BusinessMagazin

Blog

  • Oameni si definitii

    Confuziile intre coaching – pe de o parte – si terapie, mentorat si consultanta – pe de alta – sunt inca frecvente si in tarile din Vest in care deja se poate vorbi despre o traditie a acestuia.

     

    TERAPIE: Se concentreaza pe traumele din trecutul unei persoane si cauta vindecarea. Relatia este de tip doctor-pacient. Terapistul stabileste un diagnostic, dupa care vine cu expertiza profesionala pentru a-l indruma pe pacient pe calea spre vindecare.

     

    MENTORAT: Incearca sa-l ajute pe cel care a solicitat mentorat-ul sa faca la fel ca mentorul. Relatia este de tipul: mai in varsta, mai intelept – mai tanar, mai putin experimentat. Mentorul permite studentului sa-i observe comportamentul si expertiza. Ii raspunde la intrebari.

     

    CONSULTANTA: Se concentreaza pe probleme si incearca sa furnizeze informatii (expertiza, strategie, structuri, metodologii) pentru a rezolva problemele. Relatia este de tipul expert – persoana cu probleme. Consultantul evalueaza situatia, apoi ii spune clientului care este problema si cum sa o rezolve.

     

    COACHING: Se concentreaza pe prezentul clientului, pe care il ghideaza catre un viitor mai bun. Coach-ul sta alaturi de client si-l ajuta sa identifice provocarile. Apoi lucreaza impreuna pentru a le transforma in victorii.

  • REAL ESTATE: Cate mall-uri mai pot sa incapa intr-un oras ca Bucurestiul

    Pentru marile centre comerciale ale Bucurestiului, 2006 anunta inceputul unei perioade agitate. Numai in urmatorii doi ani, in Capitala ar urma sa fie inaugurate alte cinci mall-uri. Cate insa vor rezista concurentei?

     

    Prin toamna lui 1999, Bucuresti Mall facea primul pas in initierea cumparatorului roman cu un concept dezvoltat in „lumea civilizata“ inca de la sfarsitul anilor ‘50. Ulterior, mall-urile au „migrat“ si inspre provincie, mai exact inspre Oradea – Lotus Market, Iasi – Iulius Mall, Constanta – Tomis Mall si Timisoara – Iulius Mall. 

     

    Revenind la Capitala, chiar daca noua forma de comert a fost inca de la inceput pe placul bucurestenilor, aveau sa mai treaca cinci ani pana la inaugurarea unui nou mall. In toamna lui 2004, Anchor Grup – aceeasi companie care construise si Bucuresti Mall – deschidea in partea de vest a Capitalei cel mai mare spatiu comercial din tara, Plaza Romania.

     

    Pentru ca un an mai tarziu, Jaguar Development, detinuta de investitori greci si israelieni, sa investeasca 30 de milioane de euro in City Mall, amplasat in sudul Bucurestiului. Practic, actualele mall-uri acopera sudul, vestul si estul orasului. Surprinzator poate, zona de nord – considerata cea mai dezvoltata si in care locuiesc oameni cu un nivel mai ridicat al veniturilor – sta foarte slab la capitolul dezvoltari comerciale. Poate doar cu exceptia unei incercari timide – complexul Jolie Ville din Baneasa – si a doua magazine cash & carry.

     

    Nu pentru mult timp, insa. Un proiect de mare anvergura, anuntat de compania Baneasa Investments, include – printre altele – si o ampla zona comerciala. Pe langa hypermarketul Carrefour, cu galeria comerciala aferenta, inaugurate saptamana trecuta, care s-au alaturat unui magazin al Metro deschis inca de anul trecut, proiectul Baneasa mai are de bifat mai multe magazine cu diverse functionalitati – bricolaj, mobila, articole sportive; la care se adauga un mall de mare anvergura, pentru dezvoltarea caruia in echipa Baneasa Investments a fost cooptat nimeni altul decat Ali Ergun Ergen, fostul director general al Anchor Grup.

     

    S-ar putea spune ca, astfel, cercul se inchide. Dar, pentru ca exista si un dar, aceste proiecte nu sunt suficiente, indiferent de anvergura pe care ar lua-o. Si o demonstreaza asta nu doar aglomeratia din Plaza Romania sau Bucuresti Mall, ci si o comparatie cu alte orase din Europa de Est. Budapesta, de exemplu, un oras cu aproximativ acelasi numar de locuitori ca si Bucurestiul are nu mai putin de 18 mall-uri, in vreme ce in Praga, potrivit datelor companiei de consultanta imobiliara Colliers, exista 40 de astfel de centre comerciale. Pe de alta parte, numarul lor mare nu trebuie interpretat ca o garantie a faptului ca toate „merg“ bine.

     

    Dupa cum este la fel de adevarat ca nici Bucurestiul nu ar putea sustine pe termen scurt o asemenea concentratie de mall-uri. Potrivit estimarilor analistilor, la nivelul Capitalei este nevoie de circa zece mall-uri pentru a acoperi actualul potential al pietei. Iar asta si pentru ca, din Bucuresti, lipsesc spatiile comerciale de calitate, nu doar centrele comerciale, cum gresit s-ar putea crede. De unde si explicatia faptului pentru care marci puternice la nivel international, care analizeaza de mai mult timp piata autohtona, nu si-au deschis inca magazine: pur si simplu nu au unde.

     

    In ceea ce priveste centrele existente, cererea este cu mult peste stocurile disponibile, potrivit analistilor companiei imobiliare CB Richard Ellis. „Un numar mare de potentiali chiriasi sunt obligati sa se inscrie pe liste de asteptare cu cateva luni inainte de finalizarea constructiilor“, se arata intr-o analiza a companiei. Iar chiriile sunt foarte ridicate si au crescut pe fondul cererii mari si a ofertelor limitate.

     

    Chiar daca se stie de multi ani ca oferta de spatii este redusa si ca este nevoie de investitii masive in acest sector, prea putine proiecte au demarat pana acum. Dar lucrurile s-ar putea schimba radical, sunt de parere analistii din real estate. In urmatoarea perioada, suprafata complexurilor comerciale bucurestene va creste cu 150%, potrivit companiei imobiliare Colliers International. Ceea ce „va oferi mai multe optiuni consumatorilor, dar – implicit – va arata succesul actualelor si viitoarelor centre comerciale“. Si in aceeasi masura, si esecul.

     

    In block-start-uri sunt cateva proiecte de mare amploare, care ar putea schimba radical piata spatiilor comerciale atat din Bucuresti, cat  si din alte orase. Iar asta nu doar pentru ca vor intra pe piata cateva complexuri comerciale de mari dimensiuni, ci si datorita zonelor in care acestea urmeaza sa fie amplasate. Mai precis, cateva dintre proiectele pe cale sa fie lansate vor musca din „aria teritoriala“ a celor deja existente.

     

    La doar trei statii de tramvai de Plaza Romania este planificat Cotroceni Park. Iar acesta va incerca sa atraga cat mai multi dintre locuitorii celor doua cartiere din imediata vecinatate – Drumul Taberei si Militari – de la principalul sau competitor. Dezvoltat in parteneriat de compania de investitii New Century Holdings – unul dintre cei mai importanti investitori din Romania prin fondul Broadhurst – si dezvoltatorul israelian Africa-Israel Investments, Cotroceni Park va avea o suprafata totala de peste 53.000 mp.

     

    Inspre sud, o zona care a fost intotdeauna defavorizata de investitorii imobiliari, mall-ul de la Eroii Revolutiei va fi incadrat de Sun Plaza – la Piata Sudului – adica la patru statii de autobuz distanta – si de Liberty Center, ceva mai spre vest, la intersectia Caii Rahovei cu artera cunoscuta sub numele de Trafic Greu. Sun Plaza este un proiect al companiei Euro Mediteranee Consulting (EMCT), in timp ce firma irlandeza Mivan controleaza Liberty Center.

     

    Iar zonei comerciale din Baneasa va incerca sa-i rapeasca clienti developerul GTC, care va construi mall-ul Galleria in zona Pipera. Mai mult, EMCT mai are un proiect de mall (denumit Baneasa Mall) situat chiar langa terenul detinut de Baneasa Investments, insa pentru moment prioritar este Sun Plaza. Din tot acest noian de locatii si denumiri complicate lipseste totusi ceva: zona de est. Pentru moment, estul este si pentru agentii imobiliari un mister.

     

    Locuitorii din est vor continua sa mearga la Bucuresti Mall, iar cei mai apropiati de nord vor putea alege Galleria. In plus, nici zona centrala nu va ramane neschimbata, daca in sfarsit se vor misca  cele doua mari proiecte de parteneriat public-privat pentru doua mari structuri din „inima targului“ – Dambovita Center si Esplanada.

     

    Conform planurilor, toate cele cinci mall-uri ar trebui sa fie construite in decurs de doi ani, astfel ca la jumatatea lui 2008, Bucurestiul s-ar putea mandri cu opt mall-uri, care vor completa portofoliul de galerii co-merciale si alte complexuri de profil.

     

    Cum insa nu intotdeauna socoteala de acasa (a developerilor) se potriveste cu cea din targ, fie el si sub forma de mall, nu este exclusa nici varianta ca o parte dintre acestea sa fie finalizate (mult) dupa termenele anuntate. In ultimii ani, nu putini au fost dezvoltatorii care si-au anuntat intentia de a investi in constructia de centre comerciale, dar aceste idei nu s-au materializat inca.

     

    Chiar daca da tonul, Bucurestiul nu este singurul oras in care se construieste. „Cum in Bucuresti gasirea unor parcele de teren, potrivite pentru dezvoltari comerciale, a devenit foarte dificila, developerii ana-lizeaza si restul tarii si se straduiesc sa-si asigure cat mai multe locatii. Deja sunt planuri pentru dezvoltarea unor lanturi de 10, 20 sau chiar 30 de centre comerciale, astfel ca rapiditatea este esentiala“, comenteaza analistii Colliers.

     

    Ramane totusi de vazut daca pasiunea bucurestenilor – si a romanilor in general – pentru vizitele la mall va fi la fel de puternica si daca toate aceste centre vor supravietui. Si, mai ales, cat de aglomerate vor fi.

  • Curatenia generala“ tine doar sapte ani intr-un hotel de lux

    Dupa 6-7 ani, investitia intr-un hotel de categorie superioara se apropie de varsta a treia, moment in care o reimprospatare a aerului e binevenita.

     

    Anul trecut, lantul Marriott investea aproape 190 de milioane de dolari in „asternuturi mai fine, saltele mai moi, pilote mai elegante si mult mai multe perne“, dupa cum spun reprezentantii JW Marriott Bucuresti. O operatiune care a inghitit peste 27.300 km de material, adica o cantitate suficienta pentru a „inveli“ doua treimi din circumferinta pamantului, in urma careia aproximativ 628.000 de paturi din peste 2.400 de hoteluri Marriott din intreaga lume au capatat o noua infatisare. Chiar daca hotelul din Bucuresti nu este inca programat sa intre in renovare, dotarea paturilor dupa noile standarde a fost obligatorie si in cazul sau.

     

    Practic, alinierea unui hotel la standar-dele grupului din care face parte este un imperativ categoric, oricare ar fi natura schimbarilor impuse sau costurile pe care acestea le presupun. O reteta care ajuta ca investitia sa se mentina nealterata cativa ani buni, pana cand uzura fotoliilor sau densitatea redusa a perdelelor reclama schimbarea totala a „atmosferei“. Iar schimbarile impuse hotelierilor sunt verificate atent de asa-numitii „mystery guest“ (oaspete misterios), care se cazeaza ca si simpli vizitatori pentru a urmari „din interior“ serviciile si standardele hotelului, pentru ca apoi sa se deconspire si sa-si continue investigatiile in sectoarele interzise oaspetilor.

     

    „La Crowne Plaza am avut anul trecut un astfel de oaspete. Cam o data sau de doua ori pe an, companiile hoteliere fac aceste procese de control si isi verifica oamenii pe care i-au numit la conducerea hotelului“, explica Simona Constantinescu, director general al Ana Hotels – lantul hotelier care detine in Bucuresti hotelurile Crowne Plaza si, din iunie anul trecut, Athénée Palace Hilton.

     

    In ceea ce priveste costurile, Constantinescu spune ca numai lucrarile de inlocuire a „obiectelor de inventar“ uzate inghit cel putin 4% din veniturile anuale ale unui hotelier. „Este foarte important ca echipa de tehnic si de mentenanta sa fie foarte buna si performanta, pentru ca ei mentin investitia in picioare.“ Pentru cat timp?

     

    Parerile celor din piata inclina spre aceeasi concluzie: un hotel de categorie supe-rioara (4-5 stele) poate rezista „la standarde“ aproximativ sapte ani, pentru ca abia apoi managementul acestuia sa-si puna problema unei renovari capitale.

     

    Un termen de gratie care s-a scurs si de la ultima renovare generala a Athénée Palace – mai exact din 1999, an in care a avut loc preluarea hotelului de catre fostul actionar majoritar, Athénée Phenix Group – si care a necesitat lucrari in valoare de 42 de milioane de dolari. Momentan, Athénée Palace Hilton trece printr-un „refurbish complet“.

     

    „Mai exact, se schimba complet mochetele, perdelele, saltelele, lenjeriile, mare parte din echipamentele sanitare, iar mobila care nu se schimba este curatata si lacuita“, explica Simona Constantinescu. Lucrarile au demarat la inceputul anului – s-a lucrat in lunile ianuarie si februarie la etajele superioare, sase si sapte -, vor continua in vara, urmand sa fie finalizate anul viitor, astfel incat activitatea hotelului sa nu fie afectata.

     

    Investitiile pentru renovarea Hilton se vor ridica la 2,5 si 3 milioane de euro, potrivit directorului general al Ana Hotels. Tot in acest an, grupul va mai investi alte doua milioane de euro si in Crowne Plaza, bani din care aproximativ 1,5 milioane de euro vor fi alocati numai pentru largirea bucatariei si procurarea echipamentelor necesare.

     

    O decizie care, spune  Constantinescu, a venit firesc, pe fondul cresterii continue a cererii pe segmentul de catering si evenimente, care a adus aproximativ 40% din veniturile  hotelului. Daca Ana Hotels a optat pentru o renovare „graduala“, etaj cu etaj, exista si hoteluri care nu doar ca prefera varianta sistarii oricarei activitati, dar isi si redeschid portile cu o imagine radical schimbata, standarde noi sau chiar alt nume. Inchis de aproape un an, hotelul Bucuresti isi va relua activitatea sub umbrela lantului Radisson, cu o clasificare de cinci stele, in loc de patru cate a avut pana acum.

     

    Un alt hotel care a mers pe mana unei renovari generale este Lebada, care si-a inchis toate cele peste 160 de camere inca din luna septembrie a anului trecut. Situat in zona lacului Pantelimon, imobilul a fost preluat de la Patriarhia Romana de firma britanica Escape (controlata de omul de afaceri roman Nicolae Ratiu) printr-un contract de concesiune pe 49 de ani.

     

    „Lucrarile vor incepe in toamna, desi preconizam initial sa le demaram mai devreme. Este vorba de renovarea totala, incluzand si schimbarile radicale: redimensionarea camerelor si a restaurantului, schimbarea mobilierului si a accesoriilor, dar si alte schimbari pe care acum le definitivam“, explica Nicolae Opris, directorul executiv al hotelului construit in 1950.

     

    Finalizarea lucrarilor presupune o investitie de 15 milioane de euro, hotelul urmand sa fie redeschis in 2008, cu o clasificare de cinci stele si sub numele unui lant hotelier international, cu care actionarii Escape se afla inca in negocieri.

     

    Printr-un proces masiv de renovare trece si lantul hotelier Continental, care va lansa de anul viitor doua noi standarde: un hotel de cinci stele marca Continental si un Continental Express, de doua stele, langa Gara de Nord. „Hotelul Continental de pe Calea Victoriei a intrat in renovare capitala, va fi cu totul schimbat si modernizat, iar investitia totala va fi de 5,5 milioane de euro“, explica Radu Enache, actionar majoritar si director general al lantului hotelier.

     

    Lantul va investi intre 120.000 si 150.000 de euro pe camera, echivalentul sumei necesare pentru constructia de la zero a unei camere de hotel. „Suntem incorsetati de mai multe restrictii, dat fiind ca e vorba de o cladire cu regim de monument istoric“, spune Radu Enache, care a declarat pentru BUSINESS Magazin ca nu va pune un nume strain lantului pe care il conduce.

     

    „Cred ca brandul Continental este bine situat pe piata romaneasca, mai ales in provincie, asa ca vom pastra numele si dupa redeschiderea hotelului la inceputul anului viitor, lansand cu aceasta ocazie si standardul Continental de cinci stele.“ Revenind la cei „7 ani de-acasa“, media de rezistenta  a investitiei intr-un hotel este valabila mai ales in cazul hotelurilor din orasele mari si, eventual, in pentru cele din zona montana. Aceasta perioada se reduce considerabil in cazul hotelurilor de pe litoral.

     

    „Marea consuma imens“, spune Constantinescu, care da ca exemplu unul dintre hotelurile grupului Ana Hotels de la Eforie Nord – Europa. Renovat integral in 2003, in aceeasi perioada cu un alt hotel al grupului, Bradul, din Poiana Brasov, a necesitat intr-un timp relativ scurt noi investitii. „Romanii inca fac lucruri de genul: mananca  in pat si pateaza salteaua, care trebuie inlocuita; intra cu nisip in camera, iar aceasta trebuie inlocuita; ca sa nu mai spunem ca exteriorul se deterioreaza mult mai repede din cauza vantului intens si a sarii.“

     

    Un „contraexemplu“ ar fi cel al hotelului Sportul (tot al Ana Hotels si tot din Poiana Brasov), care a fost renovat la preluare, in 1997, si va trece printr-un proces similar abia anul viitor. „In acest an facem proiectul si il vom implementa la vara, cu o investitie care speram sa nu depaseasca 7 mil. euro.“ Daca e adevarat ca obrazul subtire cu cheltuiala se tine, atunci nici hotelurile nu fac exceptie de la regula. Iar in cazul lor, obrazul subtire inseamna o „gura de aer“ care face toti banii.

  • Cum si de ce veti fi mai bogati in 2009

    Fondurile mutuale si asigurarile sunt, in viziunea analistilor, tipurile de investitii care vor avea cea mai mare crestere in urmatorii doi-trei ani. Incet dar sigur, romanii vor invata sa caute castig si in alte parti decat la banca. Unde? Si ce au de oferit aceste plasamente alternative?

     

    Mai putin de 20% dintre romani reusesc sa faca economii intr-o luna obisnuita, iar cel mai adesea suma acumulata nu depaseste un milion de lei vechi, arata un studiu realizat de Metro Media Transilvania. Iar daca adaugam la asta faptul ca mai bine de jumatate dintre cei ce economisesc spun ca intentioneaza sa cheltuiasca sumele respective, faptul ca romanii se afla pe ultimul loc in clasamentele privind gradul de economisire nu este deloc greu de inteles. Practic, arata un studiu al grupului Unicredit, romanii economisesc  si investesc de aproape noua ori si jumatate mai putin decat cehii si doar pe jumatate fata de vecinii bulgari.

     

    Dar lucrurile se vor schimba in anii ce vin, pe masura ce si veniturile vor creste – spune acelasi studiu. Astfel ca, pentru perioada 2006-2008, analistii de la Unicredit anticipeaza o crestere medie a avutiei financiare a romanilor (adica a valorilor lor de orice fel – numerar, depozite, titluri si actiuni, participatii la fonduri mutuale, asigurari si pensii) de circa 17%. Cresterea – aproape dubla fata de media tarilor din jurul nostru – va fi stimulata, in principal, de fondurile mutuale si de asigurarile cu componenta investitionala, ce vor cunoaste ritmurile cele mai mari de crestere. „Lovite“ de scaderea accentuata a dobanzilor, depozitele bancare vor mai pierde teren in ochii romanilor si nici „economiile la saltea“ nu vor mai fi la fel de iubite.

     

    Au insa ce oferi romanilor ce vor sa economiseasca aceste plasamente alternative? De ce ar renunta cineva la un depozit cu grad de risc zero la banca pentru a-si investi banii in instrumente la care riscul de a pierde e mai ridicat? „E o intrebare pe care ne-o punem toti cei care ne gandim sa facem o investitie: merita sa ne plasam banii in fonduri sau e mai bine sa-i punem la banca?“, spune Eugen Voicu, presedintele societatii de investitii Cerinvest. In opinia sa, raspunsul depinde foarte mult de tipul de investitor despre care este vorba, respectiv de gradul de risc pe care este dispus sa si-l asume.

     

    Chiar daca, adauga Voicu, „pe piata exista diferite tipuri de fonduri, cred ca oricine poate gasi ceva sa i se potriveasca“. In functie de modul in care isi investesc activele, fondurile deschise de investitii sunt de patru feluri, fiecare dintre ele avand un grad mai mic sau mai mare de risc: fonduri monetare (cu risc zero), fonduri de obligatiuni si instrumente cu venit fix (cu risc minim spre mediu), diversificate (risc mediu) si de actiuni (cu risc ridicat). Dar si randamentele sunt pe masura: astfel ca, daca fondurile monetare au adus anul trecut un randament mediu de 6-7 procente, la cele diversificate castigul a mers si pana la peste 30%.

     

    Cele mai mari randamente le-au avut insa – deloc greu de inteles – fondurile de actiuni, ce investesc peste 45% din active in actiuni. Spre exemplu, cel mai mare randament de pe piata l-a avut, anul trecut, Omninvest, un fond de actiuni administrat de SIRA, unde cresterea a fost de peste 50%. Per ansamblu, toate fondurile de tip diversificat sau cu investitii in actiuni au adus castiguri peste nivelul inflatiei (de 8,6% anul trecut) si cu mult mai mari decat dobanzile platite de banci la depozite.

     

    „De fapt“, spune Eugen Voicu, „castigurile fondurilor au fost mai mari decat cele aduse de depozite permanent in ultimii cativa ani“. Pentru 2006, presedintele Certinvest anticipeaza pentru fondurile administrate de compania sa randamente de circa 30% in cazul celor de actiuni si 20% pentru cele diversificate. In conditiile unei inflatii anticipate de banca centrala la 5% plus minus un punct procentual, castigul este consistent. Chiar si la o inflatie de circa 7% – cat vad analistii independenti – randamentul ramane interesant.

     

    Fondurile mutuale (cel putin cele ce aduc castiguri mai mari) nu sunt insa plasamentul ideal pentru cei ce vor sa isi scoata banii foarte repede. In cele mai multe cazuri, pentru a descuraja plasamentele speculative, pentru retrageri dupa un termen scurt exista comisioane, ce pot merge si pana la 3%. „Dupa noua luni“, spune Eugen Voicu, „la fondurile diversificate comisionul de retragere este zero, iar la cele diversificate dupa sase luni scade la 0,5%“. Mai exista insa si un alt motiv pentru care orizontul de timp recomandat pentru astfel de investitii e mai lung. Fiind vorba despre bani pe care societatile ii investesc in actiuni (cel putin partial) randamentul poate varia foarte mult.

     

    Spre exemplu, cei care au investit in fonduri de actiuni de la inceputul anului au trait si ceva emotii: unele fonduri (BCR Expert, spre exemplu) au intrat pe pierdere (cu un randament de aproape minus cinci la suta de la inceputul anului) sau au adus randamente de doar 1-2%. Dar, per ansamblu, „randamentele fondurilor sunt convenabile, pe un fond de piata convenabila“, este de parere Mihail Ion, presedintele Raiffeisen Asset Management. Motiv pentru care, spune el, chiar daca romanii nu vor renunta nici in viitor la clasicul depozit bancar, „alternativele de investitii vor capata si ele consistenta“. Acelasi lucru il vad si analistii de la Unicredit, care spun, in studiul citat anterior, ca cel mai mare ritm de crestere dintre activele financiare ale romanilor il vor avea, intre 2006 si 2008, fondurile mutuale (cu 44%), urmate de asigurari (cu 29%), numerar si depozite (cu 16%) si titluri si actiuni (cu 15%).

     

    Astfel ca, desi in prezent, numarul de investitori in cele 24 de fonduri – cate exista in acest moment pe piata – se apropia de 74.000, el va creste in anii viitori. Spre comparatie, la aceeasi data, numarul conturilor deschise la banci era de peste 33 de milioane, conform datelor BNR. Valoarea totala a activelor nete administrate de fondurile de investitii se ridica la finele lunii februarie la circa  505 milioane de lei vechi (aproximativ 140 de milioane de euro). „In 3-5 ani lucrurile vor sta cu totul altfel“, este de parere Mihail Ion, dand exemplul evolutiilor inregistrate si in tarile vecine. Astfel, daca in urma cu cinci ani, fondurile de investitii reprezentau in multe tari din regiune 0,2-0,5% din PIB, in 2005 ajunsesera sa reprezinte mai bine de 8% din PIB. De aici, Ion trage concluzia ca, si in Romania, „in 3-5 ani fondurile vor ajunge la active de peste 2 miliarde de euro“.

     

    Pe de alta parte, asigurarile nu reprezentau in 2005 decat 4% din totalul activelor financiare ale romanilor, insa ponderea lor va creste, potrivit studiului Unicredit, la circa  5,5% in urmatorii trei ani. Asigurarile de viata cu componenta investitionala – asa-numitele unit-linked – sunt vandute in prezent de patru companii: Interamerican, Allianz-Tiriac, Aviva si ING Asigurari de Viata.

     

    Pentru anul acesta s-au mai anuntat cu astfel de produse insa inca trei companii: Generali Asigurari, Ceccar-Romas (cumparata recent de OTP) si societatea de asigurari de viata cu capital sloven KD Life, aflata in curs de autorizare. La asigurarile cu componenta investitionala de tip unit linked, pe langa suma asigurata, exista si posibilitatea de investitii in diferite programe oferite de asiguratori. Anul trecut cel mai mare randament inregistrat de programele de investitii unit-linked a fost de putin peste 20% – cea mai mare parte din banii asiguratilor fiind plasata in actiuni ale companiilor europene si, intr-o proportie mai mica, in instrumente monetare de pe piata romaneasca si actiuni cotate la Bursa romaneasca.

     

    Dar si aceste tipuri de investitii sunt pe termen lung (si foarte lung), „nefiind indicate pentru mai putin de zece ani“, spune Marius Onofrei, directorul de comunicare de la  Allianz-Tiriac. Exista, spune el, mai multe costuri – de vanzare, de administrare a fondurilor etc. – ce se distribuie si amortizeaza pe toata perioada investitiei. Astfel ca, adauga Onofrei, care spune ca in 2005 Allianz a incheiat circa 8.000 de astfel de polite noi, „primii trei ani aduc chiar si pierdere pentru clienti“. Pe o perioada de zece ani, insa, sustine el, „media anuala a randamentului este peste o dobanda bancara“. Totusi, in cazul politelor de tip unit-linked riscul investitiei apartine in totalitate clientului, doar suma asigurata fiind garantata, nu si eficienta investitiilor.

     

    Cresterile pe care le vor inregistra diferitele tipuri de plasamente nu inseamna insa ca romanii vor renunta cu totul la economisirea din banci: „Depozitul bancar va ramane totusi preferatul romanilor“, este de parere Mihaela Popescu, economist in departamentul de cercetare de la Unicredit. Explicatia cresterii mari despre care vorbesc cercetatorii de la Unicredit pentru fondurile de investitii tine tocmai de baza mica de la care pleaca, explica ea, acelasi lucru intamplandu-se si in cazul politelor de asigurare de tip unit linked.

     

    La finele lui 2005, investitiile in fonduri mutuale reprezentau doar 0,4% din totalul activelor financiare ale romanilor, fata de circa 10% in tarile Noii Europe (regiune ce include Bulgaria, Cehia, Croatia, Ungaria, Polonia, Slovacia, Romania si Turcia). Pentru 2008, procentul va creste in Romania (in ochii analistilor de la Unicredit) la circa 0,7% din total. Plasamentele mai sofisticate vor „musca“ din economiile in numerar si depozite bancare: ponderea acestora in total va scadea de la aproape 74%, cat este in prezent, la 73% in anul 2008. Economisirea de la banci a avut deja mult de suferit din cauza scaderii puternice a dobanzilor din a doua jumatate a anului trecut.

     

    Astfel ca, daca la inceputul lui 2005, bancile plateau si 11-12% pentru un depozit, la sfarsitul anului procentul coborase si pana la 2-3 procente. Efectele nu au intarziat sa apara, astfel ca ritmul de crestere a economisirii a scazut pana la minime istorice. Romanii au preferat – incurajati si de usurinta cu care poate fi accesat un credit, si de costurile mai mici ale imprumuturilor – sa consume, in detrimentul economisirii.

     

    Astfel ca ritmul anual (februarie 2005-februarie 2006) de crestere a economiilor populatiei a coborat pana la 8%, cel mai redus nivel din ultimii trei ani. Spre comparatie, intre februarie 2004 si februarie 2005, ritmul de crestere al economisirii fusese de 30%.  La finele lui februarie, depozitele populatiei in lei totalizau 17,3 miliarde de lei (4,98 miliarde de euro), fata de 11,42 miliarde de lei (3,28 miliarde de euro), cat insumau depozitele in valuta.

     

    Incurajati de politica BNR, ce ii scapa ori de cate ori au nevoie de surplusul de bani, o parte din bancheri au ridicat in ultima perioada dobanzile la depozite. Pe piata au aparut din nou si dobanzi ce ajung la 6-7 procente – niveluri real pozitive, cel putin fata de inflatia asteptata la sfarsitul anului. Bancherii pun pe piata produse din ce in ce mai sofisticate – de genul produselor de economisire, in care se pot face depuneri si retrageri succesive fara a fi afectat randamentul final -, dobanzi fixe de 7-8% pe perioade ce merg acum si pana la doi ani.

     

    Spre exemplu, Raiffeisen a lansat o oferta promotionala, valabila pana la finele lui mai, prin care ofera o dobanda fixa de 6% la depozitul pe termen de trei luni, fata de 4,25% in mod obisnuit. La BCR, dobanda pentru certificatele de depozit cu discount pe doi ani a urcat recent la 7,25%, iar la Bancpost si Banca Romaneasca pentru depozitele pe un an dobanda este de 7,5%, procent fix. Majoritatea bancilor remunereaza depozitele cu dobanzi variabile – ce se pot modifica oricand, in functie de (in mod destul de subiectiv) „conditiile pietei“.

     

    Ce tip de investitie este, tragand linie si adunand, cea mai buna? Raspunsul nu poate veni decat facand o analiza a „apetitului la risc“, spun analistii, „pentru ca toate au avantajele si dezavantajele lor“. Pana una alta, arata studiul realizat de Metro Media Transilvania, din cei 20% dintre romani ce reusesc sa economiseasca ceva, aproximativ 20% depun banii la o banca, 20% ii plaseaza in alte forme de economisire si doar 11% aleg sa investeasca.

  • CRESTE AVUTIA ROMANILOR

    Activele financiare din Romania sunt estimate sa creasca anual cu o medie de circa 17% intre 2006 si 2008, cel mai mare ritm din regiune.

     

     

    Numerar si depozite

    Titluri si actiuni

    Fonduri mutuale

    Asigurari

    Pensii

    Total active

    Bulgaria

    15%

    15%

    61%

    27%

    33%

    17%

    Croatia

      6%

    22%

    49%

    22%

    35%

    12%

    Cehia

      5%

      6%

    12%

    10%

    20%

      7%

    Ungaria

      6%

      7%

    14%

    12%

    20%

    10%

    Polonia

      7%

      6%

    15%

    18%

    16%

    10%

    Romania

    16%

    15%

    44%

    29%

      –

    17%

    Slovacia

      4%

      –

    21%

    12%

    62%

    12%

    Turcia

    13%

      5%

    14%

    11%

    27%

    12%

    Noua Europa

      8%

      5%

    14%

    15%

    20%

    10%

     

     

    NOTA: NOUA EUROPA INCLUDE, POTRiVIT STUDIULUI UNICREDIT, OPT TARI: BULGARIA, CROATIA, CEHIA, UNGARIA, POLONIA, SLOVACIA, ROMANIA SI TURCIA;

     

    SURSA: COMPORTAMENTUL FINANCIAR AL POPULATIEI SI EVOLUTIA PIETEI CREDITULUI IN NOUA EUROPA, UNICREDIT, APRILIE 2006

  • Pofte light

    Intre micul dejun de acum 15 ani si cel de ieri sunt multe diferente – ca sa nu mai vorbim de rafturile magazinelor sau de meniurile din restaurante. In termeni de business, e vorba de „noile obisnuinte de consum“, care sunt adesea induse, atent monitorizate si apoi transformate in profit.

    Asa-numitul „stil sanatos de viata“ incepe cu o alimentatie corecta, spun specialistii. O spune si mass-media in diverse forme, incepand cu emisiuni medicale si talk-show-uri despre diete si terminand cu publicitatea la alimente. Aproape jumatate dintre reclamele incluse intr-un calup obisnuit de publicitate TV sunt spoturi la produse alimentare si in cazul a 30-40% dintre ele mesajul e construit pe cuvinte cheie ca „sanatate“, „natural“ sau „energie“.

    McDonald’s e poate cel mai bun exemplu al schimbarilor de obiceiuri alimentare: acum zece ani, cand intra in Romania, compania oferea produse clasice – Big Mac, hamburgeri, cheeseburgeri. Dar Romania de-acum nu mai e aceeasi ca cea de-acum zece ani – si nici meniul McDonald’s nu mai e acelasi. A fost suplimentat mai intai cu peste, apoi cu pui, iar de mai bine de trei ani au aparut salatele, sucurile naturale, apa – pentru ca „romanul e tot mai preocupat de ceea ce mananca“, spune Cristian Savu, director de comunicare McDonald’s Romania. „Si asta cu atat mai mult cu cat petrece mult timp in fata calculatorului si a televizorului“.

    Un alt exemplu relevant, de data asta exprimat in termeni cantitativi, e cel al sucurilor. Cele carbogazoase – o piata estimata la 980 mil. litri anual – au avut o crestere de doua ori mai mica decat sucurile naturale, ale caror vanzari au fost de 23 mil. litri, cu 15% mai mari in 2005 fata de 2004. Iar tendinta se va mentine si pentru 2006: reprezentantii industriei se asteapta ca vanzarile de sucuri naturale sa creasca chiar mai mult anul acesta, cu 18% – fata de doar 4% in cazul bauturilor carbogazoase. Iar acesta e un rezultat al schimbarii obiceiurilor de consum. In cazul QAB, de exemplu, sucurile naturale au reprezentat aproape 30% din portofoliul anul trecut, spune Daniela Dumitru, brand manager, cea mai mare pondere avand-o brandul Prigat. Dumitru constata ca, in timp, consumatorul din Romania „a devenit foarte pretentios cu ceea (…) ce mananca si bea“, fiind preocupat de sanatate, de vitamine si de prezenta/absenta conservantilor.

    Iar ceea ce se intampla aici e doar o replica, usor intarziata, a unei tendinte internationale care a modificat dramatic si structura vanzarilor unei multinationale, Coca-Cola HBC (CCHBC), al carei business s-a centrat decenii la rand pe bauturi carbogazoase. In 2001, cuantumul bauturilor necarbogazoase in vanzarile CCHBC era de 10%. Dupa doar cinci ani, ponderea ar trebui sa fie anul acesta de peste trei ori mai mare, de 35%, spune Mugurel Radulescu, public affairs & communications manager al CCHBC Romania, daca estimarile sunt corecte.

    Si in privinta apei imbuteliate tendinta se pastreaza. Desi vanzarile de apa minerala au fost anul trecut de trei ori mai mari decat cele de apa plata, sunt totusi in scadere cu 6% fata de 2004. In schimb, la apa plata – produs despre care un om de afaceri s-ar fi intrebat probabil acum zece ani daca are intr-adevar o piata in Romania – vanzarile au crescut cu 5% in 2005 comparativ cu 2004, iar Ana-Maria Niculescu, insight specialist QAB, se asteapta in 2006 la o crestere de 9%, fata de 1% pentru apele minerale.

    Un exemplu de produs promovat mai degraba ca medicament decat ca aliment e iaurtul Activia, care a fost primit mai degraba cu reticenta de cumparatori in 2001, la lansare. Acum insa, multumita fara indoiala investitiilor in publicitate, focalizarii pe publicul feminin si accentuarii efectelor pe care iaurtul le-ar avea asupra digestiei, acesta s-a transformat dintr-un produs oarecare in portofoliul Danone intr-o piesa importanta, care a contribuit semnificativ la cresterea de 45% a vanzarilor companiei in 2005 fata de anul anterior. Milena Nedelcu, manager de comunicare externa al Danone, explica vanzarile in crestere ale Activia prin faptul ca femeile simt nevoia sa compenseze prin alimente mai atent alese deficientele pe care le presupune stilul de viata modern: „mese neregulate, frugale, sedentarism, petrecerea majoritatii timpului in interior“.

    Sunt multe categoriile de produse noi pe listele de cumparaturi din ultimii ani. Cerealele de exemplu, care lipseau aproape cu desavarsire din comert acum 10 ani, au inregistrat numai la Carrefour o crestere de 79% in 2005 fata de 2004, dupa cum spune Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour Romania. Mihai crede ca au contribuit la crestere, pe langa gusturile in schimbare ale romanilor, si preturile in scadere si numarul mai mare de sortimente din rafturi. Se vand tot mai bine, spune directorul de marketing de la Carrefour, si produsele cu continut scazut de grasime, cele cu mai putine E-uri si cele care au un continut mai bogat in vitamine.

    Noile tendinte alimentare se vad si in cifrele Metro Cash & Carry. Adreea Timplaru, specialist in relatii publice si comunicare al companiei, tine sa sublinieze ca Metro e diferit de „ceilalti jucatori de pe piata de retail“, supermarketurile sau hypermarketurile, pentru ca nu se adreseaza cumparatorilor obisnuiti, „ci clientilor profesionisti – firme de catering, hoteluri, restaurante, baruri, revanzatori“. Dar dincolo de aceasta diferenta, si produsele Metro tot la oamenii obisnuiti ajung. Adreea Timplaru spune ca, incepand cu 2004, vanzarile de produse pe baza de soia au crescut de aproape cinci ori, in vreme ce la painea neagra si la alte specialitati de panificatie vanzarile s-au dublat. La fel s-a intamplat si in cazul fructelor uscate si deshidratate. S-au inregistrat vanzari cu 20% mai mari si in cazul cerealelor, batoanelor fitness, gemurilor dietetice si a indulcitorilor. Dar in topul vanzarilor de dulciuri fara zahar s-a situat, totusi, guma de mestecat.

    Si viciile s-au mai temperat cu bere fara alcool si tigari mai usoare. La bauturile alcoolice piata a scazut in 2005 de la 50% la 47,4% din totalul pietei bauturilor – in principal din cauza cresterii accizelor si, implicit, a preturilor, spune Marius Caluian, deputy general manager MEMRB. O statistica AC Nielsen arata insa ca berea fara alcool si-a majorat totusi usor cota de piata de la 1,57% in 2001 la aproape 2% anul trecut. Vanzarile de bere fara alcool, desi mici, sunt legate, declara Edwin Botterman, presedinte si CEO Brau Union, si de inasprirea legislatiei rutiere. Tigarile „lights“ si „superlights“ au insa cresteri de doua cifre. JTI Romania, al treilea producator dupa cota de piata, a avut o crestere de 25% a segmentului tigarilor cu continut scazut de nicotina in 2005, fata de una de 7% acum doi ani, spune Gilda Lazar, director corporate affairs.

    „Tigaretele «lights» au inregistrat cea mai mare crestere volumica in ultimul an (30%), urmate de One (22%) si Superlights (7%)“, detaliaza ea, estimand ca tendinta se mentine, fiind sustinuta si de faptul ca romanii sunt tot mai educati in aceasta privinta. Mai ales ca, pe langa avertismentul „Tutunul dauneaza grav sanatatii“, producatorii vor fi obligati sa adauge explicit si cantitatile de substante nocive dintr-un pachet de tigari: gudron, nicotina si monoxid de carbon. Nici BAT, nici Philip Morris – primii doi mari producatori de tutun din tara – nu au comentat pana la inchiderea editiei.

    Asadar, vanzarile producatorilor de alimente, bauturi si tigari indica schimbari dramatice ale obiceiurilor de consum. Ramane o intrebare: sunt cumparatorii cei care dicteaza schimbarile de strategie ale companiilor? Sau e tocmai invers? Sunt noile liste de cumparaturi intr-adevar un rezultat al „stilului de viata sanatos“, cu tot ceea ce presupune el? Nutritionistul Gabriela Dumitrescu inclina sa creada ca oamenii nu mananca produse cu mai putine grasimi, ori fara zahar pentru ca ar fi constienti „de obezitatea infantila, diabet, boli cardio-vasculare sau incidenta crescuta a diverselor forme de cancer“. Ci pentru ca „ce conteaza este sa aratam bine – perceptia sociala, noile dimensiuni impuse de moda si de lumea showbiz-ului, adica tot ceea ce este intens mediatizat“.

    Nuanta pe care nutritionistul Gabriela Dumitrescu o aduce in discutie e importanta insa doar pentru cumparatori. Pentru producatori, comercianti, marketeri ori publicitari ramane irelevanta.

  • MEDIU: De ce nu se poate face economie la benzina in Statele Unite

    Cumparatorilor americani le place plusul de viteza si de spatiu, dar acesta are un pret: economia de carburant a scazut drastic in ultimele doua decenii.

     

    John Elsden e fermecat de Mustangul lui decapotabil din 1965, pe care-l scoate din garaj numai in zile cu soare. Coupé-ul sportiv, cu un motor de 4.700 de centimetri cubi, maraie, vibreaza, se zgaltaie de fiecare data cand John apasa piciorul pe acceleratie. Dar Mustangul, spune Elsden, nu e asa de rapid ca masina sport Nissan Murano pe care fiica lui o are de un an si nu accelereaza la fel de repede ca jeep-ul Grand Cherokee din 2001 al sotiei sale. Elsden, un pasionat de masini, spune ca sedanul tipic de azi accelereaza mai repede decat multe masini facute sa suceasca gaturile pe vremuri.

     

    Timp de doua decenii, producatorii auto americani au dezvoltat tehnologii care ar putea face ca masinile sa mearga mai mult cu aceeasi cantitate de benzina. Accentul a picat insa, in cele din urma, pe putere si pe marime – facand vehicule ca noul Murano sa accelereze mai repede decat masini ca vechiul Mustang si facandu-le si mai mari. Masina obisnuita, care in urma cu 25 de ani accelera de la 0 la 96 km/h in 14,4 secunde, face asta acum in 9,9 secunde, o viteza rezervata odinioara doar masinilor de lux sau sport ca Jaguar sau Camaro. Si masa autovehiculelor e acum in jur de 1.860 kg, de la 1.450 la inceputul anilor ‘80, dupa ce multi cumparatori au trecut la masini mai mari si mai spatioase sau la SUV-uri si minivan-uri, iar constructorii au adaugat echipament de protectie.

     

    Noile standarde ale guvernului american pentru camionetele usoare precum SUV-urile vor presupune o crestere cu 8,1% a numarului de mile parcurse cu un litru de benzina pentru modelele care vor fi lansate in perioada 2008-2011. Dar pe termen lung, imbunatatirile substantiale se pare ca mai au de asteptat. In timp ce oamenii de stiinta si inginerii cauta metode de a satisface cererea crescanda de energie si de a si incetini incalzirea globala, multi dintre ei spun ca e nevoie de schimbari fundamentale in modul in care combustibilul este produs si consumat. Ei spun ca trebuie gasite solutii de a inlocui petrolul si gazul metan si de a extrage mai multa energie din carbune, care va deveni din ce in ce mai important ca resursa energetica, fara a creste si emisiile de dioxid de carbon.

     

    Si, mai spun ei, o mai mare eficienta pentru combustibili este imperativa in conditiile in care numarul de autovehicule – despre care Worldwatch Institute spune ca aproape s-a dublat in ultimele doua decenii – s-ar putea dubla din nou in urmatorii 15 ani. SUA are cel mai mare consum de benzina pe cap de locuitor dintre cele mai mari tari ale lumii. Un consum mai eficient ar reduce semnificativ si emisiile de gaze cu efect de sera care rezulta in urma arderii benzinei. Numai cresterile in acceleratie si in greutatea vehiculelor au ridicat emisiile de CO2 in SUA cu aproximativ 5%.

     

    Daca modelele din 2005, cu tehnologia lor imbunatatita, ar fi avut performanta si marimea celor din 1987, ar fi folosit doar 80% din cantitatea de combustibil pe care o folosesc azi, potrivit Agentiei pentru Protectia Mediului (EPA). Numai asta ar fi dus tara la jumatatea drumului spre obiectivul fixat de presedintele Bush in discursul despre starea natiunii: de a reduce consumul de petrol al Americii indeajuns incat aproape sa fie eliminata nevoia de a importa din Orientul Mijlociu.

     

    Dar, pentru ca americanii nu au insistat pe o eficienta energetica mai mare, „putem folosi tehnologia din masini ca sa ne reo-rientam in acest sens“, spune Karl H. Hellman, un expert in dezvoltare auto, care s-a retras din EPA in urma cu doi ani: „imbunatatirea consumului ar fi simplu de realizat daca am sacrifica o parte din performanta noilor masini, numai ca in tara asta noi nu facem sacrificii pentru nimic“.

     

    La fel de semnificativa ca masa masinii este si viteza cu care accelereaza, cu atat mai mult cu cat sofatul se face tot mai mult pe drumuri congestionate. EPA nu calculeaza cat din putina economie de combustibil este rezultatul acceleratiei si cata poate fi atribuita greutatii, dar publica in fiecare an statistici care sugereaza ca raportul este aproape egal.

     

    Philip H. Kosak din Carolina de Nord are un Mustang 1965, un Mustang 2005, un SUV Chevrolet TrailBlazer si o camioneta Silverado. Toata tara, dupa cum spune, e populata de rasfatati, intre care se numara si el. S-a gandit sa cumpere ceva mai mic si cu un consum mai bun, mai ales ca pretul benzinei a ajuns aproape de 3 dolari pentru un galon (3,78 litri, n.red.), dar conduce o camioneta de ani buni. „Odata ce ai avansat la asa ceva, e greu sa te intorci. E ca si cum te-ai muta inapoi intr-o casa mai mica.“

     

    Kosak, care detine o companie care produce snack-uri, spune ca intr-un an conduce cam 48.000 km. Zice ca ar fi putut economisi sute de litri in fiecare an cu o masina mai mica, dar chiar si cu preturile de azi isi permite cheltuiala in plus si nu vrea sa renunte la satisfactia unui lucru care merge bine. Kosak, care are 50 de ani, spune ca de-abia asteapta sa conduca mai mult doar pentru propria placere. Dar aproape o suta de milioane de gospodarii care ard cativa litri in plus contribuie serios la poluare si la o solicitare mai mare de petrol de import. Aceasta contribuie si la un deficit comercial mai mare si, din cand in cand, la folosirea puterii Americii pentru a proteja aprovizionarea cu titei din exterior.

     

    Sherwood Boehlert, membru al Congresului, care ani de zile a militat pentru introducerea unor standarde de eficienta pentru combustibil, spune ca „putem sa vorbim cat vrem despre dependenta noastra de petrol, dar vorbele trebuie urmate de fapte“. „Nu ar fi deloc un sacrificiu. Nimeni nu are nevoie de putere mai mare, cu exceptia vehiculelor legal specializate penru folosirea fortei.“

     

    Producatorii auto spun ca nu fac decat sa le dea clientilor ceea ce vor. „Performanta si siguranta, acesti factori vand pe piata“, spune Gerald M. Roussel, director pentru energie si mediu la biroul pentru relatii guvernamentale al Ford Motor Company. Si, explica el si altii, asta au facut in timp ce reduceau emisiile poluante care cauzeaza smog si ploi acide.

     

    In ce priveste cresterea economisirii de combustibil, aproape toata lumea e de acord ca s-ar gasi o cale daca ar fi vointa. Tehnologiile deja in uz includ patru valve pentru fiecare cilindru – permitand unui motor mai mic si mai usor sa dezvolte mai multa energie – si o injectie asistata de computer, care creste eficienta si reduce poluarea.

     

    Mai multe schimbari sunt pe drum. Spre exemplu, masinile cu alimentare hibrida (combustibil traditional si electricitate) devin din ce in ce mai obisnuite – desi in unele cazuri au fost folosite mai mult pentru a face vehiculul sa accelereze mai tare in loc sa-l faca sa mearga mai mult cu aceeasi cantitate de benzina. Mark P. Mills, fizician si expert in energie, spune ca, intr-adevar, imbunatatirile la eficienta unui vehicul nu vor reduce consumul, pentru ca, fara o crestere semnificativa a preturilor benzinei pentru a incuraja cumparatorii sa faca economie de combustibil, cei mai multi vor profita de progresele tehnologice numai pentru a cere vehicule inca si mai mari si mai rapide.

     

    John M. DeCicco, senior analist la Enviromental Defense, un grup non-profit de advocacy, e de aceeasi parere. „Vorbim de fapt aici despre nevoia ca, printr-o combinatie intre politicile publice si constientizarea consumatorilor, sa ajungem sa folosim tehnologiile disponibile avand alte prioritati decat pana acum“, spune el. „Pana nu vom face asta, toata inventiile din lume n-or sa aduca nici o schimbare.“

  • Din Evanghelia dupa apostolul Iuda citire

    Crestinii au ascultat in Duminica Floriilor, in biserici din intreaga lume, familiara poveste a Patimilor care deschide Saptamana Mare: intrarea triumfala a lui Isus in Ierusalim, tradarea lui Iuda Iscariotul, moartea pe cruce. Dar in publicarea la inceputul acestei luni a ceea ce a fost descris drept un text antic numit „Evanghelia dupa Iuda“, Iuda este portretizat nu ca apostolul tradator, ci mai degraba ca erou al povestii de Pasti, care ajuta la implinirea istoriei mantuirii prin tradarea iubitului sau Isus, la porunca lui Mesia.

     

    Un festin pentru dezbaterea teologica, desigur, dar – dupa secole de resentimente ale crestinilor si persecutii la adresa evreilor, mult amplificate prin lentila unui Iuda caricaturizat – se ridica si o chestiune istorica. Ar fi fost diferita teribila mostenire antisemita daca un text precum „Evanghelia dupa Iuda“ ar fi fost inclus in scrierile canonice de la inceput? Daca, de fapt, „Iuda cel Rau“ nu ar fi existat?

     

    Invatatii evrei si crestini sunt de acord ca dinamica crestinismului timpuriu – secta unor evrei care n-au reusit sa-si cucereasca propriul popor – aproape ca a garantat divortul, cu toata incrancenarea unei vrajbe de familie. La inceput autoritatile evreiesti au fost in avantaj. Dar foarte repede, in vreme ce romanii se razboiau cu evreii si in vreme ce crestinii converteau tot mai multi non-evrei, sortii s-au intors si crestinii s-au transformat in tabara dominanta. Totusi, desi devenisera o forta, credinciosii crestini au adoptat de multe ori postura de victime si s-au folosit de orice ocazie pentru a lovi in din ce in ce mai incoltitii evrei. Iar intr-o astfel de campanie, Iuda Iscariotul a devenit pretextul perfect.

     

    „Fiecare poveste a unui mare erou are nevoie de un mare nemernic, si Iuda serveste acest pretext literar“, spune parintele James Martin, preot si scriitor iezuit care anul trecut a fost consilierul teologic pentru piesa „Ultimele zile ale lui Iuda Iscariotul“.

     

    Nu le-a trebuit mult unor apologeti crestini sa descopere asta. In cel de-al doilea secol al erei noastre, un episcop – Papias – relata deja o legenda potrivit careia, la sfarsitul zilelor sale, Iuda se umflase intr-atat incat nici nu mai putea vedea din cauza ochilor tumefiati, nici nu mai putea merge. Papias scria ca Iuda putea si urina puroi si viermi si ca se misca atat de greu, incat a fost strivit de un car. Pana in Evul Mediu, detestatul arhetip al lui Iuda – ca personificare a iudaismului – a inceput sa prinda contur: o figura schimonosita, cu nasul mare si par roscat, care ar face orice pentru bani, chiar si sa-i tradeze pe crestini. Dante l-a pus pe Iuda in cel mai de jos cerc al „Infernului“ sau, si scenele din Patimi, care au devenit parte a traditiilor din Saptamana Mare, il arata de multe ori pe Iuda torturat in iad de diavoli. (Biserica Romano-Catolica nu s-a pronuntat niciodata oficial in privinta sortii lui Iuda in Viata de Apoi.)

     

    Dar teologii spun ca supralicitarea rolului lui Iuda in istoria antisemitismului poate fi periculoasa, pentru ca ar putea minimaliza cauzele profunde ale tensiunilor dintre crestini si evrei. Chiar daca Iuda e sters din naratiunile de-spre Patimi, sunt multe pasaje in Noul Testament de care inamicii iudaismului se pot agata. Stergerea lui Iuda „ar schimba iconografia, dar nu ar schimba problema antiiudaismului in sens general“, spune Amy-Jill Levine, care preda Noul Testament la Vanderbilt Divinity School. „Chiar daca il transformi pe Iuda intr-un erou, el e doar un singur personaj“, spune Levine. „Povestile Patimilor sunt mult mai complicate.“

     

    Levine si altii spun ca intamplari descrise in evanghelii, precum cea de la Matei 27:25 (cand evreii din multime au luat asupra lor responsabilitatea rastignirii lui Hristos – „Sangele lui sa fie asupra noastra si asupra copiilor nostri“ – dupa ce Pilat din Pont si-a spalat mainile – n.r.), au fost initial raspunzatoare intr-o masura mai mare decat a fost figura lui Iuda pentru ostilitatea crestinilor fata de evrei. Rabinul Lawrence Schiffman, profesor de studii iudaice si ebraice la New York University si expert in crestinismul timpuriu, noteaza ca in „Evanghelia dupa Ioan“, Isus ii cere lui Iuda sa isi duca la capat tradarea fara intarziere si astfel sa se faca voia Domnului: „Ce ai sa faci, fa repede“. Cam acelasi este mesajul si in „Evanghelia dupa Iuda“. Daca, spune Schiffman, pasajul din „Evanghelia dupa Ioan“ ar fi fost dominant pe parcursul istoriei crestine –  in locul citatelor evanghelice care il condamna pe Iuda – „atunci asta ar fi dus la interpretari in care unul dintre cele mai mari simboluri antisemite ale crestinismului ar fi fost inlaturate“.

     

    Totusi, expertii presupun ca daca nu ar fi existat Iuda ca mare tradator, crestinii ar fi inventat probabil pe un altul ca el pentru a legitima confuzul proces de separare religioasa de iudaism. Cel mai probabil candidat pentru o alternativa pentru „personajul malefic evreu“, spun ei, ar fi fost Caiafa, marele preot care l-a dat pe Isus pe mana lui Pilat din Pont si a romanilor. „Voi nu pricepeti nimic; oare nu va ganditi ca e in folosul vostru sa moara un singur om pentru multime si sa nu piara tot neamul?“, ii spune Caiafa in „Evanghelia dupa Ioan“. In cele din urma, oricine ar fi capatat rolul de personaj negativ al Patimilor, ar fi avut un impact minor asupra cursului istoriei dintre aceste religii infratite, cred expertii. Dar aceiasi experti cred de asemenea ca dezbaterile de azi, provocate de „Evanghelia dupa Iuda“, chiar daca nu repara o istorie dureroasa, ar putea ajuta relatiile dintre crestini si evrei acum si in viitor.

     

    „Poate daca Iuda ar putea fi «reabilitat», atunci unele dintre aceste vechi probleme pot fi lasate deoparte“, spune Marvin Mayer, exeget al Bibliei la Chapman University si expert in „Evanghelia dupa Iuda“. „Daca l-ai da la o parte pe Iuda ca personaj malefic, faci un pas inapoi de la invinovatirea tuturor evreilor“, spune Schiffman. „Asta ar fi putut insemna mai putin antisemitism“. Dar, adauga el, „nu ar fi sters antisemitismul“. 

     

    David Gibson scrie frecvent despre religie. Cea mai recenta carte a lui, despre Papa Benedict al XVI-lea, va fi publicata in toamna.

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

     

     

    * Acest articol a fost publicat in The New York Times si este reprodus de BUSINESS Magazin printr-un partaneriat intre cele doua publicatii

    * Articolul poate fi preluat partial/integral numai cu acordul scris al The New York Times

    * Copyright 2006 New York Times News Service

  • Doar cinci ani din cei 20 ai lui Brucan

    La final de an, imi permit un sfat pentru intelectualii care inca se mai gandesc sa plece definitiv din Romania: razganditi-va! Chiar daca pe termen scurt veti castiga mai putini bani, calea catre varf va fi mult mai scurta aici. Probabil ca nu ati observat, insa au mai ramas doar 5 ani din cei „20 ai lui Brucan“.

     

    Voi incerca sa „produc“ pe aceasta pagina, la acest final de an, o raritate in Romania: un comentariu optimist, nedemn pentru un jurnalist care vrea sa isi mentina viu atat de utilul cinism. Ideea ne-a venit tuturor in redactie, dupa ce am scris articolele din paginile urmatoare, adica retrospectiva pe 2004 si previziunile pentru 2005. Citind articolul care sintetizeaza evolutia intregului mediu de business romanesc, cineva a exclamat: „Parca ar fi despre Polonia!“.

     

    Intr-adevar, rareori mi-a fost dat sa citesc in presa romaneasca o analiza care sa cuprinda de atat de multe ori cuvantul „crestere“ in sens pozitiv. Practic, nimic nu a stat pe loc in Romania. Chiar si leul a devenit mai greu, cu multe luni inainte de a scapa de zerouri. Dincolo de cifrele din statistici, exista si alte lucruri care s-au schimbat in bine, mai greu de comensurat, dar la fel de importante.

     

    „Daca ne-am fi luat dupa rapoartele de consultanta, nu am fi venit niciodata in Romania“, spunea cu ceva timp in urma un manager al unui lant de retail, uluit de succesul obtinut. Adevarat, Romania vazuta din avionul analistilor de rating este inca o tara de tinut in josul listei.

     

    Noi am putut observa insa, chiar si fara sa stim cat e cresterea economica, ca lucrurile se schimba decisiv. Pentru ca ne plimbam pe strazi si vedem cafenele pline in mijlocul zilei, pentru ca incercam sa iesim in week-end-uri in cluburi si nu gasim locuri, pentru ca ne aventuram sa mergem la Metro sau Carrefour si stam o ora la coada la casa, chiar si pentru ca injuram in intersectiile blocate de mereu mai numeroasele masini care nu sunt Dacii.

     

    Si nu e vorba aici numai de bani. Eu personal am ramas perplex in urma cu cateva luni, cand am fost sa cumpar bilete la opera pentru miercuri si n-am gasit locuri, nici macar din cele scumpe. Mi-am adus aminte cu nostalgie de anii studentiei, cand imi cumparam bilet langa tavan si tronam dupa aceea in vreo loja centrala goala. Cei care incearca disperati de cateva saptamani sa prinda locuri la teatru la premierele din stagiunea 2004 inteleg cu siguranta ce vreau sa spun. Adevarat, celularele suna in continuare, cu precizarea ca sunt din ce in ce mai scumpe.

     

    Cunoscuti pe care ii credeam „pierduti“ pentru vecie in privinta finantelor au inceput sa ma sune „sa vorbim de business“ sau sa ma intrebe daca nu ar fi cazul sa devina „jucatori pe Bursa“. Efervescenta nu se simte doar in Bucuresti, ci in toate orasele mari, si a ajuns si la… Londra. Acolo unde subsemnatul are amici romani care lucreaza la banci mari de investitii si acum doi ani veneau in Romania doar ca sa manance sarmale si sa isi salute parintii. De stabilit aici nici nu se punea problema.

     

    Din 2004 am inceput sa ii vad lunar, si nu pentru ca ma duc eu la Londra, ci pentru ca vin ei aici, adusi de mirosul oportunitatilor. Iar revenirea nu mai pare o varianta chiar atat de improbabila. Este adevarat, un „reality check“ care poate sa insemne doar o calatorie de cativa kilometri in afara oraselor arata o cu totul alta Romanie, trista si dezorientata.

     

    Cresterea economiei, cat ar fi ea abstracta ca termen, a ajuns insa la o parte dintre noi si, treptat, isi va face simtite efectele peste tot. Cu o singura conditie. Romanii trebuie sa uite inca un lucru pe care l-au invatat la scoala: ca ziua de lucru are opt ore.

     

    In incheiere, imi permit un sfat pentru intelectualii care inca se mai gandesc sa plece definitiv din Romania: razganditi-va! Chiar daca pe termen scurt veti castiga mai putini bani, calea catre varf va fi mult mai scurta aici. Probabil ca nu ati observat, insa finalul primilor 15 ani de dupa Revolutie nu a adus numai afaceri mai bune, ci si o veste interesanta: au mai ramas 5 ani din cei „20 ai lui Brucan“.

  • Poza de redactie

    Lumea mea, o mare parte a timpului, incepe cu ecranul monitorului. Pe el curg stiri, materiale, idei mai bune sau mai rele, scrise, desigur, ceva filmulete din acelea haioase primite pe mail, mailuri in sine si toate trasnaile care alcatuiesc totul muncii de la revista.

     

    Privind pe langa monitor, primul lucru pe care il vezi e dezordinea de pe birou, tigari, monede, hartiile acelea pe care notezi totdeauna ceva important si pe care nu le mai citesti niciodata; e un fel de marca sau poate o fi si zodia de vina. Privind peste monitor ca de dupa un gard, dau cu ochii de Liviu. Daca imi prinde privirea, face un soi de salut al lui, ridica sprancenele cu un fel de grimasa simpatica; altfel, e concentrat. De obicei scrie, si cred ca o data si o data o sa-i spun sa nu mai loveasca tastele asa de tare, nu prea cadreaza cu firea lui de poet.

     

    Langa el, in stanga, e Vali. El e martial si, de cand i-am dat niste mp3-uri, asculta muzica si da incetisor din cap, in ritm de rock. Langa Vali e Ispir. Si el tot cu castile, cand sta, pentru ca e mult mai activ, deh, functia. Tot langa Liviu, dar in dreapta, e prima din cele doua Adriane. Despre ea pot sa spun ca are simtul umorului, zambeste cam la toate bancurile si mai are in fata cam toate revistele straine posibile, cele de business. Si mai la dreapta e Mona; nu o vad direct, dar stiu ca e acolo, pentru ca acolo sta cam sase zile pe saptamana. La ea caracteristica e ordinea – hartii aranjate frumos, daca vrei sa afli in ce stadiu e revista sau unde iti intra materialul, vezi din prima, si frumos colorat. Ba mai are si un soi de plansa cu tot felul de informatii utile.

     

    In spatele lor e al doilea rand de calculatoare. Primul de langa perete e Alex, e grafician, taciturn si talentat. Cam in spatele lui Liviu sta a doua Adriana, ea scrie bine din prima si mai e si tanara speranta a muzicii, pe bune. A doua Adriana e incadrata de cele doua Ioane. Ioana Mihai are pe birou o inimioara rosie pe care scrie ceva, dar nu vad ce, iar Ioana Ursu ma rupe cu mausul ei misto. Langa ele e Bogdan – el e una din principalele surse ale noastre de mailuri haioase.

     

    Chiar langa mine, in stanga, e Florenta. Si ea are simtul umorului si scrie al naibii de mult. Pe urma e Raluca, regizor in devenire, care are talentul de a se ocupa de mai multe chestii deodata. Si in capat de tot e Calin, care tot face si desface guverne si aliante politice. In dreapta mea e Adrian, dtp-istul; cred ca e pasionat de masini sau poate vrea sa isi cumpere. Mai apoi, Crenguta, cu care am lucrat, intr-un fel sau altul, in ultimii 10 ani; asa ca acum, cateodata, nici nu mai trebuie sa spunem ceva, pentru ca deja stim ce gandeste celalalt. Si in capat de tot e Olga, care poate sa ma surprinda mereu cu cate o gaselnita grafica faina.

     

    Prin tot spatiul acesta se mai plimba Loti, fotograful, pe care l-am facut „paparazzi de dolari“ si care are puterea de a convinge mari business-mani sa stea asa cum vrea el. Si, intr-un birou separat, dar ascultand tot ce trancanim noi, e Dragos, pe numele caruia toata lumea comanda mancare la firma de catering si care ne-a povestit ca odata, luat repede, s-a zapacit si n-a stiut sa raspunda cate publicatii are in subordine: i-au trebuit cateva secunde sa le numere pe toate.  Noi muncim mult aici, dar el reuseste totusi sa ne faca sa ne simtim tare prost ca plecam devreme, pe la 10 noaptea.

     

    La un moment dat, hotarasem sa facem, pentru acest ultim numar al anului, o poza de grup, sa stiti cine sunt oamenii care fac revista. Dar am zis ca e mai bine asa, sa facem o poza cu suflet si cu un zambet.

    Pe spatele ei scrie: „Va multumim ca ne-ati primit. Va uram «La Multi Ani» si sa va mearga bine afacerile sau slujba“.

     

    P.S. Ispir: Marti seara suna mereu telefonul: „Nea Dragos, Nea Laurentiu, buna revista, insa am vreo 7-8 observatii“