Sucursale bancare mai mici si mai moderne, dobanzi de 4-6% pentru un credit in lei, tipuri de banci care nu exista in prezent in Romania, dar si unele costuri mai mari. Asta va aduce integrarea in Uniunea Europeana pentru romani in materie de servicii financiar-bancare. Nici o comuna mai marisoara fara macar o sucursala bancara – asa crede Varujan Vosganian, presedintele Comisiei de Buget, Finante si Banci din Senat ca va arata peisajul bancar in preaj-ma sau dupa aderarea Romaniei la Uniunea Europeana. Bancile va trebui sa patrunda mai mult in societate, prin forme de microfinantare si prin prezenta in locuri in care acum nici nu se gandesc sa mearga. Pana una-alta, daca ne uitam pe harta si calculam, ajungem la concluzia ca mai bine de 96% dintre localitatile romanesti nu au acces la nici o forma de retea bancara, spune Vosganian. Lucru explicabil, daca luam in considerare puterea de cumparare inca scazuta a romanilor, pe de o parte, si faptul ca bancile castiga inca suficient de bine acolo unde sunt acum – adica preponderent in orasele mari. Pana una alta, orasele mici si localitatile nu sunt pe lista multor bancheri, pentru ca, spun ei, costurile de deschidere a unei sucursale sunt mari si nu se justifica. Cel putin pentru moment. Lucrurile se vor schimba insa, crede Vosganian, dupa intrarea Romaniei in clubul select al Uniunii Europene. In opinia lui, se va dezvolta mult sistemul de retail iar bancile va trebui sa isi indrepte mai mult atentia catre clientii persoane fizice – din orice zona ar fi ei. E o resursa ce va apropia sistemul bancar romanesc de cel occidental, si care va crea mai multa flexibilitate. Dar de unde va veni schimbarea? O data cu aderarea Romaniei la UE, va avea loc si o scadere puternica a dobanzilor bancare – astfel ca la titlurile pe termen lung se va ajunge ca in perioada 2008-2009 sa avem si in Romania o dobanda in jurul a 3,5%. O data ce dobanzile vor scadea, se va reduce si ecartul dintre dobanzile active si cele pasive, adica cele pe care bancile le obtin la credite si cele pe care le platesc la depozitele bancare. Iar asta va reduce, implicit, si profitul bancilor. Motiv pentru care bancherii vor fi nevoiti sa isi redimensioneze infrastructura, pe de o parte, si sa se bata pentru fiecare client – chiar si pentru cei care vad acum banci doar la televizor. Asta nu inseamna ca in fiecare comuna va rasari cate un bloc cu geamuri fumurii – vom avea retele bancare cu sedii tot mai mici, potrivite nevoilor. E de asteptat de asemenea ca, pentru a-si mentine marjele de profit, bancile sa mai reduca din angajati, inlocuind oamenii din sucursale cu echipamente si tehnologii moderne. De o scadere accentuata a dobanzilor bancare vorbeste si Dragos Cabat, analist financiar la UniCredit Romania. Pana la momentul aderarii si imediat dupa acest moment, dobanzile interne ar trebui sa se egalizeze cu cele din Uniunea Europeana, astfel ca, pana in 2012, spune el, dobanzile sa ajunga la nivelul celor din UE. In perioada 2007-2008 dobanzile vor ajunge sa fie cu doar 1,5-2% mai mari decat cele din UE. Daca la un credit in euro dobanda ar fi de 6 procente, vom putea vorbi si la un credit la lei de 8% dobanda. Ulterior acestei perioade, diferenta va ajunge la zero intre dobanzile la lei si cele la euro, spune Cabat. Cand? Cu cel putin sase luni – un an inainte de adoptarea euro. Despre adoptarea monedei unice europene nu are sens, insa, sa discutam pana una alta, dupa cum spune guvernatorul Bancii Nationale, Mugur Isarescu. In opinia lui, Romania mai are inca un drum lung de facut pentru a indeplini criteriile de convergenta necesare pentru accesul in Uniunea Economica si Monetara. Ne putem astepta ca trecerea la euro sa aiba loc la 8-10 ani de la aderare, spune Isarescu. Adica nu inainte de 2015-2017. O alta tendinta evidentiata de Vosganian pentru evolutia sistemului bancar dupa momentul aderarii se refera la reconfigurarea rolului pe care il are in mediul economic. In prezent, spune el, sistemul bancar este principala sursa de sustinere a investitiilor. Dupa 2007-2008 acest rol va fi transferat in majoritate pietei de capital, iar sistemul bancar se va concentra pe finantari pe termen scurt si pentru sectorul de retail. Si daca pentru omul obisnuit, vestile sunt in marea lor majoritate bune, lucrurile se schimba putin atunci cand vine vorba despre finantarea companiilor mici. Pentru ele, spune Dragos Cabat, costurile unui credit vor creste dupa momentul aderarii. Pentru ca bancile va trebui sa faca investitii in implementarea standardelor Basel II, o parte din costuri vor fi transferate clientilor. Basel II este un nou standard pentru masurarea riscului in banci si pentru alocarea de capital pentru acoperirea acestor riscuri. Desi contestat in UE din cauza investitiilor majore pe care o banca trebuie sa le faca pentru a-l implementa, standardul Basel II este obligatoriu in UE. In aceste conditii, pentru ca intreprinderile mici si mijlocii implica un risc mai mare pentru banci, asupra lor se vor rasfrange aceste costuri, crede Cabat. Pe de alta parte, presedintele de la Raiffeisen Bank, Steven van Groningen, crede ca, dimpotriva, pentru unele produse si servicii costurile vor fi mai mici, pentru ca bancile vor putea sa proceseze tranzactiile la un centru din alta tara, unde costurile ar fi mai mici pentru ele, si doar sa vanda produsul in Romania. In plus, dupa aderare, bancile din alte tari europene vor putea oferi servicii in Romania, fara a avea nevoie de o autorizare speciala. Rezultatul, in opinia lui Groningen, ar putea fi ca anumite produse vor fi mai ieftine la aceste banci decat la cele prezente in Romania. Vor cumpara romanii produse bancare de la bancile din alte tari? Greu de spus, admite Groningen. Nici in tarile nou intrate nu prea se vede un astfel de efect. De ce? Pentru ca e nevoie de un marketing local, in limba tarii respective – nu e suficient sa vinzi produse mai ieftine, e nevoie sa fii foarte aproape de clientul final, crede Groningen. De aceeasi parere este si analistul de la UniCredit Romania. Desi teoretic romanii vor avea acces si la alte banci din Uniunea Europeana, practica arata ca accesul la o banca straina este foarte limitat. Companiile mari vor fi cele care vor beneficia de un astfel de acces pe care-l vor folosi ca sursa alternativa de finantare. Pentru companiile mici, totul va ramane doar teorie. Nici persoanele fizice nu se vor indrepta prea mult catre bancile din afara, crede Cabat. Si in domeniul asigurarilor lucrurile stau cam la fel. Obligatia ca romanii sa isi faca asigurare doar la companii din Romania a fost abrogata inca de pe acum. Chiar si acum, oricine isi poate face asigurare in Uniunea Europeana. Pana una alta, insa, acest lucru se face pe riscul asiguratului, pentru ca nu exista inca mecanismele necesare de supraveghere reciproca, explica Paul Mitroi, reprezentantul Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor. Acquis-ul comunitar care trebuie transpus in practica are in vedere recunoasterea capacitatii CSA de a emite asa-numitul pasaport european. Astfel, CSA emite autorizatii pentru societatile romanesti care pot vinde asigurari in UE, in baza ei, fara a se mai autoriza in statul respectiv. In mod reciproc, si companiile straine vor putea vinde asigurari in Romania, pe baza autorizatiei din statul mama. Ce s-a intamplat in tarile noi intrate in UE? In februarie 2005, in Ungaria isi manifestasera intentia doar doua societati de asigurare din UE de a deschide sucursale, spune Mitroi. Pe de alta parte, 80-90 de alte societati de asigurare din UE isi exprimasera intentia de a vinde asigurari in Ungaria in baza unui astfel de pasaport european. In privinta costurilor de asigurare, Mitroi spune ca primul efect al aderarii se va vedea la nivelul primelor pentru RCA, pentru ca ne-am obligat sa unificam asigurarea RCA cu Cartea Verde. Si celelate tipuri de asigurari vor fi mai scumpe decat in prezent, crede Mitroi, dar se poate spune ca este o scumpire naturala. Practic, primele de asigurare se vor alinia la nivelul celor din Uniunea Europeana. Pe talerul opus al balantei, exista si tranzactii care se vor ieftini, dupa cum explica seful diviziei de strategie de la Erste Bank Group, Manfred Wimmer, Erste functioneaza in toate statele membre ale UE – in care este prezenta deja – ca o retea. Practic, un client al Erste Bank din Ungaria care vrea sa retraga bani de la un ATM din Austria sau Slovacia plateste doar un comision intern si nu procentul care se practica in mod obisnuit pentru tranzactii internationale. Strategul bancii spune ca sunt in pregatire astfel de conditii si pentru tranzactiile de plati. Mai mult decat atat, integrarea Romaniei in Uniunea Europeana ar putea aduce si noi business-uri in domeniul bancar, spune Wimmer. Spre exemplu, imediat dupa ce Cehia a intrat in Uniunea Europeana, in mai 2004, Erste a creat o retea de birouri in acesta tara, in care ofiteri specializati ofera consultanta pentru obtinerea fondurilor UE. Am vazut cat de complicate si indelungate sunt procedurile pentru folosirea fondurilor UE, explica Wimmer, si de aceea am creat aceste echipe de experti bine informati asupra procedurilor, reglementarilor si regulilor de obtinere a acestor fonduri. Si Varujan Vosganian este de parere ca in domeniul financiar-bancar vor aparea noi oportunitati de afaceri. Vor aparea, spune el, si tipuri noi de banci – de tip ipotecar sau de investitii – care in prezent nu sunt reprezentate in sistemul bancar romanesc. Pe de alta parte, va continua tendinta de concentrare a sistemului bancar, multi jucatori disparand sau fiind preluati de actori mai puternici. Achizitiile care au avut loc pana in prezent, destul de putine la numar, au urmarit in principal obtinerea unei cote de piata sau, in cele mai multe dintre cazuri, obtinerea licentei bancare. Pentru a-si deschide o sucursala in Romania, o banca straina trebuie sa obtina o licenta de functionare din partea Bancii Nationale. Dupa intrarea Romaniei in Uniunea Europeana, bancile straine nu vor mai avea, insa, nevoie de licenta iar interesul pentru astfel de afaceri va disparea.
Blog
-
SERVICII FINANCIARE: Apropierea momentului de aderare la Uniunea Europeana a adus pentru majoritatea tarilor o scadere a dobanzilor si o stabilizare a cursului de schimb
-
DUPA ADERARE
SUCURSALE BANCARE: Numarul de sucursale va creste, ajungand si in zonele rurale. Pariul se va face pe o retea bancara cu sedii mici si modernizate.
DOBANZI: Se vor egaliza cu cele din UE. Specialistii cred ca la titlurile pe termen lung se va ajunge ca in 2008-2009 sa avem o dobanda de cca. 3,5%.
PASAPORT EUROPEAN: In baza acestor autorizatii, societatile romanesti vor vinde servicii financiare in UE. In mod reciproc, si companiile straine vor putea vinde in Romania, pe baza autorizatiei din statul mama.
-
Statul a dat, statul a luat
Concurenta este unul dintre acele capitole care pot impinge aderarea Romaniei la UE pana la inceputul lui 2008. Oricum, de anul acesta, combinatele siderurgice nu mai pot primi bani de la stat pentru restructurare, iar firmele din zonele libere vor plati impozit pe profit.
Adaptarea la legislatia Uniunii Europene a pus autoritatile intr-o situatie mai putin obisnuita. Statul a obligat… statul sa returneze un imprumut. Luna trecuta, societatea siderurgica Laminorul Braila (al carei actionar majoritar este Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului) a fost obligata de Consiliul Concurentei sa dea inapoi 95 de miliarde de lei, pe motiv ca fusese incalcata legislatia privind ajutorul de stat. Imprumutul fusese trecut la categoria ajutor pentru salvarea si restructurarea unei intreprinderi siderurgice in dificultate, iar din 2005 acest tip de ajutor de stat este interzis.
Cum de s-a ajuns la aceasta situatie? Vinovate sunt angajamentele asumate de autoritati in fata Uniunii Europene. Negocierile pentru capitolul Concurenta au adus cateva pastile amare pentru firmele din siderurgie care inca sperau ca mai pot primi sprijin din partea statului pentru restructurare si pentru companiile din zonele libere. Iar gardianul care va veghea la respectarea acestor angajamente este Consiliul Concurentei. UE obliga Consiliul sa-si ia in serios rolul, inasprind controlul ajutoarelor de stat. In plus, autoritatile vor trebui sa intareasca legislatia antitrust si cea privind ajutorul de stat si sa transmita catre Comisia Europeana strategia de restructurare a sectorului siderurgic. Daca nu, vom intra in Uniunea Europeana in 2008.
Cine a beneficiat de ajutor din partea statului? Societatile care au fost mai iuti de picior si au reusit sa obtina facilitati din partea statului pana la sfarsitul lui 2004 sunt singurele avantajate. Abia incepand cu acest an Guvernul nu mai are voie sa dea ajutoare de stat pentru siderurgie: sprijinul financiar pentru combinatele siderurgice a fost limitat la 51.000 de miliarde de lei (1,8 miliarde de dolari), bani absorbiti deja in perioada 1993-2004. In plus, capacitatile de productie a otelului nu mai pot creste peste limita de de 9,1 milioane de tone de otel lichid si, respectiv, 9,2 milioane de tone de produse laminate la cald.
E drept, exista o portita de salvare. Investitorii care ar cumpara societati falimentare ar putea sa ceara subventii de la stat, dupa cum spunea Codrut Seres, ministrul economiei si comertului. Dar si aici intervin restrictii. Strategia de dezvoltare a industriei siderurgice, modificata in functie de ceea ce ne-a cerut Uniunea Europeana, specifica faptul ca o un investitor nu poate transfera beneficiul ajutorului acordat de la o societate la alta.
Pe lista celor care nu mai au dreptul sa ceara sprijinul statului pentru restructurare sunt Sidex Galati si Siderurgica Hunedoara, detinute de grupul anglo-indian Mittal Steel (care a primit 80% din cele 51.000 de miliarde de lei), CS Resita (detinuta de grupul rusesc TMK), COS Targoviste si Industria Sarmei Campia Turzii (parte a Mechel Group), Donasid Calarasi (aflat in proprietatea societatii italiene Beltrame) si Otelu Rosu – in lichidare.
Tragand linie, pentru siderurgia romaneasca, negocierile cu Uniunea Europeana au insemnat reducerea de capacitati de productie si limitarea sprijinului financiar de stat. Mai mult, orice ajutor de stat considerat ilegal de Uniunea Europeana va trebui rambursat dupa aderare. Dar nu numai sprijinul pentru siderurgie a fost limitat. Intregul sistem de acordare a ajutoarelor de stat, indiferent de sectorul economic, a fost inasprit. Orice ajutor de stat trebuie notificat si autorizat de Consiliul Concurentei. Institutia trebuie sa se asigure ca firmele sprijinite financiar nu sunt favorizate fata de altele din acel domeniu.
Un alt sector unde negocierile cu UE au adus modificari importante este cel al zonelor libere si defavorizate. Avantajele fiscale de acest tip vor putea continua esalonat pana cel mai tarziu in 2010, actuala structura a zonelor libere urmand sa fie modificata in 2007. Firmele care se afla in aceste regiuni beneficiau de facilitati vamale, fiscale si comerciale – scutiri de la plata taxelor vamale si a impozitelor pe mijloace de transport, scutiri de la plata accizelor si a impozitului pe profit.
De anul acesta, insa, firmele din zonele libere nu vor mai beneficia de ajutorul de stat sub forma reducerii impozitului pe profit. Pentru a demonstra ca si-a intarit activitatea de control, Consiliul Concurentei ia la puricat si ajutoarele de stat acordate zonelor defavorizate.
Asa se face ca 100 de companii din aceste regiuni nu mai au voie sa primeasca ajutor de stat, potrivit deciziei Consiliului Concurentei – decizie care vine ca masura de precautie in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Daca, in 2007, oficialii UE constata ca unele firme au primit sprijin financiar din partea statului, incalcand prevederile legale in domeniu, acele societati vor fi obligate sa returneze banii, cu penalitati.
Cat de mult vor fi afectate companiile romanesti de aceste prevederi si cate dintre ele vor mai ramane pe piata vom vedea dupa 2007. Atunci, adevaratele probleme ale firmelor vor fi nu nivelul ajutorului de stat, ci gradul de competitivitate a produselor romanesti pe pietele europene.
-
DUPA ADERARE
SIDERURGIE: Capacitatea de productie a otelului va fi limitata la noua milioane de tone pe an si se vor inchide unele unitati.
AJUTOR DE STAT: De anul acesta, statul nu mai poate acorda subventii pentru restructurarea siderurgiei.
ZONELE LIBERE: Avantajele fiscale pentru zonele libere vor putea continua pana cel mai tarziu in 2010.
-
Modelul european
Tarile din Europa de Vest au beneficiat de ajutoare de stat pentru siderurgie de ordinul miliardelor de dolari pana in 1994. Ulterior, sumele au scazut, ajungand la un nivel mediu anual de 200 de milioane de dolari. Insa o politica restrictiva in acest domeniu a fost aplicata incepand cu anii 80.
SPRIJIN FINANCIAR: In perioada 1980-1985, Comisia Europeana (CE) a autorizat acordarea unor ajutoare de stat in valoare de 37 de miliarde de dolari. Italia si Franta au luat cea mai mare parte a sumei (13, respectiv 9 milioane de dolari).
RESTRICTII: CE a autorizat in 1994 acordarea unor ajutoare de stat in valoare de 8,3 miliarde de dolari pentru industria siderurgica. Firmele au fost obligate sa-si scada capacitatea de productie anuala cu 5,4 milioane de tone, iar numarul de angajati cu 36.000 de persoane.
INVESTIGATII: CE a deschis investigatii pentru o parte din ajutoarele de stat primite dupa 1995. Companii din Italia, Franta sau Belgia au fost fie obligate sa returneze banii primiti, fie au avut interdictie pentru primirea sprijinului financiar de la stat.
-
Plus si minus la bornele energiei
Costurile de productie a energiei electrice si termice nu vor mai fi subventionate de stat, preturile vor creste periodic, pana vor acoperi costurile iar industria miniera va trece printr-un proces de restructurare tradus prin inchiderea a 340 de unitati. Asa arata tabloul energetic al Romaniei europene.
In sfarsit, sub presiunea negocierilor cu Uniunea Europeana si cea a organismelor financiare internationale, Romania a inceput sa privatizeze distributiile de electricitate. Poate cele mai mari surprize au fost cumpararile Electrica Banat si Dobrogea de catre compania italiana ENEL si Electrica Moldova, de catre grupul german E.ON. E drept, banii pe care investitorii straini i-au platit pe respectivele sucursale nu sunt multi. Surpriza vine din faptul ca investitori mari, precum ENEL si E.ON au fost interesati de companii nu tocmai profitabile, cu putini clienti industriali mari, care sa le aduca venituri consistente.
Miza este, insa, alta: energia ieftina din Romania si posibilitatea ca aceasta sa fie exportata. Iar bazele afacerii de export au fost, deja, puse, prin integrarea sistemului energetic romanesc cu cel european (UCTE). Decizia, luata pentru crearea unei piete energetice comune in Europa, a fost dictata tot de perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Cine castiga din crearea pietei comune?
Un scenariu vehiculat destul de frecvent printre principalii actori din energie se invarte in jurul a doua cifre: un pret de circa 40-45 dolari/ MWh in Romania si un altul, de 95 – 100 dolari/MWh, in Italia, spre exemplu. Si a unui amendament care ar descuraja orice sceptic: pe baza unor sisteme de compensare intre tari, pretul transportului de electricitate este neglijabil. Cine-i poate impiedica atunci pe italienii de la ENEL sa exporte energie electrica din Romania in Italia?
Aceeasi teorie s-ar putea aplica si in cazul nemtilor de la E.ON. Aici lucrurile stau chiar mai bine. Societatea poate importa electricitate din Republica Moldova, la preturi sub cele din tara noastra, spun surse din sectorul energetic. Iar scenariul se poate derula in continuare, ajungand pana in Germania, destinatia finala a exportului. Aceasta e partea frumoasa a lucrurilor. Cea care aduce – sau cel putin ar putea aduce – bani in conturile investitorilor straini.
Aderarea la Uniunea Europeana are insa, pentru romani, si aspecte mai concrete, cel putin legate de felul in care au decurs negocierile la capitolul Energie. Acestea s-ar traduce in cresteri periodice de preturi la electricitate si la gaz, dar si in concedieri masive in randul minerilor.
Dar de ce trebuie, totusi, sa creasca preturile? UE nu da voie statului sa subventioneze productia de energie electrica si termica. Din aceasta cauza, Romania s-a angajat sa majoreze, periodic, tarifele la electricitate, pentru a acoperi costurile de productie si de mediu, dupa cum precizeaza oficialii Ministerului Integrarii Europene (MIE). La gaz, explicatiile sunt usor diferite. Pretul productiei interne este la jumatatea celui din import. Iar acest lucru trebuie remediat, prin majorarea periodica a tarifelor interne.
Ca bonus, preturile pentru gaz si electricitate vor creste si ca urmare a introducerii accizelor in tarife. Si tot accizele vor mai fi responsabile si de scumpirea carburantilor. Pentru benzinele cu plumb, accizele vor urca la 337 de euro in 2006, iar pentru cele fara plumb, la 287 euro/1.000 de litri.
Singura portita de salvare lasata consumatorilor este liberalizarea pietei energiei electrice si a gazelor incepand cu 2007. Cel putin teoretic, orice consumator va putea sa cumpere curentul si gazele de la ce furnizor doreste, din tara sau din strainatate. Si tot teoretic, acest lucru va creste competitia intre furnizori si ar putea tine in frau majorarea preturilor. La capitolul cheltuieli se mai adauga – de data acesta pentru autoritati – si separarea activitatilor de transport si a celor de distributie a energiei electrice precum si elaborarea unui proiect care sa reglementeze schimburile transfrontaliere de electricitate. O alta veste proasta adusa de capitolul Energie ar fi restructurarea sectorului minier. Aici statul va avea doua directii: modernizarea si retehnologizarea minelor care pot deveni viabile si inchiderea minelor neviabile si reabilitarea mediului, spun oficialii MIE. Iar statul urmeaza sa inchida, numai anul acesta, 30 de mine.
De aici vor pleca 6.000 de salariati, dupa cum spune Ionel Mantog, secretar de stat in Ministerul Economiei si Comertului. Pana in 2010, numarul minelor pe care Romania le va inchide se va ridica la 340.
Cine va plati restructurarea sectorului minier?
O parte din bani, 120 de milioane de dolari, a venit deja de la Banca Mondiala, sub forma de imprumut. Sumele vor fi achitate de la bugetul statului, adica din contributiile fiecarui roman.
Autoritatile au repurtat, totusi, o victorie, in negorieri. Victorie care, insa, nu se va simti si in buzunarele noastre. Romania va avea timp pana in 2011 pentru constituirea stocului minim de titei.
Per ansamblu, aderarea Romaniei la UE va creste facturile la utilitati pana la nivelul celor europene si va inchide minele si centralele nerentabile. Care va fi pretul exact pe care il vom plati va fi inscris pe facturile pe care le vom primi peste doi ani.
-
DUPA ADERARE
PRETURI: Tariful la energia electrica va creste, pana cand vor fi acoperite integral costurile de productie.
LIBERALIZARE: Din 2007, consumatorii de energie electrica si gaze nu vor mai fi legati de Electrica si, respectiv, Distrigaz, putand alege orice furnizor care le ofera un pret mai mic.
CONCEDIERI: Guvernul s-a angajat sa restructureze sectorul minier si sa inchida unitatile nerentabile.
-
Piata ca o jungla
Producatorii din agricultura Romaniei vor intra peste putin timp pe piata concurentiala a Uniunii Europene. Fermierilor romani li se vor aplica aceleasi cerinte de calitate, dupa perioadele de tranzitie negociate, dar vor primi numai 25% din subventia pe care o primeste un producator din vechile state membre ale UE.
Un producator roman are nevoie de un milion de euro pentru a intra cu un produs pe piata romaneasca. Unul din actuala UE plateste cateva mii de euro.
Sunt numai doua exemple practice legate de puterea unei companii de a rezista pe piata si la provocarile pietei. Este o parte a integrarii Romaniei in UE, un capitol care nu a fost negociat in particular, dar pe care orice jucator din economie va trebui sa il descopere. Exemplele de mai sus demonstreaza ca piata UE nu va fi, in nici un caz, o pajiste inverzita pe care firmele romanesti vor putea zburda in voie; si sunt numai doua exemple. Paradoxal, conform ultimelor doua studii realizate de Eurochambers (reteaua de camere de comert si industrie europene) in anii 2003 si 2004, companiile romanesti se arata optimiste. Din cele peste 500 de firme romanesti chestionate in 2003, 97% se pronuntau in favoarea aderarii la UE, dar 43% nu incepusera pregatirile pentru a se adapta acuis-ului comunitar si numai 12% intocmisera o estimare a costurilor legate de aceasta actiune. In 2004, cand au fost chestionate peste 800 de companii din Romania, proportia sustinatorilor aderarii a scazut la 92%, dar crescuse procentajul celor care declarau ca nu au inceput pregatirile – 56%. Optimismul romanilor se afla in contrapondere cu nivelul de informare in privinta aderarii. Si in 2003 si in 2004, numai 4% din companii se declarau de deplin informate asupra implicatiilor intrarii pe piata comuna.
Dar ce este competitivitatea? Mark McCord, de la Centrul pentru Intreprindere Privata din Romania defineste competitivitatea unei natiuni drept puterea acesteia de a crea bogatie, atat in privinta castigurilor cetatenilor si companiilor, cat si in domeniile infrastructurii sociale, de invatamant si politice. In cazul unei companii, competitivitatea este puterea de a crea profituri si e strans legata de reducerea constanta a costurilor, calitate crescuta a produselor, respectarea termenelor de livrare, adaptabilitate si aliniere la evolutia tehnologica. Ar mai fi necesare o strategie bine definita pentru promovarea produselor, o identitate bine marcata a acestora, si nu in ultimul rand, cercetare.
Toate acestea par fraze dintr-un manual, dar cine le interpreteaza asa nu va fi in stare sa reziste pe piata europeana. Cu ce se lauda Romania in prezent? Cu costul redus al fortei de munca, care nu e un atu. Daca si dupa 2007 vom fi in continuare apreciati pentru costul redus al fortei de munca, inseamna ca am intrat degeaba in UE. Scoala romaneasca a creat, in ultima perioada, prea putini tehnicieni si avem o problema severa cu calificarea fortei de munca, spune Florin Pogonaru, presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania. Problemele vor aparea si din cauza cresterii costurilor de productie, care ar putea afecta industrii cum este cea a lohn-ului. In cativa ani, inainte si dupa aderare, 75% din companiile poloneze de confectii au disparut din aceasta cauza iar contractele au fost preluate de romani, spune Liviu Voinea de la Grupul pentru Economie Aplicata. Unde va ajunge Romania si companiile care ii dau forta, atata cata este, dupa 2007?
Exista riscul de a deveni o natiune de salariati, o simpla piata pentru celelalte economii performante, crede Adrian Izvoranu, directorul general al Confederatiei Patronale a Industriei, Serviciilor si Comertului din Romania (CPISC). Companiile nu sunt pregatite pentru aderare, nu sunt pregatite sa inteleaga ce inseamna aderarea. Nu stiu cate vor disparea dupa momentul aderarii, dar numarul nu va fi mic. Vor fi afectate in special IMM-urile, spune Dinu Patriciu, presedintele Confederatiei Nationale a Patronatului Roman.
Un proces firesc pentru a preveni efectele integrarii va fi asocierea. Dar din punct de vedere al consumatorului final, integrarea va fi benefica, precizeaza Liviu Voinea. Vor castiga cursa cei care vor depasi problemele pe care le au si se vor orienta pentru a deveni parteneri cu marile companii, crede Mihai Manolui, secretar general al Aliantei Confederatiilor Patronale din Romania.
Potentiale tinte pentru companiile romanesti? Micile nise de piata – componente auto, tehnologia informatiei, vinuri – par a fi cele mai fezabile pentru firmele medii si mici. AOAR a identificat si o serie de sectoare ce vor beneficia de fondurile europene ce vor intra in Romania – cele din domeniul IT, de constructii, de infrastructura, precum si cele din sectorul tehnologiilor de mediu.
Daca va fi afectat, lohn-ul romanesc va trebui sa speculeze ceea ce ii va fi ramas – competentele si cunostintele transferate de partenerii externi, posibilitatile de a subcontracta productia in zona fostei URSS, precum si marea provocare pe care o reprezinta recastigarea pietei interne.
Europa si-a propus, in anul 2000, sa devina cea mai competitiva economie din lume in decurs de zece ani. Agenda Lisabona a fost, dupa cum recunostea chiar grupul de experti europeni condusi de fostul premier olandez Wim Kok care a realizat anul trecut o analiza a strategiei, un obiectiv prea ambitios.
Dar chiar si in conditiile revizuirii obiectivelor Agendei Lisabona, Romania tot va trebui, dupa aderare, sa isi asume strategia si sa incerce sa elimine, alaturi de noile state europene, handicapul care o separa de cele 15 vechi state membre.
Specialistii Grupului de Economie Aplicata spun ca ignorarea Agendei Lisabona ar putea aduce un risc considerabil, pe termen mediu si lung, pentru dezvoltarea coerenta a Romaniei intr-o UE largita, chiar daca obiectivele stabilite in capitala Portugaliei nu sunt obligatorii. Cu cheltuieli de cercetare-dezvoltare de 0,4% din PIB fata de 2% din PIB in UE si cu cheltuieli de formare a personalului de 1,9% din PIB fata de 20% din PIB in UE, suntem la a zecea parte de unde ar trebui sa fim, apreciaza Liviu Voinea. Un aspect favorabil in marea de incertitudini a aderarii este cresterea atractivitatii mediului de afaceri.
Romania a urcat opt locuri, pana pe pozitia 38, intr-un clasament realizat de Economist Intelligence Unit (EIU) in randurile a 60 de tari, in functie de atractivitatea mediului de afaceri previzionata pentru perioada 2005-2009. Dar a ramas, totusi, in urma unor state ca Bulgaria si Slovacia.
AOAR a prognozat ca nivelul investitiilor straine nu va creste substantial, dar ca natura acestora se va modifica, in urma finalizarii procesului de privatizare si a cresterii proceselor de fuziuni si achizitii. Intrarea decisa a Vodafone in Romania, precum si interesul declarat al Deutsche Bank pentru BCR – adica intrarea unor grei, de care Romania a fost lipsita pana acum (cu exceptia Renault) – par sa confirme scenariul asociatiei patronale. In final, trebuie evidentiat, iar si iar, rolul pe care administratia trebuie sa si-l asume. Experienta aderarii Greciei arata ca economiile care nu utilizeaza eficient fondurile europene, in special din cauza coruptiei, inregistreaza regrese in prima perioada de dupa aderare. In Gre-cia PIB pe locuitor s-a redus de la 70% din media tarilor comunitatii cu 5 ani inainte de aderare la 61% din aceeasi medie la 10 ani dupa aderare.
-
DUPA ADERARE
PRODUCTIE: Este de asteptat aparitia unor oportunitati noi, dar si scaderi ale unor sectoare insuficient de competitive.
COSTURI: Vor creste, antrenate de piata europeana.
CONCENTRARE: Va urma o perioada de fuziuni si achizitii, pentru a putea rezista concurentei vestice.
-
INDUSTRIA TUTUNULUI: Din 1 ianuarie 2007 va fi implementata legislatia prin care sunt deja transpuse Directivele Europene referitoare la produsele din tutun
Pana in 2010, acciza la mia de tigarete va ajunge la 52,12 euro, ceea ce inseamna o crestere de peste cinci ori fata de 2002
Tarile din UE au facut deja experimentul si i-au vazut rezultatele: o masura a prosperitatii contrabandistilor – provocata de preturile de 4-5 euro la pachetul de tigari – ar fi stirile tot mai frecvente despre importurile ilegale de tigari ba in Spania, ba in Germania, ba altundeva. Si in Romania, pentru a indeplini cerintele comunitare, accizele trebuie sa creasca pana la nivelul de 64 de euro pentru fiecare mie de tigarete. Ceea ce inseamna o crestere a accizei, pana in 2010 de peste cinci ori (52,12 euro) in numai opt ani – in 2002 acciza era de doar 11,87 euro la mia de tigarete.
Cresterea accizelor se va reflecta, implicit, in pretul la raft al pachetului de tigari. Un fumator care fumeaza zilnic un pachet de tigari de 34.000 lei (adica aproape un euro) cheltuie lunar aproape 30 de euro, in conditiile unui salariu mediu care in Romania se situeaza in jurul valorii de 180 de euro lunar. Peste cinci ani, acelasi fumator va cheltui de trei ori mai mult: aproape 90 de euro lunar. Iar in cazul in care nu se va lasa de fumat din acest motiv, va cauta tigari mai ieftine, de preferat de aceeasi calitate. Pe care le va gasi, fara indoiala, pe piata neagra.
Fenomenul migratiei fumatorilor dinspre piata legala spre cea ilegala e previzibil si este intalnit si in tarile occidentale. Desi cetatenii UE au salarii mari comparativ cu cei ai Romaniei, pretul unui pachet de tigari – de 4-5 euro – este prea mare chiar si pentru ei. De aici si preferinta lor pentru tigarile de contrabanda.
Cresterea accizelor la tigari loveste insa cu mai multa putere in bugetele fumatorilor din tarile candidate decat in cele deja membre ale UE. In 2008, din cauza cresterii accizelor, fumatorii din tarile candidate vor plati pentru tigarete de circa patru ori mai mult decat consumatorii din tarile UE: 2,6% din venitul net anual in Romania, fata de 0,9% in Germania – la un venit de 3.040 USD, comparativ cu 22.326 USD in Germania, explica Gilda Lazar de la Japan Tobacco International.
Si cu cat vor fi romanii mai putin dispusi sa-si dea banii pe tigari tot mai scumpe, cu atat va creste si piata neagra. Consecintele sunt numeroase: tigarile de contrabanda sunt mai proaste, deci vor afecta si mai mult sanatatea fumatorilor, incasarile bugetare vor scadea, pentru ca vor scadea si vanzarile legale, ceea ce-i va afecta, inevitabil, si pe producatori. Cea mai clara evaluare, care se poate face privind viitorul, tine de incasarile bugetare. Piata romaneasca a produselor din tutun este estimata la 1 miliard de euro pe an. Numai din accize, in 2004, s-au incasat la bugetul de stat 640 de milioane de euro – cam cat a capatat Ministerul Sanatatii de la buget pentru intregul an 2005 si cu 30 de milioane de euro mai putin decat a primit anul acesta Ministerul Agriculturii.
Daca piata legala de tigarete scade cu un singur procent, bugetul de stat pierde 230 de miliarde de lei (circa 6 milioane de euro) numai din accize, dupa cum estimeaza Adrian Popa de la British A- merican Tobbaco. Sca-derea incasarilor depinde de inflorirea pietei negre, a tigarilor care ocolesc plata taxelor catre stat. Iar inventivitatea pentru dezvoltarea contrabandei este direct proportionala cu castigurile. Sunt deja cunoscute trei metode de productie: asa-zisele tigari facute pe vapor, tigarile care poarta timbre false si, nu in ultimul rand, cele care patrund in Romania pe la granita de est, produse in Republica Moldova si Ucraina. Pe mai toate pietele, dar cu precadere in zona estica a tarii, pot fi gasite asa-numitele DNP-uri (tigarile duty-not-payed – cu taxe neplatite). Astfel de tigari exista si acum in Romania, dar dimensiunea pietei negre e considerata insa tolerabila de catre jucatori. Estimarile se invart in jur de 7-9% din consumul total de tigarete din Romania. Comparativ, Ungaria – in care deja tigarile au inceput sa se scumpeasca – are o piata neagra de aproape trei ori mai mare. Anul trecut, din cauza deciziei Guvernului ungar de a majora accizele intr-un ritm superior celui prevazut in calendarul stabilit cu Uniunea Europeana, pretul unui pachet de tigarete a ajuns la circa doi euro. Rezultatul a fost devastator: contrabanda a ajuns sa detina 22,5% din piata. Drept urmare, acelasi Guvern a hotarat inghetarea accizei pentru 2005, explica Adrian Popa.
Tot din cauza cresterii contrabandei, si Lituania a decis sa renunte la cresterile planificate de accize in 2005.
Ce se va intampla insa, in Romania, dupa intrarea in Uniunea Europeana, cand pretul unui pachet de tigari din segmentul mediu va creste de la 30.000 lei la peste 100.000 lei? Toata lumea se fereste de estimari. Dar doua lucruri sunt certe. Unu: pretul trebuie sa creasca de peste patru ori pentru a ajunge la nivelul preturilor europene. Doi: cresterea pretului va trimite fumatorii sa cumpere tigari de contrabanda.
Dar in afara de buget si cetatean, mai exista un perdant: producatorul. Evident, cei trei mari producatori internationali – British American Tobacco (BAT), Philip Morris (PM) si Japan Tobacco International (JTI) – vor inregistra, ca valori, cele mai mari daune, care vor fi direct proportionale cu cresterea pietei negre. Dar vor supravietui, asa cum au supravietuit si pe alte piete, in ace-leasi conditii nefavorabile. Nu acelasi lucru se poate spune si despre ceilalti 20 de jucatori de pe piata romaneasca. Asadar, integrarea Romaniei in UE nu e un motiv de bucurie pentru industria tutunului, care-si va vedea vanzarile diminuate pe fondul infloririi afacerilor ilicite.
In conditiile in care nici tarile membre, nici tarile candidate nu au de ales – acestea sunt regulile pentru toata lumea – singurul lucru care poate fi facut este limitarea pietei negre. Reprezentantii Ministerului de Finante au in vedere trei cai de limitare a pietei negre. Primul ar fi timbrarea produselor din tutun – o metoda care, pe langa faptul ca nu reprezinta nici o noutate, are multe puncte slabe. Tigari netimbrate se vand si acum, cand preturile sunt inca suportabile, la colturi de strada. In plus, ultimii ani au dovedit ca oameni cu initiativa pot falsifica timbrele pentru care doar Imprimeria nationala are in prezent licenta.
O a doua solutie mentionata de Ministerul de Finante ar fi instituirea sistemului de antrepozitare fiscala, potrivit caruia productia de produse din tutun poate avea loc numai in locuri special autorizate.
Concret, producatorii de tutun vor avea nevoie de o autorizatie in plus – care, in sine, nu poate limita in vreun fel productia ilegala. Cei care cer reautorizarea producatorilor deja inregistrati fac asemeni profesorilor care-i cearta pe elevii prezenti pe motiv ca unii dintre colegii lor chiulesc.
Si, in sfarsit, cea de-a treia metoda propusa de Ministerul de Finante ar fi introducerea, incepand cu 1 aprilie 2005, a regimului de declarare si atestare a activitatii de distributie si comercializare in sistem angro a produselor din tutun. Numai ca aceasta masura ocoleste tocmai pietele deschise, adica locurile care mustesc de tigari care intra in tara pe la frontiera de est.
Cateva solutii, chiar nerealiste sau nepotrivite, totusi, au fost propuse si de producatorii din industrie.
O solutie ar fi securizarea frontierelor impotriva importurilor ilegale. Departe de a fi perfecta, aceasta masura, corect aplicata, ar putea macar sa limiteze importurile ilegale. O alta propunere a unei companii din industrie ar fi gasirea unei modalitati de control si de penalizare a comerciantilor care vand tigarete netimbrate.
Producatorii spun ca in prezent, comerciantii care vand tigari negre sunt mai degraba tolerati de cei care ar trebui sa-i controleze decat trasi la raspundere – este, deci, o problema in privinta felului in care legile se aplica.
De fapt, a existat un sistem de licentiere a intregului lant – producator, distribuitor, angrosist, detailist – adoptat la sfarsitul anului 1998 de Decebal Traian Remes, ministrul finantelor din acea vreme. Sistemul s-a dovedit a fi greoi, birocratic si n-a functionat. Pana si ultimul tarabagiu ar fi trebuit sa plateasca taxa de licenta si sa ia o multime de aprobari, ceea ce nu prea era conform regulilor comertului liber sau cu alte cerinte ale Organizatiei Mondiale a Comertului, mai spune Gilda Lazar.
Asadar, metoda n-a contribuit la diminuarea pietei negre – mai degraba le-a dat batai de cap comerciantilor onesti. In plus, o noua taxa ar insemna o povara suplimentara greu de dus pentru micii comercianti, care si asa abia supravietuiesc din cauza expansiunii marilor retaileri.
Dar vor mai aparea si alte modificari dupa intrarea in UE. Legislatia va impune ca pe pachetele de tigari sa fie inscrise, cu litere mai mari decat cele de acum, avertismente de sanatate.
Pe pachete vom putea vedea si fotografii cu efectele pe care tutunul le are asupra sanatatii. Iar din denumire vor disparea acele cuvinte care sugereaza ca tigarile sunt mai usoare – de exemplu light sau super light.
Asa ca abia din 2007 se vor ivi adevaratele provocari pentru departamentele de marketing din companiile producatoare. Avand in coasta contrabandisti carora nu le pasa de normele europene, oamenii de marketing va trebui sa pastreze, daca nu sa atraga fumatorii catre tigari mai scumpe, in pachete pline de avertismente privind sanatatea si fotografii cu plamani bolnavi.