Statul a dat, statul a luat

Cum de s-a ajuns la aceasta situatie? „Vinovate“ sunt angajamentele asumate de autoritati in fata Uniunii Europene. Negocierile pentru capitolul Concurenta au adus cateva pastile amare pentru firmele din siderurgie care inca sperau ca mai pot primi sprijin din partea statului pentru restructurare si pentru companiile din zonele libere.  Iar gardianul care va veghea la respectarea acestor angajamente este Consiliul Concurentei. UE obliga Consiliul sa-si ia in serios rolul, inasprind controlul ajutoarelor de stat. In plus, autoritatile vor trebui sa intareasca legislatia antitrust si cea privind ajutorul de stat si sa transmita catre Comisia Europeana strategia de restructurare a sectorului siderurgic. Daca nu, vom intra in Uniunea Europeana in 2008.

Cine a beneficiat de ajutor din partea statului? Societatile care au fost mai iuti de picior si au reusit sa obtina facilitati din partea statului pana la sfarsitul lui 2004 sunt singurele avantajate. Abia incepand cu acest an Guvernul nu mai are voie sa dea ajutoare de stat pentru siderurgie: sprijinul financiar pentru combinatele siderurgice a fost limitat la 51.000 de miliarde de lei (1,8 miliarde de dolari), bani absorbiti deja in perioada 1993-2004. In plus, capacitatile de productie a otelului nu mai pot creste peste limita de de 9,1 milioane de tone de otel lichid si, respectiv, 9,2 milioane de tone de produse laminate la cald. 

E drept, exista o portita de salvare. Investitorii care ar cumpara societati falimentare ar putea sa ceara subventii de la stat, dupa cum spunea Codrut Seres, ministrul economiei si comertului. Dar si aici intervin restrictii. Strategia de dezvoltare a industriei siderurgice, modificata in functie de ceea ce ne-a cerut Uniunea Europeana, specifica faptul ca o un investitor nu poate transfera beneficiul ajutorului acordat de la o societate la alta. 

Pe lista celor care nu mai au dreptul sa ceara sprijinul statului pentru restructurare sunt Sidex Galati si Siderurgica Hunedoara, detinute de grupul anglo-indian Mittal Steel (care a primit 80% din cele 51.000 de miliarde de lei), CS Resita (detinuta de grupul rusesc TMK), COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii (parte a Mechel Group), Donasid Calarasi (aflat in proprietatea societatii italiene Beltrame) si Otelu Rosu – in lichidare.

Tragand linie, pentru siderurgia romaneasca, negocierile cu Uniunea Europeana au insemnat reducerea de capacitati de productie si limitarea sprijinului financiar de stat. Mai mult, orice ajutor de stat considerat ilegal de Uniunea Europeana va trebui rambursat dupa aderare. Dar nu numai sprijinul pentru siderurgie a fost limitat. Intregul sistem de acordare a ajutoarelor de stat, indiferent de sectorul economic, a fost inasprit. Orice ajutor de stat trebuie notificat si autorizat de Consiliul Concurentei. Institutia trebuie sa se asigure ca firmele sprijinite financiar nu sunt favorizate fata de altele din acel domeniu. 

Un alt sector unde negocierile cu UE au adus modificari importante este cel al zonelor libere si defavorizate. Avantajele fiscale de acest tip vor putea continua esalonat pana cel mai tarziu in 2010, actuala structura a zonelor libere urmand sa fie modificata in 2007. Firmele care se afla in aceste regiuni beneficiau de facilitati vamale, fiscale si comerciale – scutiri de la plata taxelor vamale si a impozitelor pe mijloace de transport, scutiri de la plata accizelor si a impozitului pe profit. 

De anul acesta, insa, firmele din zonele libere nu vor mai beneficia de ajutorul de stat sub forma reducerii impozitului pe profit.  Pentru a demonstra ca si-a intarit activitatea de control, Consiliul Concurentei ia la puricat si ajutoarele de stat acordate zonelor defavorizate. 

Asa se face ca 100 de companii din aceste regiuni nu mai au voie sa primeasca ajutor de stat, potrivit deciziei Consiliului Concurentei – decizie care vine ca masura de precautie in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Daca, in 2007, oficialii UE constata ca unele firme au primit sprijin financiar din partea statului, incalcand prevederile legale in domeniu, acele societati vor fi obligate sa returneze banii, cu penalitati.

Cat de mult vor fi afectate companiile romanesti de aceste prevederi si cate dintre ele vor mai ramane pe piata vom vedea dupa 2007. Atunci, adevaratele probleme ale firmelor vor fi nu nivelul ajutorului de stat, ci gradul de competitivitate a produselor romanesti pe pietele europene.