BusinessMagazin

Blog

  • Pesimism neconfirmat

    In pofida previziunilor pesimiste, piata medicamentelor a crescut substantial anul trecut, cu 18% in lei, depasind echivalentul unui miliard de euro. Totusi, Romania ramane in urma tarilor din regiune la consumul de medicamente pe cap de locuitor.

     

    Prima parte a lui 2005 nu a diferit prea mult de aceeasi perioada a anilor anteriori. Farmacii care nu mai eliberau compensate, datorii neplatite, dezbateri aprige asupra lipsei de bani din sistemul sanitar. Cresterile exceptionale din 2004 au fost repede date uitarii, iar pesimistii avertizau ca in 2005 vanzarile de medicamente vor stagna sau, in cel mai bun caz, vor creste usor.

     

    Dupa ce studiile de piata au aratat ca in trimestrul al doilea vanzarile au coborat fata de primul trimestru cu 9%, avertismentele nu mai pareau fara temei. Mai ales ca sistemul sanitar traversa o criza fara precedent. Nici un an din istoria postrevolutionara nu a fost atat de plin de scandaluri in sanatate.

     

    In mod traditional, fiecare inceput de an aducea o noua discutie asupra medicamentelor compensate, o noua criza a facturilor restante, alte cozi la farmacii. Insa anul trecut s-a ajuns chiar la amenintari cu stoparea importurilor de produse farmaceutice, cu nenumarate dispute intre Ministerul Sanatatii si reprezentantii distribuitorilor si farmacistilor asupra propunerilor de modificare a legilor din domeniu.

     

    De fapt, anul 2005 s-a dovedit pana la urma a fi un an al schimbarilor, plecand de la seful Ministerului Sanatatii pana la legislatie, trecand prin sistemul de compensare, sistemul de eliberare a retetelor, adaosurile comerciale admise si chiar a directorilor de spitale.

     

    In pofida valului de schimbari care au bulversat pe cei care au legaturi cu sistemul sanitar, vanzarile de medicamente au crescut. Potrivit companiei de cercetare a pietei Cegedim, in Romania s-au vandut in 2005 medicamente in valoare de aproape 4,6 miliarde de lei, cu 18% mai mult decat in anul anterior. La cursul mediu comunicat de Banca Nationala a Romaniei, piata de medicamente se ridica la 1,26 miliarde de euro. Avansul in moneda europeana este si mai mare decat cea in lei, dat fiind evolutia cursului valutar de anul trecut.

     

    Cresterea a venit aproape exclusiv pe fondul majorarii vanzarilor de medicamente prin farmacii cu 25%. Consumul din spitale a crescut marginal, cu numai 0,2%, potrivit Cegedim. Cel mai mare salt l-au facut produsele cu prescriptie medicala (plus 26,6% fata de 2004), in timp ce vanzarile de medicamente OTC (fara prescriptie medicala) au crescut cu 20,6%.

     

    Cresterea vanzarilor prin farmacii poate fi explicata prin investitiile puternice in extinderea retelelor, dar si in promovare, facute de marii jucatori pe aceasta piata (Sensiblu, Help Net sau Catena). De asemenea, fondurile alocate pentru promovarea produselor OTC (singurele carora li se poate face publicitate, conform legii) au avut o influenta semnificativa. Investitiile (la rate-card) in publicitatea la medicamente pe canalele media clasice (presa scrisa, radio si TV) s-au dublat anul trecut, ajungand aproape de 100 de milioane de euro, potrivit monitorizarilor Alfacont.

     

    Chiar si reprezentantii firmei de cercetare recunosc ca „performanta anului 2005 este peste majoritatea asteptarilor initiale“. Cegedim estimeaza ca si in 2006 „este probabil sa asistam la o noua crestere, insa sub performanta anului 2005“. Previziunile se bazeaza pe nevoile semnificative ale pietei, desi perspectiva legislativa nu este deocamdata clara, iar concurenta se va intensifica, se precizeaza in raportul companiei.

    In fapt, chiar si cu aceasta crestere peste estimari, Romania este mult in urma tarilor vecine la consumul de medicamente pe cap de locuitor, desi decalajul s-a mai redus.

     

    Pe baza datelor Cegedim, se poate aprecia ca un roman consuma medicamente de circa 60 de euro anual. Consumul din Ungaria, de exemplu, depaseste 100 de euro per capita, in timp ce consumul din vestul Europei este de 400 de euro pe cap de locuitor. De aceea, companiile din industria farmaceutica se asteapta si pentru 2006 la o noua crestere de doua cifre, in jurul pragului de 15%.

     

    Mai mult, anul acesta este primul dupa mult timp in care singurele dispute – de pana acum – privind sistemul sanitar s-au purtat doar la nivel politic, pe fondul modificarii legislatiei. In fine, pachetul de legi privind reforma in sanatate a fost aprobat saptamana trecuta, dupa ce Guvernul si-a asumat raspunderea in fata Parlamentului.

     

    Pe de alta parte, producatorii de medicamente asista in aceste momente la o premiera – pentru prima data nu mai au de recuperat datorii de la stat, spune Marius Savu, presedintele Asociatiei Romane a Producatorilor si Importatorilor de Medicamente (ARPIM) si director general al Eli Lilly Romania.

     

    Acesta ar fi un prim semn de sanatate al unui sistem care inca incearca sa depaseasca imaginea proasta pe care a dobandit-o in ultimii ani. Chiar daca aparitia unor sincope in finantare mai sunt inca posibile, specialistii sunt de parere ca singura cale este cresterea. In 2006, pentru companiile din industria farmaceutica nu mai e loc de pesimism.

  • Corelare sau independenta?

    Evolutia economiei unei tari este influentata atat de politica monetara, cat si de cea fiscala. In ce masura se manifesta aceste interdependente depinde de structura economiei. O tara cu economie dezvoltata va reactiona intr-un fel la un anumit stimulent fiscal sau monetar, una in curs de dezvoltare altfel, o economie centralizata in alt mod, iar intr-o „republica bananiera“ s-ar putea ca masura sa nu aiba nici un efect.

     

    Pana de curand, Romania intra in randul tarilor in curs de dezvoltare. Era posibil ca in acelasi timp, economia sa creasca cu o rata superioara valorilor din tarile dezvoltate, inflatia sa scada, nivelul de taxare sa ramana ridicat, iar deficitul comercial sa nu aiba de suferit.

     

    Abaterile de la regulile de baza ale economiei erau explicate prin sub-modele econometrice sau „efecte speciale“. Predictibilitatea acestor modele este oricum redusa datorita evolutiei neliniare a componentelor macroeconomice de baza, asa ca devierile de la valorile estimate sunt de obicei importante.

     

    De anul trecut insa, performanta Romaniei a inceput sa semene mai mult cu cea a tarilor dezvoltate, lucru normal tinand cont de legaturile economice importante ale tarii noastre cu membrii UE. Implicit, o actiune de politica fiscala va avea efectul descris in cartile clasice de economie, si nu altul. In anii trecuti, politicile fiscale si cele monetare erau necorelate.

     

    Se pornea de la principiul ca oricum efectul unei masuri fiscale este greu cuantificabil atat ca intensitate cat si ca durata a absorbtiei in economie, asa ca orice incercare de corelare cu politica monetara ar fi lipsita de sens. In felul acesta, atat politica fiscala cat si cea monetara au ajuns mai degraba reactii la derapajele economice, decat rezultante ale unui plan strategic de a duce Romania intr-o anumita directie. Pornind de la acelasi principiu (desi conditiile economice ale Romaniei s-au schimbat in anul 2004 fata de 1994, de exemplu), guvernul a decis introducerea cotei unice de 16%.

     

    La momentul respectiv, s-au exprimat multe opinii pro si contra pe seama acestei masuri. Totusi, cred ca merita sa analizam efectele sale pe termen lung, pentru a atrage atentia macar acum guvernantilor ca nu se pot lua hotarari – populiste sau nu – fara a se gandi la efectele asupra economiei si la reactiile necesare din partea bancii centrale. Cota unica a adus in circuitul economic mai multi bani din partea salariatilor si datorita profiturilor initial mai mari ale companiilor.

     

    Pe langa efectul pozitiv de stimulare a economiei (dorit de guvernanti), a crescut cererea de bunuri si servicii, iar o data cu aceasta presiunea asupra preturilor, deficitul comercial, limita de creditare pentru persoanele fizice. Mecanismele de transmisie ale efectelor cotei unice nu sunt instantanee, nici pe deplin predictibile si ce este mai important, sunt interdependente – adica genereaza o spirala.

     

    Efectul net al masurii, dupa ce s-au adunat beneficiile si s-au scazut deficientele, a determinat banca centrala sa intervina pe piata pentru a potoli avantul inflationist in principal si a estompa celelalte decalaje, in subsidiar. Parghiile monetare utilizate au fost de natura administrativa (impunerea de limite de creditare la lei si valuta, marirea rezervei minime obligatorii).

     

    Astfel, dobanzile active la lei si valuta s-au majorat sau cel putin au stagnat, astfel incat finantarea este mai costisitoare atat pentru companii cat si pentru salariati. In termeni financiari, situatia prezentata se traduce prin profitabilitate mai redusa a sistemului corporatist, asadar impozite mai mici la bugetul de stat.

    Chiar si profitabilitatea sistemului bancar este in scadere, deci si impozitele platite de banci vor fi mai reduse. Mai mult, restrangerea creditarii pentru persoanele fizice micsoreaza cererea agregata, implicit posibilitatea statului de a colecta TVA, taxe la import, accize etc.

     

    Recapituland, o masura a guvernului de stimulare a economiei are ca efect final tocmai restrangerea economica, pe langa adancirea decalajelor, pentru ca politica fiscala nu este corelata cu cea monetara! Economia, ca si jocul la bursa are suma zero daca excludem efectul revolutiilor tehnologice. Veniturile si cheltuielile se redistribuie la nivel national si international.

     

    Aratam intr-un articol trecut ca lipsa de restructurare din economia romaneasca si evolutia ciudata a cursului de schimb genereaza un cost de ineficienta. Beneficiarii sunt investitorii straini de capital pe termen scurt, sau chiar partenerii nostri comerciali. Acest „arbitraj pe ineficienta economica“ este  favorizat de greselile de politica fiscala sau monetara.

     

    Poate ca regula supravietuirii in politica este sa-ti indeplinesti promisiunile electorale – chiar si cele mai fanteziste – cu orice pret, dar sugerez introducerea unei reguli suplimentare: orice promisiune cu tenta economica trebuie testata din punct de vedere al eficientei pe termen lung. De catre cine? Cu siguranta nu de catre „politicienii economiei“.

     

    Dragos Cabat este vicepresedintele CFA Romania

  • Porcul de Zeus!

    La momentul cand veti citi acest articol, vor fi trecut cateva zile sau poate cateva saptamani de cand il voi fi scris. Intre timp, povestea caricaturilor cu Mahomed se va fi stins sau alte evenimente rele se vor fi intamplat. Dar cred ca, macar in principiu, sunt deja posibile cateva reflectii pe marginea acestui subiect.

     

    Sa lamurim chiar de la inceput ca, daca pentru cateva caricaturi publicate intr-un ziar danez, niste capete infierbantate ar incerca sa dea foc ambasadei chiliene, incendiatorii respectivi ar gresi. Dar mai intai trebuie sa ne intrebam cine sunt acesti „ei“. Si apoi trebuie sa spun ca seria de apeluri eroice in sprijinul libertatii presei si intrecerea celor porniti sa republice caricaturile (de altfel, proaste) m-au izbit prin caracterul lor excesiv.

     

    Ar fi oare corect daca eu m-as porni sa arunc injuraturi impotriva porcului de Zeus sau a tarfei de Venus? Daca as simti o asemenea pornire, nu mai exista pagani in vremea noastra si nu as ofensa sensibilitatea nimanui (desi un prieten mai invatat mi-a atras atentia ca l-as putea ofensa pe Robert Calasso, autorul „Literaturii zeilor“).

     

    Dar chiar de-as fi cel mai radical dintre atei, cel mai inversunat anticlerical, ar fi oare intemeiat pentru mine sa ma pornesc sa-l injur pe Dumnezeul Israelului, pe Fecioara Maria si pe toti sfintii? Aceasta depinde de legile tarii unde ma aflu, insa in orice caz as fi in greseala, nemaivorbind ca as fi lipsit de maniere si vulgar, pentru ca as ofensa sensibilitatile celor care ma aud, oameni pentru care lucrurile respective sunt sfinte. Daca trebuie sa-i arat respect Fecioarei Maria, atunci trebuie sa fac la fel si cu Mahomed. Si daca as face altfel, aceasta m-ar califica (la fel ca pe multi altii) drept un ateu care crede mai mult in Fecioara Maria decat in Mahomed.

     

    Toate acestea le spun in mod independent de doctrina corectitudinii politice, in virtutea careia (dupa unii) daca eu spun „persoana cu disabilitati vizuale“ in loc de „orb“, fiindca orbii prefera sa li se spuna asa, n-ar trebui sa spun nici Mahomed, ci Muhammad. Dar legile lingvistice sunt in asa fel incat daca eu, ca italian, spun Parigi in loc de Paris, atunci nici un francez n-are dreptul sa se simta ofensat, asa dupa cum nici eu nu ma supar pe ei cand spun Plaisance in loc de Piacenza. Inteleg, totusi, ca respectivele caricaturi au aparut intr-o publicatie de dreapta, asa incat nu vad ce sens ar avea sa le cerem rasistilor sa manifeste respect fata de diferentele culturale. Dar aceasta reflectie ar fi trebuit facuta si de cei ce au starnit sute de fanatici sa dea foc la ambasade si consulate.

     

    Dar, inca o data, cine sunt „ei“? Se pare ca in Copenhaga niste huligani neonazisti au incercat sa arda Coranul in piata publica. Politia i-a oprit, dar chiar daca n-au reusit, care musulman de bun-simt ar fi putut sa ia drept opinie publica europeana parerea unui grup de smintiti? Asa incat ar trebui sa ne intrebam daca incendiatorii de consulate reprezinta opinia publica musulmana.

     

    Sa incercam sa ne folosim imaginatia. Au fost respectivii incendiatori scandalizati de caricaturi? Nu, intrucat daca interdictia de reprezentare a chipurilor umane si de a le expune in public ar fi insemnat ceva (si sa reamintim ca Mohamed este reprezentat in multe miniaturi frumoase), atunci nici un musulman fundamentalist n-ar fi fost asa de ticalos incat sa le arate caricaturile – asa dupa cum un preot catolic nu arata in biserica poze cu femei goale numai ca sa-i descurajeze pe credinciosi sa mai cumpere Playboy.

     

    Asa incat nu vad de ce acele capete infierbantate s-au aprins atat de tare. Adevarul e ca, stiind putine despre caricaturi, respectivii au fost instigati de cei ce stiu cum sa starneasca grupurile de extremisti, care au actionat in consecinta. Ar parea, deci, ca acest prezumtiv razboi total intre Est si Vest se va purta intre cateva zeci de fascisti danezi pe de o parte si cateva sute de musulmani extremisti de cealalta parte.

     

    Incidentele sunt serioase (si poate ca sunt preludiul unor evenimente inca mai dramatice – chiar la momentul cand scriu acum, am vazut ca in Turcia cineva a ucis un preot catolic in numele lui Allah). Dar oare nu dramatizam lucrurile peste masura, in loc sa incercam sa lamurim ce se petrece, sa stabilim proportia justa a evenimentelor, sa descoperim cine se afla in spatele lor?

     

    Dupa cate stim, exista previziuni care se implinesc tocmai fiindca au fost facute. Prea multa discutie despre un razboi religios (iar Sf. Petru Eremitul ori Bernard de Clairvaux au stiut foarte bine asta) poate declansa un conflict adevarat, iar cruciadele fac parte din aceasta categorie. Cand incepe o cruciada, niciodata nu stii cine se lipeste de grupul care crede cu adevarat in ea. Istoria cruciadelor ne spune ca dupa cavaleri au intrat in lupta criminali si declasati de genul tafurilor, care au profitat de ocazie sa rada sate in calea lor sau sa ucida evrei, cu mult inainte de a le fi iesit in cale vreun sarazin.

     

    Aceasta nu inseamna insa ca ar trebui sa subestimam situatia, insa trebuie sa facem tot posibilul ca sa-i identificam pe cei ce sunt intr-adevar responsabili pentru violente si sa evitam sa combatem un fundamentalism cu alt fundamentalism.

     

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.

    Puteti citi urmatorul comentariu al lui Umberto Eco in editia BUSINESS Magazin care apare la 15 martie.

    Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae

  • Presa sportiva, schimbare de format

    Febra schimbarilor de format a atins si ziarele sportive. Coincidenta, moda sau necesitate? Dupa o serie de schimbari operate de publicatiile generaliste la format, a venit si randul ziarelor sportive sa faca aceasta miscare. Pro Sport a dat tonul recent cu editia de duminica, iar Gazeta Sporturilor se pregateste sa-si schimbe total „fata“ in curand. De saptamana viitoare (6 martie), Gazeta va trece la forma compacta, au anuntat reprezentantii publicatiei.

     

    De ce aceste schimbari? Incearca ziarele sportive sa intre in trendul dat anul trecut de ziarele de calitate – cum ar fi Evenimentul Zilei, Adevarul sau Ziarul Financiar? Sau trecerea la format mai mic si mai compact a devenit un carlig necesar in atragerea cititorilor, respectiv a bugetelor de publicitate? Razvan Corneteanu, publisher la Ringier – trustul care editeaza Pro Sport – spune ca au trecut la compactizarea editiei de duminica a Pro Sport pentru ca este o formula „mai magazin“ a unui produs care duminica „se apropie mai mult de magazin… Are subiecte mai relaxante… target mai larg…etc…“. Pentru a intari, Corneteanu invoca exemplul ziarului Libertatea de duminica, editat tot de Ringier, „tocmai pentru a scoate in evidenta si diferenta fata o zi normala“.

     

    Cu noul format, publisherii spera sa atraga „vanzari mai mari, «content» mai mult, profit mai mare, dar in special o distanta lejera fata de competitie (Gazeta Sporturilor – n.r.)… Exista azi aceasta distanta, dar o putem mari“. Corneteanu nu a mentionat care este distanta adusa in discutie, spunand ca „in curand vor iesi cifrele (de la Biroul Roman de Audit al Tirajelor – n.r.)“. Cea mai recenta livrare de date in Studiul National de Audienta – SNA, realizat de BRAT – arata ca Pro Sport are o audienta medie zilnica de 485.000 de cititori, iar Gazeta Sporturilor, de 601.000 de cititori.

     

    Cum isi motiveaza Gazeta schimbarea de look, anuntata pentru saptamana viitoare? „E o mutare gandita de sase luni, cu multiple studii. Concluziile? Cititorii spun ca «mai mic e mai bine»“, au spus reprezentantii ziarului. Catalin Tolontan, redactor-sef al publicatiei, crede ca formatul compact e mai comod pentru cititori si „mai aproape de publicul modern – un public tanar, care consuma Internet, TV si informatie de pe telefonie mobila. Iar un ziar mic le aduce stirea si comentariul intr-un mod cu care ei sunt confortabili“. Reprezentantii Gazetei au mai precizat ca aceasta trecere la format compact nu e un raspuns la o miscare a competitiei (Pro Sport lansand deja editia de duminica in format compact – n.r.), ziarul fiind primul care face acest pas pentru toate editiile ziarului.

     

    „Formatul compact reprezinta adaptarea la o lume miniaturizata tehnologic. Vrem sa punem bazele unui ziar al mileniului trei, adaptabil noilor media, tehnologiei si obiceiurilor de consum ale publicului modern“, au anuntat reprezentantii Gazetei, subliniind ca ziarul va intra – cu noul format – in categoria publicatiilor compacte de calitate, nu tabloide. Financiar, acest demers al compactizarii Gazetei inseamna circa 500.000 de euro – suma care include dotarile tehnice, promotia, concursurile si campania de lansare a formatului (realizata de Headvertising, aceeasi care a semnat si campania precedenta, „Cea mai buna echipa din Romania“).

     

    Ce rezultate sunt asteptate in urma schimbarii? Tolontan spera „intr-o marire cu 15% a tirajului in primul an“. In materie de venituri de publicitate, nici Gazeta, nici Pro Sport nu si-au comunicat asteptarile. Este o coincidenta faptul ca cele doua mari rivale ale presei sportive au avut initiativa acestor schimbari cam in acelasi timp? Corneteanu vede in gestul Gazetei un act de plagiat, dupa lansarea noii editii de duminica a Pro Sport. „Copiaza tot ce pot… faceam la fel in scoala generala“, a spus el.

     

    Tolontan are o alta explicatie a acestor initiative apropiate in timp: „Piata ziarelor de sport e probabil cea mai competitiva in presa scrisa incepand cu 2003. E logic ca jucatorii sa urmareasca tendintele mondiale. Iar aceste tendinte arata ca in ultimii trei ani peste 100 de titluri importante din toata lumea si-au micsorat formatul (au trecut de la format broadsheet la format mai mic – n.r.)“. Cateva exemple in acest sens ar fi The Independent, The Times (Marea Britanie); Wall Street Journal (SUA – editiile pentru Europa si Asia); Le Figaro, Le Monde (Franta) si Corierre della sera (Italia).

     

    Din partea celui de-al treilea cotidian sportiv, Sport Total, nu se aud schimbari de format deocamdata. Dar se va interveni la abordarea editoriala, spune Marius Mitran, redactor-sef. „Ziarul era deja mic cand l-am lansat (in primavara lui 2005 – n.r.), avand un format intermediar. Deci nu ar avea  acum nevoie de modificari la format. La continut, vom mai umbla insa. Ne-am lansat ca un ziar serios – pe stilul presei sportive din Italia si Franta de pilda – evitand zona de can-can. Dar vom mai da putina culoare in obraji. Ca sa va dau un exemplu –  nu voi dezbraca fete in ziar, dar nici nu le voi evita“, spune Mitran. De notat ca Sport Total nu are date de audienta, fiind lansat anul trecut.

     

    In afara de motivele schimbarii de format enuntate de Corneteanu si Tolontan – oferirea unui aer  de „magazin de duminica“ (Pro Sport), respectiv „adaptarea la noile deprinderi de consum“ (Gazeta), ar mai putea exista si o alta explicatie a acestei agitatii in presa sportiva? Daca da, ar putea fi urmatoarea: 2006 este si anul in care nationala de fotbal a Romaniei incepe campania de calificare pentru Euro 2008 (Campionatul European de Fotbal ce se va desfasura in Elvetia si Austria).

     

    Presa va avea despre ce scrie, iar microbistii – ce citi. Consumul de presa de gen este estimat sa creasca in acest an, de aici interesul ziarelor sportive de a fi cat mai atragatoare pentru audienta si, implicit, pentru advertiserii care vor vrea sa atinga aceasta audienta. Corneteanu admite, intr-adevar, ca 2006 „este un an sportiv de care presa sportiva se va bucura din plin“ si adauga ca „falimentele sunt programate pentru la anul“. La randul sau, vorbind de miscarile tactice din presa sportiva in acest an (de editorial, marketing si vanzari), Tolontan aduce in discutie urmatorul „realism de business“: performantele echipelor de club din cupele europene aduc tiraj si audienta mai mari decat „nationala“ in actualele standarde. Dar, atrage el atentia, „daca performantele «tricolorilor» vor creste, raportul se poate schimba“, spune Tolontan.

     

    Daca am pleca de la aceasta ultima observatie a reprezentantului Gazetei, in mod logic s-ar desprinde urmatoarea concluzie: daca nationala de fotbal se va descurca mai bine in preliminarii decat pana acum, publicatiile sportive se vor bucura de tiraj si audienta mai mari. Dar si de incasari din publicitate. Parca se si aud jurnalistii sportivi si oamenii de vanzari strigand intr-un glas „Hai Romania!“.

  • Interdictii si replieri

    CNA a interzis difuzarea noului spot la guma Orbit si aparitia, in emisiunile sportive, a materialelor care poarta sigla „Dinamo TV“.

     

    Pleon Graffiti, agentia care se ocupa de contul Orbit, a anuntat ca va opera „in cel mai scurt timp posibil“ modificarile la spotul  care a fost interzis de Consiliul National al Audiovizualului (CNA). Agentia nu a dat insa nici un fel de detalii despre costurile pe care modificarea spotului le va presupune.

     

    Reprezentantii Wrigley, compania care produce guma, au spus insa ca vor fi eliminate toate referintele medicale, precum si sintagma „este de ajuns sa mesteci Orbit dupa fiecare masa“ –  care ar induce  ideea, potrivit CNA, ca nu mai trebuie sa se spele pe dinti. CNA a interzis spotul invocand faptul ca nu este permisa difuzarea de publicitate si teleshopping pentru diverse categorii de produse – de la medicamente, vitamine, nutrienti pana la suplimente nutritive, tratamente medicale si produse de larg consum – daca prezentarile din spoturi „asociaza elemente din domeniul medical ce pot sugera un acord sau o recomandare medicala“. Spotul interzis de CNA abia fusese lansat si promova guma de mestecat Orbit intr-o noua formula, care ar reduce, potrivit prezentarii, cu pana la 40% riscul aparitiei cariilor.

     

    O alta interdictie data de CNA de saptamana trecuta se refera la sigla „Dinamo TV“. CNA a cerut oficial tuturor posturilor de televiziune din tara sa nu mai difuzeze in cadrul emisiunilor sportive materiale care poarta sigla „Dinamo TV“. CNA isi motiveaza cererea prin aceea ca nu a acordat clubului sportiv Dinamo nici un fel de licenta pentru producerea si difuzarea de programe audiovizuale destinate publicului. „Prezenta siglei Dinamo TV induce in eroare publicul, intrucat nu exista nici un radiodifuzor sau canal de televiziune cu aceasta denumire“, se arata intr-un comunicat CNA.

     

    Imediat a venit si replica presedintelui CA al FC Dinamo, Nicolae Badea, care a spus ca nu i se pare normala reactia CNA si ca Dinamo TV „nu este o televiziune clasica“. Badea a adaugat ca „Dinamo TV“ este marca inregistrata la OSIM si nu o televiziune clasica, in sensul normelor CNA“, adaugand ca nu considera „normala reactia domnului Ralu Filip“. El a explicat ca Dinamo TV nu emite, dar produce materiale destinate posturilor de televiziune din Romania. „Nu cred ca numele Dinamo TV este treaba CNA“, a declarat Nicolae Badea.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Muzica adevarata se poate recunoaste imediat

    Agentie: Graffiti BBDO (Omnicom)

    Canale: TV, presa scrisa, postere

     

    Orice relansare trebuie sustinuta de o campanie. Este o regula de marketing de care a tinut cont si SBS Broadcasting, compania cu afaceri in audio-vizualul european care a cumparat anul trecut cele doua statii de radio ale omului de afaceri Cristian Burci, Kiss FM si Star FM. Dupa ce a inchis business-ul Star FM, adresat tinerilor, SBS a lansat – pe aceeasi frecventa – postul Magic FM, cu target matur (35-49 de ani). „Magic FM reprezinta o alternativa reala pentru targetul matur care apreciaza muzica veche, de calitate, asa-numitele «oldies but goldies»“, spune Graffiti BBDO, care semneaza campania de lansare a postului si care este controlata de Cristian Burci.

     

    Graffiti mai spune ca ideea campaniei este ca muzica buna o recunosti imediat, oricare ar fi interpretarea. Ideea e dezvoltata in trei executii – „Secretara“, „Paznicul“ si „Curierul“. „Acestea prezinta situatii amuzante in care mari hituri sunt interpretate la diverse «instrumente»: sonerie de apartament, claxon. Desi suna, in mod clar, diferit fata de original, melodia e usor de recunoscut de catre cel care o asculta, care traieste acea muzica, se bucura de ea si de amintirile pe care i le trezeste.“

  • Despre bursa si alti „demoni“

    Cei care fac jocurile pe bursa se asteapta ca piata de capital sa creasca cu cel putin 40%, chiar daca

    actiunile castigatoare sunt tot mai greu de ales. 2006 va aduce noi emitenti, investitori mai puternici, dar si eforturi mai mari pentru descoperirea oportunitatilor. Cel putin asta este parerea invitatilor la o noua intalnire CLUB Business, desfasurata la J.W. Marriott.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Se vor mai gasi la fel de usor oportunitati de investitie? Pana acum, cresterea a fost sustinuta de scaderea dobanzilor, iar preturile au ajuns la niveluri considerate nebunesti de unii dintre analisti.

     

    RAZVAN PASOL: Cred ca factorul principal pentru cresterea aceasta nu a fost neaparat scaderea dobanzilor, cat faptul ca in 2000 ne-am trezit cu actiuni foarte ieftine si trebuia sa recuperam unele decalaje. Eu nu cred ca s-a ajuns la preturi nebunesti, dar decalajul s-a recuperat. Nu cred ca se va castiga la fel de usor ca pana acum, dar se va castiga in continuare. Vin emitenti noi, s-ar putea sa ne astepte vremuri bune.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ar fi…

     

    RAZVAN PASOL: Vine BCR, vine RomTelecom, vin utilitatile, Fondul Proprietatea. Ar trebui sa mai apara emitenti privati, in urmatorii 2-3 ani, macar 10-15.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar in acest an credeti ca va intra o noua societate la bursa?

     

    RAZVAN PASOL: Noi speram ca utilitatile sau Transelectrica sa iasa anul acesta. Poate aflam mai multe informatii. In rest, RomTelecom si Fondul Proprietatea arata binisor, desi nu sunt 100% convins. Sa zicem 60-70%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar companiile acestea noi nu vor intra la preturi apropiate…

     

    RAZVAN PASOL: Ba da. Este clar ca vor intra la preturi corect evaluate, cum s-a intamplat la Flamingo. De aceea zic ca nu se va mai castiga la fel de usor. Unul dintre putinele efecte favorabile ale tranzitiei a fost ca s-a castigat foarte usor pe piata de capital. Nu se va mai intampla. Vom ajunge la o piata normala, in care actiunile sunt corect evaluate, mai cresc, mai scad, se mai anunta rezultate, dar va fi mai greu.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Care este parerea investitorului?

     

    DUMITRU TUDOR: Ca investitor, eu sper ca viitorul apropiat sa ne rezerve surprize de reevaluare a unor oportunitati existente si, asa cum spunea domnul Pasol, de aparitie a altor oportunitati. Ce-i drept, s-a amanat – de exemplu – Transelectrica, trebuia listata inca de anul trecut. Speram sa o vedem. Stim ca se lucreaza la RomTelecom si speram sa se lucreze mai eficient decat la Transelectrica. Deci, oportunitati vor mai fi si ar fi o greseala sa consideram ca investitia bursiera nu mai prezinta interes.

     

    RAZVAN PASOL: Dar nu am spus asta. Am zis ca va fi mai greu.

     

    DUMITRU TUDOR: Va fi mai greu, da. Si ma gandeam ca anul trecut, in aprilie, am investit la lansarea pe bursa a Raiffeisen International, la Viena. Si vedem ca pana acum are o crestere de peste 100%, pe o piata formata, mult mai matura decat a noastra. Vedem ce se intampla cu OMV la Viena.

     

    EMILIAN DOBRAN: As putea sa dau mai multe exemple…

     

    DUMITRU TUDOR: Sunt foarte multe exemple. Nu trebuie sa tragem un semnal de alarma ca s-au cam terminat oportunitatile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Intrebarea era daca vor mai fi la fel de usor de gasit. Pana acum, inchideai ochii, puneai degetul pe tabelul de la bursa, si cam orice cumparai castigai.

     

    EMILIAN DOBRAN: Cred ca placa asta am auzit-o la inceputul anului trecut: „Sa vezi ce greu o sa fie in 2005, nu o sa mai fie cresteri ca in 2004“. Dar daca te uiti la sfarsitul anului trecut, vezi cresterea de 170% inregistrata pe SIF-uri.

     

    RAZVAN PASOL: As veni si cu niste cifre. In 2005, cam 40% dintre emitenti au adus castiguri peste rata inflatiei. In 2004, era de 89%. Deci nu mai e la fel de usor. Practic, in 2004, orice alegeai iti aducea profit peste inflatie. Anul trecut deja, mai putin de jumatate din actiuni au adus castig mai mare ca inflatia. Eu nu zic ca nu se vor mai castiga bani pe piata. Se vor castiga, multi chiar, dar nu va mai fi la fel de usor sa iei niste actiuni bune.

     

    EMILIAN DOBRAN: Daca stai sa te uiti la procentele acestea si vezi cam ce sume s-au rulat pe simbolurile respective, vei constata ca foarte putine pot fi luate in consideratie ca investitii reale. Trebuie sa te uiti si la lichiditate. De exemplu, daca avem o crestere de 300% si se tranzactioneaza de 20 de milioane (lei vechi – n.r.) pe zi nu cred ca e relevant. Avem si noi clienti care zic: „uite cat a crescut actiunea asta!“ Si ii explicam clientului care e diferenta intre un titlu lichid si unul nelichid. In concluzie, daca te uiti la lichiditate cred ca nu e chiar asa de mare si de dezastruoasa diferenta intre cei doi ani. Pare foarte mare, dar nu-i chiar asa.

     

    RAZVAN PASOL: Eu am zis doar ca lumea trebuie sa se uite pe niste indicatori, pe rezultate, nu sa aleaga la intamplare, pentru ca a prins din zbor o informatie.

     

    IOANA POP: Tu crezi ca avem investitori atat de sofisticati?

     

    RAZVAN PASOL: Devin mai sofisticati. Eu am fost in America intre 2002 si 2004. Poate ca de la o zi la alta nu vezi diferente, dar cand m-am intors, am observat ca investitorii nostri deja vorbeau de price earnings, rezultate estimate, tot felul de lucruri despre care in 2002 nu aveam cu cine sa vorbesc.

     

    ADRIAN MANAILA: Cred ca intrebarea de la care ar fi trebuit sa pornim, subiectul cel mai important acum este: Sunt preturile atat de supraevaluate acum?

     

    RAZVAN PASOL: Eu nu cred ca sunt supraevaluate. Eu zic ca multe sunt relativ corect evaluate si altele sunt chiar subevaluate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Aici depinde ce model alegem si cu ce le comparam.

     

    DUMITRU TUDOR: Sau care poate fi  unitatea de masura?

     

    ADRIAN MANAILA: Pai luam PER (Price / Earnings Ratio – se calculeaza ca un raport intre pretul unei actiuni la bursa si profitul pe actiune inregistrat de emitentul actiunilor respective n.r.). Ca toata lumea alege PER. Petrom are PER 20, dar este restructurat. La o banca, PER este 25, dar comparam cu ce potential are. Ce venituri are acum si ce venituri va avea peste 5 ani.

     

    RAZVAN PASOL: Da, dar mai e vorba si despre ce spunea domnul Manaila, de potentialul de dezvoltare. Daca te uiti la un PER din State, nu poti sa ai acelasi indice si in Romania. Aici rata de profitabilitate si de crestere a profitului este mult mai mare. Eu ma uit la piata americana ca reper si accept asta ca o baza, dar accept un pret ceva mai mare. A, ca Banca Transilvania este probabil supraevaluata, dar BRD, Petrom sau chiar cele cinci SIF nu sunt.

     

    IOANA POP: Este poate supraevaluata, dar cand te gandesti cat s-a platit pe BCR…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar nivelurile acestea ridicate ale indicatorilor de evaluare nu se datoreaza faptului, ca si in cazul BCR, ca mai existe putine tinte de achizitie?

     

    EMILIAN DOBRAN: Daca vorbim de sistemul bancar, nu cred ca este vorba doar de cate tinte mai exista.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Despre BCR s-a spus ca este ultima mare tinta din regiune.

     

    EMILIAN DOBRAN: Cred ca nu au dat banii doar pentru ca era ultima, ci s-au gandit ce pot face cu BCR. De aceea s-a platit un bonus peste valoarea bancii. Trebuie tinut seama si de faptul ca sistemul bancar la acest moment este foarte solid comparativ cu anii ‘90. S-au gandit ce pot sa faca in viitor, daca o iau acum.

    IOANA POP: Tocmai, aici este interesul, pentru ca mai este loc de crestere.

     

    EMILIAN DOBRAN: In plus, mai trebuie sa remarcam ca dezvoltarea economiei este finantata de sistemul bancar. Bancile finanteaza economia.

     

    RAZVAN PASOL: Pai si piata de capital?

     

    EMILIAN DOBRAN: Pune in balanta puterea bancilor si cea a bursei din Romania…

     

    ADRIAN MANAILA: Puterea bancilor este data de ce bani sunt acolo, cat se economiseste. In momentul de fata, piata de capital nu a reusit sa scoata foarte mult din banii din banci sa-i aduca in piata. Pe de alta parte, in toate tarile dezvoltate, sistemul de pensii este administrat privat si o parte din banii din fondurile de pensii se duc pe piata de capital si in finantarea afacerilor. La noi, statul administreaza aceste fonduri si nici un ban nu se vede in piata, nu este investit. Spuneai ca economia se finanteaza numai prin banci, aceasta situatie este provocata de faptul ca noi structural am facut niste greseli, n-avem fonduri de pensii, n-avem…

     

    EMILIAN DOBRAN: …in principal prin intermediul bancilor.

     

    ADRIAN MANAILA: E adevarat. Mai avem mult, dar o sa inceapa incet-incet sa creasca si importanta pietei de capital. Daca fondurile de pensii o sa intre anul acesta in Romania, o sa avem o mai mica volatilitate pe piata – daca investesc la bursa. Dar daca incep sa intre banii din fondurile de pensii – vorbim de niste sume care intra in fiecare luna – se va mentine un nivel de intrari in piata constante. Acum, fondurile de investitii straine, cand afla ca nu s-a aprobat legea DNA, se opresc, nu mai cumpara, piata coboara, avem o volatilitate mare. In schimb, fondurile de pensii intra permanent. Au luat Petrom la 6.500, vor lua si la 6.000, fiindca investesc pe 15-20 de ani, nu pe termen scurt. Cred ca o sa se complice mai mult lucrurile. Discutam la nivelul de acum, dar cotatiile din prezent vor fi sustinute si de noi intrari de capital. O sa vina bani si din alte surse.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Au reactionat investitorii straini in vreun fel la controversa DNA sau la scandalul cu Patriciu?

     

    IOANA POP: Da, bineinteles ca te mai intreaba, dar te mai intreaba si daca are vreo influenta asupra pietei. Iar in momentul in care afla ca a mai fost anchetat de zeci de ori si ca piata nu a fost implicata foarte tare, poate ca se razgandesc. De obicei se opresc sa vada ce se intampla si apoi iau o decizie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si ce se intampla, de fapt, in astfel de momente?

     

    EMILIAN DOBRAN: A lucra cu fonduri nu inseamna ca exista o ritmicitate, un grafic de intrari si iesiri. Sunt niste investitori mari, care privesc global. Nu trebuie neaparat sa ia zilnic o decizie. Si nici noi nu cred ca ar trebui sa ne cramponam de ceea ce fac fondurile.

     

    IOANA POP: De multe ori poate le trece stirea prin fata si nici nu-i dau atentie, chiar daca noi incercam sa-i anuntam. Este posibil ca pentru ei investitia respectiva sa nu fie chiar atat de importanta.

     

    EMILIAN DOBRAN: Da, nu poti sa stabilesti un sablon dupa care opereaza toate fondurile. Important este insa ca in nici o piata dezvoltata fondurile nu au un impact asa de mare asupra preturilor sau, mai exact, ponderea lor in volumul total nu este semnificativa ca la noi. Acolo e o patura de mijloc care la noi nu exista. Si cei cativa mii de investitori care joaca pe bursa in Romania asteapta fondurile, conform… „vin americanii“.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dumneavoastra va uitati dupa fonduri? In ce masura incercati sa le intuiti miscarile?

     

    DUMITRU TUDOR: Nu sunt de neglijat. La noi este vizibil cand intervine un fond – banuim noi – atunci cand pe o anumita actiune se produce un efect major de cumparare sau de vanzare. Este clar ca un fond are puterea sa influenteze piata si este important sa te gasesti intr-o pozitie buna fata de miscarea sa si normal ca esti atent sa intuiesti aceste momente. Dar speram ca, intr-un viitor mai apropiat sau mediu, sa ajungem ca ponderea capitalului in piata sa se echilibreze. Fata de aceasta interventie a fondurilor sa avem si interventii ale capitalurilor proprii, autohtone.

     

    RAZVAN PASOL: Dar eu nu cred ca ponderea este atat de mare. Pe raportarile Bursei, ponderea investitorilor straini cumparari este de cam o treime. Se intampla ca anumite miscari sa fie mai vizibile, dar ponderea capitalului local este de obicei mai mare decat cea a fondurilor.

     

    DUMITRU TUDOR: Aveti dreptate. S-a intamplat ca anumite actiuni de cumparare sau de vanzare pe care le facusem sa le regasesc in presa dupa o zi-doua ca ar fi fost executate de un fond german sau alta entitate a cumparat sau a vandut. Dar eu eram sigur ca era capitalul meu in pozitia aceea. Se intampla prin urmare ca anumite miscari ale capitalurilor autohtone sa fie atribuite fondurilor straine.

     

    EMILIAN DOBRAN: Daca am avea acum o criza cum a fost cea din 1998, nu cred ca am vrea sa vedem care este puterea de cumparare romaneasca versus puterea de vanzare a investitorilor straini. In momentul de fata in Romania, din pacate, piata este facuta, dupa parerea mea, in mare masura de investitorii straini. Si inca nu am ajuns sa avem o contrapondere la capitalul strain.

     

    RAZVAN PASOL: Dar Bursa raporteaza valoarea tranzactiilor pe investitori romani si straini. Si in fiecare luna din 2002 pana acum, ponderea tranzactiilor pe investitori locali e cam de doua ori mai mare. Stiu ca circula legenda asta, cu investitori straini, si nu neg capacitatea de absorbtie sau poate la nivel de detineri, dar la nivelul tranzactiilor rulajul mai mare este produs de investitorii locali. Tocmai pentru ca sunt speculatori.

     

    EMILIAN DOBRAN: Vorbim de rulaj? Da, rulajul e si el bun, dar eu ma refeream la activitate in general. Si problema este ca nu avem mari jucatori locali.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vorbeam ca fondurile de pensii nu exista, ca fondurile mutuale nu sunt destul de dezvoltate, persoanele fizice nu vin sa investeasca la bursa. Pana la urma exista suficiente actiuni pe piata, astfel incat acestea sa investeasca?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: Aceasta a fost una dintre problemele companiilor de asigurari. Sunt foarte putini asiguratori care-si investesc fondurile in piata. ING a fost primul, Aviva au inceput si ei timid, dar discutand cu ceilalti, am aflat ca au o problema de adancime a pietei, li se aloca unele limite de expunere pe Romania de catre societatile mama, pe actiuni care deocamdata nu exista. Dar se misca incet-incet, chiar si anul acesta asteptam niste asiguratori. Iar aici vorbim de fonduri care nu intra sa speculeze, ci investesc pe termen lung.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si vin investitorii la fondurile mutuale?

     

    DORIN DANESCU: Au inceput sa vina constant, nu numai in perioadele de varf ale bursei. Ce-i drept si pe fondul scaderii dobanzilor bancare. Dar e un fenomen destul de redus, ca si volum.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar fondurile de pensii chiar vor veni hotarate catre bursa?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: In Polonia, exista fonduri care alocau circa 25-30% din prime pentru actiuni si restul intrau pe obligatiuni.

     

    IOANA POP: Da, dar noi avem o piata de obligatiuni. Chiar crezi ca ar avea in ce obligatiuni sa investeasca in Romania?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: Asta apropo de BNR. Recent mi-am exprimat dezacordul fata de politica lor insistenta de a nu lista titlurile de stat pe bursa, de a nu sprijini piata de capital.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar ei de ce se tem, de fapt?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: Se tem de niste naluci care nu exista. Se tem de hedge funds (fonduri de hedging – n.r.). Le-am explicat ca la noi pe bursa nu se poate intampla asa ceva. Si e foarte simplu: cine vrea sa faca asa ceva, trebuie sa fie hedge fund. Pentru asta, are nevoie de produse de hedging. Cum la noi nu exista asa ceva – nu poate sa faca acest lucru. Noi avem clienti care sunt fonduri de hedging, care se comporta ca niste fonduri de investitii obisnuite, pentru ca nu au ce face. Nici anul trecut, cand a fost prabusirea bursei, noi n-am vazut bani care sa iasa de pe fondurile clientilor nostri.

    Au stat si bine au facut. Frica lor (n.r. – a BNR) este ca se destabilizeaza balanta de plati a tarii. E eronat total. Chiar in plus, ar ajuta la finantarea acelui deficit de cont curent care este marea problema a politicii macroeconomice. Tot timpul se vorbeste despre „hai sa limitam importurile“. Nu poti sa faci asta. N-ai cum.

    Mai sunt si alte parghii, cum ar fi cresterea productivitatii si a structurii economice sau atragerea de capital. Trebuie sa te gandesti si la contul de capital. Noi anul trecut am avut volume de 230 de milioane de euro, din care cam 75% au fost straini. Din acesti 75%, cam 70% au fost cumparari nete. Asa ca un broker aduce in tara, intr-un an, peste 100 de milioane de euro. Normal ca se simte la contul de capital, nu?

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si intrarea titlurilor de stat pe bursa ar atrage bani pe piata de actiuni?

     

    ADRIAN MANAILA: Sigur. Mai exista investitori care n-au incredere in piata in anumite perioade si vor sa se retraga. Daca vrea sa iasa de pe actiuni, pot sa-i spun sa stea trei luni sau pana in toamna pe titluri de stat, pana isi revine piata de actiuni. Asa nu mai iese din piata. Pe cand daca vinde si n-are ce sa faca cu banii, ii ia frumusel de la mine si ii investeste ori intr-o casa, ori intr-o masina ori la banca. Titlurile de stat ar fi si pentru noi o nisa ca sa ne tinem clientii.

    De exemplu, daca vine un client la mine si-mi spune „uite aici 10 miliarde, baga-i in piata“, eu ii spun „stai, nene, trei zile, sa mai scada un procent doua“. Dar in acest caz, clientul are impresia ca am ceva cu el.

    Daca a doua zi mai si urca putin, spune imediat „n-ai vrut sa ma bagi in piata, ai ceva cu mine“. Pe cand pe piata de titluri ii pot spune: „te bag aici si asteptam si noi o luna, o jumatate de luna si te bag in piata la momentul propice“.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar din 2007 ce se va intampla? Vor fi interesati romanii sa investeasca in strainatate? Vor veni brokerii din afara sa tranzactioneze aici?

     

    DORIN DANESCU: Depinde de piata.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Dar nu stiu in ce sa investeasca, nu-i consiliaza nimeni.

     

    ADRIAN MANAILA: Romani sa plece in afara? Greu. Din 10 romani, doar unul stie engleza atat de bine incat sa citeasca in engleza. Mai mult de-atat, trebuie sa cunoasca legislatia statului respectiv, regimul companiilor – sunt o gramada de lucruri de stiut care abia le stie in Romania.

     

    RAZVAN PASOL: Cat poate sa castige? Anul trecut a fost un castig de 75% pe titluri pe piata romaneasca

     

    ADRIAN MANAILA: E greu sa-l atragi. Nu merge investitorul sa-si duca banii acolo, poate doar o mica parte din populatie.

     

    RAZVAN PASOL: Nici n-are motivatie. De ce sa mearga acolo daca are si aici castig?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: Anul asta cred ca iarasi o sa fim in top – daca nu primii – ca si performanta. Avem niste premise solide-solide pe care ne bazam, care vor duce piata romaneasca la o performanta superioara burselor din Europa Centrala si de Est. In primul rand, listarea RomTelecom si a Fondului Proprietatea care vor atrage vizibilitate pentru piata romaneasca.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Va fi Proprietatea o oportunitate pentru investitori?

     

    LIVIU GIUGIUMICA: Pentru investitori va fi o ocazie fantastica. Sigur ca va fi. E cel mai mare fond de equity din lume pe Europa de Est. Sunt mai multi bani in Fondul Proprietatea la activul net decat are Merrill Lynch in administrare pe toata zona EMEA (Europa-Orientul Mijlociu-Africa – n.r.). Va dati seama de ce magnitudine vorbim.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca SIF-urile  vor intra in umbra fondului Proprietatea?

     

    DUMITRU TUDOR: Cel putin unele. Pentru ca eu cred ca anul acesta va fi anul in care vom asista la dezmembrarea acestui bloc (cele cinci SIF – n.r.) care a existat pana acum si care avea o variatie oarecum unitara. Or, ceea ce se intampla acum da de banuit ca ele nu vor mai fi atat de unite.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Vor ramane SIF-urile in urma pietei? Anul acesta asa a inceput. Au potential sa o depaseasca?

     

    DUMITRU TUDOR: Potential au, dar ele se vor desprinde ca potential. Nu vor mai avea un potential egal cum am fost obisnuiti pana nu demult.

     

    BUSINESS MAGAZIN: A afectat scandalul Rompetrol credibilitatea pietei? Daca in urma cu un an toata lumea avea actiuni la Rompetrol Rafinare (Petromidia), acum nu mai are aprope nimeni.

     

    RAZVAN PASOL: E o actiune riscanta, dar are atractie pe termen lung.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:   In urmatorii 10 ani va fi printre cele mai performante. Oricare va fi rezultatul scandalului. Dar e dificil sa investesti in Rompetrol acum cand ai astfel de incertitudini.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Multi au fost dezamagiti de rezultatele pe anul trecut.

     

    DUMITRU TUDOR: Cei care au fost dezamagiti au comparat rezultatele din trimestrul trei cu cele de la finalul anului si le-au privit din punctul de vedere al evolutiei pe un grafic fara sa-si dea seama de ce a insemnat trimestrul patru.

    Or, trimestrul patru a insemnat jumatate de perioada in care nu s-a lucrat, din cauza reviziei tehnice, si nicidecum a scandalului politic. Pentru situatia in care jumatate din trimestrul patru nu s-a lucrat, rezultatul este bun.

     

    ADRIAN MANAILA: Companiile petroliere au avut in 2005 un an foarte bun. Haideti sa comparam cu alte firme petroliere, nu cu 2004. Eu sunt de parere ca Rompetrol este o rafinarie pur si simplu. Daca pretul petrolului e sus, daca marja lui de profit este buna la benzina sau la ce rafineaza, castiga. Daca marja nu e buna, nu castiga. Eu il vad foarte in bataia valurilor.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Si mai trebuie sa ne gandim si ca Rompetrol este o tinta de achizitii. Activele de rafinare in toata lumea sunt foarte rare si este foarte greu sa construiesti o rafinarie.

     

    DUMITRU TUDOR: Iar pozitia pe care o are este excelenta.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si va plati un investitor strategic mult mai mult decat facem acum Petromidia?

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Probabil ca da.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar aderarea nu va aduce o plafonare a asteptarilor?

     

    RAZVAN PASOL: Eu nu cred ca se va intampla ceva brusc pe 1 ianuarie. Aderarea va aduce niste beneficii, care nu vor deveni evidente chiar din prima zi.

     

    IOANA POP: Eu astept cu nerabdare sa vad ce se intampla cu RomTelecom. Pentru ca ma uit la cele mai mari fonduri din lume, in top 10 au afaceri in domeniul telefoniei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Revenind la ce se mai intampla acum pe piata: in afara de listari se mai intampla si altceva? Se privatizeaza Antibiotice Iasi?

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Daca se va intampla, va fi benefica.

     

    ADRIAN MANAILA: Dar Antibiotice, Oltchim sau Electroputere sunt povesti vechi. Sunt societati care se tot privatizeaza de opt ani. Ridic alta problema: se vor misca SIF dupa ce intra Erste in paine la BCR?

     

    EMILIAN DOBRAN: Cele cinci SIF sunt singurele care ar fi de „buy“ clar. Au discounturi fata de preturile tinta de pana la 20% si de pana la 40% fata de activul net.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Sunt doua chestii majore pe care le prevad eu ca ar putea fi importante pentru piata de capital. Intrarea in 2007 in Comunitatea Europeana va deschide piata fondurilor care investesc in Europa de Vest. Cehia, Polonia au crescut in 2004 cu aproape 100%. Niste piete moarte, fara crestere economica, s-au dublat intr-un an numai si numai datorita intrarii fondurilor europene de investitii,  care au voie sa investeasca numai in UE. Din moment ce cele doua tari au intrat in comunitatea europeana, brusc acele fonduri au putut sa investeasca in pietele respective de capital. Acesta este un factor foarte important. Al doilea este listarea Fondului Proprietatea, care va creste free-float-ul pietei fantastic de mult. La o asemenea magnitudine de free-float deja suntem interesanti pentru MSCI Global Emerging Market Index.

     

    ADRIAN MANAILA: Fondurile de index vor fi nevoite sa intre aici.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Exact. Ca sunt actiunile supraevaluate sau subevaluate, oamenii care au ca benchmark acest index, trebuie sa intre pe piata. Daca intram in MSCI si in Uniunea Europeana, va fi un suport fantastic pentru piata.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Printre investitorii noi exista perceptia ca bursa ar fi un loc unde cativa baieti destepti fac bani prin practici mai putin legale. Exista insider trading si care este amploarea acestui fenomen?

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Destul de mica; manipularea este mai mare.

     

    RAZVAN PASOL: Si eu cred ca e mica si chestia asta este o alta legenda cu baietii care fac bani si restul care pierd. Ai indicele BET care de cinci ani tot urca. Cumparai actiunile din indice si in cinci ani te umpleai de bani. Obtineai un randament de 1.000%. Cum sa zici ca nu poti sa castigi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat credeti ca va creste piata pana la finele anului?

     

    EMILIAN DOBRAN: Totul indica o crestere, care, zic eu, va fi importanta.

     

    LIVIU GIUGIUMICA:  Eu ma astept conservator la un 30-40%.

     

    DUMITRU TUDOR: Asta daca vorbim de indici, pentru ca, la propriul portofoliu, eu ma astept la o crestere de minimum 50%.

     

    ADRIAN MANAILA: Eu in fiecare an am spus intre 30% si 50%. Si in fiecare an m-am inselat. Cred ca nu mai zic nimic. Cat o fi, o sa fie bine, dupa parerea mea.

     

    DORIN DANESCU: 30%.

     

    RAZVAN PASOL: Eu am zis 40% la sfarsitul anului trecut. Raman la 40% pentru indice. Daca vorbim de portofoliul propriu, ma astept la un castig de peste 100%, pe o strategie mai activa. Iau in calcul si oferte publice si tranzactii speculative si un risc mediu- ridicat. Daca se intampla mai bine…

     

    IOANA POP: Si eu mizez pe un 40-50%.

     

    RAZVAN PASOL: Parca vad ca o sa fie de suta la suta…! Dar nu e bine sa creezi asteptari prea mari.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    La dezbaterea BUSINESS Magazin de saptamana trecuta, sponsorizata de BRD si Zapp, au participat:

    • Ioana Pop – Equity Trader Corporate Finance & Equities, ING
    • Emilian Dobran – Head of Sales & Trading, Raiffeisen Capital & Investment
    • Dumitru Tudor – investitor pe piata de capital
    • Dorin Danescu – presedinte – director general, societatea de administrare a investitiilor SIRA
    • Adrian Manaila – director, SSIF Eldainvest Galati
    • Razvan Pasol – presedinte, Intercapital Invest
    • Liviu Giugiumica – director general, BRD Securities

  • Tehnologia redefineste deja si conceptul de jucarie

    Cum parintii se distreaza cu iPod-ul si telefonul mobil, cei mici au inceput sa ceara jucarii asemanatoare. Ba chiar se poate spune ca nu s-ar supara deloc daca li s-ar da pe mana originalele.

     

    Pentru ca echipamentele electronice devin mai accesibile din punct de vedere al utilizarii si al preturilor, versiunile „de jucarie“ sunt tot mai greu de vandut. Cu alte cuvinte, telefoanele mobile, MP3 playerele si alte gadgeturi concepute special pentru copii – in culori aprinse, de dimensiuni mai mici si cu functii reduse – nu mai sunt la fel de interesante pentru cei mici.

     

    Cel putin anul trecut, vanzarile pe acest segment au inregistrat o scadere de opt procente in Statele Unite, de la 651 de milioane la 600 de milioane de dolari, conform companiei de cercetare a pietei NPD Group. Analistii spun ca de vina pentru aceasta scadere este interesul tot mai mare al copiilor pentru gadgeturile de ultima ora ale adultilor.

     

    Iar asta i-a pus la treaba pe designerii si inginerii companiilor producatoare de jucarii, care si-au propus sa redefineasca cu totul conceptul de jucarie. Unele companii spera sa ii castige pe cei fascinati de tehnologie lasand la o parte banalele masinute sau papusi, in timp ce altele incearca sa insufleteasca jucariile clasice cu cateva cipuri plasate „in punctele esentiale“.

     

    Statisticile arata ca aceste schimbari vin dupa un an dezamagitor pentru intreaga industrie: vanzarile de jucarii din Statele Unite au scazut cu aproximativ 4%, de la 22,1 miliarde de dolari in 2004 la 21,3 miliarde in 2005, conform NPD Group. Asta in timp ce industria jocurilor video a crescut usor, de la 9,9 miliarde la 10,5 miliarde de dolari.

     

    „Industria de jucarii continua sa se lupte cu noua realitate digitala din viata copiilor“, a spus Anita Franzier, analist al NPD Group, „Copiii nu imbatranesc mai repede, doar se joaca diferit fata de cum o faceau in trecut“, a adaugat ea. Provocarea industriei este redefinirea jucariei. „Ce deosebea o jucarie traditionala fata de versiunea pentru adulti era faptul ca cea din urma nu putea fi folosita de copil. Nu-i dai un camion adevarat unui copil, pentru ca nu-l poate folosi si atunci ii dai un camion de jucarie.“ Insa povestea se schimba cand vine vorba de electronice destinate copiilor.

     

    „Vad pe rafturi o multime de accesorii de jucarie pentru iPod. Cred ca o buna parte dintre ele sunt niste prostii. Un iPod este perceput de un copil ca un pas spre maturitate. Copiii nu vor sa-l transforme intr-o jucarie“, spune Chris Byrne, analist din industrie. O explicatie mai practica a faptului ca cei mici prefera versiunile originale ale gadgeturilor consta in functionalitatea redusa a jucariilor.

     

    De exemplu, camerele foto pentru copii se comercializau pana nu demult fara afisaj LCD, ceea ce reprezenta o problema pentru ei. Unde mai este distractia daca copilul nu poate sa vada ce anume a fotografiat? Frenezia care i-a cuprins pe designerii in cautare de modele care sa-i atraga pe copii a fost mai vizibila ca oricand la Targul International de Jucarii, organizat la jumatatea lui februarie in New York. Aici s-au lansat o serie de jucarii „de noua generatie“ cu care producatorii spera sa schimbe trendul descrescator al vanzarilor.

     

    Dar care sunt argumentele lor? De pilda, compania Fisher-Price a prezentat un aparat foto pentru copii, Kid-Tough Digital Camera. Camera este suficient de rezistenta si usor de folosit chiar si pentru prescolari, iar marginile sunt acoperite cu cauciuc pentru o priza mai buna. Nu in ultimul rand, este dotata cu un ecran LCD cu diagonala de 1,3 inci, unde copilul isi poate admira creatiile. Urmeaza sa fie lansata in cursul acest an la un pret de 70 de dolari.

     

    O alta jucarie inteligenta de la Fisher-Price este Digital Song and Story Player (player digital de muzica si povesti). Dupa cum va imaginati, este un player MP3 pentru copii, care vine cu o multime de melodii si povesti incarcate in memorie. Cu un pic de ajutor din partea mamei sau a tatalui, copii pot incarca si alte povesti sau melodii de pe calculator, in acelasi mod cum ar proceda cu orice player muzical pentru adulti. Cei de la Fisher-Price au lansat si un site asemanator cu magazinul de muzica iTunes al Apple, de unde parintii pot cumpara melodii si povesti. In plus, castile MP3 playerului au un volum limitat, pentru a proteja timpanele copiilor. Aparatul urmeaza sa fie introdus in magazine din vara, tot la un pret de 70 de dolari.

     

    Daca o camera foto mai rezistenta sau un player audio usor modificat nu reprezinta neaparat adevarate revolutii in domeniu, noul set Lego, denumit Mindstorm, are toate sansele sa trezeasca o mica reactie de gelozie din partea parintilor. „Am creat un nou set care contine «caramizi» inteligente si senzori cu ajutorul carora iti construiesti propriul robot“, spune Soren Lund de la divizia Mindstorm a Lego. Kit-ul vine cu nu mai putin de 571 de piese, la care se adauga patru senzori.

     

    Doi dintre ei devin ochii robotului, care poate astfel detecta obiectele din jur si masura distantele pana la obstacole. Alti doi senzori pot fi montati pe post de urechi si astfel robotul poate actiona la comenzi vocale. „Te duci la calculator, programezi comportamentul jucariei si obtii un robot autonom“, explica Lund. Lego Mindstorm este destinat copiilor de peste 10 ani si costa 250 de dolari.

     

    Cei de la Lego au o concurenta puternica din partea companiei Hitec Robotics, care a lansat primul sau robot biped din SUA. Oficialii companiei spun ca robotii de jucarie creati de Hitec Robotics au mare succes in Japonia. Unul dintre acestia are o camera incorporata, poate inregistra semnal audio-video si se poate plimba prin camera in timp ce filmeaza. Pus in modul de paza, poate observa si inregistra pe oricine intra in camera. Un alt robot, denumit Robonova1, reuseste sa-si mentina echilibrul ca un gimnast adevarat, pe un singur picior. Robotul este conceput pentru competitii.

     

    Mai exact, doi roboti de acest tip pusi unul langa altul vor incerca sa se darame reciproc. „Robotii se asaza pe o masa obisnuita. Este ca o lupta sumo, unde robotii incearca se impinga unul pe celalalt de pe masa“, explica Glen Merrit de la Hitec Robotic. Insa acest nou gen de jucarii, chiar daca ii incanta pe copii, are si dezavantaje. Multi specialisti sunt de parere ca tehnologia nu face altceva decat sa limiteze imaginatia copiilor.

     

    Spre exemplu, cu Pixel Chix de la compania producatoare de jucarii Mattel, copilul nici nu mai are nevoie de o viata sociala. Jocul, daca poate fi numit asa, este o versiune virtuala a unei prietene pentru copil, care poate sa-i dea instructiuni de genul ce sa bea, sa manance sau cand sa mearga la culcare, urmarind rezultatele pe ecranul dispozitivului. Daca prietena virtuala este ignorata, isi face bagajele si pleaca de pe ecran. In acest an, compania a mai introdus cateva „detalii“ in poveste: o casa noua si o masina pentru ca prietena virtuala sa aiba cu ce sa fie plimbata.

     

    Categoric, nici jucariile clasice nu au fost uitate de catre producatori. E drept ca un pic de tehnologie nu strica, spun ei. In timp ce Warner Bros. se pregateste de lansarea noului film „Superman Returns“, aceeasi companie Mattel si-a propus sa-i transforme la propriu pe copii in SuperCopii cu ajutorul Inflato-Suit.

     

    De fapt, este un costum ce se poate umfla cu aer generat de un mini-motor pe baza de baterii, facand ca un copil sa arate ca un Superman. Costumul poate fi combinat cu Punch’n’Crunch Gloves (manusi), care genereaza efecte sonore in timp ce copilul indoaie o bara de otel de jucarie. Piesa de rezistenta este o replica de dimensiuni reduse a lui Superman, imbracat intr-un costum aerodinamic, ce poate zbura timp de 2 minute, fiind controlat prin telecomanda de catre copil. „Avem un raspuns pozitiv fata de linia noastra de jucarii. Faptul ca poti controla un Superman zburator a dat pe spate pe toata lumea“, spune Sara Roseles, oficial al companiei Mattel.

     

    In acest context, se pare ca melancolia pentru jucariile clasice este mai des intalnita la adulti – si se extinde si la alte preocupari ale celor mici, mai ales cand vine vorba despre desenele animate. „Nu le mai fac cum le faceau odata. Acum sunt niste monstri patratosi care urla si tipa. Inainte chiar puteai sa zici ca sunt frumoase, dar acum…“, este o explicatie des intalnita intre parinti cand vine vorba de preferintele copiilor „din ziua de azi“. Dar, pana la urma, producatorii de jucarii o tin pe-a lor: tot copiii vor decide ceea ce este frumos si ce nu, avand adesea criterii care adultilor le scapa.

  • Cum poate divorta omul de telefonul lui mobil

    Legatura dintre om si telefonul mobil a devenit mai puternica decat niciodata, facandu-i pe operatori si pe furnizorii de servicii pe mobil sa-si puna o intrebare logica: cum mai poti sa intervii intr-o relatie atat de stransa?

     

    Telefonul mobil a ajuns, asa cum prezicea in anii ‘70 profesorul american Marshall McLuhan despre mediile electronice, o extensie a sinelui. Sondajele arata ca majoritatea utilizatorilor ar prefera sa plece de acasa fara portofel decat fara telefonul mobil. Iar 78% dintre persoanele care au mobil prefera sa nu il inchida pe timpul noptii.

     

    In aceste conditii, operatorii de telefonie mobila au o dubla problema: concurenta cu serviciile de comunicatii oferite pe Internet (gen Skype, care ofera telefonie pe PC la preturi ridicole sau chiar gratuit), dar si dificultatea de a descoperi cu exactitate ce anume isi doresc consumatorii sa acceseze pe micul ecran al telefonului mobil.

     

    Operatorii de telefonie mobila au inteles ca trebuie sa largeasca traseul pe care circula banii clientilor, pentru a ceda o parte din venituri si catre furnizorii de servicii si continut pe mobil. In ultimele luni, operatorii au convenit ca singura sansa este sa mizeze pe serviciile cu valoare adaugata. Clientul trebuie sa aiba, direct de pe telefon, acces la o varietate de functii – conectare la Internet, muzica digitala, clipuri video, radio, jocuri, mesaje text si multimedia, documente si aplicatii de business – iar operatorii nu mai puteau face fata pe o piata care se dezvolta atat de rapid.

     

    Sistemul de impartire a veniturilor este mai complex acum si va deveni probabil mult mai complex in viitor. Concurenta este deja dura: case de discuri, artisti si cantareti, televiziuni, producatori de jocuri, furnizori de aplicatii de business, toti sunt dornici sa figureze pe lista celor care au de luat bani de la utilizatorii telefoanelor mobile. Evident, cei care au cel mai mult de suferit sunt operatorii, care erau obisnuiti pana acum sa incaseze 100% din valoarea facturilor clientilor.

     

    Din fericire, „are balta peste“. Numarul persoanelor care detin un telefon mobil este in crestere rapida – in doar doi-trei ani de acum inainte, jumatate din populatia globului va avea un astfel de aparat. „Anul trecut am numarat 450 de milioane de noi utilizatori ai telefoniei mobile. Am ajuns la 2,2 miliarde in total si vom atinge 3 miliarde cu mult inainte de 2010“, a spus Carl-Henric Svanberg, presedinte si director executiv al companiei Ericsson.

     

    „Nici o alta inventie nu a insemnat mai mult decat telefonul mobil pentru oameni si vietile lor. Aceasta situatie are la baza doi factori esentiali: cresterea numarului de utilizatori si cresterea numerica si calitativa a serviciilor.“ Dupa cum a reiesit si la congresul 3GSM de telefonie mobila de la Barcelona, analistii sunt optimisti in ceea ce priveste soarta investitiilor facute in aceasta directie. Daca acum serviciile de date constituie o piata globala de 55 de miliarde de dolari, peste doar cinci ani valoarea ar putea creste chiar pana la 235 de miliarde de dolari, conform unor date publicate de compania furnizoare de software pentru telefonul mobil Xiam Technologies.

     

    Daca serviciul care a confirmat cel mai mult pana in prezent este muzica, principala speranta a pietei in ceea ce priveste potentialul de crestere in urmatorii ani este – fara indoiala – televiziunea pe mobil, spun analistii. „Ne aflam in prima faza a unei piete cu totul noi“, a spus Per Nordlof, director pentru strategie de produs si management de portofoliu al Ericsson, companie care, printre altele, furnizeaza tehnologie pentru operatorii de servicii TV pe telefonul mobil. „Televiziunea pe mobil prinde in toate partile lumii“, a spus el, precizand ca peste 40 de operatori de telefonie mobila au lansat deja astfel de servicii.

     

    In Romania, principalii operatori Orange si Connex Vodafone ofera televiziune pe mobil. Aceste servicii se bazeaza pe comportamentul deja format al utilizatorilor de telefoane mobile, a spus oficialul Ericsson. Mai exact, este vorba de obisnuinta de a utiliza telefonul in intervale de timp scurte, avand ca preferinta consumul de continut on-demand (la cerere). Toate acestea, nescapand din vedere faptul ca transmisia pe mobil nu poate fi identica cu cea de pe televizor, din cauza limitarilor inerente ale acestui nou canal media, cum sunt dimensiunile mici ale ecranului sau durata de viata a bateriei. Pe telefonul mobil este greu de citit un text sau de vizionat un clip video, iar interactivitatea cu utilizatorul este dificila, spune si Kurt Sillen, vicepresedinte al diviziei pentru servicii mobile la Ericsson.

     

    De aceea, elementele vizuale trebuie adaptate la ecranul mic al mobilului. Pe de alta parte, studiile au aratat ca un portal de Internet are mult mai multe sanse sa se impuna pe piata daca este cuplat cu un portal dedicat accesului prin telefonul mobil. De exemplu, link-urile pot fi trimise intre utilizatori prin SMS, nu mai este nevoie sa tii minte e-mailul prietenului caruia vrei sa ii trimiti un anumit link, a explicat Sillen. Iar un portal pentru telefonul mobil care isi propune sa aiba succes trebuie sa indeplineasca neaparat regula „1-2-3“, a mai spus oficialul suedez. „1“ – utilizatorul trebuie sa se autentifice prin login o singura data, „2“ – maximum 2 secunde ca timp de raspuns la orice actiune a utilizatorului, si „3“ – orice resursa din portal trebuie sa fie accesibila dupa nu mai mult de trei clicuri.

     

    In urma unui sondaj efectuat de televiziunea publica norvegiana NRK, executivii din industrie au avut un soc. „8% dintre cei chestionati, adica unul din 12, au spus ca prefera sa vizioneze programele TV pe mobil si nu pe televizorul traditional“, explica Gunnar Garfors, director al diviziei de servicii mobile de la NRK. „Le-am spus unor executivi de top despre acest sondaj, iar ei au avut o reactie neasteptata: prima oara nu m-au crezut.“ Cei 8% reprezinta viitorul tip de consumator din industrie, crede Garfors. Motivul pentru care ei prefera sa se uite la TV pe telefonul mobil este simplu, spune el: „Libertate – nu mai sunt legati de sufrageria de acasa, de mama si de tata, pot merge unde doresc fara sa se desparta de emisiunile preferate“.

     

    Un alt domeniu interesant pentru furnizorii de servicii pe mobil va fi, in urmatorii ani, cel al aplicatiilor de business. In total exista circa 18.000 de aplicatii software de business pentru telefonul mobil, iar 80% dintre ele ruleaza pe sistemul  Windows Mobile produs de Microsoft, a spus pentru BUSINESS Magazin Steve Conn, marketing manager al companiei americane. Pe piata generala a sistemelor de operare pentru mobil, lider este Symbian OS, care detinea circa 56% din piata la finalul lui 2004, cu potential de a creste la 60% pana in 2009, conform IDC. Windows Mobile avea 12,7% din piata in 2004 si ar putea atinge 17% pana in 2009.

    Totusi, Microsoft nu produce decat circa 30 de aplicatii de business din totalul de 18.000, restul fiind fabricate de alte companii, cum ar fi de exemplu SAP sau Siebel.

     

    Este cert ca furnizarea de aplicatii de business si multimedia pentru telefonul mobil nu mai este o problema tehnica atat de mare ca in trecut, insa mai putin cert este nivelul de entuziasm aratat de utilizatori cand vine vorba sa plateasca pentru acest nou gen de „marfa“, cel putin deocamdata. Multi consumatori inca sunt de parere ca a descarca continut pe mobil este o operatiune prea scumpa, prea lenta si, deci, prea complexa ca sa merite.

     

    Conform unui studiu realizat de User Analytics, 80% dintre consumatorii cu varsta intre 18 si 24 de ani anuleaza download-urile daca nu ajung la continutul dorit in mai putin de 10 secunde. Astfel ca operatorii si furnizorii de continut, daca vor ca potentialul pietei sa devina realitate, trebuie sa colaboreze pentru ca descarcarea aplicatiilor sa fie simpla, transparenta, sa functioneze la fel indiferent de telefonul mobil utilizat si sa fie instantanee. Este si normal. Daca telefonul a ajuns o extensie a sinelui, cine ar accepta ca, pentru a-si duce pana la capat un gand, sa fie nevoit sa astepte chiar si 10 secunde?