Costurile de productie a energiei electrice si termice nu vor mai fi subventionate de stat, preturile vor creste periodic, pana vor acoperi costurile iar industria miniera va trece printr-un proces de restructurare tradus prin inchiderea a 340 de unitati. Asa arata tabloul energetic al Romaniei europene. In sfarsit, sub presiunea negocierilor cu Uniunea Europeana si cea a organismelor financiare internationale, Romania a inceput sa privatizeze distributiile de electricitate. Poate cele mai mari surprize au fost cumpararile Electrica Banat si Dobrogea de catre compania italiana ENEL si Electrica Moldova, de catre grupul german E.ON. E drept, banii pe care investitorii straini i-au platit pe respectivele sucursale nu sunt multi. Surpriza vine din faptul ca investitori mari, precum ENEL si E.ON au fost interesati de companii nu tocmai profitabile, cu putini clienti industriali mari, care sa le aduca venituri consistente. Miza este, insa, alta: energia ieftina din Romania si posibilitatea ca aceasta sa fie exportata. Iar bazele afacerii de export au fost, deja, puse, prin integrarea sistemului energetic romanesc cu cel european (UCTE). Decizia, luata pentru crearea unei piete energetice comune in Europa, a fost dictata tot de perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Cine castiga din crearea pietei comune? Un scenariu vehiculat destul de frecvent printre principalii actori din energie se invarte in jurul a doua cifre: un pret de circa 40-45 dolari/ MWh in Romania si un altul, de 95 – 100 dolari/MWh, in Italia, spre exemplu. Si a unui amendament care ar descuraja orice sceptic: pe baza unor sisteme de compensare intre tari, pretul transportului de electricitate este neglijabil. Cine-i poate impiedica atunci pe italienii de la ENEL sa exporte energie electrica din Romania in Italia? Aceeasi teorie s-ar putea aplica si in cazul nemtilor de la E.ON. Aici lucrurile stau chiar mai bine. Societatea poate importa electricitate din Republica Moldova, la preturi sub cele din tara noastra, spun surse din sectorul energetic. Iar scenariul se poate derula in continuare, ajungand pana in Germania, destinatia finala a exportului. Aceasta e partea frumoasa a lucrurilor. Cea care aduce – sau cel putin ar putea aduce – bani in conturile investitorilor straini. Aderarea la Uniunea Europeana are insa, pentru romani, si aspecte mai concrete, cel putin legate de felul in care au decurs negocierile la capitolul Energie. Acestea s-ar traduce in cresteri periodice de preturi la electricitate si la gaz, dar si in concedieri masive in randul minerilor. Dar de ce trebuie, totusi, sa creasca preturile? UE nu da voie statului sa subventioneze productia de energie electrica si termica. Din aceasta cauza, Romania s-a angajat sa majoreze, periodic, tarifele la electricitate, pentru a acoperi costurile de productie si de mediu, dupa cum precizeaza oficialii Ministerului Integrarii Europene (MIE). La gaz, explicatiile sunt usor diferite. Pretul productiei interne este la jumatatea celui din import. Iar acest lucru trebuie remediat, prin majorarea periodica a tarifelor interne. Ca bonus, preturile pentru gaz si electricitate vor creste si ca urmare a introducerii accizelor in tarife. Si tot accizele vor mai fi responsabile si de scumpirea carburantilor. Pentru benzinele cu plumb, accizele vor urca la 337 de euro in 2006, iar pentru cele fara plumb, la 287 euro/1.000 de litri. Singura portita de salvare lasata consumatorilor este liberalizarea pietei energiei electrice si a gazelor incepand cu 2007. Cel putin teoretic, orice consumator va putea sa cumpere curentul si gazele de la ce furnizor doreste, din tara sau din strainatate. Si tot teoretic, acest lucru va creste competitia intre furnizori si ar putea tine in frau majorarea preturilor. La capitolul cheltuieli se mai adauga – de data acesta pentru autoritati – si separarea activitatilor de transport si a celor de distributie a energiei electrice precum si elaborarea unui proiect care sa reglementeze schimburile transfrontaliere de electricitate. O alta veste proasta adusa de capitolul Energie ar fi restructurarea sectorului minier. Aici statul va avea doua directii: modernizarea si retehnologizarea minelor care pot deveni viabile si inchiderea minelor neviabile si reabilitarea mediului, spun oficialii MIE. Iar statul urmeaza sa inchida, numai anul acesta, 30 de mine. De aici vor pleca 6.000 de salariati, dupa cum spune Ionel Mantog, secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului. Pana in 2010, numarul minelor pe care Romania le va inchide se va ridica la 340. Cine va plati restructurarea sectorului minier? O parte din bani, 120 de milioane de dolari, a venit deja de la Banca Mondiala, sub forma de imprumut. Sumele vor fi achitate de la bugetul statului, adica din contributiile fiecarui roman. Autoritatile au repurtat, totusi, o victorie, in negorieri. Victorie care, insa, nu se va simti si in buzunarele noastre. Romania va avea timp pana in 2011 pentru constituirea stocului minim de titei. Per ansamblu, aderarea Romaniei la UE va creste facturile la utilitati pana la nivelul celor europene si va inchide minele si centralele nerentabile. Care va fi pretul exact pe care il vom plati va fi inscris pe facturile pe care le vom primi peste doi ani.
Leave a Reply