Oficiul pentru Protectia Electoratului

Pentru ca abia acolo, fortati de Oficiul pentru Protectia Consumatorului, producatorii isi dau, ca sa zicem asa, arama pe fata. Acolo aflam, bunaoara, ca „rezultatele nu sunt tipice si variaza de la caz la caz“, ca „doctorii“ cu un aer atat de profesional sunt, in fapt, actori profesionisti sau ca medicamentele-minune au efecte „secundare“ dintre cele mai nastrusnice. Vorba unui umorist american: „Faptul ca poate sa-mi curga sange prin dos sau ca pot suferi disfunctii erectile nu mi se pare catusi de putin un efect secundar!“. Poate ca nu ar strica sa avem si in politica un Oficiu pentru Protectia Electoratului, care sa-i oblige pe politicieni sa ne explice – cu litere oricat de mici – ce se ascunde in spatele unor propuneri aparent extrem de generoase. Ati observat, de pilda, ca, pe masura ce se vorbeste tot mai insistent despre alegerile anticipate, se intensifica si discutiile pentru introducerea votului uninominal? 

Atat Adrian Nastase, care este impotriva anticipatelor, cat si Emil Boc, care este, mai degraba, in favoarea lor, au anuntat ca partidele pe care le pastoresc vor introduce proiecte de lege pentru acest sistem de votare. O asemenea unire-n cuget si simtiri ar trebui sa ne dea de gandit. Asa ca, in absenta unui OPE, haideti sa incercam sa aflam singuri ce ar putea scrie, daca ar fi musai, „la baza ecranului“.

Ce l-ar putea determina pe PSD sa-si doreasca, tam-nisam, introducerea votului uninominal? Simplu! Ingrijorati de procesul rapid de erodare a bazei electorale si amenintati cu perspectiva intrarii in zona insignifiantei politice, pesedistii vad aici o posibilitate de mentinere a status-quo-ului. Sa ramana lucrurile asa cum sunt reprezinta deja maximul la care PSD mai poate, pentru moment, spera. Dupa cum am mai spus-o – si dupa cum o stie orice invatacel in stiintele politice – votul uninominal presupune, in general, inlocuirea sistemului proportional cu unul majoritar si, implicit, „stabilizarea“ scenei politice prin impartirea electoratului intre doi-trei competitori seriosi (in cazul nostru, PSD si, respectiv, Alianta D.A.), secondati eventual, precum rechinii, de cativa pesti-pilot (in cazul nostru, UDMR si PRM). Din perspectiva PSD, asadar, cu cat mai repede, cu atat mai bine.

Pana aici, toate bune si frumoase. De unde si pana unde, insa, graba PD-ului? Aici intervine ceea ce am numit odata „bataia pestelui gerrymanderic“. 

Termenul „gerry-mander“ este imposibil de tradus, provenind de la titlul unei caricaturi in care guvernatorul de Massachusetts, Elbridge Gerry, unul dintre semnatarii Declaratiei de Independenta, acuzat de asemenea de practici neloiale, a fost alaturat imaginii unui district electoral decupat in forma de salamandra (in engleza, salamander). In fapt, este vorba despre un nou tip de frauda electorala, legat de trasarea vicioasa a granitelor circumscriptiilor electorale.

Votul uninominal presupune, automat, noi circumscriptii electorale – afara de cazul in care toata lumea s-ar multumi cu un numar de parlamentari egal cu numarul de judete existente. Desi, teoretic, se poate imagina un sistem electoral in care primii trei sau cinci clasati sa fie propulsati in parlament, practica din intreaga lume impinge spre o competitie de tip majoritar, in care castigatorul dintr-o anumita circumscriptie electorala este singurul care „umfla potul“. Fiecare judet ar urma sa fie impartit in cateva asemenea circumscriptii electorale. Iar cine-mparte parte-si face. 

Fiecare circumscriptie trimitandu-si in parlament propriul reprezentant, transferul voturilor dintr-o circumscriptie intr-alta, fie chiar in cadrul aceluiasi judet, va deveni imposibil. Componenta fiecarui bazin electoral va deveni astfel un factor esential, decisiv.

Din motive legate de comunitatea de interese, categorie sociala, profesie, etnie etc., fiecare zona geografica tinde sa aiba preferinte electorale relativ constante, omogene si, implicit, lesne previzibile. Situatia, vizibila pana acum la nivelul asa-numitelor regiuni istorice, va deveni si mai evidenta in cazul circumscriptiilor din interiorul judetelor.  Problema impartirii electorale devine o problema de reprezentare. Un bloc electoral omogen, de exemplu minoritatea maghiara majoritara din anumite regiuni, va putea fi, cu usurinta „redistribuit“ intre cateva circumscriptii electorale, transformandu-l, cat ai bate din palme, intr-un electorat faramitat si ineficient. Tocmai din aceasta cauza, cine va avea puterea de a decide granitele circumscriptiilor electorale va decide, in buna masura, si soarta alegerilor. 

Bataia pestelui nu se va mai da la urnele de vot, ci va avea loc, in buna masura, inaintea alegerilor, in culise, in fata hartilor electorale. Fraude precum urnele mobile purtate prin piete vor aparea drept ridicole stangacii, lipsite de rafinament. Toate acestea – si inca multe altele – s-ar cuveni anuntate si discutate public, inainte de a ne trezi, un popor intreg, suferind de melena sau de disfunctii erectile.