In cautarea intimitatii

Povestea porneste de la o controversa in privinta unei legi pentru protectia copiilor in medii informatice (COPA – Child Online Protection Act), propusa de administratia americana in 1998 si atacata in justitie ca fiind neconstitutionala de catre fundatia ACLU (American Civil Liberties Union), pe motiv ca prevederile legii nu pot fi aplicate practic de siturile web si ca, in plus, legea violeaza dreptul la libera exprimare consemnat in Primul Amendament.

Judecatorul federal din Philadelphia care a judecat cazul a emis un ordin de interzicere a aplicarii legii, iar Departamentul de Justitie (DoJ), dupa cum era de asteptat, a facut apel. Pentru a sustine legea, Departamentul de Justitie a cerut si a obtinut un ordin judecatoresc prin care solicita companiilor care detin principalele motoare de cautare din internet – Google, Microsoft, Yahoo! si America OnLine – sa furnizeze o serie de date extrase din statisticile motoarelor de cautare.

Este vorba despre lista tuturor siturilor accesibile prin intermediul motoarelor de cautare in data de 31 iulie 2005, precum si de lista tuturor cautarilor efectuate pe parcursul lunilor iunie si iulie 2005. In principiu, DoJ intentioneaza sa angajeze specialisti in statistica si companii specializate care sa evalueze cat de des intalnesc utilizatorii internetului material cu caracter pornografic si care este eficienta filtrelor menite sa ascunda aceste materiale minorilor.

Rezultatul acestei analize ar urma sa sustina legea in fata Curtii de Apel, ceea ce este cat se poate de corect. Insa o prima chestiune care s-a ridicat a fost daca nu cumva pretentiile DoJ sunt exagerate (e vorba de sute de milioane de inregistrari) sau chiar nejustificate, avand in vedere ca datele respective reprezinta valori importante pentru companiile care le detin.

Valva insa a fost starnita de Google, care – spre deosebire de Yahoo!, Microsoft si AOL – a refuzat sa furnizeze datele si a atacat in instanta somatia in cauza. Desi DoJ a incercat sa negocieze si sa scada pretentiile – multumindu-se cu un esantion aleatoriu cuprinzand un milion de URL-uri si jurnalul cautarilor pentru o singura saptamana -, Google nu a cedat, argumentand ca furnizarea informatiile respective unor terte parti afecteaza dreptul la intimitate (privacy) al utilizatorilor sai.

Intr-un fel, se poate specula ca Google urmareste mai degraba o lovitura de imagine, deoarece DoJ nu a cerut date care sa permita identificarea utilizatorilor, iar celelalte companii au furnizat date agregate si au subliniat ca intre acestea nu se afla informatii care sa permita identificarea.

Google insa sustine ca, uneori, chiar si textul introdus in interogare cuprinde suficiente indicii pentru a putea deduce cine este utilizatorul. In plus, Google se fereste sa creeze un precedent. Daca cedeaza acum, va fi mult mai greu sa nu cedeze intr-o ipotetica situatie in care va fi somata sa furnizeze date de identificare pentru utilizatorii care au facut anumite cautari sau au urmat anumite referinte din rezultatele puse la dispozitie.

Un jurnalist a pus problema la modul practic: in documentarea unui articol a cautat pe Google „child pornography“, pentru a vedea ce s-a mai publicat pe aceasta tema, care sunt reactiile etc. Trebuie sa se teama ca va fi urmarit? In plus, mai exista cazul jurnalistului chinez care a fost deconspirat de Yahoo! la cererea guvernului de la Beijing, iar Google – care are la randu-i afaceri in China – tine sa se distanteze de competitor printr-o atitudine mai transanta.

Evident, opiniile sunt impartite, dar refuzul lui Google a fost salutat de organizatiile civice, in frunte cu prestigioasa Electronic Frontier Foundation. Dar tot EFF este cea care atrage atentia asupra unui alt aspect „trecut cu vederea“: Google jurnalizeaza toate cautarile si majoritatea acestora permit identificarea destul de precisa a utilizatorilor prin cookies, adrese IP sau conturi din servicii Google.

Se stie ca Google foloseste o enorma putere de calcul pentru a analiza aceste informatii istorice prin procedee de „data mining“ pentru a deduce tipare comportamentale pe baza carora sa-si optimizeze serviciile, in folosul utilizatorilor.

Este foarte probabil ca fiecare dintre noi avem cate o rubrica in imensele baze de date procesate de Google. Desi este improbabil ca Google sa foloseasca aceste informatii impotriva noastra, ele sunt totusi acolo si sunt potential periculoase.