ACQUIS-UL SCHENGEN: Cetatenii romani vor putea calatori fara control la granitele UE numai daca si atunci cand
SALARIZAREA: Este de asteptat ca eficienta si calitatea functionarilor publici sa creasca si datorita unui nou sistem de salarizare unitar.
JUSTITIA: De reusita reformei in Justitie depinde inclusiv succesul luptei impotriva coruptiei, in special a celei la nivel inalt.
Ce-i mana pe romani sa munceasca in strainatate? In primul rand, salariile incomparabil mai mari. Si, de asemenea, teama de somaj. Dar Nicolae Idu, director al Institutului European din Romania (IER), respinge categoric ideea ca aderarea la UE va duce la cresterea somajului. Nu s-a inregistrat o asemenea crestere semnificativa in cazul nici uneia dintre tarile primului val. Somajul va creste nu fiindca vine UE peste noi, ci pentru ca noi nu ne-am rezolvat la timp problemele de restructurare a economiei. Polonia a rezolvat asta in 1993-1994, sub forma unei terapii de soc; noi am mers pe gradualizare, afirma Idu. El mai spune ca principalul avantaj al integrarii este acela ca UE ne ofera un model, expertiza si sprijin pentru a produce aceasta transformare si acesta e lucrul cel mai important, mai important ca banii ce vin pentru agricultura sau alte sectoare. Directorul IER da exemplul Irlandei, Ungariei si al Cehiei, care au orientat o mare parte din fondurile comunitare catre cresterea resurselor umane. Daca nu vom face asta si nu vom reforma invatamantul superior, vom plati un tribut important dupa aderare, mai spune Idu. Cei mai multi romani nu au insa vreme de subtilitati. Principala lor asteptare legata de integrarea in UE ramane faptul ca vor putea sa circule liber in tarile UE, la munca sau la studii. O arata toate sondajele de opinie si studiile efectuate in ultima vreme. Este cel mai mare orizont de asteptare dintre toate tarile care au aderat sau urmeaza sa adere la UE, releva ultimul Eurobarometru de Opinie Publica in UE. La intrebarea Ce inseamna pentru dumneavoastra personal Uniunea Europeana?, cei mai multi (64%) au indicat tocmai libertatea de a circula. (In cazul tinerilor, asteptarea este de 75%.) De asemenea, exista o asteptare foarte mare (60%) la capitolul prosperitate economica. 93% dintre romani isi doresc si spera ca sa creasca rolul UE in viata de zi cu zi a romanilor, iar 67% considera ca prioritare in actiunile UE ar fi cele privind combaterea saraciei. Asteptarile romanilor nu sunt numaidecat naive. Letonii, de exemplu, spun, la un an de la aderare, ca principalul avantaj al apartenentei la UE este tocmai libertatea de deplasare si posibilitatea gasirii unui loc de munca in strainatate, potrivit unui sondaj de opinie dat publicitatii zilele trecute. De data aceasta, sondajele nu pot fi puse la indoiala. Se estimeaza ca exista deja aproape trei milioane de romani care lucreaza in strainatate (care au trimis in tara cel putin doua miliarde de euro, anul trecut). Multi lucreaza la negru. Asta in conditiile in care Romania inca nu e membru UE. Or, in momentul in care tara noastra va fi aderat la Uniunea Europeana, toti cetatenii romani vor deveni cetateni europeni. Ceea ce le confera dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, conform Constitutiei europene. Fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in oricare stat membru, se arata in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, la capitolul Libertatea profesionala si dreptul la munca. In vreme ce noii cetateni UE isi doresc din rasputeri sa gaseasca slujbe in Occident, pentru occidentali aceasta este cea mai mare ingrijorare, releva, de asemenea, sondajele de opinie. Teama ca romanii si altii ca ei vor da navala pe piata de munca occidentala a determinat Uniunea Europeana sa ceara, in cadrul negocierilor, perioade de tranzitie, dupa sistemul 2A3A2, inainte ca statele membre sa acorde acces deplin la locuri de munca. Adica, fiecare stat membru poate cere blocarea accesului est-europenilor la locurile de munca occidentale; la inceput, pentru doi ani, pentru toata piata muncii sau numai in acele domenii in care considera ca afluxul de lucratori le-ar pune in pericol piata muncii. La capatul celor doi ani, pe baza unor analize, aceasta perioada se poate prelungi cu alti trei ani, dupa care, daca se constata ca pe piata fortei de munca din respectivul stat membru se produc sau exista riscul sa se produca perturbari grave, se mai poate cere o perioada de tranzitie de inca doi ani, se precizeaza in textul Tratatului de aderare. Asadar, semnul interzis romanilor poate fi valabil timp de cel mult sapte ani. Aceasta este jumatatea goala a paharului. Jumatatea plina a paharului este aceea ca, cel mai tarziu la sapte ani de la aderare, cetatenii romani vor putea lucra fara restrictii in statele membre UE. In plus, cei care deja lucreaza intr-una dintre tarile membre vor fi admisi inca de la aderare pe piata fortei de munca din acel stat, dar nu si din alte state. Chiar si asa, in statele care vor solicita tranzitia, se va putea munci pe baza unor acorduri bilaterale. Exista si posibilitatea ca unele state sa deschida de la bun inceput piata fortei de munca pentru romani. Asa au facut, bunaoara, Marea Britanie si Irlanda. Pana acum, acest sistem a fost aplicat tuturor tarilor din primul val, cu exceptia a doua dintre ele, Malta si Cipru. Explicatia: numarul lucratorilor din aceste tari este foarte mic si nu poate produce perturbari ale pietei muncii din UE. In orice caz, un alt proces important, acela al recunoasterii europene al diplomelor si calificarilor obtinute in Romania, are sanse sa dureze mult mai putin. Deocamdata, primii pe lista sunt avocatii, arhitectii, medicii, stomatologii, farmacistii, medicii veterinari. Oricum, cei sapte ani de acasa ai muncitorilor romani, spera autoritatile tarilor occidentale, ar putea sa mai tempereze entuziasmul emigrationist al romanilor. Chiar temperat, acest entuziasm va avea multa vreme caracter de masa. Sper ca vor ramane destui romani si in tara, declara, mai in gluma, mai in serios, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, Jonathan Scheele. Dar Romania nu se va goli, chiar daca e de asteptat ca numarul celor care vor pleca sa munceasca in Occident va fi semnificativ (cel putin inca un milion, alaturi de cei care lucreaza deja in strainatate). Pentru ca piata muncii din Romania va deveni, pentru cetatenii statelor din afara UE, o piata de munca europeana. Este de asteptat, asadar, o crestere importanta a imigratiei, dinspre statele africane sau asiatice, precum si dinspre cele europene care inca nu sunt membre UE. Privit la nivel global, chiar daca migrarea fortei de munca va fi temperata, se va putea vorbi despre un fenomen care va intari perceptia ca strainii vin sa fure locurile de munca ale localnicilor. Acest lucru, plus tensiunile dintre europenii crestini de rasa alba si toti ceilalti, vor genera un curent de opinie favorabil impunerii de restrictii impotriva imigrarii din statele non-europene, apreciaza specialistii organizatiei americane Stratfor. Potrivit estimarilor Stratfor pentru deceniul 2005-2015, este posibil sa asistam la deportari masive ale imigrantilor ilegali, posibil chiar a celor legali si chiar recurgerea la solutia taberelor de azil. Europenii vor fi bucurosi sa-i alunge pe non-europeni daca vor constata ca mana de lucru va fi asigurata de est-europeni, se arata in previziunile Stratfor. Oricum, mai arata studiul american, perspectivele nu sunt prea imbucuratoare, pentru ca Europa se va confrunta cu o grava problema demografica, din cauza sporului natural scazut sau chiar negativ. In contextul imbatranirii populatiei, pensiile tot mai numeroase vor inghiti o parte tot mai mare din bugetele nationale. Iar forta de munca ieftina a est-europenilor va avea un efect de bumerang: salarii mai mici inseamna contributii mai mici la fondurile de pensii. Un cerc vicios din care, pana la urma, fiecare tara va trebui sa iasa pe cont propriu. Cu expertiza europeana si inclusiv pe baza celor sapte ani de munca acasa.
TRANZITIE: Statele membre pot cere o perioada de tranzitie de 2-7 ani pana la deschiderea totala a pietei muncii pentru cetatenii noilor state UE.
DIPLOMELE: Diplomele si calificarile obtinute in
IMIGRATIE: Cetatenii tarilor nemembre UE din Europa,
Doar 13% dintre germani sunt de acord ca est-europenilor sa li se permita sa isi ofere serviciile la pret redus. Ei se plang, bunaoara, ca mai multe firme poloneze care au obtinut dreptul de a oferi servicii in UE si-au adus proprii angajati sa lucreze in abatoarele germane pentru salarii de 6-7 euro pe ora, fata de 12-16 cat castiga germanii. Au fost ocupate astfel in jur de 20.000 de locuri de munca.
In Tratatul de aderare, Germania si Austria, care se confrunta cu o situatie asemanatoare, au obtinut dreptul de a aplica masuri nationale suplimentare pentru anumite sectoare de servicii. Iata care este lista acestor sectoare:
GERMANIA: Constructiile, inclusiv ramuri conexe, activitati de curatare a cladirilor, alte servicii;
AUSTRIA: Servicii de horticultura; taierea, fasonarea si finisarea pietrei; constructii metalice si parti componente; constructii, inclusiv ramuri conexe; activitati in domeniul securitatii; activitati de curatare a cladirilor; asistenta medicala la domiciliu; activitati de asistenta sociala fara cazare.
Sucursale bancare mai mici si mai moderne, dobanzi de 4-6% pentru un credit in lei, tipuri de banci care nu exista in prezent in Romania, dar si unele costuri mai mari. Asta va aduce integrarea in Uniunea Europeana pentru romani in materie de servicii financiar-bancare. Nici o comuna mai marisoara fara macar o sucursala bancara – asa crede Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de Buget, Finante si Banci din Senat ca va arata peisajul bancar in preaj-ma sau dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Bancile va trebui sa patrunda mai mult in societate, prin forme de microfinantare si prin prezenta in locuri in care acum nici nu se gandesc sa mearga. Pana una-alta, daca ne uitam pe harta si calculam, ajungem la concluzia ca mai bine de 96% dintre localitatile romanesti nu au acces la nici o forma de retea bancara, spune Vosganian. Lucru explicabil, daca luam in considerare puterea de cumparare inca scazuta a romanilor, pe de o parte, si faptul ca bancile castiga inca suficient de bine acolo unde sunt acum – adica preponderent in orasele mari. Pana una alta, orasele mici si localitatile nu sunt pe lista multor bancheri, pentru ca, spun ei, costurile de deschidere a unei sucursale sunt mari si nu se justifica. Cel putin pentru moment. Lucrurile se vor schimba insa, crede Vosganian, dupa intrarea Romaniei in clubul select al Uniunii Europene. In opinia lui, se va dezvolta mult sistemul de retail iar bancile va trebui sa isi indrepte mai mult atentia catre clientii persoane fizice – din orice zona ar fi ei. E o resursa ce va apropia sistemul bancar romanesc de cel occidental, si care va crea mai multa flexibilitate. Dar de unde va veni schimbarea? O data cu aderarea Romaniei la UE, va avea loc si o scadere puternica a dobanzilor bancare – astfel ca la titlurile pe termen lung se va ajunge ca in perioada 2008-2009 sa avem si in Romania o dobanda in jurul a 3,5%. O data ce dobanzile vor scadea, se va reduce si ecartul dintre dobanzile active si cele pasive, adica cele pe care bancile le obtin la credite si cele pe care le platesc la depozitele bancare. Iar asta va reduce, implicit, si profitul bancilor. Motiv pentru care bancherii vor fi nevoiti sa isi redimensioneze infrastructura, pe de o parte, si sa se bata pentru fiecare client – chiar si pentru cei care vad acum banci doar la televizor. Asta nu inseamna ca in fiecare comuna va rasari cate un bloc cu geamuri fumurii – vom avea retele bancare cu sedii tot mai mici, potrivite nevoilor. E de asteptat de asemenea ca, pentru a-si mentine marjele de profit, bancile sa mai reduca din angajati, inlocuind oamenii din sucursale cu echipamente si tehnologii moderne. De o scadere accentuata a dobanzilor bancare vorbeste si Dragos Cabat, analist financiar la UniCredit Romania. Pana la momentul aderarii si imediat dupa acest moment, dobanzile interne ar trebui sa se egalizeze cu cele din Uniunea Europeana, astfel ca, pana in 2012, spune el, dobanzile sa ajunga la nivelul celor din UE. In perioada 2007-2008 dobanzile vor ajunge sa fie cu doar 1,5-2% mai mari decat cele din UE. Daca la un credit in euro dobanda ar fi de 6 procente, vom putea vorbi si la un credit la lei de 8% dobanda. Ulterior acestei perioade, diferenta va ajunge la zero intre dobanzile la lei si cele la euro, spune Cabat. Cand? Cu cel putin sase luni – un an inainte de adoptarea euro. Despre adoptarea monedei unice europene nu are sens, insa, sa discutam pana una alta, dupa cum spune guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. In opinia lui, Romania mai are inca un drum lung de facut pentru a indeplini criteriile de convergenta necesare pentru accesul in Uniunea Economica si Monetara. Ne putem astepta ca trecerea la euro sa aiba loc la 8-10 ani de la aderare, spune Isarescu. Adica nu inainte de 2015-2017. O alta tendinta evidentiata de Vosganian pentru evolutia sistemului bancar dupa momentul aderarii se refera la reconfigurarea rolului pe care il are in mediul economic. In prezent, spune el, sistemul bancar este principala sursa de sustinere a investitiilor. Dupa 2007-2008 acest rol va fi transferat in majoritate pietei de capital, iar sistemul bancar se va concentra pe finantari pe termen scurt si pentru sectorul de retail. Si daca pentru omul obisnuit, vestile sunt in marea lor majoritate bune, lucrurile se schimba putin atunci cand vine vorba despre finantarea companiilor mici. Pentru ele, spune Dragos Cabat, costurile unui credit vor creste dupa momentul aderarii. Pentru ca bancile va trebui sa faca investitii in implementarea standardelor Basel II, o parte din costuri vor fi transferate clientilor. Basel II este un nou standard pentru masurarea riscului in banci si pentru alocarea de capital pentru acoperirea acestor riscuri. Desi contestat in UE din cauza investitiilor majore pe care o banca trebuie sa le faca pentru a-l implementa, standardul Basel II este obligatoriu in UE. In aceste conditii, pentru ca intreprinderile mici si mijlocii implica un risc mai mare pentru banci, asupra lor se vor rasfrange aceste costuri, crede Cabat. Pe de alta parte, presedintele de la Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, crede ca, dimpotriva, pentru unele produse si servicii costurile vor fi mai mici, pentru ca bancile vor putea sa proceseze tranzactiile la un centru din alta tara, unde costurile ar fi mai mici pentru ele, si doar sa vanda produsul in Romania. In plus, dupa aderare, bancile din alte tari europene vor putea oferi servicii in Romania, fara a avea nevoie de o autorizare speciala. Rezultatul, in opinia lui Groningen, ar putea fi ca anumite produse vor fi mai ieftine la aceste banci decat la cele prezente in Romania. Vor cumpara romanii produse bancare de la bancile din alte tari? Greu de spus, admite Groningen. Nici in tarile nou intrate nu prea se vede un astfel de efect. De ce? Pentru ca e nevoie de un marketing local, in limba tarii respective – nu e suficient sa vinzi produse mai ieftine, e nevoie sa fii foarte aproape de clientul final, crede Groningen. De aceeasi parere este si analistul de la UniCredit Romania. Desi teoretic romanii vor avea acces si la alte banci din Uniunea Europeana, practica arata ca accesul la o banca straina este foarte limitat. Companiile mari vor fi cele care vor beneficia de un astfel de acces pe care-l vor folosi ca sursa alternativa de finantare. Pentru companiile mici, totul va ramane doar teorie. Nici persoanele fizice nu se vor indrepta prea mult catre bancile din afara, crede Cabat. Si in domeniul asigurarilor lucrurile stau cam la fel. Obligatia ca romanii sa isi faca asigurare doar la companii din Romania a fost abrogata inca de pe acum. Chiar si acum, oricine isi poate face asigurare in Uniunea Europeana. Pana una alta, insa, acest lucru se face pe riscul asiguratului, pentru ca nu exista inca mecanismele necesare de supraveghere reciproca, explica Paul Mitroi, reprezentantul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Acquis-ul comunitar care trebuie transpus in practica are in vedere recunoasterea capacitatii CSA de a emite asa-numitul pasaport european. Astfel, CSA emite autorizatii pentru societatile romanesti care pot vinde asigurari in UE, in baza ei, fara a se mai autoriza in statul respectiv. In mod reciproc, si companiile straine vor putea vinde asigurari in Romania, pe baza autorizatiei din statul mama. Ce s-a intamplat in tarile noi intrate in UE? In februarie 2005, in Ungaria isi manifestasera intentia doar doua societati de asigurare din UE de a deschide sucursale, spune Mitroi. Pe de alta parte, 80-90 de alte societati de asigurare din UE isi exprimasera intentia de a vinde asigurari in Ungaria in baza unui astfel de pasaport european. In privinta costurilor de asigurare, Mitroi spune ca primul efect al aderarii se va vedea la nivelul primelor pentru RCA, pentru ca ne-am obligat sa unificam asigurarea RCA cu Cartea Verde. Si celelate tipuri de asigurari vor fi mai scumpe decat in prezent, crede Mitroi, dar se poate spune ca este o scumpire naturala. Practic, primele de asigurare se vor alinia la nivelul celor din Uniunea Europeana. Pe talerul opus al balantei, exista si tranzactii care se vor ieftini, dupa cum explica seful diviziei de strategie de la Erste Bank Group, Manfred Wimmer, Erste functioneaza in toate statele membre ale UE – in care este prezenta deja – ca o retea. Practic, un client al Erste Bank din Ungaria care vrea sa retraga bani de la un ATM din Austria sau Slovacia plateste doar un comision intern si nu procentul care se practica in mod obisnuit pentru tranzactii internationale. Strategul bancii spune ca sunt in pregatire astfel de conditii si pentru tranzactiile de plati. Mai mult decat atat, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana ar putea aduce si noi business-uri in domeniul bancar, spune Wimmer. Spre exemplu, imediat dupa ce Cehia a intrat in Uniunea Europeana, in mai 2004, Erste a creat o retea de birouri in acesta tara, in care ofiteri specializati ofera consultanta pentru obtinerea fondurilor UE. Am vazut cat de complicate si indelungate sunt procedurile pentru folosirea fondurilor UE, explica Wimmer, si de aceea am creat aceste echipe de experti bine informati asupra procedurilor, reglementarilor si regulilor de obtinere a acestor fonduri. Si Varujan Vosganian este de parere ca in domeniul financiar-bancar vor aparea noi oportunitati de afaceri. Vor aparea, spune el, si tipuri noi de banci – de tip ipotecar sau de investitii – care in prezent nu sunt reprezentate in sistemul bancar romanesc. Pe de alta parte, va continua tendinta de concentrare a sistemului bancar, multi jucatori disparand sau fiind preluati de actori mai puternici. Achizitiile care au avut loc pana in prezent, destul de putine la numar, au urmarit in principal obtinerea unei cote de piata sau, in cele mai multe dintre cazuri, obtinerea licentei bancare. Pentru a-si deschide o sucursala in Romania, o banca straina trebuie sa obtina o licenta de functionare din partea Bancii Nationale. Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, bancile straine nu vor mai avea, insa, nevoie de licenta iar interesul pentru astfel de afaceri va disparea.
SUCURSALE BANCARE: Numarul de sucursale va creste, ajungand si in zonele rurale. Pariul se va face pe o retea bancara cu sedii mici si modernizate. DOBANZI: Se vor egaliza cu cele din UE. Specialistii cred ca la titlurile pe termen lung se va ajunge ca in 2008-2009 sa avem o dobanda de cca. 3,5%.
PASAPORT EUROPEAN: In baza acestor autorizatii, societatile romanesti vor vinde servicii financiare in UE. In mod reciproc, si companiile straine vor putea vinde in Romania, pe baza autorizatiei din statul mama.
Concurenta este unul dintre acele capitole care pot impinge aderarea Romaniei la UE pana la inceputul lui 2008. Oricum, de anul acesta, combinatele siderurgice nu mai pot primi bani de la stat pentru restructurare, iar firmele din zonele libere vor plati impozit pe profit. Adaptarea la legislatia Uniunii Europene a pus autoritatile intr-o situatie mai putin obisnuita. Statul a obligat… statul sa returneze un imprumut. Luna trecuta, societatea siderurgica Laminorul Braila (al carei actionar majoritar este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a fost obligata de Consiliul Concurentei sa dea inapoi 95 de miliarde de lei, pe motiv ca fusese incalcata legislatia privind ajutorul de stat. Imprumutul fusese trecut la categoria ajutor pentru salvarea si restructurarea unei intreprinderi siderurgice in dificultate, iar din 2005 acest tip de ajutor de stat este interzis. Cum de s-a ajuns la aceasta situatie? Vinovate sunt angajamentele asumate de autoritati in fata Uniunii Europene. Negocierile pentru capitolul Concurenta au adus cateva pastile amare pentru firmele din siderurgie care inca sperau ca mai pot primi sprijin din partea statului pentru restructurare si pentru companiile din zonele libere. Iar gardianul care va veghea la respectarea acestor angajamente este Consiliul Concurentei. UE obliga Consiliul sa-si ia in serios rolul, inasprind controlul ajutoarelor de stat. In plus, autoritatile vor trebui sa intareasca legislatia antitrust si cea privind ajutorul de stat si sa transmita catre Comisia Europeana strategia de restructurare a sectorului siderurgic. Daca nu, vom intra in Uniunea Europeana in 2008. Cine a beneficiat de ajutor din partea statului? Societatile care au fost mai iuti de picior si au reusit sa obtina facilitati din partea statului pana la sfarsitul lui 2004 sunt singurele avantajate. Abia incepand cu acest an Guvernul nu mai are voie sa dea ajutoare de stat pentru siderurgie: sprijinul financiar pentru combinatele siderurgice a fost limitat la 51.000 de miliarde de lei (1,8 miliarde de dolari), bani absorbiti deja in perioada 1993-2004. In plus, capacitatile de productie a otelului nu mai pot creste peste limita de de 9,1 milioane de tone de otel lichid si, respectiv, 9,2 milioane de tone de produse laminate la cald. E drept, exista o portita de salvare. Investitorii care ar cumpara societati falimentare ar putea sa ceara subventii de la stat, dupa cum spunea Codrut Seres, ministrul economiei si comertului. Dar si aici intervin restrictii. Strategia de dezvoltare a industriei siderurgice, modificata in functie de ceea ce ne-a cerut Uniunea Europeana, specifica faptul ca o un investitor nu poate transfera beneficiul ajutorului acordat de la o societate la alta. Pe lista celor care nu mai au dreptul sa ceara sprijinul statului pentru restructurare sunt Sidex Galati si Siderurgica Hunedoara, detinute de grupul anglo-indian Mittal Steel (care a primit 80% din cele 51.000 de miliarde de lei), CS Resita (detinuta de grupul rusesc TMK), COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii (parte a Mechel Group), Donasid Calarasi (aflat in proprietatea societatii italiene Beltrame) si Otelu Rosu – in lichidare. Tragand linie, pentru siderurgia romaneasca, negocierile cu Uniunea Europeana au insemnat reducerea de capacitati de productie si limitarea sprijinului financiar de stat. Mai mult, orice ajutor de stat considerat ilegal de Uniunea Europeana va trebui rambursat dupa aderare. Dar nu numai sprijinul pentru siderurgie a fost limitat. Intregul sistem de acordare a ajutoarelor de stat, indiferent de sectorul economic, a fost inasprit. Orice ajutor de stat trebuie notificat si autorizat de Consiliul Concurentei. Institutia trebuie sa se asigure ca firmele sprijinite financiar nu sunt favorizate fata de altele din acel domeniu. Un alt sector unde negocierile cu UE au adus modificari importante este cel al zonelor libere si defavorizate. Avantajele fiscale de acest tip vor putea continua esalonat pana cel mai tarziu in 2010, actuala structura a zonelor libere urmand sa fie modificata in 2007. Firmele care se afla in aceste regiuni beneficiau de facilitati vamale, fiscale si comerciale – scutiri de la plata taxelor vamale si a impozitelor pe mijloace de transport, scutiri de la plata accizelor si a impozitului pe profit. De anul acesta, insa, firmele din zonele libere nu vor mai beneficia de ajutorul de stat sub forma reducerii impozitului pe profit. Pentru a demonstra ca si-a intarit activitatea de control, Consiliul Concurentei ia la puricat si ajutoarele de stat acordate zonelor defavorizate. Asa se face ca 100 de companii din aceste regiuni nu mai au voie sa primeasca ajutor de stat, potrivit deciziei Consiliului Concurentei – decizie care vine ca masura de precautie in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Daca, in 2007, oficialii UE constata ca unele firme au primit sprijin financiar din partea statului, incalcand prevederile legale in domeniu, acele societati vor fi obligate sa returneze banii, cu penalitati. Cat de mult vor fi afectate companiile romanesti de aceste prevederi si cate dintre ele vor mai ramane pe piata vom vedea dupa 2007. Atunci, adevaratele probleme ale firmelor vor fi nu nivelul ajutorului de stat, ci gradul de competitivitate a produselor romanesti pe pietele europene.
SIDERURGIE: Capacitatea de productie a otelului va fi limitata la noua milioane de tone pe an si se vor inchide unele unitati.
AJUTOR DE STAT: De anul acesta, statul nu mai poate acorda subventii pentru restructurarea siderurgiei.
ZONELE LIBERE: Avantajele fiscale pentru zonele libere vor putea continua pana cel mai tarziu in 2010.
Tarile din Europa de Vest au beneficiat de ajutoare de stat pentru siderurgie de ordinul miliardelor de dolari pana in 1994. Ulterior, sumele au scazut, ajungand la un nivel mediu anual de 200 de milioane de dolari. Insa o politica restrictiva in acest domeniu a fost aplicata incepand cu anii 80.
SPRIJIN FINANCIAR: In perioada 1980-1985, Comisia Europeana (CE) a autorizat acordarea unor ajutoare de stat in valoare de 37 de miliarde de dolari. Italia si Franta au luat cea mai mare parte a sumei (13, respectiv 9 milioane de dolari).
RESTRICTII: CE a autorizat in 1994 acordarea unor ajutoare de stat in valoare de 8,3 miliarde de dolari pentru industria siderurgica. Firmele au fost obligate sa-si scada capacitatea de productie anuala cu 5,4 milioane de tone, iar numarul de angajati cu 36.000 de persoane.
INVESTIGATII: CE a deschis investigatii pentru o parte din ajutoarele de stat primite dupa 1995. Companii din Italia, Franta sau Belgia au fost fie obligate sa returneze banii primiti, fie au avut interdictie pentru primirea sprijinului financiar de la stat.
Costurile de productie a energiei electrice si termice nu vor mai fi subventionate de stat, preturile vor creste periodic, pana vor acoperi costurile iar industria miniera va trece printr-un proces de restructurare tradus prin inchiderea a 340 de unitati. Asa arata tabloul energetic al Romaniei europene. In sfarsit, sub presiunea negocierilor cu Uniunea Europeana si cea a organismelor financiare internationale, Romania a inceput sa privatizeze distributiile de electricitate. Poate cele mai mari surprize au fost cumpararile Electrica Banat si Dobrogea de catre compania italiana ENEL si Electrica Moldova, de catre grupul german E.ON. E drept, banii pe care investitorii straini i-au platit pe respectivele sucursale nu sunt multi. Surpriza vine din faptul ca investitori mari, precum ENEL si E.ON au fost interesati de companii nu tocmai profitabile, cu putini clienti industriali mari, care sa le aduca venituri consistente. Miza este, insa, alta: energia ieftina din Romania si posibilitatea ca aceasta sa fie exportata. Iar bazele afacerii de export au fost, deja, puse, prin integrarea sistemului energetic romanesc cu cel european (UCTE). Decizia, luata pentru crearea unei piete energetice comune in Europa, a fost dictata tot de perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Cine castiga din crearea pietei comune? Un scenariu vehiculat destul de frecvent printre principalii actori din energie se invarte in jurul a doua cifre: un pret de circa 40-45 dolari/ MWh in Romania si un altul, de 95 – 100 dolari/MWh, in Italia, spre exemplu. Si a unui amendament care ar descuraja orice sceptic: pe baza unor sisteme de compensare intre tari, pretul transportului de electricitate este neglijabil. Cine-i poate impiedica atunci pe italienii de la ENEL sa exporte energie electrica din Romania in Italia? Aceeasi teorie s-ar putea aplica si in cazul nemtilor de la E.ON. Aici lucrurile stau chiar mai bine. Societatea poate importa electricitate din Republica Moldova, la preturi sub cele din tara noastra, spun surse din sectorul energetic. Iar scenariul se poate derula in continuare, ajungand pana in Germania, destinatia finala a exportului. Aceasta e partea frumoasa a lucrurilor. Cea care aduce – sau cel putin ar putea aduce – bani in conturile investitorilor straini. Aderarea la Uniunea Europeana are insa, pentru romani, si aspecte mai concrete, cel putin legate de felul in care au decurs negocierile la capitolul Energie. Acestea s-ar traduce in cresteri periodice de preturi la electricitate si la gaz, dar si in concedieri masive in randul minerilor. Dar de ce trebuie, totusi, sa creasca preturile? UE nu da voie statului sa subventioneze productia de energie electrica si termica. Din aceasta cauza, Romania s-a angajat sa majoreze, periodic, tarifele la electricitate, pentru a acoperi costurile de productie si de mediu, dupa cum precizeaza oficialii Ministerului Integrarii Europene (MIE). La gaz, explicatiile sunt usor diferite. Pretul productiei interne este la jumatatea celui din import. Iar acest lucru trebuie remediat, prin majorarea periodica a tarifelor interne. Ca bonus, preturile pentru gaz si electricitate vor creste si ca urmare a introducerii accizelor in tarife. Si tot accizele vor mai fi responsabile si de scumpirea carburantilor. Pentru benzinele cu plumb, accizele vor urca la 337 de euro in 2006, iar pentru cele fara plumb, la 287 euro/1.000 de litri. Singura portita de salvare lasata consumatorilor este liberalizarea pietei energiei electrice si a gazelor incepand cu 2007. Cel putin teoretic, orice consumator va putea sa cumpere curentul si gazele de la ce furnizor doreste, din tara sau din strainatate. Si tot teoretic, acest lucru va creste competitia intre furnizori si ar putea tine in frau majorarea preturilor. La capitolul cheltuieli se mai adauga – de data acesta pentru autoritati – si separarea activitatilor de transport si a celor de distributie a energiei electrice precum si elaborarea unui proiect care sa reglementeze schimburile transfrontaliere de electricitate. O alta veste proasta adusa de capitolul Energie ar fi restructurarea sectorului minier. Aici statul va avea doua directii: modernizarea si retehnologizarea minelor care pot deveni viabile si inchiderea minelor neviabile si reabilitarea mediului, spun oficialii MIE. Iar statul urmeaza sa inchida, numai anul acesta, 30 de mine. De aici vor pleca 6.000 de salariati, dupa cum spune Ionel Mantog, secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului. Pana in 2010, numarul minelor pe care Romania le va inchide se va ridica la 340. Cine va plati restructurarea sectorului minier? O parte din bani, 120 de milioane de dolari, a venit deja de la Banca Mondiala, sub forma de imprumut. Sumele vor fi achitate de la bugetul statului, adica din contributiile fiecarui roman. Autoritatile au repurtat, totusi, o victorie, in negorieri. Victorie care, insa, nu se va simti si in buzunarele noastre. Romania va avea timp pana in 2011 pentru constituirea stocului minim de titei. Per ansamblu, aderarea Romaniei la UE va creste facturile la utilitati pana la nivelul celor europene si va inchide minele si centralele nerentabile. Care va fi pretul exact pe care il vom plati va fi inscris pe facturile pe care le vom primi peste doi ani.