BusinessMagazin

Blog

  • Dialoguri auto

    Producatorul japonez Nissan a anuntat ca are in plan testarea „unui sistem inteligent de transport“, care trimite mesaje wireless masinilor aflate in trafic.

     

    Unele inventii nu aduc chiar atat de multe noutati. De pilda, sistemul de comunicatii intre doua vehicule in miscare este folosit de mult timp in navigatie. Nu se poate spune insa ca sistemul propus de Nissan nu imbunatateste siguranta sofatului.

     

    Intr-un experiment care va incepe pe 1 octombrie si va avea o durata de 30 de luni, in care vor fi implicati 10.000 de soferi si masinile lor, mesajele emise de o masina vor fi reflectate de parapetii de pe marginea autostrazilor japoneze si reflectate apoi catre alti participanti la trafic. De pilda, un mesaj primit de computerul de bord al autoturismelor ar putea alerta soferii asupra conditiilor de trafic.

     

    Oficialii Nissan au anuntat ca, daca rezultatele experimentului se dovedesc incurajatoare, sistemul va incepe sa fie folosit la scara larga, incepand cu 2010. Iar analistii sunt de parere ca, daca exista un loc unde sa aiba succes un astfel de sistem, acesta nu poate fi altul decat Japonia. Mai mult de jumatate dintre masinile existente sunt prevazute cu computer de bord si echipamente de localizare prin satelit.

     

    Pentru comparatie, mai putin de 10% dintre soferii europeni sau americani au masini cu computer de bord. Oficialii Nissan au spus ca experimentul va testa mai multe functii, printre care una de atentionare asupra soferilor care ajung cu o viteza prea mare in intersectii. In acest caz, aparatul din masina va emite un mesaj scurt, spunand „masina se apropie din partea dreapta“. Echipamentele vor contine si un „ghid geografic dinamic“, care-i va informa pe soferi despre cel mai scurt drum posibil, folosind informatiile primite de la alte masini.

  • Roiuri de sms-uri

    Swarmteams este un serviciu de comunicatii in grup. Cei care l-au lansat spun ca s-au inspirat din lumea animalelor, insa e greu de crezut ca ar putea tenta pe altcineva decat „homini GTS“.

     

    Odata ce ti-ai facut un cont cu nume de utilizator si parola si ti-ai convins si persoanele cunoscute sa faca la fel, apar mai multe dileme cand trebuie sa comunici ceva. Pentru ca ai la dispozitie sms-ul, mesageria instant prin MSN, Skype sau ICQ, feed-uri RSS pentru cei care au programe de citire ale acestui format si chiar verbal, prin VoIP. Sau, de ce nu, toate la un loc, bifand inainte de a trimite mesajul toate casutele cu modalitati de expediere.

     

    Swarmteams este probabil cel mai ambitios serviciu ce foloseste internetul, iar proprietarii companiei spun ca sursa de inspiratie a conceptului a fost „comportamentul de grup al animalelor“. Totusi, serviciul e proaspat lansat si se observa locuri in care ar mai putea fi imbunatatit. Dar, odata depasiti pasii dificili, serviciul functioneaza fara probleme, chiar si pentru Romania. Iar in cazul sms-urilor, limita creditului lunar gratuit este de 50. Altfel, orice client poate cumpara credit pentru a-l folosi cu sms-uri suplimentare, taxate cu 10 centi/mesaj. Un alt avantaj ar fi acela ca serviciul nu necesita instalare si poate fi folosit prin intermediul unui calculator cu o conexiune la internet.

     

    Avand sediul la Belfast, cei sase din echipa „swarmteams“ tocmai au inceput sa accepte metode de plata pentru clientii serviciului, numarul celor care se vor putea inscrie pentru varianta gratuita fiind limitat.

     

    Swarmteams a fost dezvoltat cu gandul la unele cercetari in biologie care au avut ca obiect de studiu sistemele de comunicare intre membrii unor comunitati mari cum sunt micro-organismele, furnicile sau albinele. Facand o analogie putin fortata, oamenii dintr-un grup format pe swarmteams comunica toti unul cu celalalt, mesajele fiind vazute „by default“ de toti membrii.

     

    Ceea ce ar putea pune pe ganduri un posibil abonat al serviciului este faptul ca pe site, in spatele rubricii de contact cu administratorii portalului, se ascunde o simpla interfata de trimis e-mail-uri, lipsita de telefon sau ID-uri de messenger. Dar, in fond, discretia e o mare calitate. 100% umana.

  • Tot zbor

    Zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord si verificari de securitate la sange – cam asa arata ziua unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou. Dar exista si alternative.

     

    Dupa amenintarile teroriste de la Londra, aeroporturile lumii au impus reguli mai stricte, la care trebuie sa se supuna oricine, fie ca este vorba despre un VIP, un om de afaceri sau un simplu turist. Controalele lungesc minutele petrecute in aeroport, transformandu-le in ore. Si pentru ca nimeni nu stie mai bine decat un om de afaceri ca „timpul inseamna bani“, nu putini sunt cei care au inceput sa ia in calcul solutiile alternative. Astfel, interesul pentru zborul cu un avion mai mic, cu proceduri rapide de check in si adesea un terminal privat la finalul zborului a crescut semnificativ.

     

    In prezent, in Europa exista 1.000 de operatori de chartere, plus o armata de brokeri care ofera o gama variata de pachete personalizate. Desi companiile specializate pe segmentul zborurilor de business sunt foarte raspandite pe plan international, afacerea a debutat relativ tarziu in Romania. 

     

    „Am observat ca oamenii de afaceri isi pretuiesc tot mai mult timpul. Trendul in ceea ce priveste cererea pentru zborurile noastre este pozitiv – apar doi, trei, pana la cinci clienti noi in fiecare luna“, povesteste Dana Glavan, reprezentantul companiei Eurojet, care opereaza chartere private. Eurojet Romania, membra a Grupului Rompetrol, a aparut pe piata in 2003, cand compania-mama a achizitionat o aeronava de tipul Jetstream 32 de la compania britanica British Aerospace. Despre un trend pozitiv vorbeste si Paul Gurau, directorul general de la Tiriac Air. „In Romania exista clar o tendinta care arata cresterea cererii pentru zborurile de tip charter, mai ales ca piata nu este foarte dezvoltata“, spune Gurau. Tiriac Air, parte a grupului Ion Tiriac, organizeaza zboruri de business, incepand din 1997, in toata lumea.

     

    Principalele atuuri pe care mizeaza companiile sunt economia de timp si confortul sporit. „Pasagerul trebuie sa vina la imbarcare cu 10 sau 15 minute inainte, comparativ cu un zbor obisnuit pentru care asteptarea poate fi si de zece ori mai lunga. La o cursa sunt in medie 8 sau 10 pasageri si va imaginati ca formalitatile dureaza mult mai putin decat in cazul unui zbor normal, unde sunt 100 de pasageri sau chiar mai mult“, explica Gurau. „Calatoria cu o companie charter exact asta inseamna, iar faptul ca nu se mai sta la cozi la imbarcare reprezinta, pana la urma, economie de bani“, il completeaza Glavan de la Eurojet. Companiile aeriene de business se lauda si cu un program flexibil de zbor. „In mod normal, pentru a obtine toate aprobarile necesare decolarii, zborul trebuie anuntat cu 24 de ore inainte. In cazuri extreme, exista totusi sansa ca acestea sa fie acordate si intr-un timp mai scurt“, spune Gurau. Asa ca,  indiferent de momentul in care apare un eveniment neanuntat, omul de afaceri nu mai trebuie sa isi faca probleme in ceea ce priveste biletele de avion.

     

    Dupa cum nu trebuie sa-si faca griji nici in privinta aeronavelor in care urmeaza sa se imbarce. Tiriac Air, de exemplu, are in dotare doua avioane Gulfstream 200 cu noua locuri, 2 elicoptere si un Boeing 737 cu 44 de locuri. Cat despre serviciile de la bord, directorul general al Tiriac Air spune ca acestea sunt la nivel de first class.

     

    „Paharele pentru bauturi sunt din cristal, iar meniul se realizeaza in functie de ceea ce doreste clientul.“ In plus, avionul se poate transforma foarte usor intr-un birou pentru executivi. „Boeing-ul 737 este configurat astfel incat sa fie numai 44 de locuri, fata de 100 cat are in mod normal. Exista o zona in care este amenajat un spatiu de conferinte, unde se pot organiza intalniri“, mai spune Paul Gurau. Legat de destinatii, Gurau spune ca, in cazul Tiriac Air, clientii prefera zborurile scurte, astfel incat „90% dintre zborurile noastre sunt pe curse externe, in special in Europa“. Raportat la statisticile operatorilor autohtoni, s-ar putea spune ca romanii au prins din ce in ce mai mult gustul zborurilor de business. Daca in urma cu doi ani atat reprezentantii Eurojet, cat si cei ai Tiriac Air spuneau ca majoritatea clientilor sunt straini, acum romanii au ridicat balanta in favoarea lor. „90% dintre firmele cu care avem contracte sunt companii romanesti, cu toate ca in cadrul acestora calatoresc si expati“, spune directorul de la Tiriac Air. Potrivit lui Gurau, pretul pentru un astfel de tratament personalizat se calculeaza in functie de ora de zbor. „Pretul pentru o ora de zbor porneste de la trei sau patru mii de euro si poate ajunge si la 10.000 de euro. In cazul elicopterelor pretul variaza intre 500 si 1.500 de euro.“ In plus fata de zborurile propriu-zise, compania are grija de toate detaliile care usureaza viata pasagerilor, precum inchirieri de masini si limuzine, sali de conferinta sau salon de protocol VIP la destinatie.

     

    Zilnic, numai in Europa se opereaza aproximativ 1.000 de zboruri cu avioane private, iar popularitatea acestui gen de curse este in continua crestere. Pe de alta parte, nici unul dintre greii industriei nu se poate lauda cu progrese spectaculoase. Chiar si NetJets, liderul pietei, care detine sute de avioane Gulfstream, Dassault Falcons si Raytheon Hawkers si care este controlat de mogulul Warren Buffett, s-a luptat sa reediteze succesul din SUA. Reprezentantii companiei se plang ca inchirierea unui avion privat este inca privita ca un lux. De altfel, Warren Buffett spunea, cu sase ani in urma, cand a fost intrebat de ce lanseaza NetJets in Europa, ca „exista la fel de multi oameni bogati in Europa ca si in America“. Pentru cei care considera ca un avion privat reprezinta un lux prea mare, exista varianta companiilor specializate pe business class, al caror numar a devenit tot mai mare in ultima perioada. Iar rutele transatlantice, care se numara printre cele mai profitabile, au fost tinta lor predilecta. Compania franceza Elysair planuieste sa opereze zboruri exclusive de business class intre Paris si New York, pana la finalul anului, cu un Boeing 757 cu 100 de locuri executive. Ruta s-a dovedit profitabila si pentru companiile cu mai multa experienta, precum Maxjet Airways, care opereaza intre Londra si New York sau Washington. Aceasta din urma nu doar ca a decis sa isi extinda flota de la trei la cinci avioane, dar a si introdus o ruta intre Londra si Las Vegas la pretul de 1.900 de dolari, tarif comparabil cu clasa business de la liniile consacrate.

     

    Asadar, alternativele exista. Iar viata unui om de afaceri care isi imparte viata intre aeroport si birou poate arata si altfel decat zeci de minute de asteptare la cozile din aeroporturi, restrictii tot mai severe in ceea ce priveste obiectele permise la bord sau verificari de securitate la sange.

  • Navod peste lume

    Dupa trei lucrari de initiere in taina numerelor si a subtilelor jocuri matematice care guverneaza universul, editura Humanitas publica un nou volum prin care isi propune sa ne inzestreze cu ochii matematicianului si sa ne insufle pasiunea acestuia pentru cifre si relatiile dintre ele.

     

    Numerele naturii“ de Ian Stewart a aparut, alaturi de alte doua titluri, in colectia „Science masters“, publicata simultan in 25 de limbi si care va reuni 12 carti de difuzare a informatiei stiintifice intr-o forma atractiva, accesibila publicului larg. In spatiul seriei, oameni de stiinta eminenti din domenii ce merg de la astrofizica pana la zoologie isi fac cunoscute ideile si teoriile cele mai noi. Daca e sa ne luam insa dupa acest prim volum, e limpede ca autorii nu sunt doar „oameni de stiinta“, ci si  talentati manuitori ai limbii, cu o certa vocatie pentru traducerea conceptelor in forme plastice, nu doar inteligibile, ci si puternic colorate. In acest eseu, in care conceptele cele mai complicate sunt reduse la esenta si expuse atat din punct de vedere stiintific, cat si filosofic, Stewart subliniaza faptul ca matematicile sunt o constructie pur mentala, care nu se rezuma la ecuatii ametitoare sau la demonstratii inspaimantator de lungi.

     

    Cu toate acestea, matematica reprezinta cea mai performanta unealta de intelegere a lumii inconjuratoare pe care o avem la indemana: formele naturii sunt, pentru noi, tot atatea indicii ale legilor profunde care guverneaza universul. Fulgul de zapada ne permite sa deducem structura atomica a cristalelor de gheata, o coarda de vioara ne introduce in lumea undelor radio, norii sau vremea de afara dezvaluie o structura secreta sau niste ritmuri ascunse. Numarul de petale al cvasitotalitatii florilor alcatuieste secventa stranie 3, 5, 8, 13, 21, 34, 55, 89 (bunaoara crinii au 3 petale, piciorul cocosului – 5, galbenelele 13, crizantemele – 21 etc.). Avem de-a face aici cu o caracteristica definita, pentru descoperirea careia este insa nevoie de un mic efort: fiecare numar din sir se obtine insumand numerele care il preced. De exemplu, 3 plus 5 egal 8, 13 plus 8 egal 21 s.a.m.d. „Formele nu sunt numai frumoase, ci si utile“, spune Stewart. „Viziunea noastra asupra Universului este produsul unei intelegeri in continua dezvoltare a formelor si structurilor naturii. Pentru a recunoaste, a clasifica si a manipula aceste forme si structuri, spiritul uman a inventat un sistem formal de rationament: matematicile.“ Iata ceea ce demonstreaza, in fapt, Ian Stewart.

  • Noutati

    Targ cu DIAVOLUL

    Spre deosebire de Peter Schlemihl, protagonistul lui Chamisso, care isi vinde umbra diavolului contra averii lui Fortunatus, Wakefield, straniul personaj al lui Andrei Codrescu, face un alt tip de targ cu Printul Intunericului. Venit de pe lumea cealalta usor posac din pricina concurentei, diavolul da buzna la Wakefield  si ii ofera un ragaz de un an ca sa-si puna viata in ordine. Daca, la sfarsitul intervalului, nu va fi izbutit sa duca la capat aceasta isprava, ii va lua sufletul. Aici incepe aventura eroului, care pleaca la drum intr-o America brutala, strident eclectica si conflictuala pana si in cele mai marunte tesuturi ale ei. American de origine romana si autor-vedeta al editurii Polirom, Andrei Codrescu este poet, eseist si jurnalist, profesor la Universitatea din Louisiana.

     

    Beatriz, femeia

    Beatriz incearca sa-si afle drumul (cel geografic, pur si simplu), precum si drumul in dragoste, penduland intre doua locuri – Madridul, orasul sau de bastina, si Edinburgh, urbea de adoptie – precum si intre doua prietene cu trupuri celeste – Monica, devoratoarea de barbati compulsiva, si Cat (Caitlin). Pe Monica a iubit-o la nebunie pe vremea liceului, dar aceasta nu i-a dat mari sperante. Au gustat impreuna din sarmul noptilor Madridului si au facut teribile indigestii la iesirea din nenumarate paradisuri artificiale. Trimisa in Anglia de o familie prudenta, care o credea definitiv alunecata pe panta pierzaniei, Beatriz isi trateaza nevroza in mrejele amoroase ale chelneritei Cat, fara sa-si poata uita prima dragoste. Din fericire, la Edinburgh il intalneste pe junele Ralph. Facand sa rimeze perfect amorul si umorul, Lucia Etxebarría a fost rasplatita, in 1998, cu prestigiosul premiu Nadal.

  • Dupa 25 de ani

    Rock and Roll-ul – numai sex, droguri, celebritate si stralucire, nu-i asa? Nu chiar. Trupa ESG a fost descrisa ca niste „doamne de la cantina“ – doamnele acelea de varsta mijlocie, grase si cu un aer de nefericire pe chip care impart mancarea la cantinele scolare.

     

    O descriere un pic cam dura, dar destul de exacta. ESG n-au fost niciodata o prezenta scenica stralucitoare. Nascuta din saracia lucie a cartierului newyorkez South Bronx, trupa ESG a produs agitatie in 1981, atunci cand primul sau single a devenit un hit underground de ambele parti ale Atlanticului. Avea sa devina una dintre trupele cele mai des folosite pentru sample-uri, iar azi, la aproape treizeci de ani de la infiintare, se tine inca bine si a lansat recent un album nou-nout.

     

    ESG a pornit la drum cu patru surori. De culoare, sarace si locuind in partea nepotrivita a orasului, instrumentele muzicale le-au fost cumparate de catre mama lor, care incerca astfel sa le fereasca de necazuri, indreptandu-le atentia spre muzica. Faptul ca nu-si permiteau echipamente scumpe si aveau doar o gama limitata de instrumente la dispozitie a dus la dezvoltarea sound-ului ESG: o abordare bruta, saracita si agresiv de minimalista construita pe bass si percutie. Astfel a luat nastere linia specifica ESG, care era foarte departe de nivelul de aspiratie asteptat de la tinerele fete de culoare, si anume sound-ul mult mai dulce si finisat Motown.

     

    ESG se afla la o rascruce de drumuri muzicale: au devenit celebre undeva intre New York si Manchester, creand un sound cu influente din disco-ul anilor ‘70, hip-hop, punk, new wave si proto-house.

     

    E greu de imaginat azi, dar la acea vreme existau cluburi la New York in care punkistii puteau fi vazuti dansand alaturi de pustii iubitori de disco si de hip-hopperi pe muzica unor trupe ca ESG. Era o vreme de ridicare a barierelor, cand noi scene muzicale apareau din polenizarea incrucisata ce se petrecea in acele momente.

     

    Formatia a ajuns celebra dupa ce i-a atras atentia lui Tony Wilson (nici o legatura de rudenie cu subsemnatul), seful casei de inregistrari Manchester Factory, care a lansat primul single ESG. S-au jucat cu The Clash, facandu-si un nume printre punkisti. Au avut acelasi producator ca Joy Division, castigandu-si simpatia fanilor New Wave. Raverii le cunosc pentru ca au cantat la deschiderea legendarului club din Manchester, Hacienda, detinut de Tony Wilson. Au cantat si la inchiderea The Paradise Garage alaturi de Larry Levan, probabil cel mai important DJ din istoria muzicii dance, iar inregistrarile lor s-au bucurat de un succes enorm la Warehouse, clubul din Chicago ce a dat nastere muzicii house, ceea ce inseamna ca orice om interesat de muzica house trebuie sa ia act de ESG. Si fanii hip-hop le tot asculta de ani buni, fie ca-si dau sau nu seama, dat fiind ca muzica trupei a fost folosita pentru sample-uri de toata lumea, de la LL Cool J, TLC si Wu-Tang Clan la Public Enemy si Beastie Boys. Un CV destul de impresionant.

     

    In ciuda uriasei lor influente, cele patru surori nu au dat niciodata lovitura, in sensul ca muzica nu le-a adus prea multi bani. Faptul ca piesele le erau folosite de nenumarati alti artisti intr-o vreme cand ele nu castigau mare lucru sau chiar nimic le-a determinat sa lanseze, in 1992, o piesa intitulata „Sample Credits Don’t Pay Our Bills“ (in traducere aproximativa „Mentionarea noastra ca sursa de sample-uri nu ne plateste facturile“).

     

    In mod surprinzator, trupa se tine bine si azi. Anul acesta au lansat un album intitulat „Keep On Moving“. Cu toate ca pastreaza sound-ul caracteristic ESG, s-au facut si ceva schimbari, cea mai importanta dintre ele fiind adaugarea unei drum machine in cateva piese, ceea ce le confera o unda retro, electronica. In plus, cele patru surori, care seamana acum si mai bine cu niste doamne de la cantina, canta alaturi de doua dintre fiicele lor, pe care le-au introdus in formatie.

     

    Daca interesul vostru pentru muzica house, hip-hop, punk sau new wave nu este trecator, atunci ele reprezinta o trupa careia trebuie sa-i dati atentie.            

     

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • BNR a scapat inflatia din mina. In jos

    In al saisprezecelea an de cand Banca Nationala se lupta cu inflatia, indicatorul statistic care urmareste miscarile preturilor a ajuns sa scada mai jos decat se astepta tocmai BNR.

     

    Surpriza din august a fost atat de mare, incat prognoza bancii centrale pentru finalul lui 2006 s-a dus de la 6,8% in iulie la mai putin de 6% in septembrie, dupa cum a anuntat saptamana trecuta Consiliul de Administratie al BNR, vazand ca inflatia pe opt luni a coborat deja la 6%. Aceasta se intampla la un an de cand Banca Nationala spune ca „tinteste“ inflatia cu tot ce poate. Si tot de un an se succed prognozele, estimarile si reevaluarile privind inflatia.

     

    Cauza probabila? BNR nu reuseste inca „sa simta“ ce se intampla in economia reala, cum reactioneaza aceasta la diversi stimuli si cat de repede o face. Strategia de tintire directa a inflatiei se bazeaza pe un model macroeconomic care ar trebui sa permita surprinderea in mod cat mai fidel a miscarilor din economie, evident si in functie de modul in care modelul este calibrat si alimentat cu date statistice. In practica de pana acum, scenariile generate de modelul respectiv au pus de mai multe ori Banca Nationala si pe seful acesteia, Mugur Isarescu, in situatia de a lansa mesaje contradictorii, care se succed la doua-trei luni. De exemplu, modelul folosit de BNR nu a reusit sa evalueze impactul majorarii accizelor la tutun si alcool de la jumatatea lunii mai anul acesta. Banca centrala se astepta la un soc, drept pentru care a lansat o prognoza de inflatie de 6,8% pentru intreg anul, respectiv cu 1,8 puncte procentuale peste tinta de 5%. In mai, inflatia a fost insa de numai 0,6%, rata anualizata ridicandu-se la 7,26%. BNR a explicat ca efectul urma sa se propage in iunie si chiar in iulie. Ei bine, inflatia calculata de Institutul National de Statistica a continuat sa scada! Am avut 0,15% pe iunie, 0,11% in iulie si un minim record de 6,2% inflatie anualizata.

     

    „Rata inflatiei de 6,8% continua sa fie prognoza noastra, pe baza datelor existente, deoarece majorarea accizelor a insemnat adaugarea unui punct procentual la prognoza initiala“, afirma guvernatorul BNR Mugur Isarescu pe 29 iunie, intr-un interviu acordat agentiei Bloomberg, argumentand ca efectul majorarii „nu s-a produs in intregime“.

     

    Dupa ce au venit cifrele pe iulie, BNR a prins curaj si a anuntat dintr-o data chiar tinta de inflatie de peste doi ani. Pe 9 august, Consiliul de Administratie al BNR a stabilit ca la sfarsitul lui 2008 inflatia ar trebui sa tinda spre 3,8%. Modelul macroeconomic a tradat din nou pentru ca altceva spunea guvernatorul Isarescu cu doua luni inainte, aducand o argumentatie cat se poate de credibila.

     

    „Nu poti stabili o tinta sub 4% pentru 2008, pentru ca ar insemna ca preturile libere sa intre pe deflatie (sa scada – n.r.), tendinta care ar intra in conflict cu cresterea economica. Ne putem propune o tinta de inflatie de sub 4% pentru 2009, avand in vedere ca numai din aderare rezulta un plus de doua puncte peste inflatia normala“, afirma Mugur Isarescu. Ca inflatia scade mai repede decat se asteapta BNR la un moment dat n-ar fi nici o nenorocire, ca doar „e de bine“ si cand pica norocul nu mai e nevoie de multe explicatii. Mai rau este cand BNR rateaza prognozele in sens invers, adica modelul macroeconomic folosit nu reuseste sa anticipeze cat de mult va creste inflatia din cauza anumitor factori. Din acest punct de vedere, credibilitatea bancii centrale a primit o lovitura serioasa in aprilie 2005, cand scumpirea gazelor naturale suprapusa cu majorarea accizelor a scos in decor prognoza de inflatie a BNR.

     

    „Asteptam ca si inflatia pe aprilie sa confirme trendul de dezinflatie. Rata inflatiei pentru luna aprilie va trece de 0,6%, influentata de majorarea preturilor la gaze, insa nu va depasi 1%“, anticipa in luna mai guvernatorul BNR. Inflatia pe aprilie a fost insa de 1,8%, nivel nemaiatins in ultimul an, asa ca rata anualizata a revenit la pragul de 10%, sub care se situase in toate cele cinci luni precedente. In final, Isarescu a admis ca BNR „s-a pacalit“ in estimarea impactului majorarii preturilor administrate.

     

    Ce-i drept, un model macroeconomic precum cel folosit de banca centrala are nevoie de timp pentru a se roda. Pana atunci insa mesajele pe care le induce pot afecta credibilitatea bancii, creand confuzii la nivelul publicului. Restructurata tarziu, in conditiile in care privatizarile din nucleul dur al industriei au inceput in 2003, economia continua sa fie in buna masura o necunoscuta pentru autoritati. Procesul de restructurare nici macar nu s-a incheiat, iar cresterea cerintelor de competitivitate ca urmare a intrarii in UE preseaza pentru noi schimbari in profilul industriei, dar si al agriculturii. Pana atunci, prognozele legate de miscarile din economie sunt supuse hazardului intr-o masura semnificativa. Cel mai recent exemplu: cresterea economica de 7,4% inregistrata pe primul semestru si care a intrecut socotelile Comisiei Nationale de Prognoza. Nu mai intra la socoteala estimarile Ministerului Finantelor privind incasarile bugetare, care depasesc atat de mult prognozele din constructia bugetului anual incat ar putea provoca perplexitate. Tocmai capacitatea de a emite prognoze solide are un rol determinant si in strategia de tintire a inflatiei pe care BNR a adoptat-o in august 2005. Dupa mai bine de un an, exercitiul se dovedeste dificil, atat timp cat structura economiei inca se modifica, iar istoricul de date statistice relevante este limitat.

     

    Dupa ratarea tintei de inflatie pe 2005, BNR crede acum ca are sansa sa reuseasca in 2006, ceea ce fara indoiala ii va consolida credibilitatea desi timp de jumatate de an a emis numai indoieli.

     

    Ramane de vazut cat de corect va estima efectul majorarilor de preturi administrate impinse de Guvern spre 2007, precum si amplitudinea scumpirii serviciilor, ale caror preturi vor tinde firesc sa se alinieze cu cele europene odata cu integrarea in Uniunea Europeana. Eficienta modelului macroeconomic isi va spune din nou cuvantul.

  • Gemisa face un pui pina la sfirsitul anului

    Actionarii Gemisa Investments vor crea, cel mai probabil pana la sfarsitul acestui an, un nou fond de investitii, in valoare de 20-30 de milioane de euro. Bani care, impreuna cu resurse atrase de la banci, vor permite angajarea unor investitii de 50-60 de milioane de euro.

     

    Pe 1 octombrie 2004, adica exact acum doi ani, Dragos Rosca renunta la consultanta de management pentru administrarea unui fond de investitii cu capital de risc dedicat, concentrat in special pe finantarea de start-up-uri. Atunci Rosca devenea CEO al Gemisa Investments, punand astfel capat carierei de zece ani la Roland Berger Strategy Consultants, companie in care a avansat pana la pozitia de Senior Project Manager. Pentru Rosca (35 de ani), istoria ultimilor ani s-a scris mai ales in cifre – a finantat zece companii in care a investit pana acum 4,7 milioane de euro. Deja a facut primul exit, are angajamente de investitii pe portofoliul actual de alte 1,3 mil. euro si va mai finanta trei companii (negocierile sunt avansate) cu inca aproximativ doua milioane de euro.

     

    „In urma cu doi ani, ma asteptam la tot felul de surprize, adica si la bune, si la rele. Credeam ca vor fi si plasamente nereusite. Pana acum nu au fost asemenea cazuri“, marturiseste CEO-ul Gemisa Investments. Faptul ca si-a pus problema esecului este un lucru perfect justificat, pentru ca fondul pe care il administreaza este unul cu grad de risc ridicat. Practic, Gemisa Investments – fond detinut de un grup de companii de investitii straine (libanezi, englezi, francezi) – a fost primul dedicat in special pe investitii de valoare mica-medie in companii aflate in faza de start-up.

     

    Totusi, Gemisa nu este singurul fond care a facut astfel de investitii. Ocazional, asemenea plasamente au mai facut si fondurile straine de dimensiuni mai mari prezente pe piata romaneasca. Vezi investitiile Oresa Ventures in La Fantana sau Credisson, plasamentele SEAF in Total Soft sau Artima. Un alt exemplu de fond care a investit in start-up-uri mai este si RAEF prin participatiile la Motoractive Leasing, Estima Finance si Domenia Credit. Pentru a ajunge la cele 13 companii in care a investit sau in care este pe punctul a o face, Rosca a analizat in detaliu 70-80 de afaceri dintr-un total de 150-200 de proiecte pe care le-a considerat, intr-o prima faza, posibile tinte de achizitie. „Din cele 70-80 de companii studiate cu atentie, la circa 20-25 am facut o analiza extrem de amanuntita.“

     

    Acum portofoliul Gemisa include noua companii, iar o a zecea este pe cale sa fie inclusa pe lista, tranzactia fiind aproape de finalizare. Companiile in care Gemisa este actionar majoritar sunt Miniblu (retea de retail de articole pentru copii), Optical Network (retail de articole de optica sub brandul Optiblu), Cristal Diagnostic (medicina muncii si clinica medicala), Oxigen Plus (servicii medicale pentru bolnavi cronici), Press Pro International (editura de presa medicala si organizator de evenimente), Fleet Management Services (management de flote de masini), BIA Human Resource Management Services (servicii si consultanta in HR), Geroaslan (marketing si promovare pentru produsele Gerovital) si Sport Distribution Group (distributie de echipament sportiv).

     

    Cea de a zecea companie din portofoliul Gemisa, Lauren Finance (servicii financiare), a fost vanduta recent catre distribuitorul de medicamente Mediplus Exim, parte a grupului A&D Pharma, reprezentand primul exit din portofoliul Gemisa. Tranzactia nu este inca finalizata, motiv pentru care valoarea deal-ului nu a fost facuta publica. Dragos Rosca, de altfel unul din actionarii minoritari ai Lauren Finance, spune insa ca tranzactia s-a facut in profit pentru fond. Potrivit acestuia, toate companiile din portofoliul consolidat al Gemisa sunt pe break-even, iar cel putin sapte acestea vor inregistra profit la sfarsitul anului. Tot la sfarsitul anului cifra de afaceri cumulata a companiilor controlate de fondul de investitii vor ajunge la aproximativ 12 milioane de euro.

     

    Mai mult, spune Rosca, o parte dintre companiile din portofoliul Gemisa sunt lideri pe segmentul de piata in care activeaza: Miniblu, FMS, Press Pro sau Oxigen Plus. Optiblu ocupa locul doi pe piata retail-ului de optica, dupa Optinova.

     

    „Toate companiile in care Gemisa a devenit actionar a trebuit sa fie puse pe picioare si asistate cu multa atentie. Pe unele chiar le-am creat de la zero“, explica Rosca. Echipa care asigura managementul tuturor investitiilor (practic, incubatorul care asigura suportul afacerilor din portofoliu) totalizeaza in acest moment 20 de persoane, numai departamentul financiar avand circa 15 angajati.

     

    Iar numarul acestora va creste, cu siguranta, dat fiind faptul ca, pana la sfarsitul anului, actionarii Gemisa vor mai „ridica“ un nou fond. Daca valoarea medie a investitiilor facute pana acum de Gemisa a fost de circa 500-600.000 de euro per proiect, noul fond va avea o alta filosofie. „Vom cauta proiecte mai mari, de circa 8-10 milioane de euro“, explica Dragos Rosca, adaugand ca unul dintre domeniile noi pe care fondul le va explora este cel al productiei. Pe de alta parte, investitiile cu valoare mai mare vor determina fondul sa diminueze o parte din riscul pe care si l-a asumat pana acum in cadrul investitiilor de valoare mica.

     

    Un risc mai mare, insa, poate insemna si un randament superior. Din punct de vedere al rentabilitati, pentru actionari momentul adevarului va fi cel in care participatiile actuale vor fi vandute. Intre timp insa, Gemisa face evaluari anuale ale companiilor sale. Pana acum, nivelul anual al IRR (Internal Rate of Return) se situeaza la 30-50%. „Cand vom face toate exit-urile, randamentul mediu va fi de 35-40% pe an“, estimeaza directorul fondului. Adica un nivel superior celui inregistrat de fondurile de investitii cu o atitudine mai prudenta (15-20% pe an).

     

    Cand va veni momentul exit-ului? Raspunsul e unul standard si se afla pe buzele tuturor directorilor de fond: „iesirea dintr-o afacere se face dupa circa trei-cinci ani“. Gemisa Investments, insa, a fost gandit ca un fond cu plasamente de durata mai lunga – cinci-sase ani. In afara de exit-ul total, un alt scenariu luat in calcul este identificarea unor cofinantatori, o ipoteza valabila pentru afacerile care asigura o crestere de 25-30% pe an.

     

    Deocamdata, marea provocare a celor de la Gemisa este identificarea de noi proiecte pentru cele 20-30 mil. euro disponibile de la sfarsitul acestui an, care impreuna cu componentele de finantare bancara ar putea permite investitii de 50-60 mil. euro. Afaceri bune exista in continuare, insa, cel putin acum, negocierile unui fond cu antreprenorii romani sunt mult mai dificile decat in a doua jumatate a anilor ‘90. In prezent, proprietarii de business-uri sunt pregatiti sa-si coordoneze afacerile pe un termen mai lung decat au facut-o oamenii de afaceri din deceniul trecut. Practic, este vorba de o noua generatie de antreprenori cu alte asteptari si mai ales, cu o alta mentalitate de business. De acum inainte, fondul condus de Dragos Rosca va iesi din zona finantarilor de nisa, urmand sa concureze pe anumite proiecte cu fondurile mari, deja consacrate pe piata.

  • Masinaria de bani

    Randamentul bun al investitiilor de pana acum, dublat de identificarea de noi oportunitati, determina actionarii Gemisa sa mai angajeze investitii de 50-60 mil. euro

     

    RISC vs. RANDAMENT: pana acum fondul si-a propus un randament mediu pe investitie de 35-40%/ an. Acest nivel este specific unor investitii cu grad de risc ridicat. Companiile de investitii mai prudente vizeaza randamente de 20% pe an.

     

    FILOSOFIE NOUA: actionarii Gemisa vor crea un nou fond in valoare de 20-30 de milioane de euro, bani care impreuna cu componentele de finantare bancara vor fi investiti in proiecte mai mari decat cele de pana acum. Valoarea medie a unei investitii: 8-10 milioane de euro.

     

    BILANT: in octombrie 2004, fondul era „programat“ sa investeasca sase milioane de euro. Pana acum s-au investit efectiv 4,7 mil. euro si a avut loc si primul exit.

  • Bani in linie

    using System; class App{ public static void Main(){ Int32 index = 50; Fib obj = new Fib(); do{ Console.WriteLine(obj.Value); obj = obj.GetNext();  }while(index— != 0);  } } Daca ati inteles ceva din toate astea, nu e exclus sa fiti interesant pentru piata IT. Daca nu, inca nu e prea tarziu.

     

    Ca vorbitorii unor limbi exotice sunt la mare cautare, o stie orice manager de call-center. In industria programatorilor exista o regula asemanatoare. „Putem spune ca un programator de nivel mediu pe Assembler este la noi la fel de bine platit ca un senior pe CAA“, spune Monica Baluta, directorul de resurse umane pentru BitDefender. Pentru cei mai multi, nici macar numele acestor limbaje nu suna cunoscut. In traducere libera, oficialul BitDefender vrea sa spuna ca un limbaj considerat mai greoi, dar de care este nevoie in anumite proiecte specifice, cum e Assembler, poate fi platit mai bine decat un limbaj larg raspandit si cunoscut de multi specialisti, precum CAA.

     

    E bine de stiut ca, dintre toti angajatii unei companii producatoare de software, nu toti fac parte din „tagma“ programatorilor. In cazul Softwin, bunaoara, doar aproximativ 200 dintre cei 600 de angajati scriu efectiv liniile de cod ale vreunui limbaj de programare. Restul inseamna de regula personalul administrativ, marketing, vanzari sau cei angrenati in relatia cu clientii.

     

    Daca multi dezvoltatori de software vor declara ca esential este sa „vorbesti“ limbajul potrivit la timpul si la locul potrivit, seniorii sunt insa de acord ca invatarea periodica a unui nou limbaj este la fel de importanta. „Acum cativa ani, multi tineri absolventi se orientau catre web: PHP, JSP, ASP, deoarece se gaseau multe locuri de munca si relativ bine platite. Acum, piata pentru aceste joburi s-a mai restrans, si cererea a devenit mult mai mare pentru limbajele clasice: C, C++, Java si, partial, .Net.“, explica balansarea cererii si a ofertei pe piata programatorilor Monica Vierita, HR & operations manager al ITC Networks. Firma din Cluj dezvolta software in regim de outsourcing in special pentru industria telecomunicatiilor si va ajunge  la 580 de angajati si o cifra de afaceri de 16 milioane de dolari pe anul acesta, conform estimarilor oficialilor companiei. Oricum, se poate spune ca istoria se repeta, pentru ca moda limbajelor software de acum cativa ani a revenit. Pentru partea de laborator antivirus a BitDefender, Softwin are nevoie in special de cunoscatori de Assembler, un limbaj considerat de studenti drept rigid si lipsit de perspective. Este folosit in general pentru a realiza „embedded software“, programele care stau pe post de „creier electronic“ la bancomate, usi de garaj actionate electric, sistemele electronice de control al masinilor si orice alte destinatii care nu presupun existenta unui calculator. Centrul de cercetare-dezvoltare BitDefender din Iasi, de exemplu, este condus de asistentul cursului de Assembler de la o universitate locala. „Tot prin el am mai recrutat studenti, a fost o miscare strategica gratie careia si-a facut un nucleu de oameni foarte buni“, spune Monica Baluta.

     

    Fara exceptie, toti cei implicati in scrierea de linii de cod pentru industria software sunt de acord ca devine din ce in ce mai dificil sa gasesti personal calificat si ca se poate vorbi chiar despre o criza de specialisti. Cu atat mai mult atunci cand sunt cautate aptitudini tehnice strict specializate sau de nivel avansat. O metoda mai agresiva de atragere a  fost dezvoltata de firma clujeana Nethrom. La sfarsitul anului trecut, compania a inceput sa publice anunturi in presa locala prin intermediul carora invita programatori sa participe la interviuri de angajare platite cu 10 lei minutul (2,7 euro). Anuntul spunea ca „In timpul interviului va exista un ceas care va cronometra timpul. Indiferent daca persoana care vine la interviu este admisa sau respinsa, va primi banii“. „Ne confruntam cu o lipsa de resurse umane calificate indeosebi in domeniul programatorilor cu experienta in dezvoltarea de aplicatii economice pentru piata romaneasca si in managementul de proiect in vederea derularii unor programe de amploare. Ne gasim, de asemenea, foarte greu angajati cu abilitati in limbajele de programare Java si care sa aiba cunostinte de limba germana“, spune tot de la Cluj directorul unei alte firme, citat de editia de Transilvania a Ziarului Financiar.

     

    Directorul de resurse umane al BitDefender merge chiar mai departe si spune ca nu se mai poate vorbi de parcurgerea pasilor clasici in recrutarea personalului: apare o anumita cerinta, iar departamentul de HR incearca sa gaseasca persoana potrivita. „Noi suntem proactivi, avem anunturi permanent, cautam activ si suntem tot timpul in piata. Intra in zona de testare, dupa care il luam si fara sa avem pozitia deschisa.“

     

    O urmare imediata a fost cresterea salariilor. De exemplu, pentru un programator Java, in Timisoara se ofera salarii care incep de la 900 de dolari net pe luna. Iar din lupta preturilor nu intotdeauna castigatoare ies marile companii. „Pentru noi concurenta o reprezinta firmele de mici dimensiuni care lucreaza in outsourcing. Stand intr-un apartament de bloc, nu au cheltuieli precum HR-ul si financiarul si atunci isi permit sa plateasca mai bine decat noi. Dar ca perspective, una e sa lucrezi intr-un apartament si alta la o companie mare“, spune Monica Baluta.

     

    Pentru a fi la curent cu evolutiile pietei si cu nivelul de salarizare, directorii de resurse umane de la companii ca Freescale, Alcatel, Microsoft, Softwin sau IBM se intalnesc periodic si dezbat pe marginea studiilor de piata comandate, care arata cum au evoluat salariile in aceasta industrie.

     

    In plus, directorii de resurse umane de la marile companii software recunosc ca de-a lungul timpului, dupa mii de interviuri de angajare, au ajuns sa stie cum s-a descurcat un candidat la testul tehnic chiar inainte de a apela la parerea mai avizata a sefilor de pe departamentele specifice. Cel mai problematic limbaj de programare acum este CAA, considera „clubul“ specialistilor in HR. Cu toate ca este relativ larg raspandit, este dificila gasirea oamenilor care stapanesc bine acest limbaj. Multe companii nou intrate pe piata au crescut nevoia pentru CAA, mai ales in zona de „embedded programming“.

     

    Monica Vierita de la ITC Networks mai crede ca in ultimii ani programatorii s-au orientat catre alte limbaje „considerate mai noi si/sau mai inovatoare, ca Java si apoi C#“.

     

    Altele au inceput sa fie mai putin folosite. Nume ca Fortran, Cobol, Pascal mai sunt amintite doar in CV-urile programatorilor nostalgici. Monica Vierita de la ITC Networks mai spune ca si cererea pentru alte limbaje, cum ar fi Visual Basic, s-a restrans.

     

    Dar, la fel ca si in cazul limbilor straine, pretul corect la angajare este dat de nivelul de stapanire si de numarul  vorbitorilor.

     

    Oricand, limbaje de programare invechite ar putea deveni „exotice“, la aparitia unei companii care il foloseste masiv si este dispusa sa plateasca bine pentru personal de calitate. In fond, latina sau greaca veche inca mai au cautare.