alimentat pana acum mai mult de imaginatie decat de realitate, a devenit obiect de studiu intr-un experiment condus de firma britanica de constructii David Wilson Homes, impreuna cu universitatile din Nottingham si Leicester.

     

    Cercetatorii au vrut sa vada cum ar trebui sa arate o casa in viitor, atat din punctul de vedere al constructiei si repartitiei pe camere, cat si din punctul de vedere al tehnologiilor si gadgeturilor de ultima ora „incluse“. Motivul este simplu: companiile de pe piata imobiliara vor sti care este cererea si cum sa construiasca locuinta pe placul viitorilor locatari.

     

    Ca parte din proiect, o familie britanica obisnuita a fost de acord sa intre sub „lupa“ cercetatorilor pentru o perioada de sase luni. „Prima mea intrebare a fost cum se aprinde lumina, in timp ce ma aflam nedumerit in fata unui intrerupator cu noua butoane, doua potentiometre si inca ceva despre care nu mi-am dat seama ce este“, a povestit Nick Parnell, unul dintre specialistii care au vizitat casa.

     

    Casa viitorului, construita pe patru nivele, dispune de foarte multe echipamente si tehnologii, toate putand fi controlate cu o singura telecomanda. Geamurile se curata printr-un sistem propriu automatizat, hainele murdare pot fi trimise la subsol, unde se afla masina de spalat, de oriunde din casa, printr-un lift in miniatura. Dupa ce sunt spalate, hainele sunt trimise la un „om de tinichea“ care isi schimba dimensiunile dupa cum e nevoie si imbraca hainele pentru a le usca complet si a le netezi.

     

    Una peste alta, casa viitorului are cinci dormitoare si cinci bai, dintre care una dotata cu sistem de aburi, similar unei saune, si un echipament pentru masaj la umeri. In casa sunt instalate sapte televizoare cu ecran plat, dar si multe alte echipamente digitale inteligente.

     

    Sistemul de telefonie fixa va functiona si ca interfon, astfel incat membrii familiei vor putea comunica usor, fara sa tipe prin toata casa. Iar in cazul in care unul dintre ei alege sa faca o baie calda, nu este nevoie sa iasa pentru a vedea cine suna la usa. Exista si aici o solutie: ii poate comanda televizorului instalat in peretele baii sa-i arate o imagine preluata de la sistemul de supraveghere a casei.

  • Febra pe piata asigurarilor

    Cea mai mare achizitie din sistemul financiar privat, care a avut loc acum doua saptamani, pune piata asigurarilor sub lumina reflectoarelor. Dupa ce Omniasig a fost cumparata de grupul austriac Wiener Städtische, este de asteptat ca in industrie sa se accelereze procesul de consolidare. 

    BUSINESS Magazin: Multumesc ca ati venit. Incercam sa discutam despre subiectele la ordinea zilei in asigurari. Acum – avand in vedere achizitia Omniasig de catre Wiener Städtische – ne-am gandit sa vorbim despre consolidarea in asigurari, despre cum vedem piata in urmatorii cinci ani, daca vor urma alte achizitii in acest an si despre relatiile banci-asigurari. Pentru inceput, v-as intreba cat de surprinsi ati fost de aceasta achizitie?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Putem sa clarificam ceva mai intai? E achizitie sau nu?

    DAN ODOBESCU: Da.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Totusi,  procesul de due-dilligence de-abia incepe.

    DAN ODOBESCU: Este o achizitie si due-dilligence-ul se face pentru ca, in functie de cele declarate de vanzator, pretul scade sau creste. Asta-i tot.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Stai asa. Mie imi suna stramb, am trecut si eu de cateva ori prin cateva faze ale unei tranzactii.

    DAN ODOBESCU: Hai sa-ti dau un exemplu. Deci eu cumpar Allianz-Tiriac acum. Ne intelegem si tu imi spui ca valoarea voastra este de atat. Si imi prezinti parerea ta. Eu fac tranzactia cu tine, depun banii intr-un cont escrow si, in functie de daca m-ai mintit si cat m-ai mintit, pretul se duce in jos.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Este un mod original. Asa ceva nu se face in mod normal. Eu cred ca un parcurs logic este: se incepe un proces de due-dilligence, cumparatorul vine cu auditorii lui, cu expertii lui si zice nu meriti 100, dupa mine valorezi doar 10 milioane de euro. Apoi, daca se convine asupra pretului, se incheie tranzactia.

    DAN ODOBESCU: In acest moment, tranzactia este incheiata, cu o rezerva de pret.

    BUSINESS Magazin: Sa zicem ca tranzactia e facuta…Cat de tare v-a surprins?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Pe mine nu m-a surprins pentru ca este exact ce s-a declarat cu mai mult timp in urma. Dan a spus ca Unita a iesit „la pescuit“.

    DAN ODOBESCU: Si a declarat clar ca tinta este Allianz-Tiriac. Adica depasirea pozitiei ocupate de companie in top. Eu afirm la modul cel mai serios: Wiener Städtische va obtine locul intai in 2005.

    BUSINESS Magazin: Acest lucru se poate rezolva printr-o noua achizitie. Ce credeti, domnule Constantinescu? Veti cumpara si dumneavoastra alte companii?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Nu. Eu sunt total impotriva.

    BUSINESS Magazin: Dar, de fapt, ce importanta are locul intai pe piata? Care e avantajul sa fii numarul unu?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: N-are. Eu nu-l simt, daca ma intreaba cineva. In- tr-adevar, intr-o lume normala conteaza, pentru ca liderul pietei este in masura sa dea tonul. La noi, in acest moment, nu se aplica absolut deloc.

    NICOLAE CRISAN: Da, dar la noi sunt cel putin cinci sau sase lideri.

    DAN ODOBESCU: Si eu am o firma, unde sunt lider pe asigurari agricole (Agras – n.r.). Altul poate avea o firma lider pe asigurari de nasturi sau de costume.

    NICOLAE CRISAN: Eu de regula ma duc, cand pot, la sarbatorile de Craciun ale firmelor din piata. Ce aud acolo, la fiecare societate dintre primele sase-sapte, ca le spun fie angajatilor, fie ziaristilor, ca ei sunt cei mai buni, cei mai tari, cei mai frumosi… La un moment dat pleci zambind.

    BUSINESS Magazin: In momentul cand o societate e pe locul intai, chiar si vanzatorii, cei care vand asigurari, consultantii, au alt curaj, se prezinta altfel in fata clientilor?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Da si nu. Conteaza cum este perceput consultantul de catre client si conteaza extrem de tare numele si renumele firmei.

    DAN ODOBESCU: Domnul Constantinescu se apara si incearca sa se puna in pozitia de locul doi si sa spuna ca nu are mare importanta sa spui ca esti lider.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Daca eu nu ma duc in jos, nu am nici o problema nici daca sunt pe locul al cincelea. Nu ma intereseaza locul.

    DAN ODOBESCU: E greu de presupus ca locul cinci va avea 21% din piata. Inseamna ca piata ar fi la vreo 180%…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Asta am vrut sa spun.

    BUSINESS Magazin: Acum primele cinci societati au pe ambele piete – asigurari generale si asigurari de viata – cam 56% din piata. Cat credeti ca vor avea in urmatorii trei-cinci ani?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Depinde ce iei in calcul. Iei in calcul situatia de la momentul acesta sau posibilitatea ca Wiener Städtische sa cumpere si alte firme sau, de ce nu, Allianz-Tiriac?

    NICOLAE CRISAN: Daca e sa faci o astfel de judecata, este foarte greu. Piata este foarte volatila si se misca.

    BUSINESS Magazin: Dar toata lumea se astepta ca principalele achizitii sa vizeze cele trei mari firme care au inca actionari romani.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Cu unul dintre cei trei vor ajunge la o intelegere cei de la Wiener Städtische si vor deveni lideri. E o socoteala simpla, pe hartie.

    BUSINESS Magazin: Am vazut ca locul doi, Asirom, a intrat pe pierderi anul trecut.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Cu atat mai bine, acum este momentul sa o cumpere, pentru ca o cumpara mai ieftin.

    BUSINESS Magazin: Si credeti ca este o strategie proasta, sa cumperi acum pentru a te pregati pentru ce se va intampla peste trei ani?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Sa va spun un singur lucru: In momentul acesta nu exista o singura societate care sa aiba un portofoliu stabil. Intr-o economie normala, am societatea X, am portofoliu auto, si vreau sa ma balansez, iar domnul cu societatea Y sta foarte bine pe partea de property. Si ne gandim la o fuziune sau o achizitie, pentru ca cele doua companii unite sa aiba un portofoliu echilibrat. Ce frumos suna, nu? Atat timp cat nu vorbesti in Romania de un portofoliu stabil, lucrul acesta nu se poate intampla.

    BUSINESS Magazin: Asta spuneti dumneavoastra, dar intre timp Omniasig a cumparat doua companii anul trecut. Acum austriecii vin si cumpara. Trebuie sa faci ceva.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Domnul Odobescu face acum socoteala, ca de aceea v-am spus ca pe hartie e simplu. Luam 12% de la Omniasig cu 7% de la Unita, ajung la o cota de piata de 19%. Bun, facem pariu ca, la sfarsitul anului, 12 cu 7 nu mai fac 19?

    BUSINESS Magazin: Dar poate sa faca 21.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Nu, am unele retineri.

    DAN ODOBESCU: Poate sa faca 28 sau chiar 34%.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Eu calculam fara o alta achizitie.

    DAN ODOBESCU: Iar eu am mari retineri sa cred ca Allianz-Tiriac va fi lider in 2005. Fara sa mai achizitionam nimic.

    BUSINESS Magazin: Din perspectiva unui jucator, domnule Moldovan, cum ati perceput tranzactia? Ati majorat capitalul cu 6 milioane de euro acum. Practic, aveti in vedere o achizitie? E o strategie de crestere? Ce se va intampla cu aceasta suma?

    TUDOR MOLDOVAN: Eu nu cred ca majorarea cotei de piata vine pentru ca a gandit-o domnul Odobescu, ci au gandit-o actionarii. Asta se intampla intotdeauna.

    DAN ODOBESCU: De gandit, poate am gandit-o eu, hotararea o iau actionarii.

    TUDOR MOLDOVAN: Acesta ar fi un aspect. Al doilea este ca achizitia unei societati de asigurari nu este un business usor. Pot sa va dau un exemplu clasic in literatura de specialitate: o societate britanica achizitioneaza o companie de reasigurare din Australia. Due-dilligence-ul este facut de cea mai mare firma de actuariat din Marea Britanie la vremea respectiva – Bacon & Woodrow. Britanicii cumpara si doi ani mai tarziu firma din Australia da faliment. S-au judecat si Bacon & Woodrow a spus dupa aceea ca a iesit cu fata curata. Deci, evaluarea in sine nu este usoara. Dupa aceea, unificarea nu este usoara. Generali, de exemplu, a cumparat – in Polonia – Zürich Financial Services, iar tot procesul de unificare a fost extrem de dificil. Sunt calitati diferite, culturi organizationale diferite.

    BUSINESS Magazin: Dar aceasta este si provocarea. Altfel, cum cresti?

    TUDOR MOLDOVAN: Da, dar nu este usor. Sunt doua metode clare pentru cresterea unei companii: cresterea naturala si achizitii. Asta se intampla pe orice piata.

    BUSINESS Magazin: Sunt strategii diverse. Unii nu au intrat pe piata, altii nu au intrat la timp si nu au crescut. Poate ca si Generali va cumpara la un moment dat pe cineva.

    TUDOR MOLDOVAN: Bineinteles. Iar pasii vor fi: un proces de due-dilligence, stabilirea pretului de piata si apoi achizitia.

    BUSINESS Magazin: Dar nu credeti ca aceasta miscare, achizitia Omniasig, atat de puternica, pentru ca a fost practic cea mai puternica miscare de pe piata asigurarilor, ba chiar si de pe piata bancara – a fost cea mai mare tranzactie privata ca suma – va declansa alte tranzactii intr-un ritm mai rapid decat pana acum? Sau va ramane singulara? Se vor misca si alte companii?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: S-ar putea, de exemplu, sa-i dea apa la moara lui UNIQA (o mare companie de asigurari austriaca – n. red.), care cocheteaza din cate stiu eu tot cu Asirom si sa vina sa pluseze – pentru ca evident cumpara cine da mai mult. De ce sa pluseze? Pentru ca daca nu, Wiener Städtische ii ia si pe Asirom.

    BUSINESS Magazin: Eu as zice ca Wiener Städtische a facut un mare serviciu pietei asigurarilor din Romania. Pentru ca atrage atentia asupra pietei si creste valoarea tuturor companiilor. Un pret mare in tranzactia cu Omniasig ridica cota, similar cu ce s-a intamplat pe piata imobiliara. E o febra.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: S-ar putea sa fie asa. Pentru ca UNIQA, companie care are ceva greutate pe piata europeana, ramane pe afara. Axa, de asemenea, e pe afara. 

    BUSINESS Magazin: Domnule Crisan, ce parere aveti despre concentrarea aceasta a capitalurilor? In momentul in care cinci companii vor avea 80% din piata, credeti ca va dauna asiguratilor concentrarea pietei in mainile a doar trei-patru companii?

    NICOLAE CRISAN: Cred ca totusi Consiliul Concurentei trebuie sa-si spuna cuvantul in astfel de probleme in raport cu consumatorul.

    DAN ODOBESCU: Consiliul Concurentei poate avea un cuvant de spus, in momentul de fata, doar daca o companie depaseste cota de 50% din piata, conform legislatiei.

    BUSINESS Magazin: Inca nu se pune problema.

    BOGDAN ANDRIESCU: Depinde de achizitiile care se vor face. Daca adunam Asirom cu Astra si Ardaf, cele trei companii cu actionari din Romania…

    BUSINESS Magazin: Exista un deficit de personal, avand in vedere cresterile si achizitiile? Practic, in piata sunt aceeasi oameni de vreo 4-5 ani, mai ales la top management. 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Major.

    DAN ODOBESCU: E la limita catastrofei, ca sa fim cinstiti.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Bancile sunt de departe intr-o situatie mult mai fericita. Nu as putea spune ca sunt in situatia ideala, dar stau mult mai bine.

    ROZAURA STANESCU: Nu as putea spune ca suntem intr-o situatie ideala. Dar prin comparatie cred ca stam mai bine. Depinde si de esaloanele la care facem referire.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Vorbeam de top management, in primul rand. Dar nu numai, ca nu-ti ajung numai managerii.

    DAN ODOBESCU: La nivelul de top, in urmatorii cinci ani, o sa se mestece in aceeasi oala si nu are in cinci ani ce sa se dezvolte, ca nu are de unde, din nimic.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Totusi, mai sunt niste tinerei mai destupati la cap.

    BUSINESS Magazin: Este o piata asa de inchisa incat nu pot veni oameni din afara? 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Nu pot veni oameni din afara.

    BUSINESS Magazin: Nu pot veni, de exemplu, din banci?

    NICOLAE CRISAN: Admitem ideea – daca nu suntem de acord, macar sa o admitem pentru ca o au englezii – ca un specialist in asigurari se formeaza in cel putin opt ani de zile in Marea Britanie. Iar la noi, hai sa zicem in zece sau unsprezece. Cred ca gasim o explicatie.

    BUSINESS Magazin: Si dupa ce se formeaza, pleaca in strainatate…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Depinde si daca are de la cine sa invete.

    BUSINESS Magazin: Dar dumneavoastra chiar ati facut multe recrutari anul trecut, cand v-ati mutat sediul in Bucuresti. Cum ati simtit piata? De unde v-ati adus oameni?

    DAN ODOBESCU: De fapt, am angajat vreo 90, am dat afara 120. Insa din cei angajati proaspat am dat afara maximum 10%.

    BUSINESS Magazin: Din ce sectoare pot sa mai vina oamenii catre asigurari?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Din banci, fara discutie. Numai ca este o problema: bancile s-au consolidat un pic inaintea noastra si e greu sa faci fata la pretentiile salariale. La modul cel mai serios, salariile din sectorul bancar sunt mult mai bune comparativ cu cele din asigurari.

    DAN ODOBESCU: Cum a spus Berthold Brecht (dramaturg german – n.r.), a intemeia o banca este o crima mult mai mare decat a jefui o banca. Iar bancile in Romania beneficiaza de o legislatie pentru a jefui populatia in mod legal. Comisioanele bancare din Romania sunt de cinci pana la de 15 ori mai mari decat in orice tara civilizata.

    ROZAURA STANESCU: Acesta este un alt subiect, care cred ca ar mai putea suferi niste observatii.

    BUSINESS Magazin: Dar dumneavoastra cum ati vazut tranzactia? Urmariti piata asigurarilor, urmariti parteneriate?

    ROZAURA STANESCU: Noi avem mai multe parteneriate, cred ca suntem deja consacrati. Din punctul nostru de vedere, merge in evolutia normala de consolidare. Nu o sa poata sa reziste pe piata fiecare jucator, cat este el de mic. Fie ca este vorba de achizitii, fie ca este o crestere naturala, este normal sa ne consolidam. Acelasi lucru se intampla si pe piata bancara si se spune ca nu toti vom rezista.

    BUSINESS Magazin: Dinspre banci cum se vede piata asigurarilor?

    ROZAURA STANESCU: Pentru noi, strict in Romania, pe piata asigurarilor au intrat cateva nume bune. Deci, din punct de vedere al lumii financiar-bancare, numele din asigurari au sporit si au dat bine. Daca stai sa numeri cate nume mari sunt in asigurari, realizezi ca sunt mai multe decat in banci, trebuie sa recunoastem chestia asta.

    BUSINESS Magazin: Dar piata este de 15 ori mai mica.

    ROZAURA STANESCU: Ceea ce pot sa va spun ca este poate in acelasi ritm, eu nefiind o cunoscatoare a pietei, va spun doar ca observator – mie nu mi se pare ca ritmul activitatii de asigurare a fost ca acela al activitatii bancare, unde s-a mers pe complexitate, pe diversificare si acum, in ultimii ani, pe retail. Si castigi mai mult prin diversitate si prin complexitate.

    DAN ODOBESCU: Produsele de asigurari sunt incomparabil mai complexe decat produsele bancare. Si exista in tara noastra de zece ori mai multe produse de asigurari decat produse bancare.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Asta este o foarte mare diferenta, din acest punct de vedere. Bancile, din motive evidente, au lansat produsele unul cate unul la intervale de timp. Societatile de asigurare acopera practic absolut tot. Singurele inventii care se mai fac acum sunt pachetele – adica pun o asigurare casco, cu o asigurare RCA si cu o alta polita si ii zic „asigurarea alfa“. De fapt, sunt trei produse puse la un loc, pentru ca produsele respective existau si inainte.

    ROZAURA STANESCU: Da, dar impreuna „dau mai bine“ si costa mai putin, ca asta e legea pachetului.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Aici mai discutam. Fiecare produs are costul lui si cross-sellingul ajuta, dar nu iti aduce nimic pe produsul respectiv. Responsabilul de produs se zbate pentru ca are in grija produsul respectiv si stabileste o limita sub care nu poti cobori. Tendinta este de creare a asa-numitelor „tailor-made products“, adica pachete croite pe cerintele clientilor, care evident ca nu se aplica la masa larga de clienti. Aceasta tendinta se manifesta in momentul in care ai un client serios si pentru care dezvolti un produs complex. E foarte important sa ai capacitatea sa poti face un asemenea business, dar acest lucru nu il afecteaza pe nea Gigi de pe strada. Pentru el nu o sa faci niciodata un pachet special.

    BUSINESS Magazin: Poate brokerii mai degraba creeaza astfel de produse.

    DAN ODOBESCU: Brokerii nu creeaza nici un produs. Produsele sunt create exclusiv de catre firmele de asigurari.

    BUSINESS Magazin: Sau sa spunem ca le pliaza pe cerintele asiguratului.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Sigur ca da.

    BOGDAN ANDRIESCU: Nu, nu. Aici am o cu totul si cu totul alta parere. Brokerii deseneaza un produs pentru necesitatile clientului. Pe urma, firma de asigurare tipareste o polita. Dar tu, ca broker, vii si spui companiei ca vrei o asigurare care sa acopere riscul acesta, acesta si acesta, sub limitele cutare si cutare si ai creat un produs – cum spunea domnul Constantinescu, „tailor-made“ – pentru acel client.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Adevarul este ca la chestia asta aveti de departe cel mai important rol, pentru ca sunteti consultantul direct al clientului. Aveti si raspunderi pentru chestia asta, inca nu sunt evidente in Romania, dar teoretic sunt. Sunt foarte putini clienti care constientizeaza faptul ca domnul Andriescu – cand i-a dat un sfat, care s-a dovedit ceva mai tarziu gresit – este responsabil pentru acel sfat.

    BOGDAN ANDRIESCU: Eu sunt responsabil in limita a 10 milioane de euro. Asta este responsabilitatea mea pe polita de raspundere.

    KARINA ROSU: Tu esti responsabil in limita pierderii totale a clientului, dar polita…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Dar ti-a cerut cineva despagubiri, venind cu argumentul „domnule, eu ti-am pus pe masa toata afacerea mea si ti-am zis sa ma inveti ce-mi trebuie ca sa pot sa dorm si eu linistit“?

    BOGDAN ANDRIESCU: Ce-mi plac mie clientii acestia…

    DAN ODOBESCU: Nu a avut nici unul…

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Serios, ai avut vreunul in Romania?

    BOGDAN ANDRIESCU: Da. Mai sunt…

    KARINA ROSU: Acesti clienti sunt si cei mai grei.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Sunt patiti, in cea mai mare parte. Sau au trecut prin Occident, sau au capital international.

    BUSINESS Magazin: Astfel de clienti sunt in general companii. Credeti ca se va extinde si in retail, la persoane fizice? 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Brokerii nu sunt interesati. Nu au personal pentru a face fata unor astfel de cereri.

    BOGDAN ANDRIESCU: Nu. Pe mine ca EOS Risq nu ma intereseaza, dar m-ar putea interesa ca presedinte al Uniunii brokerilor. Am membri in aceasta uniune care se ocupa de retail si care ar putea sa vina cu o valoare adaugata, prin vanzarea unor produse mai complexe. Dar si aceste polite trebuie negociate intre ei si societatile de asigurare, astfel incat sa vina si in intampinarea nevoilor clientului.

    KARINA ROSU: Sunt probleme cu sumele asigurate, iar un client nu stie la ce sa se uite. BUSINESS Magazin: Legandu-ne de relatia dintre banci si asiguratori, deocamdata asigurarile au crescut in ultimii trei-patru ani mai mult in trena bancilor.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Partial. 

    KARINA ROSU: A crescut mult partea de asigurare a bunurilor, nu partea de credite.

    DAN ODOBESCU: Iar partea de credite de consum devine o tumoare din zi in zi mai canceroasa. Iar firmele de asigurari, care au crescut dramatic, tot asa tumoral, in ultimul an, vor avea in acest an probleme dramatice.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Eu am o mica problema la acest capitol. Adica suntem un pic prea originali in Romania si se arunca riscul bancar in asigurari.

    ROZAURA STANESCU: La ce va referiti? 

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: La asigurarile de risc financiar. O parte din riscul de neplata este transferat asiguratorilor.

    DAN ODOBESCU: E problema noastra, ca noi il inghitim. Nu e vina lor.

    ROZAURA STANESCU: Sunt mai multe categorii si trebuie nuantat; riscul costa.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: In Romania, sarim un pic de limita riscurilor pe care in lumea din Vest le preia o societate de asigurare, asta voiam sa spun. N-as vrea sa intram mai mult in detalii.

    DAN ODOBESCU: Bancile se acopera la noi mai mult decat oriunde in Europa.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Se acopera mai mult pentru ca oriunde in Europa nu isi asigura riscurile pe care le preiau unii dintre noi, prentru ca nu se poate. Nimeni nu se atinge de anumite riscuri, e tabu pentru ei.

    NICOLAE CRISAN: Ce te faci daca ai actionar majoritar o banca? Mai faci ce vrei tu?

    DAN ODOBESCU: De obicei, actionarul majoritar al unei banci este o firma de asigurari. Numai la noi e pe dos. Ca nu prea exista in Vest banci care sa detina firme de asigurari, numai in Romania. De obicei, companiile de asigurari cumpara banci. La noi este invers, pentru ca sistemul bancar s-a dezvoltat mult mai repede.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Trebuie facuta o diferenta. Atentie, actionarul nicaieri in lume nu dicteaza politica societatii.

    BOGDAN ANDRIESCU: Si de ce? Pentru ca nicaieri in lume nu este un actionar majoritar o entitate intr-o societate de asigurare. Un actionar detine maximum 20% din capitalul unei asemenea companii

    DAN ODOBESCU: Exact. Numai in Romania este firma de asigurari a lui Gicu, firma de asigurari a lui nea Ion, firma de asigurari a lui nea Vasile.

    BUSINESS Magazin: Asa e capitalismul timpuriu, nu? Sunt oameni care controleaza afacerile. In 10-15 ani, se vor regla lucrurile, vor iesi pe bursa.

    DAN ODOBESCU: Nu, nu, nu. Asa ceva nu s-a intamplat in istoria asigurarilor niciodata. Pana la prabusirea sistemului comunist, nu s-a intamplat niciodata ca firmele de asigurari sa fie controlate de cate o persoana. In Rusia, au existat la inceputul anilor ‘90 5.000 de companii de asigurari, fiecare cu sediul pe unde au apucat. Si acum mai sunt peste o mie.

    BUSINESS Magazin: Si in Romania cate au fost la inceput?

    NICOLAE CRISAN: Niciodata nu am sarit de 80.

    BUSINESS Magazin: Acum sunt 43. Cate vor fi peste doi ani?

    DAN ODOBESCU: In 2008, vor fi sub 20.

    TUDOR MOLDOVAN: Cam asa.

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Nu luam in calcul un mic amanunt. Pana in 2008, va veni ala mare (cutremurul – n.r.) si s-ar putea sa nu ramana mai mult de 5.

    BOGDAN ANDRIESCU: Este rau. In Croatia este o societate care controleaza 80% din piata.

    KARINA ROSU: Este foarte rau pentru brokeri.

    DAN ODOBESCU: Dar s-ar putea sa fie mai bine pentru asigurati.

    BUSINESS Magazin: Credeti ca una din societatile acestea trei cu capital privat romanesc vor fi vandute anul asta?

    KARINA ROSU: Eu cred ca da, pentru ca mai e suficient timp anul acesta. Cred ca se vor vinde. Depinde pe ce pret.

    BUSINESS Magazin: Atractia care este, pana la urma? Care este mirajul, de ce vin?

    CRISTIAN CONSTANTINESCU: Pentru a intra pe piata. Exista un cost. Daca esti pregatit sa suporti acel cost…

    BUSINESS Magazin: Generali a fost rezervata pana acum. 

    TUDOR MOLDOVAN: A testat piata.

    BUSINESS Magazin: Cum se vede piata de la nivel de multinationala?

    TUDOR MOLDOVAN: E alta gandire. Conteaza cota de piata, dar conteaza si portofoliul si profitabilitatea.

    BUSINESS Magazin: Deci exista abordari diferite. Tranzactia de acum nu va fi un declansator pentru alte miscari pe piata?

    NICOLAE CRISAN: Eu sunt convins ca Wiener Städtische acum este in situatia de a colecta cat poate din firmele abordabile de pe piata romaneasca si de a le repozitiona intr-o multinationala.


  • Oracolul de gadgeturi

    Engadget.com a ajuns atat de cunoscut peste Ocean, incat provoaca o reactie curioasa producatorilor de electronice: daca apare o stire despre produsul nostru, inseamna ca va avea succes pe piata. Nu apare? Inseamna ca mai avem de lucrat.

     

    Ultimele tehnologii si cele mai noi echipamente digitale sunt prezentate zi de zi pe www.engadget.com, cel mai popular site de gadgeturi din lume. Site-ul, redactat in limba engleza, face parte din reteaua de jurnale personale online Weblogs Inc., care a fost cumparata anul trecut de America Online (AOL), divizia de Internet a Time Warner, pentru 25 de milioane de dolari. Engadget si-a castigat pozitia pe vremea cand nu existau foarte multe site-uri de gen si blog-urile (jurnale personale online) se puteau mandri cu independenta lor, neavand sponsori.

     

    Acum exista peste 26 de milioane de blog-uri, conform directorului Technorati.com, insa Engadget a ramas un brand puternic in industrie. Site-ul organizeaza informatiile in aproape 30 de categorii, iar dispunerea articolelor este specifica jurnalelor personale online: unul deasupra altuia, aparent fara o ordine prestabilita (alta decat cronologia). Poate tocmai de aceea pe Engadget nu o sa apara niciodata un articol care sa para neinteresant, pentru ca orice mesaj devine automat povestea principala atunci cand este postat pe site.

     

    Oarecum haotica este, in schimb, aranjarea reclamelor, care abunda in multe sensuri si pozitii, in special dupa achizitia companiei de catre AOL. Unii rivali au notat chiar ca Engadget ruleaza pe prima pagina 4-5 calupuri de reclame Google, incalcand regulamentele de folosire ale serviciului AdSense, care permit maximum trei aparitii pe o singura pagina. Se stie ca, inainte de preluarea de catre AOL, reteaua Weblogs Inc. castiga din reclame circa 45.000 de dolari pe luna.

     

    Oricum, Engadget este citit de peste 20 de milioane de internauti pe luna, fiind unul din cele mai populare site-uri din lume. Si-a adaugat editii in alte limbi, pentru moment in spaniola, in chineza si in japoneza.

    Site-ul a profitat rapid de aparitia noilor tehnologii populare: si-a adaugat jurnal audio (podcast), iar cu ocazia targului de electronice CES 2006 de la Las Vegas a avut un jurnal video, care poate fi vizionat si acum pe site.

     

    Evident, cea mai gustata rubrica de pe Engadget este cea de zvonuri din industrie. Unul din cele mai recente mesaje de aici spune ca Motorola va renunta la linia de telefoane Q, cu care isi propusese sa concureze gadgeturile cu Blackberry, avand tastatura completa si alte facilitati de comunicatii online.

     

    Anul trecut, site-ul a inceput sa organizeze evenimente proprii, in care premiaza cele mai interesante produse electronice ale anului. Pana la finalul acestei luni se va incheia a doua editie a premiilor Engadget si vom cunoaste „gadgetul anului 2005“, dar si „cel mai asteptat produs al anului 2006“.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    NICOLAE CRISAN presedintele Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor (CSA)

    BOGDAN ANDRIESCU director general al firmei de brokeraj EOS Risq si presedinte al Uniunii Nationale a Societatilor de Intermediere si Consultanta in Asigurari din Romania (UNSICAR)

    TUDOR MOLDOVAN director general al Generali Asigurari

    DAN ODOBESCU director general al Unita – Wiener Städtische

    CRISTIAN CONSTANTINESCU director general al Allianz-Tiriac si presedinte al Uniunii Nationale a Societatilor de Asigurare si Reasigurare din Romania (UNSAR)

    KARINA ROSU director general al firmei de brokeraj KaRo Asigurari

    ROZAURA STANESCU director la Directia studii si dezvoltare produse din cadrul Departamentului de Strategie si Marketing al BRD

     

  • Ce vrea sa faca Nokia din mobil?

    Nu trece zi fara sa apara macar o stire despre inca un telefon mobil care stie atat de multe lucruri, incat ar face de rusine si un computer. Functiile micilor aparate au ajuns la un nivel pe care multi oameni il gasesc ca fiind inutil de avansat. Si totusi, ni se spune ca acesta este doar inceputul.

    In industria telefoanelor mobile se intampla la fel ca in industria modei: cand liderii vorbesc despre tendinte, toti ceilalti jucatori fac urechile palnie. Este si cazul Nokia, numarul unu pe o piata care va insemna anul acesta aproape 750 de milioane de telefoane mobile vandute la nivel global, si care a prezentat recent la Amsterdam cea mai noua generatie de celulare. Botezata Nseries, are in centru un concept la moda, care in viitor va fi si mai la moda – multimedia. 

    „Prognoza meteo pentru astazi in Amsterdam anunta ploaie, dar iata ca este soare. Vreme insorita se anunta si pentru industria producatoare de telefoane mobile.“ Cu aceste cuvinte Jorma Ollila, presedinte si director executiv al Nokia, a deschis show-ul: prezentarea celor trei noi telefoane – N70, N90 si N91.

    „Telefoanele mobile sunt astazi mai mult decat simple telefoane“, a spus el, precizand ca vanzarile de modele smartphone (telefoane cu functii avansate, asemanatoare cu cele ale unui computer) ale companiei finlandeze vor atinge anul acesta 25 de milioane de unitati, adica mai mult decat dublu fata de anul trecut (12 milioane).

    Ceea ce in urma cu doi-trei ani era doar o vaga banuiala, astazi a devenit certitudine. Telefoanele inteligente au „omorat“ PDA-urile, scotand de pe piata micile computere de buzunar (fara functii de telefonie, insa) care se aratasera atat de promitatoare. Poate doar dispozitivele BlackBerry (tehnologie care permite accesul continuu la e-mail) mai prezinta un potential interesant, spun analistii. In prezent, piata PDA-urilor este de cinci ori mai mica decat cea a smartphone-urilor, iar acestea din urma „nu mai pot fi numite un sector de nisa“, sunt de parere oficialii Nokia.

    Avansul tehnologic seamana cu bulgarele care a pornit la vale: nu mai poate fi oprit. „Revolutia telefoanelor mobile va continua, dintr-un motiv foarte simplu: doar 2 din cele 7 miliarde de oameni folosesc astazi un telefon mobil“, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv si director general al diviziei Nokia Multimedia. Numarul exact este de fapt 1,8 miliarde, insa pana la sfarsitul anului va fi depasita limita celor 2 miliarde, estimeaza oficialii finlandezi. „Vocea va fi in continuare locomotiva dezvoltarii, dar serviciile aditionale, precum datele, divertismentul, muzica, se vor cere din ce in ce mai mult“, prezice Vanjoki. Consumatorul de astazi a devenit foarte pretentios, iar o data cu cresterea cererii, oferta trebuie sa fie la inaltime. Filozofia consumatorului se poate rezuma simplu, spune el: „Vrem acces la orice, oriunde ne-am afla, in orice moment si ieftin, va rugam!“.

    E adevarat ca vocea va sta la baza dezvoltarii viitoare a telefoniei mobile, in conditiile in care multi oameni din tarile in dezvoltare duc lipsa de cel mai elementar acces la tehnologie. In zone din India si China oamenii vor avea sansa sa sara peste etapele intermediare si vor trece de la nivelul zero in comunicatii direct la un telefon mobil, anticipeaza Vanjoki. Probabil ca n-am gresi prea mult daca am adauga pe aceeasi lista de tari si Romania.

    Cu toate acestea, serviciile de voce vor face un usor pas in spate, aducand in lumina reflectoarelor si celelalte aplicatii aditionale – date, Internet, muzica, filme, fotografii. „Telefonia va pierde statutul de platforma de baza, pe care ruleaza tot restul serviciilor, si va deveni o aplicatie ca toate celelalte“, estimeaza oficialul Nokia.

    Nu e nevoie sa fie crezut pe cuvant, pentru ca cifrele vorbesc de la sine. Setea nestavilita de aplicatii multimedia a consumatorilor schimba peisajele de business si intoarce invers ierarhii. Anul acesta, Nokia va vinde aproape 100 de milioane de telefoane cu camera digitala. In lume, la finalul anului vor fi in uz jumatate de miliard de astfel de telefoane. Cunoscuta drept principalul producator de telefoane mobile, compania finlandeza a ajuns sa fie si fabricantul numarul unu de camere digitale al lumii, observa Vanjoki: „Cine-ar fi crezut?“.

    Probabil ca nu prea multi. In anul 2000 abia aparusera primele „soapte“ despre posibilitatea de a fabrica un telefon care sa includa si o camera digitala. Se intampla in Japonia. Astazi, telefonul cu camera este gadgetul cu cea mai rapida rata de acceptare in randul consumatorilor din istorie, spune Juha Putkiranta, senior vicepresident al diviziei Nokia Imaging. „La nivel global, una din trei fotografii este facuta de un telefon dotat cu camera digitala“.

    Poate pentru ca e mai usor sa ajungi lider decat sa te mentii, Nokia a apelat si la ajutor din partea specialistilor cu traditie. La Amsterdam, oficialii finlandezi au anuntat un parteneriat cu multinationala Carl Zeiss, producatoare de echipamente si tehnologie de varf in domeniul optic. Noile telefoane N90, varful de lance al gamei Nseries, vor fi dotate cu lentile Zeiss, incorporand tehnologie care echipeaza si telescoapele spatiale. „Atunci cand Neil Armstrong a pasit pentru prima data pe Luna, si-ar fi dorit ca cei de acasa sa poata vedea cu claritate toate detaliile din jurul sau“, spune Vanjoki. La sfarsitul anilor ‘60, cu toate ca Armstrong a fost filmat cu lentile produse tot de Carl Zeiss, tehnologia nu permitea acest lucru. „Acum, telefonul N90 dispune de o camera digitala dotata cu cele mai performante lentile existente in lume“, a apreciat Vanjoki.

    Zeiss si Nokia intentioneaza sa colaboreze pe termen lung, insa parteneriatul este exclusiv numai pe domeniul telefoanelor mobile, a atras atentia Dieter Kurz, directorul executiv al companiei producatoare de echipamente optice. Kurz a mentionat ca in domeniul camerelor digitale Zeiss are drept partener compania japoneza Sony. „E un alt domeniu“, spune el. 

    Ramane insa de vazut daca domeniile traditional diferite vor putea ramane separate si in continuare. Cu atatea extinderi ale domeniilor de activitate, n-ar fi deloc exclus ca producatorii sa inceapa sa se calce pe picioare, sunt de parere specialistii. „Aveti tot mai putine motive sa luati cu dumneavoastra si camera digitala cand plecati de acasa, pentru ca veti putea folosi unul din telefoanele Nseries“, spun oficialii Nokia. E un semnal de alarma destul de clar pentru producatorii de camere digitale dedicate: razboiul sta sa inceapa, desi multi ar spune ca a inceput deja. Este posibil ca Nokia, Sony si alti jucatori de marca din domeniul divertismentului si al comunicatiilor sa ajunga adversari de moarte pe piete precum fotografie sau muzica digitala.

    Apropo de muzica, Nokia nu vrea sa stea deoparte nici aici. Lansarea in cadrul gamei Nseries a modelului N91 este un semnal clar pentru analisti ca gigantul finlandez vrea sa-si mute greutatea de pe un picior pe altul. Avansul clar de pe piata telefoanelor mobile, unde are o cota de peste 30%, trebuie sa fie facut sa conteze si cand vine vorba de muzica digitala, unde Apple isi cam face de cap. Compania americana vinde playere digitale iPod atat de bine, incat in siaj au intrat si vanzarile de computere Mac, care urca neasteptat. La fel, Nokia spera ca telefonul N91 sa ii asigure o parte din piata muzicii digitale, care in 2009 va valora peste 60 de miliarde de dolari, conform IDC.

    Pe ce se bazeaza finlandezii? N91 este primul model optimizat pentru fanii muzicii digitale. Este primul telefon al companiei caruia i s-a incorporat un hard disk, iar daca dimensiunile sale fizice sunt miniaturale, nu acelasi lucru se poate spune despre capacitate.  Ar trebui sa fiti cu adevarat indragostiti de muzica pentru a gasi 3.000 de melodii preferate, pentru ca toate ar incapea in acelasi timp pe hard disk-ul de 4 GB al telefonului N91. Pentru a face experienta cat mai apropiata de cea a utilizatorilor de playere muzicale dedicate, producatorul va oferi spre vanzare boxe audio, precum si casti produse de firma germana Sennheiser.

    Anuntandu-si intentia de a concura in viitor si pe segmentul magazinelor virtuale de muzica, oficialii Nokia au invitat-o pe scena pe celebra cantareata americana Alicia Keys.  „N-ar fi grozav ca, dupa ce am ascultat aceste cateva melodii, sa putem scoate telefonul mobil din buzunar si sa descarcam in intregime ultimul ei album?“, a intrebat un reprezentant al Nokia. 

    Vreo 15-20 dintre jurnalisti ar fi raspuns cu siguranta afirmativ daca ar mai fi auzit intrebarea, ceea ce nu s-a intamplat pentru ca intre timp o zbughisera in spatele scenei ca sa profite de ocazia de a sta de vorba doua-trei minute cu Alicia Keys.

    Libertatea tot mai mare a accesului la muzica ridica insa probleme la care artistii si casele de discuri nu s-au asteptat. „Am auzit voci in urma cu cativa ani care spuneau ca Internetul nu va dura prea mult si oricum n-o sa afecteze industria muzicala. S-au inselat“, a spus Neil Portnow, presedinte al Recording Academy, organizatia internationala care se ocupa si de acordarea premiilor Grammy. „Tehnologia face ca muzica sa se poata descarca rapid si pe gratis. Si de ce nu? Tinerii nu stiu ce inseamna copyright, iar noi platim acum pretul pentru ca am fost prinsi nepregatiti.“ Nici chiar in randul artistilor nu exista unanimitate de pareri, a avertizat Portnow. „Cei mai putin cunoscuti tind sa aprecieze libertatea de pe Internet, pe care o folosesc ca sa se promoveze. Dar, de obicei nici lor nu le convine mai tarziu sa piarda tot controlul asupra muncii lor.“

    Este clar ca viitorul depinde de tehnologie si de infrastructura care permite tot mai multa mobilitate in toate domeniile, a mai spus Portnow. „Fanii muzicii sunt probabil cei mai pasionati, creeaza cele mai mari audiente din istorie. Insa calitatea, rapiditatea si comoditatea de a consuma muzica cu ajutorul tehnologiei are un pret. Muzica nu se face pe gratis“, a conchis el. 

    Iar modelul Nokia N91 este inca un exemplu ca muzica nu vine pe gratis. „Un hard disk de 4 GB nu apare in telefon pur si simplu. N91 este un model multimedia dedicat, iar pretul este pe masura“, a spus John Jackson, analist la Yankee Group, citat de publicatia electronica NewsFactor.com, referindu-se la faptul ca telefonul se va vinde cu un pret nesubventionat de 650-700 de euro. Este greu de spus daca utilizatorii vor prefera in viitor playerele digitale dedicate sau pe cele hibrid, care mai includ si alte functii. Producatorii de telefoane mobile s-ar putea lovi de probleme cum sunt costul, reteaua de distributie si gasirea celui mai eficient model de business, a spus Jackson. In schimb, alti analisti sunt de parere ca utilizatorii vor aprecia faptul ca un gadget hibrid ii scapa de bataile de cap cu tot felul de cabluri, casti si incarcatoare diferite. 

    Ceea ce este sigur e faptul ca producatorii de mobile vor continua sa caute modalitati de a exploata inteligenta smartphone-urilor, care ruleaza sisteme de operare ca si computerele. „Ma astept la o tendinta in aceasta directie“, a apreciat Jackson, „pentru ca avantajul de a avea un sistem de operare performant este ca atrage dezvoltatorii si le da ocazia producatorilor sa-si diferentieze modelele.“

    E greu de prezis ce se va mai intampla in industrie peste cativa ani, spune Anssi Vanjoki, vicepresedinte executiv al Nokia. „In 1990, am spus ca pana la finalul secolului 20 penetrarea telefoniei mobile va ajunge la 25% in tarile dezvoltate.“ In acel moment, in tara cea mai avansata din acest punct de vedere, Suedia, gradul de penetrare era de 3%. „Insa totul s-a intamplat mult mai rapid si astazi avem si tari mai putin avansate din punct de vedere economic unde penetrarea a depasit 50%“, observa el.

    „Cum va arata lumea peste 10 ani?“ Oficialul Nokia are aerul ca i s-a pus o intrebare imposibila. Insa de un lucru este convins: „Aparatele din buzunarele noastre nu vor mai fi telefoane. Vor face si telefonie, dar si multe alte lucruri“.