BusinessMagazin

Blog

  • Oficiul pentru Protectia Electoratului

    Ca si in cazul reclamelor, in politica importante sunt literele acelea mici, de la baza ecranului.

    De reclame nu ducem lipsa. Avem reclame pentru slabit, reclame pentru imbogatit, reclame impotriva cheliei, reclame pentru medicamente, paste de dinti, sampoane, detergenti si cate si mai cate. Inainte insa de a duce mana la portofel pentru a cumpara respectivele produse, ar fi bine sa citim cu atentie informatia cuprinsa in randurile scrise cu un corp mic de litera, plasate, nevinovat, cat mai departe de atentia potentialului cumparator. 

    Pentru ca abia acolo, fortati de Oficiul pentru Protectia Consumatorului, producatorii isi dau, ca sa zicem asa, arama pe fata. Acolo aflam, bunaoara, ca „rezultatele nu sunt tipice si variaza de la caz la caz“, ca „doctorii“ cu un aer atat de profesional sunt, in fapt, actori profesionisti sau ca medicamentele-minune au efecte „secundare“ dintre cele mai nastrusnice. Vorba unui umorist american: „Faptul ca poate sa-mi curga sange prin dos sau ca pot suferi disfunctii erectile nu mi se pare catusi de putin un efect secundar!“. Poate ca nu ar strica sa avem si in politica un Oficiu pentru Protectia Electoratului, care sa-i oblige pe politicieni sa ne explice – cu litere oricat de mici – ce se ascunde in spatele unor propuneri aparent extrem de generoase. Ati observat, de pilda, ca, pe masura ce se vorbeste tot mai insistent despre alegerile anticipate, se intensifica si discutiile pentru introducerea votului uninominal? 

    Atat Adrian Nastase, care este impotriva anticipatelor, cat si Emil Boc, care este, mai degraba, in favoarea lor, au anuntat ca partidele pe care le pastoresc vor introduce proiecte de lege pentru acest sistem de votare. O asemenea unire-n cuget si simtiri ar trebui sa ne dea de gandit. Asa ca, in absenta unui OPE, haideti sa incercam sa aflam singuri ce ar putea scrie, daca ar fi musai, „la baza ecranului“.

    Ce l-ar putea determina pe PSD sa-si doreasca, tam-nisam, introducerea votului uninominal? Simplu! Ingrijorati de procesul rapid de erodare a bazei electorale si amenintati cu perspectiva intrarii in zona insignifiantei politice, pesedistii vad aici o posibilitate de mentinere a status-quo-ului. Sa ramana lucrurile asa cum sunt reprezinta deja maximul la care PSD mai poate, pentru moment, spera. Dupa cum am mai spus-o – si dupa cum o stie orice invatacel in stiintele politice – votul uninominal presupune, in general, inlocuirea sistemului proportional cu unul majoritar si, implicit, „stabilizarea“ scenei politice prin impartirea electoratului intre doi-trei competitori seriosi (in cazul nostru, PSD si, respectiv, Alianta D.A.), secondati eventual, precum rechinii, de cativa pesti-pilot (in cazul nostru, UDMR si PRM). Din perspectiva PSD, asadar, cu cat mai repede, cu atat mai bine.

    Pana aici, toate bune si frumoase. De unde si pana unde, insa, graba PD-ului? Aici intervine ceea ce am numit odata „bataia pestelui gerrymanderic“. 

    Termenul „gerry-mander“ este imposibil de tradus, provenind de la titlul unei caricaturi in care guvernatorul de Massachusetts, Elbridge Gerry, unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta, acuzat de asemenea de practici neloiale, a fost alaturat imaginii unui district electoral decupat in forma de salamandra (in engleza, salamander). In fapt, este vorba despre un nou tip de frauda electorala, legat de trasarea vicioasa a granitelor circumscriptiilor electorale.

    Votul uninominal presupune, automat, noi circumscriptii electorale – afara de cazul in care toata lumea s-ar multumi cu un numar de parlamentari egal cu numarul de judete existente. Desi, teoretic, se poate imagina un sistem electoral in care primii trei sau cinci clasati sa fie propulsati in parlament, practica din intreaga lume impinge spre o competitie de tip majoritar, in care castigatorul dintr-o anumita circumscriptie electorala este singurul care „umfla potul“. Fiecare judet ar urma sa fie impartit in cateva asemenea circumscriptii electorale. Iar cine-mparte parte-si face. 

    Fiecare circumscriptie trimitandu-si in parlament propriul reprezentant, transferul voturilor dintr-o circumscriptie intr-alta, fie chiar in cadrul aceluiasi judet, va deveni imposibil. Componenta fiecarui bazin electoral va deveni astfel un factor esential, decisiv.

    Din motive legate de comunitatea de interese, categorie sociala, profesie, etnie etc., fiecare zona geografica tinde sa aiba preferinte electorale relativ constante, omogene si, implicit, lesne previzibile. Situatia, vizibila pana acum la nivelul asa-numitelor regiuni istorice, va deveni si mai evidenta in cazul circumscriptiilor din interiorul judetelor.  Problema impartirii electorale devine o problema de reprezentare. Un bloc electoral omogen, de exemplu minoritatea maghiara majoritara din anumite regiuni, va putea fi, cu usurinta „redistribuit“ intre cateva circumscriptii electorale, transformandu-l, cat ai bate din palme, intr-un electorat faramitat si ineficient. Tocmai din aceasta cauza, cine va avea puterea de a decide granitele circumscriptiilor electorale va decide, in buna masura, si soarta alegerilor. 

    Bataia pestelui nu se va mai da la urnele de vot, ci va avea loc, in buna masura, inaintea alegerilor, in culise, in fata hartilor electorale. Fraude precum urnele mobile purtate prin piete vor aparea drept ridicole stangacii, lipsite de rafinament. Toate acestea – si inca multe altele – s-ar cuveni anuntate si discutate public, inainte de a ne trezi, un popor intreg, suferind de melena sau de disfunctii erectile.

  • Televiziunea si biberonul

    Aud ca s-a retiparit minunatul volum de nuvele semnat in anii optzeci de Ioan Grosan, Caravana cinematografica. Va rog, cititi-l!

    E acolo o proza cruciala pentru noi, romanii, in care, la un moment dat, un tigan e prins cu gaina furata. Intamplare idilica – veti spune, dar in nuvela cu pricina ne aflam in anii cincizeci, iar sectoristul incearca sa rezolve cazul in stilul anilor cincizeci, adica prin discutie de la om la om. El si explica tiganului Darcleu cum e cu proprietatea colectiva si de ce trebuie s-o pretuim noi, in interesul nostru al tuturor. Demonstratia – pe care am mai folosit-o de metafora si pe care o rezum aici fara sa citez – arata cam asa: mai Darcleu, ia da gaina-ncoace. Vezi tu gaina asta? E-a ta? Pai… E-a mea? Nu! E-a noastra, Darcleu, a noastra – zice militianul azvarlind gaina pe sant si gaina… zvrrrr!

    Asta e cu proprietatea publica in Romania. Inclusiv cand e vorba de televiziunea publica. Gaina publica e tot mai jumulita, tot mai trista si mai ca nu mai vrea sa iasa din cotet cand aude discursurile periodice despre interesul public, despre viziune manageriala, despre echidistanta si celelalte. 

    Cand i se pun grauntele dinainte, e mereu cineva care le numara scarbit si gaseste ca sunt prea multe. Se mai retrag doua din portie si se cantareste demonstrativ noua formula nutritionala ecologica si economica, infoind penele jerpelite ale vietatii muribunde. In spatele cotetului, hamali la fel de jerpeliti cara sacii cu ce s-a economisit, intr-o directie intotdeauna misterioasa.  

    Incep sa cred ca problema televiziunii publice – ca si a celorlalte institutii publice, de altfel – se va rezolva fara concursul obosit al incordarii noastre indignate. Nu prin asanare morala, in care nu mai pot sa cred, ci pur si simplu prin schimbarea „filmului“. Se va rezolva partial cand vom vedea cum arata efectul alegerilor prezidentiale decalate de cele parlamentare (atunci sa vezi incurcatura de fire scurte intre cele doua palate!). Se va rezolva cand se va trece, cum-necum, la votul uninominal (printre fotbalistii care se vor regasi in Parlament, vor fi destui care stiu cum se face si cum se inmulteste banul). Se va rezolva cand Europa ne va indopa intensiv cu vitamine financiare ca sa aratam un pic mai bine in fotografia de familie. 

    Atunci, multi dintre cei care calaresc azi martoaga publica in drum spre avionul personal nu vor mai fi siliti la asemenea dureroase ocoluri. Se va face un pic de liniste. Iar la televiziunea publica nu va mai ramane aproape nimeni. Toti vor fi fugit spre o afacere mai banoasa, spre un salariu mai bun, spre o viata mai linistita.  In incaperile goale, in studiourile prea largi vor intra pas-pas tineri stangaci, prost imbracati si hraniti din trei in trei. Vor trece la aparate si vom vedea dintr-o data altceva. Un scenariu tip „Fetita cu chibrituri“, veti spune. Utopic. 

    Sunt totusi cateva lucruri de facut. Televiziunea publica e triplu finantata in Romania: de la buget, din abonamente si din reclama. Trei biberoane la o singura gura! Ce face ea cu banii vedem bine. Daca taiem banii de la buget sau din abonamente, prima consecinta va fi comercializarea absoluta a progamelor. Adio TVR Cultural,  adio carti, nebuni frumosi, suete intelectuale. „Avem nevoie de audienta“ va fi pasaportul pentru vulgarizare ireversibila. 

    Atunci sa taiem reclamele. E ceea ce cer, de ani de zile, televiziunile comerciale, invocand concurenta neloiala a TVR. Chirurgie inevitabila, as zice, dar nu suficienta: nu vom mai putea invoca mediocritatea programelor pentru ca, se va spune, lipseste mediul concurential, batalia pentru audienta. 

    De fapt, daca suntem cinstiti, e o singura iesire: competenta, buna-credinta, omul potrivit la locul potrivit. Proiect de televiziune publica. Programe bune, educative (scuzati cuvantul desuet) pentru ca asta e misia televiziunii publice.  Eficienta financiara masurata in cota de stima a postului, nu in reclama. Profesionisti putini si bine platiti, in loc de tehnicieni obositi care-si petrec timpul liber la serviciu. Adica, din nou, utopie?

  • Remediu pentru Financial Times

    Cotidianul Financial Times nu pare sa fi scapat neatins de „gripa“ care a cuprins ziarele britanice de un an incoace. Desi a mai avut scaderi de-a lungul timpului, influenta publicatie britanica a refuzat remediul tabloidizarii. Pana acum.

    Financial Times face parte din categoria publicatiilor alaturi de care un om de afaceri occidental isi bea cafeaua de dimineata. Poate ca acesta este si motivul pentru care FT a refuzat pana acum sa recurga la nou descoperitul remediu al ziarelor aflate la ananghie: tabloidizarea. Erodarea audientei traditionale si eventual a credibilitatii ar fi fost, au crezut oficialii ziarului, mai mult ca sigura. 

    De curand insa, cotidianul a anuntat ca va tipari o editie de seara gratuita in format tabloid, relateaza editia electronica MediaGuardian. „Este doar un instrument de marketing“, explica un purtator de cuvant al publicatiei la inceputul acestei luni. „Nu este un prim pas in a transforma Financial Times intr-un tabloid“, preciza el, incercand sa contracareze zvonurile conform carora FT – cum i se spune ziarului – urmeaza sa fie tabloidizat. Editia-tabloid va fi plasata in locatii strategice, cel mai probabil la statiile de metrou din Londra. Tirajul editiei tabloid va fi intre 70.000 si 100.000 de exemplare si nu va avea mai mult de 10 pagini, relateaza acelasi site. Oficialii FT au spus ca editia de seara va cuprinde stirile de baza, cifrele relevante si ceva comentarii pe baza acestora, oferind cititorilor o „reactie spontana“, publicatia-mama urmand sa prezinte stirile, comentariile si analizele detaliate „ca de obicei“.

    Specialistii media pun insa acest demers pe seama declinului publicatiei in ultimii doi ani. Este o masura prin care FT incearca sa-si revigoreze veniturile din publicitate, spun acestia. Si pierderile, in general. Conform The Guardian, vanzarile Financial Times in Marea Britanie au scazut cu 5,5% din august 2004 pana in ianuarie 2005. In ce priveste veniturile din publicitate, acestea au scazut la 28,7 milioane de euro in 2004 (fata de 46 de milioane de euro incasari din publicitate in 2003).

    Masurile au venit de la sine. La inceputul acestui an, vestea ca Financial Times a inceput un nou program de reducere a costurilor a facut inconjurul lumii.  Dupa ce a redus personalul comercial cu 15% in 2003, de data aceasta Financial Times avea sa „piarda piesele de rezistenta, seniorii“, dupa cum scria The Guardian in urma cu doua luni. „Jane Fuller, unul dintre asistentii editoriali, va parasi publicatia dupa 18 ani petrecuti la FT“, scria aceeasi publicatie. Fuller s-a numarat printre cei 30 de membri ai echipei redactionale care au parasit FT in lunile ianuarie si februarie ale acestui an. Dintr-un total de 550, cat numara personalul editorial al FT in intreaga lume. „Concedierile au fost voluntare, nimeni nu a fost dat afara impotriva vointei lui“, spune un apropiat al publicatiei. 

    De altfel, cotidianul Financial Times este cunoscut pentru faptul ca „nu trimite oamenii la usa pe nepusa masa“, spune acesta. Realitate confirmata si de oficialii publicatiei. In urma cu o luna, purtatorul de cuvant al FT caracteriza acest proces al reducerii costurilor prin concedieri voluntare ca fiind unul „fara dureri, lin“. „Ne pare rau cand oamenii pleaca, dar acestia sunt oameni care au vrut sa plece“, au spus oficialii Financial Times. Cum a fost posibila o asemenea ruptura „lina“, cum o descria FT?  „Toti oamenii acestia pleaca cu sume frumoase de bani in buzunar“, spune acelasi apropiat al publicatiei, sub acoperirea anonimatului. Sumele mari adunate de-a lungul anilor de vechime creeaza diferenta fata de „concedierile in stil clasic, fara drept de apel“, a mai spus acesta. 

    Insa nici aceste disponibilizari voluntare, nici editia tabloid ce urmeaza sa fie tiparita nu sunt de ajuns. Financial Times a fost nevoit sa gaseasca si alte solutii pentru a-si cosmetiza pierderile. S-au adaugat anumite sectiuni si pagini, s-a facut un redesign radical al ziarului, s-au lansat alte editii. „Deci nu cred ca se poate spune ca FT-ul a recurs numai la reducerea costurilor,“ spune, potrivit presei britanice, acelasi apropiat al publicatiei care nu a dorit sa isi dezvaluie identitatea. Toate aceste eforturi s-au facut intern, fara consultanti. Motivatia? Rareori consultantii externi aduc o contributie „care justifica tarifele pe care le incaseaza si adesea opereaza potrivit motto-ului «If there is no solution, there’s money to be made in prolonging the problem». Majoritatea companiilor care s-au redresat cu succes in urma unor crize au facut-o cu resurse proprii“, a spus el. Eforturile de reducere a costurilor au inclus si reteaua de corespondenti FT si eliminarea unor posturi din retea (de exemplu, Financial Times nu mai are corespondent la Bucuresti, de Romania se ocupa acelasi corespondent care acopera Ungaria – n.r.).

    Financial Times nu este singura publicatie non-tabloidala din Marea Britanie care a inregistrat o scadere a tirajului si a veniturilor din publicitate in ultimii doi ani. Analisti ai mass-media britanice spun ca majoritatea publicatiilor tip „broadsheet“ au avut probleme similare, iar principala cauza a declinului este Internetul. Nu acelasi lucru se poate spune despre publicatiile de tip tabloid, care au avut o „revenire spectaculoasa“, dupa cum scria situl NewsMax in urma cu o luna. Apar tabloide noi pe tot cuprinsul tarii si in intreaga lume, iar multe sunt gratuite. „Pe cititor nu il costa nimic, iar discounturile acordate advertiserilor sunt mai mari decat cele acordate publicatiilor serioase“, relateaza acelasi site. 

    Moda cotidienelor gratuite a aparut mai intai in Europa in 1995, cand media mogulul suedez Jan Stembeck a lansat tabloidul gratuit Metro. Ziarul era subtire si continea stiri de agentie, articole de divertisment si fotografii. A fost „un succes instant“, scrie NewsMax. 

    In curand, Stembeck a mai lansat zeci de alte ziare gratuite in Europa si mai tarziu in Statele Unite si America de Sud. „Cresterea tabloidelor a amenintat pozitia dominanta a ziarelor traditionale, de mari dimensiuni, care au inregistrat un declin constant in ultimii ani“.

    Astfel, pentru a rezista pe piata, publicatiile tip „broadsheet“ au fost nevoite sa se adapteze. Cu audienta instabila, cele mai multe ziare traditional sobre au inceput sa scrie despre celebritati si scandaluri „pe care le evitasera anterior“, explica International Herald Tribune (IHT) in urma cu doua saptamani. IHT se refera la doua dintre publicatiile britanice model, The Times si The Independent, care au trecut de la „broadsheet“ la tabloid. 

    Aceasta miscare a fost urmata de o crestere de 4,51% pentru The Times, respectiv 12,17%, pentru The Independent, conform unui raport de luna trecuta a ABC, biroul de audit al tirajelor.  „Iar The Guardian isi pregateste propria schimbare, la o forma aflata undeva la mijloc“, scria IHT la inceputul acestei luni. 

    Alte ziare investesc in noi echipamente de tiparire, cu intentia de a vinde mai multa publicitate color. Printre acestea se numara si The Times care pierde bani „investind din greu“ pentru a prinde din urma tirajul lui The Daily Telegraph. 

    „Audienta jurnalismului serios este in crestere, dar jurnalismul serios este serios de scump“, spunea Robert Thomson, editor al The Times, citat de IHT. Trecand la format tabloid, The Times si The Independent se reorienteaza catre piata de mijloc, dominata de atata vreme de The Daily Mail, care concureaza cu The Daily Express in lupta pentru cititori.

    Daca Financial Times va urma aceasta tendinta, ramane de vazut. La fel si daca remediul pe care l-a gasit – tabloidul de seara –  este unul temporar. Un simplu „instrument de marketing“. 

  • Carte de vizita

    EDITIA TIPARITA

    Tiraj mediu net: 435.000 exemplare/zi
    Tiparit: 23 de orase
    Vanzari: 140 de tari 
    Audienta: 1,6 milioane cititori/editie
    Tiraj editie tabloid: 70.000 -100.000 exemplare/seara 

    EDITIA ON-LINE FT.COM:

    Vizitatori unici: 3,6 milioane/luna
    Vizionari: 58,2 milioane/luna
    Abonati: peste 76.000 

    GRUPUL FINANCIAL TIMES:

    • Ziarul Les Echos (Franta)
    • IDC (serviciu de date financiare)
    • FT Germania (joint-venture)
    • The Economist (joint-venture)

  • Management nou la ARMAD

    Cu un nou presedinte, Asociatia Romana de Marketing Direct isi propune sa schimbe legislatia referitoare la datele personale intr-una cu prevederi „mai clare si mai favorabile“.

    Asociatia Romana de Marketing Direct (ARMAD) a anuntat noua sa conducere saptamana trecuta. In functia de presedinte a fost ales Marian Seitan, membru fondator al asociatiei si presedinte ale companiei Hit Mail. Seitan a fost ales in aceasta pozitie cu un mandat de un an.  

    In cadrul intrunirii ARMAD a fost ales, de asemenea, si noul Consiliu Director al asociatiei. Acesta reuneste urmatoarele companii: Direct Marketing Group,  Hit Mail, Mailers, MRM, Open Public Services, Reader’s Digest, Rentrop & Straton. 

    Principalele obiective ale noii echipe de conducere sunt promovarea marketingului direct in Romania si cresterea vizibilitatii acestui domeniu. De asemenea, ARMAD isi propune sa transforme legislatia referitoare la datele personale intr-una cu prevederi „mai clare si mai favorabile“. Cresterea numarului de membri ai asociatiei este un alt obiectiv pe care asociatia l-a anuntat saptamana trecuta. Ca actiuni punctuale, noul presedinte ARMAD doreste sa obtina din partea furnizorilor principali „conditii comerciale si procedurale mai bune“. Acestia sunt Posta Romana, RomTelecom, Connex, Orange, Zapp. 

    „In 2004, Posta Romana si Avocatul Poporului ne-au constientizat ca partener de negociere si au inceput sa tina cont de opiniile noastre. Dorim sa continuam acest tip de colaborare, bazat pe o relatie de parteneriat“, a spus Marian Seitan. 

    ARMAD este o asociatie cu caracter nepatrimonial creata cu scopul de a proteja interesele persoanelor fizice si juridice ce isi desfasoara activitatea profesionala in marketing direct. Asociatia a fost infiintata in 2003 de catre sapte companii active pe piata marketingului direct: Hit Mail Romania, Mailers, Mercury Promotions, MRM Partners, Open Public Service, Proximity, Rentrop & Straton.

  • EFICACE, DAR PE TERMEN SCURT

    Bancherii contesta eficienta masurilor administrative pe care le-a luat banca centrala, incepand cu 2003, pentru limitarea consumului pe credit, in special pe credite de consum. In 2005, cele mai dure astfel de masuri administrative au vizat reducerea gradul de indatorare pe venituri (in august) si temperarea creditului in valuta (in septembrie). BNR urmares-te astfel mentinerea sub control a unui deficit comercial care pare sa o fi luat razna, urcand la peste 10 miliarde de euro in 2005, sub presiunea consumului preponderent din importuri.

     

    Trecand insa peste efectul imediat al restrictiilor, care au general un oarecare recul al activitatii de creditare, bancherii si analistii contesta eficacitatea restrictiilor pe termen lung. Deja, „fentand“ cat se poate de legal cerintele bancii centrale, perioadele de creditare au fost extinse la maximum pentru a micsora ratele, gama veniturilor luate in considerare a fost extinsa, garantiile sunt evaluate de acum „cu mai multa blandete“ etc.

     

    Deficitele cu care se confrunta in momentul de fata Romania „sunt generate in primul rand de incapacitatea economiei de a se adapta cererii“, afirma Dragos Cabat, vicepresedintele CFA Romania. De aceea a fost necesara restrangerea cererii de consum prin metode monetare si tot de aici afirmatiile autoritatilor despre sustinerea unei cresteri economice mai rapide. Din pacate, adauga Cabat, cresterea economica se poate realiza in principal in mod inflationist, deoarece structura economiei este deficitara. Iar cum banca centrala nu poate permite o expansiune economica nesanatoasa, singura solutie pentru controlul deficitelor este inhibarea corelata atat a cererii, cat si a ofertei de finantare.

     

    Pe de alta parte insa, adauga Madalina Teodorescu, director executiv credite retail la Raiffeisen Bank, restrictiile impuse in activitatea de creditare pot aduce la stagnare procesul de crestere a nivelului de trai. Achizitia prin credite „a fost si este motorul de crestere a nivelului de trai in toate pietele care sunt mai avansate decat a noastra“, spune Teodorescu.

     

    Reducerea imprumuturilor acordate de banci prin politici de limitare a accesului populatiei la credite „nu poate reprezenta in sine un factor de reglare pe termen mediu si lung“, crede si Manuela Plapcianu de la HVB. De altfel, masurile monetare trebuie intotdeauna corelate cu masuri fiscale si legislative. In plus, afirma Plapcianu, „nu trebuie sa ignoram faptul ca intr-o economie creditul este motorul dezvoltarii“, prin stimularea consumului, cu efect asupra productiei interne de marfuri.

     

    Plapcianu da ca exemplu creditele imobiliare: in conditiile existentei a „extrem de multe industrii orizontale si verticale legate de piata imobiliara“, limitarea accesului populatiei la credite pentru locuinta influenteaza indirect toate subramurile productiei de materiale de constructii si ale productiei bunurilor pentru dotarea locuintei. Iar masurile BNR pentru limitarea creditelor in valuta au efect, mai degraba, asupra creditelor imobiliare, spun bancherii.

     

    Faptul ca anul trecut creditul de consum a crescut mult mai mult decat importul de bunuri de consum (90,8% fata de 25%) inseamna ca doar o parte din cresterea credi-tului de consum se regaseste in cresterea importurilor de bunuri de consum, explica si Ionut Dumitru, seful departamentului de cercetare de la Raiffeisen Bank. Importul de bunuri de consum se mentine la 15% din totalul importurilor in ultimii ani, iar cea mai mare parte a bunurilor importate sunt materii prime si bunuri de investitii, „lucru care este imbucurator“, conchide Dumitru.

  • BRAINSTORMING

    Revista BUSINESS Magazin anticipeaza momentul in care reprezentantii unor domenii foarte diferite vor fi pusi in situatia de a alege o idee centrala prin care Romania sa se poata promova. Cativa lideri de opinie si specialisti au venit cu propriile idei pentru idee. 

    MIRCEA GEOANA, ministru de externe 2000-2004: „Romania: cel mai bine pastrat secret al Europei“. 

    MIRCEA TOMA, Academia Catavencu: „Investiti in Romania si nu va veti plictisi niciodata“. 

    GABRIEL LIICEANU, Editura HUMANITAS: „Tara in care totul este de (re)facut“. 

    STEFAN LIUTE, Grapefruit: „Romania dureaza“.

  • IN LOC DE CONCLUZIE

    Cat anume consuma romanii din nevoie, pentru a-si asigura minimul de confort, sau pur si simplu din placerea de a avea ceva mai bun, asta va trebui sa determine statisticienii si analistii. Certitudinea este insa ca de consumat consuma si o vor face si in continuare. „Am avut in ultimele doua decenii un subconsum cronic“, spune Liviu Voinea, si tocmai din acest motiv mai este mult pana la saturarea acestuia.

     

    La noi nu se verifica inca teza conform careia o crestere a veniturilor duce la o crestere mai inceata a consumului si o crestere mai accelerata a economisirii sau a investitiilor. „Si asta pentru ca noi consumam inca mai putin decat avem nevoie, desi mai mult decat producem“, adauga Voinea. Ca sa nu mai spunem ca alternativa de economisire nu prea exista, atata vreme cat randamentul real al dobanzilor este minimal sau chiar negativ.

     

    Exista insa si o schimbare de mentalitate care alimenteaza consumul pe datorie: oamenii nu se mai tem atat de mult ca in trecut de pierderea locului de munca, adica de pericolul de a nu-si mai putea rambursa creditele. „Romanii s-au obisnuit cu o piata a fortei de munca deschisa“, constata sociologul Mircea Kivu.

     

    Banca centrala a mizat pana la un punct pe faptul ca prudenta traditionala a romanului, bun-platnic si grijuliu cu facturile, va fi mai tare decat impulsul de a lua mai multe credite decat ii permite perspectiva veniturilor. Impulsul se dovedeste insa mai tare. Biroul de Credit a raportat la sfarsitul anului trecut restante la creditele bancare de 162 de milioane de lei (44 de milioane de euro) ale persoanelor fizice, de peste doua ori mai mari decat in decembrie 2004, iar numarul restantierilor a ajuns la 222.417, cu 54% mai mult decat in aceeasi luna.

     

    A crescut si numarul creditelor cu restante (intarzieri la plata mai mari de 30 de zile), la 277.360, ceea ce inseamna o majorare de 60%. De partea cealalta, a ofertei de credite care sustin consumul anticipat, bancile nu au nici un motiv sa vrea sa reduca finantarea, „pentru ca ele din asta traiesc“, spune Liviu Voinea. Mai mult, odata cu reducerea marjelor dintre dobanzile pe care le incaseaza la credite si cele pe care le platesc la depozite, bancherii au chiar nevoie de un volum si mai mare al creditarii. Cum il obtin? Prin oferte din ce in ce mai frumos ambalate, mai ieftine, mai simplu de accesat si mai aproape de nevoile oamenilor. Adica exact ce-i trebuie romanului, care „consuma mai impulsiv ca in alte tari trecute deja prin aceasta etapa in urma cu ani buni“, dupa cum puncteaza sociologul de la IMAS.

     

    In aceste conditii, cum poate banca centrala sa vina sa le spuna oamenilor sa consume mai putin? Intrebarea nu ne apartine (decat partial si prin simpatie), ci, asa cum recunostea chiar guvernatorul BNR la o reuniune din decembrie anul trecut, dinainte de sarbatori, ii apartine chiar sotiei lui.

     

    „Le spun, pentru ca acesta este rolul meu, sa atrag atentia.“ Si, dupa cum admitea tot el, e platit destul de bine pentru a avea aceasta (grea) responsabilitate.

  • CELE SAPTE PACATE

    Din experienta lui Simon Anholt, exista sapte surse din care pot izvori problemele in procesul de construire a brandului unei tari: 

    SEFUL STATULUI, PASIV Se intampla deseori ca multi oameni sa imbratiseze ideea de branding national la nivel ministerial, dar, daca seful statului nu sprijina personal initiativele, procesul nu va avea suficienta sustinere. 

    PREA MULTA CREATIE Prea multe initiative vin din domeniul comunicarii sau al designului. Acestea „zgarie“ suprafata adevaratelor probleme de diplomatie si dezvoltare economica ce formeaza fundamentul brandingului de natiune.  

    DEZACORD IN ECHIPA Acordul incomplet intre actori este de regula un simptom al slabei conduceri, al slabei pregatiri sau al unei idei de brand insuficient de captivante, care nu a reusit sa-i angajeze complet pe toti membrii echipei.  

    O IDEE PLICTISITOARE Daca pui intr-o incapere 10 ministri, exista sanse ca ei sa vina cu o idee foarte corecta din punct de vedere politic, dar de o monotonie monumentala. Banii si eforul cheltuite pentru executarea unei idei plictisitoare sunt ca si aruncate pe apa sambetei. Ideea trebuie sa captiveze audiente din intreaga lume, si totusi sa fie credibila si fezabila. 

    SUBIECTIVISM Tarile inteleg deseori foarte greu care sunt cu adevarat punctele lor bune si cele slabe in mintea audientelor. Prima cerinta a acestui exercitiu este obiectivitatea absoluta. 

    SCHIMBAREA GUVERNELOR Ciclul atentiei politicienilor este de patru ani, daca avem noroc. Brandingul de natiune tine cu mult mai mult decat atat si se masoara in cicluri de cate cinci ani.  

    LIPSA CURAJULUI Mai ales in cazul tarilor mai mici, sarace, sau al tarilor cu o imagine proasta, curajul este absolut esential. Politicienii nu au intotdeauna mult curaj.

  • STRUCTURA CREDITARII

    Structura finantarilor acordate populatiei ofera si ea indicii referitoare la gradul de saturatie a cererii de consum. In Romania, creditele de consum le depasesc de trei ori pe cele pentru locuinta (imobiliare si ipotecare): circa 75% este credit de consum si doar 25% credit ipotecar sau imobiliar. In zona euro, structura este aproape diametral opusa: doar 32% este credit de consum si 68% credit ipotecar sau imobiliar. „Diferenta se explica prin conditiile de eligibilitate mult mai flexibile in cazul creditelor de consum, precum si prin nivelul de venituri nete eligibile ale romanilor“, spune Manuela Plapcianu.

     

    Creditul de consum a crescut din nou in ianuarie 2006, dupa o scadere in ultima luna a anului trecut, soldul ajungand la 16,48 miliarde de lei (4,55 miliarde de euro). Ritmul anual de expansiune a accelerat la 205% pe an (ianuarie 2005-ianuarie 2006). In pofida masurilor dure luate de banca centrala prin stabilirea gradului maxim de indatorare la 30% din venituri, bancherii se asteapta totusi la cresteri, chiar daca nu la fel de puternice precum cele din anii trecuti.

     

    „Nu cred ca mai putem vorbi de cresteri spectaculoase pentru creditul de consum, asa cum au fost in 2003, 2004 si 2005“, crede Madalina Teodorescu, director executiv credite retail la Raiffeisen Bank. Trendul va fi totusi crescator, „dar fara variatii spectaculoase“. Chiar daca semnaleaza, la randul ei, o scadere a volumului de credite de consum la finele anului trecut, Rozaura Stanescu, director dezvoltare produse la BRD-Groupe Société Générale, spune ca atata timp cat va exista o oferta buna, creditele de consum se vor cumpara „fara doar si poate“. BRD, a doua banca din sistem, a lansat luna trecuta un nou credit de consum, Expresso Lejer, prin care ofera finantari de pana la 40.000 de lei (sau 10.000 de euro), fara comisioane la acordare, giranti sau copie dupa cartea de munca. Dobanzile sunt de 10,9% pe an la lei, respectiv 9,9% pe an la euro, iar perioada de rambursare poate ajunge la 10 ani.

     

    „Acest produs ne-a adus acum un boom al creditelor de consum“, spune Stanescu, „dar si varianta anterioara, Expresso Dublu (pentru nevoi personale garantate cu ipoteca) continua sa aiba un ritm de vanzare constant“. Explicatia tine de faptul ca acopera nise diferite de clienti, cel din urma permitand valori mai mari de imprumut. La fel cum exista nise diferite pentru creditele bancare si cele vandute in magazine. Grupul francez Société Générale este prezent din 2004 in Romania si cu o societate de credite de consum, Finance Credite de Consum.

     

    In magazin „se vinde insa produsul, iar creditul este doar un mijloc de a obtine bunul respectiv“, distinge Rozaura Stanescu, „pe cand la banca vii pentru a lua niste bani pentru care stabilesti ulterior destinatia“. Mai precis, creditarea are in magazin o componenta mai mare de impulsivitate, iar finantatorul care ofera banii e mai putin important in viziunea clientului – pe cand alegerea unei banci pentru a lua un credit se face pe baza unei analize mult mai atente.

     

    Si la Bancpost, planurile bancherilor par sa faca abstractie de cele ale bancii centrale. „In 2006 ne vom dubla portofoliul de credite, pe toate componentele“, spune Mihai Bogza, presedintele institutiei. Unul din produsele strategice este creditul ipotecar, pentru care Bancpost practica pana pe 30 aprilie o dobanda de 6,9% fixa in primul an atat in euro, cat si in lei, scadenta maxima fiind de 25 de ani, iar suma finantata de 75% din valoarea de piata a proprietatii. Anul trecut, soldul creditelor a urcat la Bancpost cu 36%, ajungand la echivalentul a 702 milioane de euro.

     

    Cea mai rapida majorare a venit la creditele pentru persoane fizice (41%, fata de un ritm de 25% in cazul creditelor pentru clientii companii). Bancile nu sunt insa decat o rotita – e adevarat, cea mai importanta ca pondere – in mecanismul de „consum pe datorie“. Alaturi de oferta de finantare de la banci vine si cea din partea societatilor de credite de consum si din partea companiilor de leasing. Asa-numitele „institutii financiare nebancare“ – care nu au avut pana acum nici un fel de restrictii de creditare – vor intra, din acest an, sub autoritatea, reglementarea si cel mai probabil restrictiile bancii centrale.

     

    Chiar daca anticipeaza restrictii similare celor care sunt in prezent valabile pentru bancheri, managerul general al TBI Credit, Traian Baicu, spune ca vrea ca in 2006 sa dubleze volumul de activitate. Cum? „Lansam tipuri noi de credite, mergem in mai multe magazine, simplificam relatia cu cei care vor un credit“. TBI Credit, care are in acest moment aproximativ 70.000 de contracte incheiate, vinde credite prin intermediul a 100 de magazine unde are punct de vanzare propriu, prin 35 de sucursale si prin alte 1.500 de magazine cu care are relatii.

     

    In 2006, Baicu vrea sa mai adauge retelei inca 100 de magazine si 20 de sucursale. Dar cresterea pe care o anticipeaza va veni, spune el, din diversificarea produselor: au de cateva luni si carduri de credit in portofoliu si vor lansa curand si credit de nevoi personale. Pentru moment, la nivel de costuri, produsele nu sunt diferentiate; „pentru toate, costul (DAE, dobanda anuala efectiva – n.r.)  e de circa 25%“, dar, spune Baicu, „s-ar putea ca in viitor sa le diferentiem“. Pe lansarea de noi produse mizeaza si Florin Andronescu, CEO al Credisson, cea mai mare companie de consumer finance din Romania.

     

    „Vom intra agresiv in vara pe piata cardurilor de credit“, spune Andronescu, adaugand ca are in plan emiterea a circa 150.000 de astfel de carduri. „Nu vad nici un motiv pentru care creditarea nu ar mai creste si in acest an“, adauga presedintele companiei de consumer finance. In opinia sa, creditul de consum este posibil sa aiba insa o crestere mai mica decat alte tipuri de credite, pentru ca romanii isi reorienteaza prioritatile, in special, catre creditele de nevoi personale, care nu au destinatie declarata. „Probabil ca cea mai mare parte a acestora se reflecta tot in consum“, admite Andronescu. Spre ce se reorienteaza banii romanilor? „Spre case, consumuri uzuale, facturi la utilitati.“

     

    Ca „in magazine, produsul vinde creditul si nu invers“ este de acord si presedintele companiei de consumer finance Credex, Dan Craciun. Societatea a luat fiinta anul trecut, printr-o colaborare intre distribuitorul de electrocasnice Altex si Raiffeisen Bank, cea de-a treia banca din sistem. In acest moment, compania este prezenta doar in cateva dintre magazinele retelei, „fiind intr-un stadiu pilot“, explica Dan Craciun. Pentru finantarea in rate a produselor pe care le vinde, Altex colaboreaza cu Euroline Retail Service si Finans Servicii Financiare, precum si cu BCR si Raiffeisen Bank.

     

    In anii trecuti, partea leului pentru vanzarile in rate o aveau produsele albe (electrocasnice), dar acum centrul de greutate se muta catre produsele IT si produsele negre (electronice). Valoarea medie a unui credit este de aproximativ 500 de euro si, „chiar daca au mai existat fluctuatii, exista o tendinta clara de crestere a acestei valori“. Potrivit lui Craciun, ponderea creditelor este de aproximativ 60% din vanzarile totale in magazinele Altex.

     

    Cum au fost afectate vanzarile in rate de restrictiile bancii centrale? „S-a simtit un recul in septembrie (cand au fost emise aceste norme – n.r.)“, spune Craciun, dar efectul este putin discutabil, adauga el. „August a fost o luna total atipica, pentru ca oamenii s-au inghesuit in magazin, speriati ca mai tarziu nu vor mai putea lua credite“, explica presedintele Credex. Reculul din septembrie poate fi, in aceste conditii, doar o urmare fireasca a „excesului“ din luna precedenta.

     

    La cel mai mare distribuitor de echipamente IT din Romania, Flamingo International, reculul creditelor a fost insa puternic – „a avut loc practic o injumatatire a celor care cumpara cu credit“, spune vicepresedintele companiei, Dragos Simion. Astfel ca procentul de vanzari realizat pe credit a fost fluctuant incepand cu octombrie, variind „undeva intre 25 si 40%“, spune el – „din cauza normelor bancii centrale care au restrictionat accesul la creditare“, pentru ca inainte de aparitia acestor reglementari, magazinele Flamingo vindeau undeva intre 30 si 50% prin credit. Valoarea medie a creditelor este, la Flamingo, de aproximativ 400-600 de euro. In cele 100 de magazine ale companiei, finantarile sunt acordate de Unicredit, Raiffeisen si, in ultima vreme, de Credisson.

     

    „Avem si o societate proprie de finantare, Premium Finance“, adauga Simion, „dar pana acum a fost folosita ca intermediar de logistica intre finantatorii din magazin si clienti“. Premium Finance a fost infiintata la finele anului trecut, dar in prezent managementul Flamingo inca mai analizeaza oportunitatea „de a o creste“ si de a oferi produse proprii. „Tine, in mare masura, si de urmatoarele miscari ale bancii centrale“, recunoaste Simion, adaugand ca se afla intr-o perioada de analiza a pietei.