Aud ca s-a retiparit minunatul volum de nuvele semnat in anii optzeci de Ioan Grosan, Caravana cinematografica. Va rog, cititi-l! E acolo o proza cruciala pentru noi, romanii, in care, la un moment dat, un tigan e prins cu gaina furata. Intamplare idilica – veti spune, dar in nuvela cu pricina ne aflam in anii cincizeci, iar sectoristul incearca sa rezolve cazul in stilul anilor cincizeci, adica prin discutie de la om la om. El si explica tiganului Darcleu cum e cu proprietatea colectiva si de ce trebuie s-o pretuim noi, in interesul nostru al tuturor. Demonstratia – pe care am mai folosit-o de metafora si pe care o rezum aici fara sa citez – arata cam asa: mai Darcleu, ia da gaina-ncoace. Vezi tu gaina asta? E-a ta? Pai… E-a mea? Nu! E-a noastra, Darcleu, a noastra – zice militianul azvarlind gaina pe sant si gaina… zvrrrr! Asta e cu proprietatea publica in Romania. Inclusiv cand e vorba de televiziunea publica. Gaina publica e tot mai jumulita, tot mai trista si mai ca nu mai vrea sa iasa din cotet cand aude discursurile periodice despre interesul public, despre viziune manageriala, despre echidistanta si celelalte. Cand i se pun grauntele dinainte, e mereu cineva care le numara scarbit si gaseste ca sunt prea multe. Se mai retrag doua din portie si se cantareste demonstrativ noua formula nutritionala ecologica si economica, infoind penele jerpelite ale vietatii muribunde. In spatele cotetului, hamali la fel de jerpeliti cara sacii cu ce s-a economisit, intr-o directie intotdeauna misterioasa. Incep sa cred ca problema televiziunii publice – ca si a celorlalte institutii publice, de altfel – se va rezolva fara concursul obosit al incordarii noastre indignate. Nu prin asanare morala, in care nu mai pot sa cred, ci pur si simplu prin schimbarea filmului. Se va rezolva partial cand vom vedea cum arata efectul alegerilor prezidentiale decalate de cele parlamentare (atunci sa vezi incurcatura de fire scurte intre cele doua palate!). Se va rezolva cand se va trece, cum-necum, la votul uninominal (printre fotbalistii care se vor regasi in Parlament, vor fi destui care stiu cum se face si cum se inmulteste banul). Se va rezolva cand Europa ne va indopa intensiv cu vitamine financiare ca sa aratam un pic mai bine in fotografia de familie. Atunci, multi dintre cei care calaresc azi martoaga publica in drum spre avionul personal nu vor mai fi siliti la asemenea dureroase ocoluri. Se va face un pic de liniste. Iar la televiziunea publica nu va mai ramane aproape nimeni. Toti vor fi fugit spre o afacere mai banoasa, spre un salariu mai bun, spre o viata mai linistita. In incaperile goale, in studiourile prea largi vor intra pas-pas tineri stangaci, prost imbracati si hraniti din trei in trei. Vor trece la aparate si vom vedea dintr-o data altceva. Un scenariu tip Fetita cu chibrituri, veti spune. Utopic. Sunt totusi cateva lucruri de facut. Televiziunea publica e triplu finantata in Romania: de la buget, din abonamente si din reclama. Trei biberoane la o singura gura! Ce face ea cu banii vedem bine. Daca taiem banii de la buget sau din abonamente, prima consecinta va fi comercializarea absoluta a progamelor. Adio TVR Cultural, adio carti, nebuni frumosi, suete intelectuale. Avem nevoie de audienta va fi pasaportul pentru vulgarizare ireversibila. Atunci sa taiem reclamele. E ceea ce cer, de ani de zile, televiziunile comerciale, invocand concurenta neloiala a TVR. Chirurgie inevitabila, as zice, dar nu suficienta: nu vom mai putea invoca mediocritatea programelor pentru ca, se va spune, lipseste mediul concurential, batalia pentru audienta. De fapt, daca suntem cinstiti, e o singura iesire: competenta, buna-credinta, omul potrivit la locul potrivit. Proiect de televiziune publica. Programe bune, educative (scuzati cuvantul desuet) pentru ca asta e misia televiziunii publice. Eficienta financiara masurata in cota de stima a postului, nu in reclama. Profesionisti putini si bine platiti, in loc de tehnicieni obositi care-si petrec timpul liber la serviciu. Adica, din nou, utopie?
Leave a Reply