Cei sapte ani de acasa

Cei mai multi romani nu au insa vreme de subtilitati. Principala lor asteptare legata de integrarea in UE ramane faptul ca vor putea sa circule liber in tarile UE, la munca sau la studii. O arata toate sondajele de opinie si studiile efectuate in ultima vreme. Este cel mai mare orizont de asteptare dintre toate tarile care au aderat sau urmeaza sa adere la UE, releva ultimul Eurobarometru de Opinie Publica in UE. La intrebarea „Ce inseamna pentru dumneavoastra personal Uniunea Europeana?“, cei mai multi (64%) au indicat tocmai libertatea de a circula. (In cazul tinerilor, asteptarea este de 75%.) De asemenea, exista o asteptare foarte mare (60%) la capitolul prosperitate economica. 93% dintre romani isi doresc si spera ca sa creasca rolul UE in viata de zi cu zi a romanilor, iar 67% considera ca prioritare in actiunile UE ar fi cele privind combaterea saraciei.

Asteptarile romanilor nu sunt numaidecat naive. Letonii, de exemplu, spun, la un an de la aderare, ca principalul avantaj al apartenentei la UE este tocmai libertatea de deplasare si posibilitatea gasirii unui loc de munca in strainatate, potrivit unui sondaj de opinie dat publicitatii zilele trecute. De data aceasta, sondajele nu pot fi puse la indoiala. Se estimeaza ca exista deja aproape trei milioane de romani care lucreaza in strainatate (care au trimis in tara cel putin doua miliarde de euro, anul trecut). Multi lucreaza „la negru“. Asta in conditiile in care Romania inca nu e membru UE. 

Or, in momentul in care tara noastra va fi aderat la Uniunea Europeana, toti cetatenii romani vor deveni cetateni europeni. Ceea ce le confera dreptul de libera circulatie si sedere pe teritoriul statelor membre, conform Constitutiei europene. „Fiecare cetatean al Uniunii are dreptul de a-si cauta un loc de munca, de a lucra, de a se stabili sau de a-si oferi serviciile in oricare stat membru“, se arata in Carta drepturilor fundamentale a Uniunii, la capitolul „Libertatea profesionala si dreptul la munca“.

In vreme ce noii cetateni UE isi doresc din rasputeri sa gaseasca slujbe in Occident, pentru occidentali aceasta este cea mai mare ingrijorare, releva, de asemenea, sondajele de opinie. Teama ca romanii si altii ca ei vor da navala pe piata de munca occidentala a determinat Uniunea Europeana sa ceara, in cadrul negocierilor, perioade de tranzitie, dupa sistemul 2A3A2, inainte ca statele membre sa acorde acces deplin la locuri de munca. Adica, fiecare stat membru poate cere blocarea accesului est-europenilor la locurile de munca occidentale; la inceput, pentru doi ani, „pentru toata piata muncii sau numai in acele domenii in care considera ca afluxul de lucratori le-ar pune in pericol piata muncii“. La capatul celor doi ani, pe baza unor analize, aceasta perioada se poate prelungi cu alti trei ani, dupa care, daca se constata ca „pe piata fortei de munca din respectivul stat membru se produc sau exista riscul sa se produca perturbari grave“, se mai poate cere o perioada de tranzitie de inca doi ani, se precizeaza in textul Tratatului de aderare. 

Asadar, semnul „interzis romanilor“ poate fi valabil timp de cel mult sapte ani. Aceasta este jumatatea goala a paharului. 

Jumatatea plina a paharului este aceea ca, cel mai tarziu la sapte ani de la aderare, cetatenii romani vor putea lucra fara restrictii in statele membre UE. In plus, cei care deja lucreaza intr-una dintre tarile membre vor fi admisi inca de la aderare pe piata fortei de munca din acel stat, dar nu si din alte state. Chiar si asa, in statele care vor solicita tranzitia, se va putea munci pe baza unor acorduri bilaterale. Exista si posibilitatea ca unele state sa deschida de la bun inceput piata fortei de munca pentru romani. Asa au facut, bunaoara, Marea Britanie si Irlanda.

Pana acum, acest sistem a fost aplicat tuturor tarilor din primul val, cu exceptia a doua dintre ele, Malta si Cipru. Explicatia: numarul lucratorilor din aceste tari este foarte mic si nu poate produce perturbari ale pietei muncii din UE.

In orice caz, un alt proces important, acela al recunoasterii europene al diplomelor si calificarilor obtinute in Romania, are sanse sa dureze mult mai putin. Deocamdata, primii pe lista sunt avocatii, arhitectii, medicii, stomatologii, farmacistii, medicii veterinari.

Oricum, cei sapte ani de acasa ai muncitorilor romani, spera autoritatile tarilor occidentale, ar putea sa mai tempereze entuziasmul emigrationist al romanilor. Chiar temperat, acest entuziasm va avea multa vreme caracter de masa. „Sper ca vor ramane destui romani si in tara“, declara, mai in gluma, mai in serios, seful Delegatiei Comisiei Europene in Romania, Jonathan Scheele. 

Dar Romania nu se va goli, chiar daca e de asteptat ca numarul celor care vor pleca sa munceasca in Occident va fi semnificativ (cel putin inca un milion, alaturi de cei care lucreaza deja in strainatate). Pentru ca piata muncii din Romania va deveni, pentru cetatenii statelor din afara UE, o piata de munca europeana. Este de asteptat, asadar, o crestere importanta a imigratiei, dinspre statele africane sau asiatice, precum si dinspre cele europene care inca nu sunt membre UE.

Privit la nivel global, chiar daca migrarea fortei de munca va fi temperata, se va putea vorbi despre un fenomen care va intari perceptia ca strainii vin sa fure locurile de munca ale localnicilor. Acest lucru, plus tensiunile dintre europenii crestini de rasa alba si toti ceilalti, vor genera un curent de opinie favorabil impunerii de restrictii impotriva imigrarii din statele non-europene, apreciaza specialistii organizatiei americane Stratfor. Potrivit estimarilor Stratfor pentru deceniul 2005-2015, „este posibil sa asistam la deportari masive ale imigrantilor ilegali, posibil chiar a celor legali si chiar recurgerea la solutia taberelor de azil. 

Europenii vor fi bucurosi sa-i alunge pe non-europeni daca vor constata ca mana de lucru va fi asigurata de est-europeni“, se arata in previziunile Stratfor.

Oricum, mai arata studiul american, perspectivele nu sunt prea imbucuratoare, pentru ca Europa se va confrunta cu o grava problema demografica, din cauza sporului natural scazut sau chiar negativ. In contextul imbatranirii populatiei, pensiile tot mai numeroase vor inghiti o parte tot mai mare din bugetele nationale. Iar forta de munca ieftina a est-europenilor va avea un efect de bumerang: salarii mai mici inseamna contributii mai mici la fondurile de pensii. 

Un cerc vicios din care, pana la urma, fiecare tara va trebui sa iasa pe cont propriu. Cu expertiza europeana si inclusiv pe baza celor sapte ani de munca acasa.