Blog

  • Ba o sa cheltuim

    Acuzate de nestiinta a planificarii bugetare, atata vreme cat nu pot cheltui excedentul fiscal, autoritatile incearca sa-si demonstreze eficienta pe teren. Ministrul finantelor, Sebastian Vladescu, si cel al transporturilor, Radu Berceanu, au mers impreuna la receptia unei lucrari de reabilitare pe autostrada Bucuresti-Constanta, ocazie cu care au reluat promisiunile privind progresul infrastructurii in urmatorii ani, respectiv amenintarile la adresa firmelor de constructii care nu-si respecta termenele.

     

    Prin urmare, la 1 mai 2007 va fi gata tronsonul Drajna-Fetesti, anul viitor vor fi construiti 75 km de autostrada, pana in 2009 vom avea 800 km de autostrada noi, iar pana in 2018 – 2.500 km. In privinta licitatiilor pentru constructii, ar urma sa fie introdus un sistem de punctare pentru companii, care sa excluda firmele neserioase. Berceanu a salutat in mod deosebit ideea formarii unor consortii de firme autohtone care sa participe la respectivele licitatii: saptamana trecuta, zece firme romanesti de constructii – Aedificia Carpati, Baduc, Constructii Hidrotehnice Iasi, INSPET, Metroul, SCIT Impex, STIZO, TIAB, Tungal Metrou si Energoconstructia – au anuntat ca vor participa in consortiu la viitoarele licitatii pentru proiectele mari de infrastructura.

  • Turcia-Croatia 2-1

    Croatia a devansat saptamana trecuta Turcia in demersurile pentru aderarea la UE, dupa ce Zagrebul a finalizat negocierile cu Uniunea in domeniile educatiei si culturii.

     

    Autoritatile de la Zagreb au inchis negocierile in doua dintre cele 35 de capitole ale aderarii, comparativ cu Turcia care a inchis numai unul, desi a deschis negocierile simultan cu Croatia in octombrie 2005. Avansul Croatiei fata de Turcia a fost subliniat de faptul ca ministrii europeni de externe au decis sa suspende partial negocierile cu Ankara din cauza dosarului cipriot. In timp ce UE afirma ca nu exista nicio stratagema in negocieri, diplomatii considera ca finalizarea negocierilor in cele doua dosare de catre Croatia este o „decuplare“ simbolica de Turcia, care demonstreaza pretul pe care Ankara il plateste pentru refuzul de a-si deschide porturile si aeroporturile pentru navele si avioanele cipriote. Croatia doreste sa adere la UE in 2009, in timp ce Turcia are prea putine sanse sa se alature Uniunii in urmatorii zece ani.

  • Macar sa repare ceasul

    Momentul cand societatile energetice ar urma sa fie transferate din parohia Ministerului Economiei in cea a AVAS a fost amanat pentru la primavara, iar Guvernul a refacut nota de fundamentare a ordonantei de mutare de la MEC la AVAS a a Oficiului pentru Participatiile Statului si Privatizari in Industrie (OPSPI), insistand in text pe ideea ca UE cere Romaniei ca privatizarile sa fie administrate de o singura institutie si sa se faca mai transparent.

     

    Aceste miscari ar fi trebuit sa linisteasca spiritele si sa asigure auspicii bune instalarii noului ministru al economiei, Varujan Vosganian, cu atat mai mult cu cat acum, dat fiind ca atat MEC, cat si AVAS sunt conduse de liberali, sansa unor conflicte atrase de o sefie democrata a MEC a parut exclusa. Totusi, conflictele au continuat, dupa ce la refuzul Ministerului Justitiei de a-si da avizul pe ordonanta s-a adaugat propunerea lui Vosganian ca zece societati energetice, intre care complexurile energetice Rovinari, Turceni si Craiova, sa ramana in portofoliul MEC, pe motiv ca politica energetica a tarii o face Ministerul Economiei, nu AVAS, unde ar trebui sa se ia decizii doar in privinta privatizarilor. Propunerea, de altfel de bun-simt, a noului ministru al economiei a fost rapid contracarata de seful AVAS, Teodor Atanasiu, cu argumentul ca numai Guvernul poate decide soarta societatilor respective. Privind insa lucrurile dincolo de disputele de moment, este limpede ca rolul de simplu privatizator si cel de strateg al viitorului energetic se contrazic, mai ales intr-o situatie in care un nou ministru al economiei vine cu ambitii mult mai mari decat ale precedentului: Vosganian a anuntat ca ministerul sau „nu va fi doar al energiei, ci si cel care sa elaboreze strategia economica a tarii“ si a promis ca va revizui legislatia investitiilor, a minelor, a petrolului si a energiei. Iar ideea ca de toate privatizarile sa se ocupe AVAS, care si-ar integra OPSPI, ar fi prielnica pentru transparenta ori pentru rapiditatea privatizarilor, dar n-ar servi cu nimic recentele promisiuni dupa care Romania isi va defini strategia pe termen mediu si lung in privinta securitatii energetice ori in privinta stimularii unor domenii cu care sa se poata impune pe piata UE. Deocamdata, insasi stabilizarea legislatiei in relatia AVAS-MEC se anunta un proces de durata, astfel incat, din planurile lui Vosganian, probabil singurul care va fi indeplinit in perioada urmatoare va fi cel de reparare a ceasului de pe zidul ministerului – cum i-a spus ministrul, „primul gest de rigoare pentru ca lucrurile sa functioneze“.

  • Duri, dar nu si puri

    Initiativa politica a tandemului ex-liberal Theodor Stolojan-Valeriu Stoica a fost dezavuata saptamana trecuta de gardienii puritatii liberalismului la nivel european. Aflat in Romania intr-o vizita la invitatia premierului Calin Popescu-Tariceanu, seful liberalilor europeni, Graham Watson, s-a folosit de prilej pentru a ataca principiile de la care se revendica grupul de initiativa pentru constituirea PLD.

     

    De altfel, saptamana trecuta nu a fost cea mai fericita pentru miscarea platformista: dupa ce au incercat sa acrediteze ideea ca liberalii negociaza cu PSD pentru a se mentine la putere, realitatea a demonstrat ca apropierea de social-democrati este mai degraba o tendinta a grupului liberal-democratilor, patru dintre reprezentantii acestora votand in Senat o initiativa legislativa PSD. Pe de alta parte, liderii PLD au anuntat consultari cu „colegii“ de Alianta democrati si chiar au anuntat ca acest tip de intalniri vor avea o ritmicitate care chiar are sanse sa o depaseasca pe cea din relatiile dintre PNL si PD.

  • Arhitectura in stil vechi se vinde bine

    Achizitia record a anului 2006, s-a ridicat, pe piata imobiliara bucuresteana, la o valoare de 16 milioane de euro. Protagonista a fost o vila situata pe un teren de 2.000 de metri patrati din zona Dorobanti.Cumparatorul vilei din Dorobanti, un om de afaceri roman, a achizitionat casa direct de la proprietari, depasind astfel estimarile consultantilor imobiliari privind cea mai scumpa vila vanduta in 2005, care indicau suma de 10 milioane de euro. Simtul estetic al investitorilor imobiliari a inceput sa detecteze noi oportunitati de investitii in casele cu aspect arhitectural deosebit. Cele mai cautate sunt cele apartinand stilului gotic, florentin, brancovenesc sau chiar art-nouveau. Tranzactia ar putea fi surclasata ca valoare doar de vanzarea Palatului Bragadiru, “Colosseum-ul” de pe Calea Rahovei, estimat la 26 de milioane de euro. Cladirea, ai carei proprietari sunt Ivona Fulicea, Ion Mihnea Romalo, Ana Constandaky si Irene de l’Epinay, cu totii urmasi ai familiei Bragadiru, este vizata de consultantii imobiliari pentru amenajarea unui hotel de lux. Un alt imobil cu mare potential pe piata de imobiliare high-class este cladirea care gazduieste Ambasada Canadei, situata in apropiere de Piata Romana si estimata la 6 milioane de euro.Aproximativ 80% dintre casele cu arhitectura deosebita sunt situate in zone rezidentiale din Bucuresti, cum ar fi Primaverii, Aviatorilor, Televiziune, Kiseleff, Rosetti, Piata Romana, Intercontinental, Gradina Icoanei, Foisorul de Foc sau Dorobanti. Factorii determinanti in evaluarea lor sunt suprafata si locatia. Astfel, preturile imobilelor si terenurilor din aceste zone a urcat de trei ori in ultimii ani, ajungand la peste 4.000 euro/mp.

  • Studiez, deci investesc

    Cu multi ani in urma, Michael Price, un investitor american legendar pe piata de capital, acorda un interviu pentru revista Money. Vorbea minute in sir despre actiuni, piete si alcatuirea de portofolii. Cand a fost intrebat daca are un MBA sau o CFA (certificare de analist financiar), Price a raspuns: “Tot ce am este experienta mea practica”. La fel cum unii investitori plaseaza bani in actiuni, pietre pretioase sau real estate, altii aleg sa investeasca in studiile lor, cel mai adesea studii postuniversitare, in cadrul unor programe de renume. Randamentul acestui tip de investitie? Multi analisti si specialisti in resurse umane s-au straduit sa calculeze randamentul pe care il poate produce un set de cunostinte. Principala problema pe care o ridica cuantificarea cunostintelor este tocmai faptul ca cel mai greu de masurat este efortul pe care “investitorul” l-a depus pentru acumularea acestor cunostinte.Managerii romani spun ca au investit si ar investi din nou fara reticente in viitorul lor. Emilia Bunea, director financiar si vicepresedinte in cadrul companiei de asigurari Interamerican, si Dragos Cabat, directorul diviziei de management al riscului la OTP Bank, sunt printre primii CFA (Chartered Financial Analyst) din Romania. Filiala locala OTP Bank valoreaza acum 213 milioane de euro, de 3,5 ori nivelul activelor nete. Interamerican a inregistrat, in primele noua luni ale anului, venituri din prime subscrise, din asigurari generale si de viata, de peste 11 milioane de euro.Mai tare ca un MBA”In anii ’94 eram director executiv intr-o companie de dezvoltare imobiliara si am ales sa urmez un master”, spune Emilia Bunea. “Singura optiune de pe piata era ASEBUS. Eu terminasem Politehnica si slujba mea era una full-time si imi doream si masterul si sa imi pastrez jobul. Am platit 2.000 de euro pentru master si imi facea mare placere sa merg, pentru ca aflam concepte noi de la colegii mei care lucrau deja pe pozitii importante in multinationale. Intre timp, insa, a intervenit o schimbare si m-am mutat la Capital Securities”, spune Bunea. Trei ani mai tarziu, in timp ce se ocupa de investment banking in cadrul Capital Securities, Emilia Bunea a primit recomandarea de a se inscrie la cursurile de Chartered Financial Analyst, adica un program de studii mai apreciat decat MBA-ul. “Am urmat cursul la distanta. A fost, cu siguranta, o investitie, pentru ca desi costurile programului nu erau foarte mari, avantajele ulterioare sunt semnificative”, explica directorul financiar al Interamerican. “A costat undeva intre 500 si 700 de dolari pe an, am suportat singura costurile cursurilor si a meritat, pentru ca este cea mai larg recunoscuta calificare la nivel mondial pentru profesionistii in investitii, in special managerii de portofolii si investment bankers. Faptul ca am avut aceasta diploma a contat destul de mult la interviurile de angajare”, afirma ea. “Nu am avut week-end vreme de trei ani””Pe parcursul studiilor, desi erau la distanta, am invatat mult si nu mai aveam notiunea de timp liber. Nu am avut week-end vreme de trei ani”, povesteste Bunea.Emilia Bunea spune ca a invatat analiza financiara si statistica, matematica financiara, evaluarea activelor, instrumente derivate si instrumente de fixed income. “Un aspect important al programului este faptul ca se pune mare accent pe etica”, spune Bunea. Ea este acum presedintele Asociatiei Analistilor Financiari din Romania. Dragos Cabat, si el inginer de profesie, nu a apucat sa profeseze pentru ca a fost atras mai mult de domeniul economic, devenind, in 1995, unul dintre primii brokeri ai Bursei de Marfuri din Sibiu. A lucrat ca broker pana in 2001, cand a devenit Chartered Financial Analyst pentru OTP Bank. Dragos Cabat a fost primul roman care a inceput o CFA in Romania, in 1997, primind una dintre cele cinci burse acordate in toata lumea si, odata cu aceasta, aproape 20 de kilograme de carti. Pentru CFA de la OTP Bank, “diploma este o certificare a cunostintelor economice si financiare, urmatorul nivel dupa un MBA, dar CFA este considerata de cunoscatori drept ‘top of the top’”. Cursurile dureaza minim trei ani – trei examene, unul in fiecare an, ce trebuie trecute in ordine de la nivelul unu la trei. Examenele se sustin in aceeasi zi si de la aceeasi ora in toata lumea, iar testele sunt identice pentru toti candidatii.Daca in 2000 au fost patru romani absolventi de CFA, astazi in Romania sunt 65 de diplome, iar prognozele pentru anii urmatori sunt de 20-30 de absolventi in fiecare an. Si la nivel global, unde CFA este mult mai cunoscuta si recunoscuta, numarul de absolventi a crescut de la 35.000 in 1997 la 80.000 in 2006. Dragos Cabat a auzit pentru prima oara de CFA, inainte de finalizarea MBA-ului de la Canadian MBA, intre 1994 si 1995. “Pur si simplu mi-am depus CV-ul, ca la orice aplicatie pentru un job si am fost admis.” Nu numai ca a fost acceptat, dar a si primit o bursa dintre cele cinci la nivel mondial – taxa de inscriere si manualele pentru primul examen. Costurile unei CFA sunt de aproximativ 2.000 de dolari, “foarte putin in comparatie cu beneficiile ulterioare pe care le poti obtine. Progresezi pe toate planurile, mai ales pe cel profesional si, implicit, pe cel financiar. Este o garantie a unor standarde de etica pe care le are o CFA si a unor calitati profesionale de necontestat”, sustine Cabat. Promovabilitate, sub 35%Primul examen l-a sustinut la Praga, pentru ca, fiind singurul roman care urma o astfel de specializare in Romania, nu existau centre de examinare in tara. Pentru unele examene nu exista nici astazi centre in Romania si cursantii se deplaseaza in Germania sau Elvetia. “In Romania CFA nu este inca pretuita la adevarata valoare, insa este din ce in ce mai cunoscuta si mai cautata. Mai ales de angajatori”, sustine Cabat. Mai ales multinationalele privesc ca pe un mare avantaj diploma de CFA si, potrivit lui Cabat, absolventii de CFA sunt recunoscuti ca specialisti in orice domeniu financiar. CFA Romania, structura in care Cabat este membru, are deja parteneriate educationale cu Institutul Bancar Roman sau Reuters si are si o masa critica de absolventii in fiecare an pentru dezvoltarea de noi parteneriate, in domeniul bancar, al asigurarilor, pietelor de capital, fondurilor de investitii, fondurilor de pensii si, de ce nu, al guvernului”, spune Cabat despre cei 20 sau treizeci de absolventi ai CFA din fiecare an.Tot in 1997, absolventii de CFA din Romania se puteau numara pe degetele de la o mana – Cabat isi aminteste ca era un consultant al Ministerului de Finante care se ocupa de trezorerie, american, la Raiffeisen era un englez si un alt american la Fondul de Investitii American. CFA ramane un program exclusivist mai ales datorita ratei scazute de promovabilitate inregistrata la fiecare dintre cele trei examene – aproape de 35%. Minim 250 de ore pentru fiecare examenDar beneficiile sunt foarte mari. Dintre cei 64 de CFA romani au ramas in tara 45, acestia lucrand pentru banci comerciale, firme de asigurari, fonduri de investitii sau firme de brokeraj. “Pentru un absolvent, CFA este un proces pe viata. Clientii ne cer sa fim la curent in fiecare zi cu ce se intampla in domeniul financiar si studiile nu se opresc odata cu diploma.” Comparat cu un MBA, CFA este mult mai dificila. “Chiar daca este un proces de ‘self learning’, recomandarea este sa inveti minim 250 de ore pentru fiecare examen”, sustine Cabat. El spune ca nivelul de pregatire al unui absolvent de acum 20 de ani este la fel de ridicat ca si cel al unui absolvent din 2006. Testele sunt astfel gandite incat diploma CFA sa fie o garantie pentru angajator indiferent de varsta sau anul absolvirii posesorului de CFA. Primul examen este in proportie de 100% test grila, urmatoarele doua fiind 50% grila si 50% pe baza de intrebare-raspuns, insistand pe capacitatile de analiza, sinteza si creativitate.Este nevoie de foarte multa munca pentru o absolvire in doar trei ani. Daca esti declarat “picat” la unul dintre cele trei niveluri, trebuie sa astepti un an pana la urmatoarea sansa. “Intra cine vrea, iese cine poate”Daca in 1997 existau doar cinci burse la nivel global, acum fiecare tara care are o CFA Society ofera 10 burse. Este si cazul CFA Romania, unde numarul total de candidati ajunge la 300, iar inscrierea este libera pentru orice candidat. Dragos Cabat glumeste spunand ca “intra cine vrea, iese cine poate”.

  • Shopping la nivel SF

    Un dispozitiv manual care indruma clientii direct catre raionul cautat, care afiseaza preturile produselor, ii informeaza despre reduceri si ii anunta daca articolul lor preferat este in stoc. Asa se comporta gadget-ul care a lansat un nou concept in retail, numit Do It Yourself shopping.Ce presupune acest concept? In detaliu, clientii sunt asistati in febra cumparaturilor de acest dispozitiv care se gaseste deja in toate magazinele “inteligente” din lume. Febra high-tech a cuprins de acum un an hipermarketurile, iar retelele de magazine ca Metro in Germania si Food Lion in Statele Unite lansau gadget-marketurile Future Shop si Bloom. Gigantii industriei IT incep sa introduca acest concept si in magazinele mai mici. Provocarea consta de fapt in incercarea de a aduce tehnologia de maine intr-un domeniu blocat in trecut, caci vanzarea cu amanuntul foloseste inca tehnici vechi de 50 de ani. Retailerii colaboreaza deja cu liderii industriei, ca IBM si Cisco Systems, pentru a introduce dispozitive high-tech in viitoarele “magazine inteligente” ale secolului XXI. Do It Yourself shopping inseamna ca rafturile inteligente ii atentioneaza pe angajati cand stocurile de produse trebuie reinnoite. De asemenea, scannerele Pay by Touch permit plata cumparaturilor prin simpla inregistrare a amprentelor digitale ale clientilor, iar proiectorul Everywhere Display transforma orice suprafata intr-un touchscreen prin care articolul dorit este localizat. Avantajele noului sistem vor incheia era cozilor interminabile la casa si a colindatului haotic printre raioane.

  • 200 de milioane de euro, dati disparuti

    Procurorii germani ancheteaza disparitia a 257 de milioane de dolari (200 mil. euro) din cadrul conturilor Siemens, intr-un caz de frauda care risca sa schimbe imaginea mediului de afaceri din Germania.Sase angajati sunt suspectati ca au colaborat pentru a transfera bani ilegal din conturile companiei germane spre alte conturi, iar ancheta se desfasoara concomitent in Germania, Elvetia, Italia si Ungaria. Procurorii au declarat ca directorul executiv al Siemens, Klaus Kleinfeld, nu este suspectat in aceasta frauda, chiar daca fostul director financiar si actualul director de real estate al companiei, Michael Kutschenreuter, se numara printre retinuti. Si alti membri din conducere sunt anchetati. In Elvetia, autoritatile cauta posibile conturi folosite pentru mita in vederea obtinerii unor contracte importante. Procurorii italieni isi concentreaza atentia asupra unor conturi bancare austrice controlate de un alt oficial al companiei Siemens, Karl von Jagemann, pe care-l suspecteaza de dirijarea directa a activitatilor de dare de mita, incepand cu mijlocul anilor ’90 si pana la sfarsitul anului trecut. Acesta a fost deja arestat, sub suspiciunea de frauda, deturnare de fonduri si spalare de bani.Suma lipsa a crescut treptat de la 20 de milioane de euro la inceputul anchetei la 100, iar apoi la 200 de milioane de euro si numarul persoanelor arestate a ajuns la sase. Siemens este, potrivit Wall Street Journal, compania cu cele mai mari vanzari din Europa, in domeniul tehnologiei, iar conducerea a declarat ca firma va colabora cu autoritatile germane pentru clarificarea situatiei, legand presupusa frauda de “acte individuale” in cadrul diviziei sale de cumunicatii fixe. Companiile din Germania sunt din ce in ce mai des implicate in scandaluri de coruptie si inselatorie, amenintand sa schimbe perceptia de cel mai propice loc pentru afaceri din lume.

  • De 50 de ori mai multe masini de inchiriat

    In urmatorii patru ani, 50.000 de masini ar putea fi disponibile pentru inchiriat pe piata romaneasca de rent-a-car. Potrivit estimarilor lui Dudy Perry, director general executiv al Sixt New Kopel, cel mai nou jucator de pe piata, exista mai multi factori care vor creste de 50 de ori numarul de masini existente. Printre acestia, cei mai importanti sunt turismul si dezvoltarea de noi servicii ? cum sunt companiile de asigurari care folosesc masini inchiriate pentru a inlocui masinile asigurate avariate.In Romania, piata de rent-a-car este inca la inceput si, in ciuda prezentei unor jucatori internationali ca Hertz, Avis, Budget, Europcar, Sixt si National, flota interna cuprinde actualmente doar 1.000 de masini de inchiriat.In prezent, pretul de inchiriere al unui autovehicul pleaca de la 25 de euro pe zi, pentru o masina din clasa mini sau medie, si poate ajunge la cateva sute de euro pentru o limuzina, dar piata de rent-a-car va deveni mai permisiva. Cei care isi permit sa inchirieze un automobil sunt, cu precadere, oameni de afaceri sau turisti straini. Hertz, liderul de piata din Romania si din lume, are in principal clienti straini, din care 75% sunt oameni de afaceri veniti in Romania pentru o scurta perioada de timp, conform lui Jean-Alain Grumbach, director general al Hertz Romania.Daca pretul ar fi mai mic, clientii ar fi mai numerosi, insa problemele cu care se confrunta firmele de profil din Romania sunt legate mai ales de costurile de intretinere ale autovehiculelor: se consuma suspensii, amortizoare si cauciucuri mult mai mult decat in tarile vestice. Ratele de inchirieri cu 30-40% mai mari decat in tarile occidentale. Sistemul de “car replacement”, foarte uzitat in strainatate, prin intermediul caruia societatea de asigurari ofera clientului o alta masina daca a lui a fost avariata, desi este inca la inceput in Romania, reprezinta un mare castig pentru viitorul firmelor de rent-a-car si pentru clientii acestora. Deocamdata imaginea persoanei obisnuite care pleaca cu masina inchiriata in numai cateva minute este, inca, departe.

  • Zboara ca un milionar

    Oamenii care conduc lumea o conduc de la inaltime. Afaceri de miliarde de dolari plutesc in aer in fiecare zi, la propriu, in timp ce mii de oameni de afaceri isi savureaza destins sampania frantuzeasca la bordul avioanelor lor private, zburand de la o tranzactie la alta. Pe vremea cand ocupa functia de Chief Financial Officer al USX/Marathon Oil din SUA, Richard Moat, actualul CEO al Orange Romania, trebuia sa se lupte zilnic cu o agenda destul de aglomerata. Incepea ziua cu un mic-dejun in Minneapolis, lua pranzul la Chicago si isi petrecea toata dupa-amiaza in intalniri la Los Angeles. Un avion privat inchiriat de companie era singura solutie pentru Moat, ca si pentru alti manageri ultramobili care trebuie sa ajunga in mai multe locatii diferite in aceeasi zi. Industria avioanelor private si-a luat un avant puternic in ultima perioada, pentru ca ea lucreaza in slujba unor oameni importanti, care au extrem de putine sanse sa inchida o tranzactie la Frankfurt, spre exemplu, si sa participe la un eveniment in familie la Bucuresti intr-un interval mai mic de doua ore. “Este un serviciu incredibil”, spun, la unison, managerii care reusesc sa evite elegant orele petrecute la check-in si se imbarca, ulterior, intr-o aeronava de lux. Desigur, daca cineva isi poate permite in mod curent acest serviciu. Paradoxal, insa, intr-o epoca in care mobilitatea a trecut de la conceptul de “fapt” la un veritabil “status simbol”, nu trebuie sa conduci o corporatie sau sa fii seic pentru a zbura la un asemenea nivel. Manageri si antreprenori importanti din Romania apeleaza din ce in ce mai des la avioane private care sa le faciliteze deplasarile la diverse situri de productie sau la intalniri cu parteneri din Europa. Care sunt principalele lor motive? De la lipsa de timp si pana la avantajele unui zbor personalizat, totul culminand cu o impresie impecabila pe care o lasa partenerilor de afaceri, lista de motive pentru a inchiria un avion poate fi destul de lunga. Ali Ergun Ergen, director de dezvoltare al companiei Baneasa Developments, spune ca domeniul in care activeaza necesita foarte multe deplasari. Pentru ca foloseste cu predilectie rute unde nu exista curse comerciale destul de dese, considera ca este un mare avantaj sa inchiriezi un avion privat. “Obisnuiam sa inchiriez avioane de foarte mult timp si o fac ori de cate ori este necesar. In urma cu ceva vreme, in calitate de director general al Anchor Group, de exemplu, trebuia sa urmaresc perspectivele companiei in afara Bucurestiului. Vroiam sa ajung in contact cu retaileri care nu se aflau in capitala, ci in orasele emergente din jur, si se intampla sa fiu chiar in mai multe astfel de locatii intr-o singura zi”, spune Ergen. “Asa am ajuns sa apelez la avioane private, si le foloseam cel mai mult pe curse interne. Au existat perioade in care traversam tara de la un capat la altul si stateam zi-lumina in avion”, spune omul de afaceri care se ocupa de cel mai mare proiect imobiliar din istoria Romaniei, cu o valoare estimata la peste 1 miliard de euro. Despre Ergen se poate spune ca a “inventat” conceptul de mall in Romania prin dezvoltarea proiectelor comerciale Bucuresti Mall si Plaza Romania, pe vremea cand conducea operatiunile Anchor Group in Romania.Ali Ergun Ergen spune ca este nevoit sa petreaca destul de mult timp in avioane, ceea ce il face sa prefere zborurile cu avioane private curselor cu orar fix. “Planurile de expansiune ale Baneasa Shopping City ma determina sa ma gandesc la inchirierea unui avion si pe viitor. Am zburat pana acum insotit de unii din actionarii companiilor pentru care lucram, de arhitecti sau de colegii mei care se ocupa de dezvoltarea proiectelor”, spune Ergen. “Actionarii companiei Anchor Group detineau propriul avion de business. Sunt oameni decenti, nu extraordinar de bogati, si foloseau aceste servicii. Imi amintesc ca cel mai mare avantaj pe care il gaseau in serviciile private de zbor este faptul ca se poate fuma”, se amuza Ergen.Zboruri de imagineEl isi aminteste ca la lansarea unuia dintre proiectele pe care le-a finalizat in Romania a trimis un avion privat pentru a aduce investitorii din Turcia in Bucuresti. “Acesta este un alt avantaj al liniilor private, pentru ca poti oferi servicii de calitate si nu neaparat foarte high-end partenerilor de afaceri”, spune seful Baneasa. Preturile pentru a inchiria un astfel de avion? “Am folosit un business jet apartinand unei companii din Turcia, iar preturile sunt similare in Europa – am platit in jur de 2.000 de euro pe ora de zbor”, spune Ergen. Richard Moat spune ca atunci cand petreci foarte mult timp in deplasari, un business jet te poate scoate din incurcatura: “Zbor in strainatate de doua ori pe saptamana, in medie. In perioada pe care am petrecut-o in SUA, adica in 2004, pentru a inchiria un avion pentru 4 ore plateam cam 7.500 de dolari. Imi amintesc, de asemenea, ca au fost ani, precum 2005, in care am avut peste 100 de zboruri in Europa”, spune CEO-ul Orange Romania, a carei cifra de afaceri ar putea depasi anul acesta 1 miliard de euro. Destinatiile cele mai frecvente, sunt, pentru Moat, Paris si Londra, unde cel mai adesea participa la intalniri cu omologii sai din cadrul subsidiarelor Orange. Avantajele zborurilor private nu rezida doar in economie de timp. “Da, fiind un avion privat, economisesti foarte mult timp. Check-in-ul se face cu viteza luminii, fata de un check-in normal, pasagerii sunt foarte putini si boarding-ul dureaza automat mai putin, dar si serviciile on-board sunt foarte speciale”, spune Andreea Mihai, director de marketing al retailerului Carrefor Romania, cu vanzari de aproape 400 de milioane de euro pe primele 9 luni ale anului. Tratamentul clientilor de private jets este deosebit. “Mancarea si bauturile sunt rafinate, este liniste si te poti concentra mai bine”, spune Mihai.”Cand inchiriez un avion, pot suna cu doua ore inainte sa imi anunt sosirea”, explica Ergen de la Baneasa. “Regulamentele clasice din aviatie sunt functionale, dar procedurile sunt cu mult mai facile – check-in-ul se face repede, controlul identitatii si masurile de securitate sunt si ele mai prompte. Cel mai tare imi displace sa imi astept bagajul, odata ajuns la destinatie. Cand zbor cu un avion privat, imi iau si bagajul mai repede, totul dureaza mai putin”, spune Ergen. Pe piata romaneasca, trei jucatori autohtoni opereaza zboruri private: Eurojet, Tiriac Air si MIA Airlines. Exista insa si cativa operatori straini, printre care Jetalliance, Nobil Air, MAP Executive Flight Services, care se adreseaza traficului local de business, care creste simtitor. Conform Eurocontrol (organism international de supraveghere si dirijare a traficului), in anul 2005 s-a dublat numarul curselor de afaceri zilnice in Romania, fata de anul trecut. Romania se afla astfel in primele trei locuri din Europa in topul cresterilor traficului aerian de business. Tratament regesc”Este un business in formare”, sustine si Paul Gurau, presedintele Tiriac Air, punctul de vedere al operatorului. “In Romania incepe sa se formeze cererea, in timp ce in afara piata este deja foarte fragmentata, impartita de mai multi jucatori”, spune el. Costurile unei ore de zbor, sunt, in medie, situate intre 2.700 de euro si 4.500 de euro, in functie de mai multi factori, printre care tipul aeronavei, ruta de zbor, programul de zbor, nivelul serviciilor la bordul aeronavei. Pe piata externa costurile per ora de zbor depasesc cu usurinta 5.000 de euro.Companiile care opereaza avioane de business, ofera si servicii la sol pentru clientii lor. Compania Eurojet, unul dintre cei trei operatori de zboruri business, ofera clientilor sai limuzine pentru transportul la destinatie si se ocupa si de rezervarile lor la hotel. “Daca un pasager vrea ca un Mercedes sa il astepte la coborarea din avion, il costa in plus 4-500 de euro pe zi”, spune Mihai Serbanescu, presedintele Eurojet, care a inregistrat o cifra de afaceri de 2,2 milioane de euro in 2005. Clientii operatorilor de zboruri private din Romania provin din medii diferite, de la manageri de companii multinationale la presedinti de cluburi sportive sau antreprenori locali. “Toti vor acelasi lucru: sa ajunga repede la o anume destinatie. Si de aici deriva o particularitate a businessului – pentru acesti clienti nu exista intarzieri”, spune Mihai Serbanescu de la Eurojet. Insa, pe de alta parte, clientii de private jets pot anula oricand o cursa daca nu mai vor sa plece in calatorie.”Clientul de private jet are tratament preferential. Totul se poate personaliza pe timpul zborului sau, de la tipul de cognac la aroma cafelei din ceasca”, spune Paul Gurau de la Tiriac Air. Tiriac Air a inregistrat o cifra de afaceri pe anul 2005 de 4,5 milioane de euro si estimeaza o crestere a traficului aerian de business pe viitor. Serviciile unei companii de zboruri de afaceri se diferentiaza si in functie de aeronava. Tiriac Air opereaza un Gulfstream 200, un Boeing 737 cu 44 de locuri care a fost adaptat si are o configuratie “executive” , cu scaune business si zona de relaxare, si doua elicoptere, Augusta 109 si Bell 206. Eurojet are in dotare o aeronava Cesna Citation Encore, in configuratie comerciala de 7 locuri, si intentioneaza sa mai achizitioneze 3 aeronave – un Global 5.000, care poate efectua zboruri transatlantice si 2 Eclipse 500 cu cate sase locuri din categoria Very Light Jet (avioane ultra usoare). Un aspect important este faptul ca in timpul zborurilor cu avioane private sunt permise comunicatiile si folosirea dispozitivelor electronice. “Folosesc in orice calatorie BlackBerry-ul, pentru a-mi verifica e-mail-ul – primesc in jur de 75 de e-mail-uri pe zi – si mai obisnuiesc sa iau cu mine un notebook”, spune Richard Moat. “In afara de faptul ca economisesc timp pretios, in timpul zborurilor private mai ai si alte avantaje: mancarurile sunt mai rafinate, poti telefona si beneficiezi chiar de medicamente homeopatice pentru rau de avion”, spune Andreea Mihai de la Carrefour. Carrefour face apel la zboruri private, mai ales cu elicopterul, in cazurile in care cursele comerciale nu sunt o solutie destul de rapida. Pe aripile businessuluiConceptul de avion privat a aparut in SUA inca din anii ’60. Boom-ul de avioane in flote private s-a inregistrat in anii ’80, cand marile corporatii au inceput sa isi alcatuiasca flote pentru a efectua deplasari, dar si din ratiuni de imagine, pentru a-si impresiona partenerii de afaceri. Ca business, un avion privat poate fi inchiriat de la un operator specializat, poate fi detinut in proprietate fractionata sau poate fi detinut in intregime de catre o companie sau o persoana. Programele de charter (inchirieri de business jets) sunt potrivite clientilor care zboara mai putin de 50 de ore de zbor anual, care inchiriaza aeronave pentru cateva mii de euro pe ora. Si nu este deloc greu de imaginat cum isi poate permite cineva sa foloseasca aceste servicii. Sa imaginam un scenariu. Se da un CEO de succes, cu o agenda incarcata. Maine trebuie sa se incheie o tranzactie importanta si asta presupune ca toata echipa de management sa zboare de la Bucuresti la Praga si sa se intoarca in aceeasi zi. Costurile pentru inchirierea aeronavei private ajung la 7.000 – 8.000 de euro, in care intra marele confort de a evita agitatia din aeroporturile publice, scurtarea timpului de imbarcare si caviarul si sampania de la bord, pentru a sarbatori reusita, in timpul zborului de intoarcere. Pe scurt, costurile sunt comparabil mai mici decat daca respectiva companie ar fi platit bilete individuale pentru echipa de management sau daca i-ar fi cazat pe acestia la un hotel de afaceri. In SUA, care este de departe cea mai dezvoltata piata pe acest segment de aviatie, exista peste 300 de operatori de chartere. Multe dintre avioane nu sunt dedicate full-time inchirierii, ci apartin unor proprietari particulari care le inchiriaza atunci cand nu le folosesc ei insisi. Pe de alta parte, desi costurile pentru inchirierea unui avion sunt la indemana companiilor de talie mare, dar si a antreprenorilor obisnuiti cu luxul, exista anumite costuri care fac diferenta cand vine vorba de deplasari de durata. Daca un avion trebuie sa zboare fara pasageri si trebuie sa ii colecteze pe acestia de la o destinatie (asa-numitele “fairy flights”), majoritatea operatorilor incarca nota de plata. La fel se intampla si atunci cand intalnirea dureaza 5 zile in loc de una si clientul trebuie sa plateasca cazarea pilotului, dar si a avionului intr-un hangar.Semne pe cerIn afara de inchiriere, un avion poate fi detinut de mai multe persoane, sub forma de proprietate fractionata. O persoana poate cumpara o “parte” dintr-un avion al unei anumite companii. Sa fii proprietarul unei parti dintr-un avion, oricat de hilar ar parea, nu inseamna ca poti zbura oricat si oriunde cu avionul respectiv, ci operatorul iti poate pune la dispozitie un zbor catre destinatia la care vrei sa ajungi, exact in momentul in care ai nevoie. Cu alte cuvinte, clientii platesc un mic procent din costul aparatului de zbor si apoi rezerva un numar total de ore de zbor, dar si plateste taxe suplimentare pentru a acoperi mentenanta avionului si timpul de zbor efectiv. NetJets, de exemplu, compania americana detinuta de Warren Buffet, programeaza suficiente zboruri zilnic astfel incat sa concureze chiar cu operatorii nationali de linie. Clientul plateste o taxa lunara plus taxe pentru orele pe care le petrece “in zbor”. Pretul de achizitie a unei parti dintr-un avion ajunge la aproape 1 milion de dolari, la care se adauga 7.000 de dolari lunar pentru management si in jur de 2.000 de dolari per ora de zbor. In termeni de proprietate absoluta, sa ai in hangar un Cessna Citation de 6 milioane de dolari sau un Boeing Business Jet echipat high-end de 50 de milioane de dolari, transmite un mesaj important. Ai totul la dispozitie: tacamurile de argint, DVD-urile, selectia de vinuri pentru toasturile din timpul zborurilor. Orice avion de lux nu vine insa doar dotat cu plasme si sali de sedinta, ci si cu un set semnificativ de probleme. In primul rand, pentru orice componenta care trebuie schimbata avionul este mentinut la sol. Apoi, pilotii sunt destul de greu de gasit, iar daca nu cumva avionul apartine unei corporatii, atunci cea mai buna solutie este ca proprietarul sa apeleze la serviciile unei companii specializate in mentenanta si zbor. Un avion care este mentinut intr-o stare buna poate functiona in siguranta 20 sau chiar 30 de ani. Alimentate de boom-ul proprietatii fractionare, fabricile de avioane au produs in ultimii ani aeronave pe banda. In Europa, cel mai mare jucator din sectorul zborurilor private este NetJets Europe, care opereaza peste 100 de aeronave dedicate traficului de business. In ultimii zece ani, flota de avioane private din SUA s-a dublat, atingand peste 7.000 de aeronave, dintre care mai mult de jumatate sunt detinute de oameni de afaceri din segmentul middle management. S-ar putea, de fapt, ca aceasta sa fie si o strategie de imagine foarte reusita. Conform unui studiu realizat de Aviation Consultant Corp. in anii 2000, companiile din topul Fortune 500 care operau un avion personal aveau vanzari cu 26% mai consistente si profituri nete cu 102% mai mari decat companiile care nu au acest serviciu.Shop till you dropSa inchiriezi un avion privat pentru o runda de shopping la Milano pare o extravaganta ce si-o permit doar cei bogati si faimosi. Dar sa revenim cu picioarele pe pamant. Nu este chiar rutina, dar nici un eveniment deosebit ca o sotie de businessman sa ia avionul sotului pentru a merge la terapie prin cumparaturi intr-o capitala europeana. O demonstreaza companii precum Skyjet sau Bookajet, operatori britanici de chartere private care au inregistrat cresteri de trafic cu peste 40% in ultimul an. Pentru un zbor de vineri dimineata pana sambata seara din Marea Britanie pana la Paris si retur, costurile pot fi de 1.500 de euro. Totusi, majoritatea shopperilor fac astfel de excursii pentru placerea experientei, si nu din ratiunea primordiala a charterului privat, si anume de a evita aglomeratia si intarzierile. Pentru acesti clienti, companiile aeriene ofera sampanie si mici gustari gratuite si conditii speciale de transport pentru animalele lor de companie, care sunt oricand binevenite la bord. Interioarele aduc mai degraba a hoteluri boutique, iar mocheta si plasticul lipsesc cu desavarsire. Mari designeri, precum Versace, si-au dezvoltat divizii speciale pentru a realiza designul exclusivist pentru astfel de avioane. Ultra usorAvioanele business ultra usoare sunt cel mai nou trend din domeniul zborurilor de business. Astfel, jet-urile foarte usoare pot deveni accesibile calatorului normal de la clasa business. Aeronavele au tehnologii de fabricatie low-cost, pretul atingand in jur de 1,5-3 milioane de dolari, au o capacitate de pana la 7 pasageri si au potentialul de a revolutiona flotele companiilor de business aviation. Marele avantaj al avioanelor usoare ar fi faptul ca pot intra in dotarea companiilor de “air-taxi”, care opereaza zboruri scurte cu opriri dese pe distante mici. Companiile cele mai afectate ar putea fi producatorii de avioane de lux, cum sunt Gulfstream Aerospace, care vinde avioane cu preturi intre 13 si 46 de milioane de dolari. Cessna, un alt jucator important pe aceasta piata, spune ca aeronavele ultra usoare atrag cu predilectie proprietarii individuali si pe cei care doresc sa isi piloteze singuri avionul si nu vor afecta cota de piata a operatorilor din segmentul de business.Stil personal in aerConstructorii de avioane de business si-au vazut afacerile prinzand aripi. Boeing a vandut 14 business jet-uri anul trecut, adica mai mult decat vanzarile pe ultimii doi ani. Airbus a vandut si el 22 de avioane echipate VIP anul trecut, ceea ce reprezinta un record. Comenzile pe care le primeste Airbus vin in majoritate de la corporatii, in timp ce Boieing vinde aeronave preponderent catre oameni de afaceri sau sefi de state. Majoritatea clientilor le cumpara fara finisaje, si fiecare isi realizeaza designul dupa bunul plac. Printre cele mai banale elemente de design din aceste avioane sunt dormitoarele cu covoare pufoase, mese din lemn lacuit in care se oglindesc gadgeturi functionale cu conexiuni la Internet, sau bateriile placate cu aur din baile spatioase. Proprietarii isi aduc designeri personali care sa decoreze avionul, pentru a pastra linia cromatica sau stilul interior al iahturilor pe care le au in marile lumii sau pentru a-si face aeronava la fel de confortabila ca propriul camin.