IN LOC DE CONCLUZIE

La noi nu se verifica inca teza conform careia o crestere a veniturilor duce la o crestere mai inceata a consumului si o crestere mai accelerata a economisirii sau a investitiilor. „Si asta pentru ca noi consumam inca mai putin decat avem nevoie, desi mai mult decat producem“, adauga Voinea. Ca sa nu mai spunem ca alternativa de economisire nu prea exista, atata vreme cat randamentul real al dobanzilor este minimal sau chiar negativ.

Exista insa si o schimbare de mentalitate care alimenteaza consumul pe datorie: oamenii nu se mai tem atat de mult ca in trecut de pierderea locului de munca, adica de pericolul de a nu-si mai putea rambursa creditele. „Romanii s-au obisnuit cu o piata a fortei de munca deschisa“, constata sociologul Mircea Kivu.

Banca centrala a mizat pana la un punct pe faptul ca prudenta traditionala a romanului, bun-platnic si grijuliu cu facturile, va fi mai tare decat impulsul de a lua mai multe credite decat ii permite perspectiva veniturilor. Impulsul se dovedeste insa mai tare. Biroul de Credit a raportat la sfarsitul anului trecut restante la creditele bancare de 162 de milioane de lei (44 de milioane de euro) ale persoanelor fizice, de peste doua ori mai mari decat in decembrie 2004, iar numarul restantierilor a ajuns la 222.417, cu 54% mai mult decat in aceeasi luna.

A crescut si numarul creditelor cu restante (intarzieri la plata mai mari de 30 de zile), la 277.360, ceea ce inseamna o majorare de 60%. De partea cealalta, a ofertei de credite care sustin consumul anticipat, bancile nu au nici un motiv sa vrea sa reduca finantarea, „pentru ca ele din asta traiesc“, spune Liviu Voinea. Mai mult, odata cu reducerea marjelor dintre dobanzile pe care le incaseaza la credite si cele pe care le platesc la depozite, bancherii au chiar nevoie de un volum si mai mare al creditarii. Cum il obtin? Prin oferte din ce in ce mai frumos ambalate, mai ieftine, mai simplu de accesat si mai aproape de nevoile oamenilor. Adica exact ce-i trebuie romanului, care „consuma mai impulsiv ca in alte tari trecute deja prin aceasta etapa in urma cu ani buni“, dupa cum puncteaza sociologul de la IMAS.

In aceste conditii, cum poate banca centrala sa vina sa le spuna oamenilor sa consume mai putin? Intrebarea nu ne apartine (decat partial si prin simpatie), ci, asa cum recunostea chiar guvernatorul BNR la o reuniune din decembrie anul trecut, dinainte de sarbatori, ii apartine chiar sotiei lui.

„Le spun, pentru ca acesta este rolul meu, sa atrag atentia.“ Si, dupa cum admitea tot el, e platit destul de bine pentru a avea aceasta (grea) responsabilitate.