Blog

  • Noutati

    Despre patriotism, fara prejudecati

     

    Isabel Allende s-a nascut la Lima, in Peru, unde tatal sau ocupa un post diplomatic. Dupa lovitura de stat din 1973 prin care unchiul sau, presedintele Salvador Allende, a fost alungat de la putere si mii de compatrioti de-ai sai au fost ucisi sau incarcerati de catre Augusto Pinochet, Isabel a ales calea exilului. Dupa ce se lanseaza in jurnalistica, incepe sa scrie teatru si povesti pentru copii. Succesul il cunoaste de-abia in 1982, cand romanul „Casa spiritelor“ devine best-seller international. In seria de autor pe care i-a dedicat-o editura Humanitas, dupa alte sapte romane, iata acum o carte autobiografica, la modul larg, in care sunt evocate nu doar crampeie din copilaria si adolescenta autoarei, ci si pagini semnificative din istoria unei tari, Chile, pe care o iubeste cu o pasiune devoratoare. Intr-atat incat cronicarul de la BookPage, dupa ce i-a citit volumul, a exclamat: „Allende isi iubeste atat de mult tara, incat cititorii vor dori sa-si faca bagajele si sa ia avionul pana la Santiago de Chile!“

     

    Isabel Allende, „Tara mea inventata“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Casa lui Solomon

     

    Volumul eseistic „Noua Atlantida“ este una dintre ultimele scrieri ale lui Sir Francis Bacon (1561-1626), filozof si om politic, fost lord cancelar al Angliei. Pe o insula invaluita in mister, un grup de marinari europeni aruncati de o furtuna din Pacific descopera o societate perfect ordonata, care cultiva o religie a armoniei, unde se fac experimente nemaivazute si unde o guvernare suverana este pusa in slujba progresului stiintific. Noua Atlantida este insula Bensalem, dar nu ea capteaza in totalitate imaginatia, ci misterioasa Casa a lui Solomon. Ea pastreaza, cumpara si vinde secrete (prin intermediul unor servicii care seamana foarte mult cu cele de spionaj), astfel incat stie in orice moment ce se intampla in lumea cunoscuta, ramanand in acelasi timp invizibila pentru europeni.

     

    „Noua Atlantida“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Exoticul Bali

    Insula indoneziana care a aparut pe harta turismului in anii ’30, atunci cand numarul de straini care o vizitau in fiecare luna ajunsese deja la circa 100, Bali primeste in prezent mii de vizitatori pe zi si a redevenit, dupa ce socul atentatelor teroriste din 2002 a trecut, o destinatie exotica foarte atragatoare.

     

    UBUD: Legendarul centru cultural al insulei, un punct obligatoriu pe lista „de vizitat“. Terase de orez, piete pline de oameni, bungalow-uri de lux si altare hinduse.

     

    PURA BESAKIH: Principalul templu din insula, situat pe Muntele Agung, este un complex idilic de altare si gradini sacre.

     

    MUNDUK: Sat destul de putin dezvoltat situat in partea de nord, preferat de artisti, mai ales pictori. Inconjurat de cascade si poteci intortocheate, ofera o imagine a vietii traditionale de tara.

     

    EXCURSII: Sunt disponibile tururi ale insulei cu elicopterul si excursii de o zi la Lombok si insulele inconjuratoare, ce includ si un picnic la care se serveste sampanie. La cerere se poate survola si un crater de vulcan.

     

    CURSURI: Turistii amatori de asemenea distractii se pot inscrie la cursuri de gatit – gastronomie traditionala balineza si asiatica. In orele de curs este inclus si mersul la piata, alaturi de maestrii bucatari care se ocupa de instructia elevilor.

     

    PLAJE: Kuta Beach merita vizitata mai mult pentru distractiile nocturne decat pentru lenevit la soare. Pe insula exista alte locuri mai frumoase pentru facut plaja, cum ar fi tarmul Golfului Jimbaran.

     

    RESTAURANTE: Se poate lua masa la un local elegant, dar pentru o mai buna „documentare“ gastronomica se recomanda micile restaurante simple sau tarabele de pe marginea drumului.

     

    STANCI: Un loc aparte il reprezinta stancile de la Uluwatu, la sud de Golful Jimbaran, care strajuiesc cea mai renumita plaja pentru surferi din Bali. De preferat o vizita la apusul soarelui, dar atentie mare la maimutele puse pe sotii.

     

    VREME: Indonezia are doar doua anotimpuri, cel uscat si cel umed. Anotimpul uscat tine din aprilie pana in septembrie, iar cele mai aglomerate luni din punct de vedere turistic sunt iulie si august.

  • S-a incheiat zodia charter-ului

    2007 va aduce o crestere de aproape 50% a turismului extern fata de anul trecut, estimeaza agentiile. Cresterea se va manifesta insa diferit fata de 2006 – cand a venit in special de pe urma zborurilor charter – si va fi dominata de plecarile individuale, cu masina sau cu zboruri regulate, fie ele ale companiilor traditionale sau ale celor low-cost.

     

    La calculul estimativ al turistilor care isi petrec concediul in strainatate in acest an, lui Dragos Raducan, secretarul general al Federatiei Patronatelor din Turism (FPTR), i-au iesit cu aproximativ 230.000 mai multi fata de anul trecut, cand numarul acestora a fost foarte aproape de 500.000. Cresterea din acest an este asemanatoare cu cea de anul trecut, cand numarul turistilor care au plecat din tara a crescut cu peste 60%.

     

    Pentru acest an, Dragos Raducan, dar si Asociatia Nationala a Agentiilor de Turism (ANAT) estimeaza o crestere de aproape jumatate pe segmentul plecarilor in strainatate (outgoing), in conditiile in care nu-marul charterelor nu a crescut foarte mult de anul trecut (in jur de 10-15 curse s-au adaugat celor 60 saptamanale de anul trecut, in special din tara, cu plecari din Cluj, Iasi, Timisoara si Targu-Mures), iar gradul lor de ocupare a ramas asemanator (cu o medie de 75% pe zbor). 

     

    Pana acum, anul acesta principalele cresteri au venit dinspre destinatii traditionale (Grecia – 80%, Turcia – 60%), spre care turistii au plecat cu propria masina: „Anul acesta am avut o crestere a turistilor de charter, dar am constatat ca un numar din ce in ce mai mare din turistii care aleg Turcia merg acolo cu masina, dat fiind ca distanta dintre Bucuresti si Antalya e similara cu cea intre Bucuresti si Grecia continentala“, spune Suliman Selcuk, director al agentiei Ali Baba Tours. Acesta spune ca, din totalul pachetelor vandute in agentia sa, in jur de 8% merg catre turistii individuali (care cumpara doar cazare, fara transport).

     

    Pe Grecia, mai ales in zona continentala, Victoria Lupu, directorul agentiei Grafos, a simtit o diferenta fata de anul trecut, in special la pachetele cu autocar inclus: „A scazut mult interesul pentru acestea, multi dintre turisti s-au orientat catre o excursie cu masina proprie“. Mai exact, e vorba de dorinta de variatie a turistilor, in conditiile in care exista aceleasi destinatii de chartere de mai multi ani, cu cele mai multe zboruri catre Grecia, Turcia si Spania. „Cei care au fost cel putin o data in fiecare din aceste destinatii deja anul acesta au decis sa mearga cu masina undeva sau sa cumpere un pachet cu charter din alta tara sau cu o cursa de linie“, spune Raducan. Iar aceasta dorinta de variatie e sustinuta de o crestere a bugetelor alocate concediilor: de la chartere si autocare la drumuri cu masina sau zboruri regulate e un pas care presupune in mod evident o alta viziune asupra bugetului. In 2006, Tenerife, destinatie noua pe atunci cu charter, a atras un numar mare de turisti – cele doua chartere organizate avand grad de ocupare aproape de 100% toata vara.

     

    Si anul acesta s-a cerut Tenerife, iar pentru insula din Canare zborurile s-au suplimentat, dar nu a aparut altceva nou la fel de atractiv, astfel ca turistii medii au inceput sa se uite dupa altceva. Cele cateva curse organizate catre Sardinia si Sicilia sau Madeira au trezit interesul, dar preturile destul de mari pentru turistul mediu si plecarile neregulate in cazul a doua dintre cele trei chartere organizate au facut ca acestea sa fie preferate in alte variante, cum ar fi plecarea cu zbor charter din Germania. Zborul cu charter din Germania sau cu o cursa de linie spre o destinatie preferata de client are o pondere de pana la 30% din veniturile agentiilor: „In acest segment este inclus practic tot turismul de lux, plus o proportie destul de mare a turistilor cu bugete medii sau mari de vacanta“, spune Roxana Balcescu, director al CMB Travel. Iar cum bugetele turistilor au crescut, un astfel de tip de calatorie a atras mai mult trafic decat anul trecut, cresterea fiind in jur de 40%. Acest tip de calatorie a fost incurajat si de promotiile agresive ale companiilor aeriene traditionale, amenintate de companiile low-cost. Astfel, companii precum Lufthansa sau Malev, dar si TAROM sau Air France-KLM au lansat oferte de vara avantajoase. „Prima parte a lui 2007 a adus o crestere de aproximativ 15% in vanzarile de bilete de avion fata de aceeasi perioada a anului trecut si credem ca in aceasta vara in Romania se vor vinde multe bilete de avion pentru scopuri turistice, care vor sustine cresterea pietei“, spune Roxana Balcescu.

     

    Daca promotiile companiilor aeriene traditionale servesc in special pentru crearea pachetelor de lux, un alt segment important conturat in acest an este reprezentat de turistii care au ales sa cumpere din timp bilete la cursele low-cost in special spre destinatiile apropiate de mare: Barcelona, Malaga, Lisabona, Roma sau Napoli. „Turistii vor reprezenta in aceasta vara aproape jumatate dintre pasagerii nostri, in conditiile in care in timpul anului acestia sunt undeva la o treime“, spune Florentina Ivan, director de marketing la Blue Air. Acest segment prefera sa isi cumpere cazarea de pe Internet, astfel ca practic nu sunt contorizati in bugetele agentiilor de turism. Cu toate acestea, companiile aeriene ii „miros“ dupa durata sejurului (intre 6,5 zile si 14,5 zile), iar agentiile spera sa ii aiba drept clienti cand bugetul lor de concediu va mai creste. Sau cand dezvoltarea pietei turistice locale va oferi suficient oricarui client, atat ca varietate a destinatiilor, cat si ca pret.

  • Creste si infloreste

    Numarul turistilor care se duc in concediu in afara tarii a avut primul boom in 2004. Atunci au inceput sa se vanda serios pachetele cu charter, iar segmentele de clienti s-au diversificat. Pentru 2005 si 2006, Grecia, Turcia si Spania au avut cresteri din ce in ce mai bune pe chartere. In acest an, cresterile vor fi tot de doua cifre, dar numarul celor care vor alege chartere va fi aproximativ la fel.

     

    2004

    2005

    2006

    Total turisti*

    168.566

    291.477

    495.500

    Europa

    145.383

    260.229

    452.800

    – Grecia

    37.326

    71.865

    129.357

    – Turcia

    24.116

    25.876

    46.100

    – Spania

    3.975

    28.225

    39.800

    – Germania

    3.954

    9.881

    11.800

    – Italia

    21.753

    31.487

    53.200

     

    * Numarul turistilor care au petrecut vacanta in strainatate                     


    Sursa: Federatia Patronatelor din Turism

  • Un MBA in limba germana, bitte schön

    Piata locala a programelor MBA creste si va depasi anul acesta valoarea de 2,5 milioane de euro. Si oferta de astfel de programe se diversifica – au aparut programe care se sustin si in alte limbi straine decat engleza. Anul acesta a absolvit prima promotie de studenti ai programului de MBA Romano-German „Management Antreprenorial“.

     

    Pentru Florenta Rantz-Voicu, proaspata absolventa a primului MBA in limba germana organizat in Romania, un astfel de program a fost o continuare naturala a studiilor si pregatirii sale – a absolvit scoala germana si apoi sectia in limba germana a Academiei de Studii Economice.

     

    „Comunitatea de business germano-austriaca reprezinta cumulat cel mai puternic investitor in Romania, iar limba germana mi-a adus multe beneficii la primul meu loc de munca, o banca cu capital german. O pregatire economica de nivel MBA in aceasta limba imi va deschide cu siguranta si alte usi si voi avea acces la mai multe zone de business, nefiind limitata doar la limba engleza ca sursa de informatii“, spera absolventa. Odata cu absolvirea MBA a acceptat si functia de marketing coordinator la compania de consultanta Deloitte. „Personal consider ca acest MBA este o investitie pe termen lung, ale carei efecte substantiale se vor simti cel mai devreme peste cinci ani“, spune Florenta Rantz-Voicu.

     

    La randul sau, Andrei Iovita a ales acest program datorita profesorilor. „Pentru mine era esential ca MBA sa fie in limba germana, cu profesori din Germania. Principalii clienti ai firmei la care lucrez sunt din Germania, de aceea am considerat ca este foarte important sa studiez cu profesori care fac parte din aceeasi cultura si traiesc in acelasi mediu organizational cu clientii nostri“, spune Iovita, care din 2002 are propria afacere, o companie in domeniul traducerilor.

     

    In cazul sau, absolvirea acestui program a insemnat o crestere a cifrei de afaceri. „Planul nostru pentru urmatorii trei ani include dublarea cifrei de afaceri a firmei, iar cunostintele acumulate in timpul cursurilor MBA m-au ajutat la dezvoltarea acestui plan“, spune antreprenorul.

     

    Programul MBA in germana este organizat de Universitatea de Stiinte Aplicate Gelsenkirchen din Germania impreuna cu Facultatea de Administrare a Afacerilor din cadrul Academiei de Studii Economice Bucuresti. Cursurile se desfasoara pe parcursul a doi ani (patru semestre) si sunt sustinute de profesori germani din Gelsenkirchen, Bochum si Köln si profesori romani, precum si de catre specialisti din mediul de afaceri roman si german. Primele trei semestre reprezinta activitate efectiva de curs, iar cel de-al patrulea cuprinde activitate practica necesara pentru elaborarea lucrarii de disertatie.

     

    „Spatiul german, atat prin semnificatia economica, dar si prin radacinile sale din Romania, este unul dintre cele mai bine conturate. Investitiile cu capital austriac si german sunt cele mai importante. In plus, avem in tara un contingent de buni cunoscatori ai limbii germane, inclusiv etnici sau din familii mixte. Toate acestea creeaza premisele unui potential puternic pentru o instruire in aceasta limba“, comenteaza prof. univ. dr. Nicolae Alexandru Pop, codirector al MBA romano-german si decan al Facultatii de Administrare a Afacerilor cu predare in limbi straine de la ASE.

     

    MBA se adreseaza managerilor actuali si potentiali, dar doar celor care au realizat deja contactul cu mediul de afaceri, pentru ca se cer minim doi ani de experienta practica. La interviul de selectie, candidatii trebuie sa convinga juriul ca au o motivatie reala pentru a urma MBA si ca stapanesc limba principala de comunicare, deoarece 18 module din 20 sunt in limba germana. Si trebuie sa aiba si resursele financiare pentru a acoperi costurile programului, de  2.600 de euro pe an (5.200 de euro in total).

     

    „Diferenta de pret in minus fata de celelalte programe de pe piata este semnificativa. Pe de o parte se explica prin costuri de personal ceva mai coborate, dar nu neaparat discriminatorii, pentru ca profesorii sunt platiti in raport cu performanta, nu cu salariile autohtone. In plus, suntem la inceput, iar profesorii din Germania au lucrat in regim de voluntariat“, spune Pop.

     

    Din cei 40 de studenti inscrisi acum doi ani, 30 si-au sustinut in acest an lucrarile de disertatie. Jumatate dintre ei sunt economisti, iar cealalta jumatate sunt de formatie ingineri, juristi, medici, filologi, istorici. In seria intai, un sfert dintre candidati au avut programul platit de companiile unde lucrau, iar in seria a doua, o treime au fost in aceasta situatie. „Pentru programul ce incepe anul acesta, cererea va fi mult mai mare si ideal ar fi sa avem tot mai multe companii dispuse sa-si sustina financiar angajatii“, afirma Pop, adaugand ca a obtinut deja trei burse din partea unei companii, care acopera integral costurile programului, dar care implica un angajament din partea beneficiarilor – fie sa lucreze part-time la compania respectiva, fie sa se angajeze acolo dupa absolvire.

     

    Pentru prima generatie de absolventi, beneficiile au fost diverse. Unii si-au schimbat locul de munca sau au avansat pe o pozitie mai buna in cadrul aceleiasi companii, iar cei ce aveau propria afacere au capatat o premisa in plus sa intre intr-un alt nivel de dezvoltare. „Oricum, toti si-au creat o retea de contacte profesionale, dublata de cunoastere personala si uneori chiar de relatii de prietenie“, spune Nicolae Pop.

  • Oferta de MBA

    In fiecare an, aproximativ 300 de romani termina cursuri MBA (Master of Business Administration), iar reprezentantii acestor programe spun ca in general cererea evolueaza mult mai rapid decat oferta.

    • BSM ofera programul MBA Romano-Canadian, care are 95 de locuri pe an si a fost dezvoltat in doua variante: de un an (Intensive) si de doi ani (In Action). Programul Intensive costa 5.000 de euro, iar In Action 9.000 de euro.
    • Programul MBA Open University Business School este organizat in Romania prin intermediul fundatiei CODECS. Este un program modular, pe o durata de minim 2,5 ani, care include doua etape: treapta de intrare, reprezentata de „Diploma Profesionala in Management“ – varianta in limba romana, sau cursul „Fundamentals of Senior Management“ – varianta in limba engleza, si treapta finala reprezentata de programul MBA propriu-zis. Costul programului este de aproximativ 14.200 de euro.
    • Institutul de Administratie Publica si a Afacerilor din Bucuresti ASEBUSS organizeaza in colaborare cu universitatea americana Kennesaw State University din Atlanta programul Executive MBA. Acesta are o durata de doi ani si este sustinut in limba engleza. Taxa de scolarizare este de 9.000 de euro pe an.
    • Central European University (CEU) Business School de la Budapesta a intrat pe piata romaneasca anul trecut. Aceasta accepta din Romania intre 30 si 40 de studenti pe an. Programul Weekend MBA are o durata de doi ani si costa in jur de 14.000 de euro.
    • Universitatea Sheffield, prin institutia afiliata City College, este a doua universitate straina care a intrat in Romania anul trecut. Sheffield ofera un program de EMBA cu o durata de doi ani, care costa in jur de 12.800 de euro.

  • La toamna numaram si pensiile private

    Autoritatile au decis ca startul vanzarilor de pensii private obligatorii sa fie amanat cu mai bine de o luna, pana pe 17 septembrie. Decizia, despre care cei implicati au variante destul de diferite, lasa loc (cel putin teoretic) si pentru alte schimbari. Mai e posibila insa o alta amanare?

     

    Aproape toti administratorii care au depus dosare pentru a se autoriza in sistemul de pensii private obligatorii sunt acum intr-o faza „destul de avansata“ a procesului, declara pentru BUSINESS Magazin Mircea Oancea, presedintele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Motivul pentru care nu a fost obtinuta inca nicio licenta de administrator (obligatorie pentru a intra pe aceasta piata), desi la linia de start s-au aliniat deja 15 companii, tine de strategia Comisiei, adauga Oancea: „Cel mai bine ar fi ca administratorii sa primeasca deciziile intr-un termen oarecum apropiat“. Pe de alta parte, chiar din saptamana aceasta CSSPP va incepe sa emita primele decizii de licentiere pentru administratori.

     

    Hotararea de a amana startul pentru pilonul II al sistemului de pensii private obligatorii, de la 1 august pana pe 17 septembrie, a fost justificata initial prin nevoia de a le lasa viitorilor contributori mai mult timp de gandire si posibilitatea de a alege intre mai multe fonduri. Dar daca, asa cum spune Oancea, aproape toti administratorii sunt inca de pe acum in faze avansate de autorizare – ceea ce, teoretic macar, ar fi pus in fata potentialilor clienti o plaja larga de fonduri de pensii obligatorii -, de ce a fost totusi intarziat startul?

     

    Explicatia presedintelui CSSPP este ca 17 septembrie este o data de start „care multumeste pe toata lumea“. Si pe reprezentantii companiilor, care vor sa inceapa cat mai curand, dar si pe cei ai sindicatelor, nemultumiti de forma actuala a legii de reglementare a pensiilor private. „Consideram ca CSSPP nu si-a facut treaba bine, iar sistemul nu poate porni daca macar problemele esentiale semnalate de noi nu sunt rezolvate“, declara pentru BUSINESS Magazin Petru Dandea, vicepresedinte al Confederatiei Nationale Sindicale Cartel Alfa, organizatie la care sunt afiliate 38 de federatii profesionale. La 16 iulie, sindicalistii au depus la Guvern un text cu mai multe articole ce ar trebui sa modifice legea pensiilor private obligatorii, intrata in vigoare in ianuarie. „Propunerile sindicatelor sunt inca in lucru“, sustine Paul Pacuraru, ministrul muncii, care alaturi de Sebastian Vladescu, secretarul de stat din Ministerul Economiei si Finantelor, a fost desemnat de premier sa analizeze propunerile sindicalistilor.

     

    Una dintre problemele de pe lista sindicalistilor este sistemul informatic prin care va fi coordonata redistribuirea contributiilor facute de salariati din sistemul public de pensii catre cel privat. Acest sistem ar trebui sa lege baza de date de la Casa Nationala de Pensii (CNPAS) cu cea de la Fisc, sa asigure legatura cu bancile care vor depozita banii din contributii si sa transmita informatiile catre administratorii privati. Acum sistemul nu exista, dar grupul de lucru care a fost creat pentru a-l pune la punct „a definitivat deja procedurile de colectare“, spune Oancea, adaugand ca aplicatia necesara „va fi gata cand se va incepe colectarea“. Daca pensiile private vor incepe la 17 septembrie, primele contributii ar trebui sa fie colectate in martie-aprilie anul viitor, cand fiecare angajat sub 35 de ani si, optional, salariatii intre 36 si 45 de ani vor vira 2% din salariul brut catre pensia privata obligatorie.

     

    Reprezentantii companiilor ce vor sa administreze pensii private spun ca „realizarea sistemului de colectare este, fara indoiala, in interesul nostru, dar problema poate fi rezolvata“, conform lui Adrian Allott, directorul Aviva Pensii Private. Totusi, adauga el, o schimbare majora a legislatiei in acest moment „ar fi tare neplacuta“, pentru ca Romania si-a creat deja un cadru legal pentru pensiile private, aprobat de Parlament, iar toti administratorii si-au facut business plan-urile pe aceasta legislatie. „O schimbare ar fi nedreapta si, in plus, ar dauna reputatiei Romaniei ca destinatie de investitii“, crede directorul Aviva Pensii Private.

     

    O alta solicitare a sindicatelor priveste introducerea in lege a unui articol referitor la garantarea contributiilor platite pana la valoarea reala a acestora, minus comisioanele de administrare. „Nu-i normal sa-i spui unui om ca ia doar ce da“, spune Petru Dandea. Ar accepta insa sindicatele o astfel de garantie daca ea ar implica un cost mai mare, asa cum spun companiile ca s-ar intampla? In opinia lui Dandea, nici nu este vorba despre o crestere a costurilor, dat fiind ca aceste costuri suplimentare vin primordial din constituirea provizioanelor. Or, argumenteaza el, investitiile majoritar in titluri de stat (instrumente foarte sigure, pentru care, spune el, nu e nevoie de constituirea unor provizioane pe masura celor ce se fac, spre exemplu, pentru investitiile in actiuni) nu vor aduce costuri suplimentare. Da ca exemplu Polonia, unde „la opt ani de la lansarea sistemului de pensii private peste 75% din bani sunt inca plasati in bonduri“. Tot la capitolul garantii, Dandea crede ca Guvernul ar trebui sa garanteze contribuabililor „macar acoperirea pierderii pe care o au la pensia de stat, pentru ca isi redistribuie o parte din bani catre acest sistem privat“.

     

    In privinta lipsei unei campanii publice de informare din partea CSSPP, vicepresedintele Cartel Alfa sustine ca data aderarii la un fond nu poate sa fie „in niciun caz inainte de campania de informare“ si nici „vara, cand oamenii sunt in concedii“. Daca insa aceasta campanie s-ar derula in toamna (presupunand ca solicitarea sindicalistilor va fi acceptata) startul sistemului ar fi iarasi amanat. In replica, presedintele CSSPP spune ca aceasta campanie, finan-tata cu fonduri de la Banca Mondiala, „este in faza finala“ si va dura in jur de o luna si jumatate, inainte de lansarea campaniilor facute de administratorii de fonduri. Acestia au voie sa porneasca informarea doar dupa momentul de start, adica 17 septembrie.

     

    In opinia lui Bram Boon, directorul general al ING Asigurari de Viata, problemele legislative pe care sindicatele le ridica in momentul de fata au fost deja discutate si respinse in Parlament in momentul in care a fost adoptata legea. Aproape toate companiile ce vor sa administreze pensii se plang ca o amanare le aduce pierderi, din cauza investitiilor mari pe care trebuie sa le faca si, evident, sa le recupereze in timp. „Pentru noi orice intarziere este neproductiva“, sustine Boon, adaugand ca la ING aceste pierderi sunt in curs de evaluare. Nemultumirea administratorilor fata de intarzierea deja stabilita depaseste insa aspectul pierderilor efective. „Singurii care au de castigat sunt cei care nu s-au pregatit la timp pentru implementarea acestui sistem“, afirma Boon.

     

    Autoritatile sustin ca o noua amanare nu va mai exista, „iar daca cineva la nivel politic vrea sa mai intervina, trebuie sa modifice legea“, spune Mircea Oancea – o procedura greoaie, mai ales in conditii de vacanta parlamentara. Pe de alta parte, reprezentantii sindicatelor sustin ca daca legea nu va fi schimbata, vor continua sa conteste startul campaniei si, potrivit lui Dandea, „daca nu vom fi luati in seama, ne vom sfatui membrii de peste 35 de ani (in cazul carora nu exista obligativitatea pensiei private – n.red.) sa nu participe in niciun chip la sistem“.

  • Pe lista sindicatelor

    • Logistica. Punerea la punct a sistemului care sa asigure circuitele financiare intre salariati, societatile de pensii private si Agentia Nationala de Administratie Fiscala.
    • Garantii de la stat. Contributiile platite de participantii la fonduri ar trebui sa fie garantate pana la valoarea reala a sumelor, minus comisioanele de administrare catre societatile de pensii private.
    • Reducerea rolului CSSPP. Parlamentul si nu Comisia ar trebui sa stabileasca nivelul comisionului si formula de calcul a ratei de rentabilitate a fondurilor de pensii private. Legea ar trebui sa fixeze un plafon al ratei minime de rentabilitate a fondurilor
    • Eliminarea discriminarii. Legea ar trebui sa elimine actualul calcul al pensiilor diferentiat pe sexe, ca sa nu existe riscul ca femeile sa primeasca pensii mai mici pe motiv ca traiesc in medie mai mult ca barbatii. Legea ar urma sa prevada plata de la bugetul de stat a contributiilor pentru persoanele in concediu de maternitate sau parental.
    • Informare. Inceperea din toamna a campaniei de informare a publicului si pornirea sistemului de pensii private abia dupa derularea acesteia.

  • AUTO: Cand vom conduce primul Ford iesit de la Craiova?

    Potentiala venire din toamna a Ford la Craiova ridica semne de intrebare. Dincolo de pretul pe care il va oferi sau modelele pe care le-ar putea produce in Oltenia, cea mai importanta intrebare este cat de repede poate fabrica prima masina. Pentru ca in lumea auto timpul inseamna bani.

     

    Industria auto este o afacere, iar afacerile nu functioneaza pe baza de sentimentalisme.“ Cand spune asta, Constantin Stroe, vicepresedintele Dacia, incearca sa para distant si echilibrat, precum seful sau de la Renault, cost-killer-ul Carlos Ghosn, care vorbeste de concedieri si reduceri de costuri cu usurinta cu care ar alege un anume fel de mancare la masa de pranz.

     

    Dar in vocea lui Stroe se simte si acum, la aproape un an, regretul ca nu a putut sa ii aduca in Romania, dupa francezii de la Renault si pe japonezii de la Nissan.

     

    Fabrica de la Craiova parea in toamna anului 2005 o destinatie ideala pentru Nissan, care tocmai cauta sa isi deschida o fabrica pentru pietele din Europa de Est si Rusia.  Intarzierea unei rezolvari pentru ceea a devenit „problema Daewoo Craiova“ (dispute sterile intre autoritatile romane care detineau 49% din actiunile fabricii si actionarul majoritar Daewoo Motor, aflat in faliment) l-au facut pe Ghosn, presedinte atat la Renault, cat si la Nissan sa renunte in toamna anului trecut la varianta Craiova pentru Sankt Peterburg.

     

    Anuntul lui Ghosn de la Salonul Auto de la Paris insemna pentru Constantin Stroe finalul povestii Nissan la Craiova. Dar nu cu un final fericit, ca in 1999, cand i-a adus pe francezii de la Renault la Pitesti.

     

    „Pentru un producator de masini, timing-ul este foarte important. Companiile stiu exact cand vor lansa o noua generatie de masina si nimeni nu risca sa aiba un  proiect industrial, dar nu si o fabrica unde sa il produca“, explica Marius Carp, analist auto si fost director executiv al Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA).

     

    Dar tocmai ciclurile de fabricatie care ii indepartasera pe japonezi de Oltenia i-au adus mai aproape pe americanii de la Ford, ramasi din aceasta luna singurul producator care a depus o oferta concreta pentru achizitia fabricii Daewoo Craiova, dupa ce aceasta a fost scoasa oficial la vanzare in martie 2007. „Ford va lansa intre 2008-2010 noua generatie a modelului sau de clasa mica Fiesta, o masina la care pretul conteaza“, sustine Marius Carp.

     

    Cu alte cuvinte, daca pana acum aceasta masina a fost produsa in fabricile din Germania si Spania, presiunea pe costuri i-ar putea determina pe americani sa opteze pentru o varianta low-cost precum Romania, unde Renault a dovedit ca se poate obtine calitate si la costuri mici.

     

    Aceasta este prima si cea mai vehiculata ipoteza a analistilor privind tipul de masina pe care americanii de la Ford l-ar putea produce in Oltenia.

     

    Ipoteza este alimentata si de declaratiile lui John Fleming de anul trecut de la Salonul Auto de la Paris, dar si de recentele sale comentarii dintr-un interviu pentru televiziunea publica.

     

    Foarte retinut in general in a furniza informatii, Fleming lasa sa se inteleaga la Paris ca il intereseaza locatia de la Craiova pentru a produce masini de clasa mica pentru piata est-europeana. Saptamana trecuta, tot el preciza ca in cazul in care va cumpara fabrica de la Craiova, Ford va produce in Romania „un automobil in exclusivitate“, iar capacitatea de productie va ajunge la 300.000 de unitati pe an.

     

    In ultimii doi ani doar doua modele Ford din Europa au avut un astfel volum de vanzari, modelul de clasa mica Fiesta si cel din clasa compacta Focus.

     

    Cum noua generatie a modelului Ford Focus a fost lansata pe piata incepand din 2004 (un model inca nou, care nu a ajuns la jumatatea ciclului sau de viata – marcata in general prin lansarea unei variante facelift), cea mai plauzibila varianta – „90% sanse“, potrivit lui Carp – este modelul Fiesta.

     

    „In uzina de la Craiova se poate trece cu eforturi minime la asamblarea unui model de clasa mica din gama Ford. Sectia de ambutisaj, de exemplu, care da tonul intr-o linie de productie a unei fabrici de masini, este foarte moderna si se poate adapta foarte usor doar prin schimbarea unor matrite. La Dacia acest proces a durat patru ani si am scos din functiune 88 de prese care erau vechi“, adauga Stroe.

     

    Paralela cu venirea Renault nu este deloc intamplatoare, oficialul Dacia avansand si o alta ipoteza. Lansarea la Craiova, dupa modelul Logan, a unui proiect pilot de masina ieftina care nu exista pana acum in portofoliul sau. „Un  model care sa coste obligatoriu pana in 10.000 de euro si sa se adreseze in principal Europei de Est.“

     

    Cadrul general este insa diferit acum decat in 1999. Renault anuntase cu un an inainte de a veni la Pitesti ca are in plan dezvoltarea unui model de masina ieftina (masina de 5.000 de dolari, cum a fost anuntata la vremea respectiva), in timp ce Ford nu a pomenit niciodata ca ar vrea sa intre pe acest segment, cel putin nu pe pietele europene.

     

    O alta diferenta importanta este reprezentata potrivit analistilor de stadiul in care se aflau cele doua fabrici romanesti inainte de privatizare.

     

    „La Pitesti, Renault a gasit utilaje cu care nu prea avea ce sa faca, pe care trebuia sa le duca la casat, in timp ce la Craiova, echipamentele nu sunt deloc depasite din punct de vedere tehnologic“, exemplifica Carp. Pe de alta parte, adauga el, producatorul de la Pitesti avea in gama un model – Dacia Berlina, pe care a putut sa il produca in continuare nestingherit si dupa venirea Renault, in timp ce fabrica de la Craiova nu are licenta pentru a produce Matiz sau Cielo dupa momentul in care va fi achizitionata de Ford.

     

    De aceea, miza cea mai importanta la Craiova pare a fi inceperea cat mai rapida a productiei. Iar cea mai indicata varianta este, potrivit analistilor, lansarea unui model interimar, care sa preceada aparitia noii masini despre care Fleming a spus saptamana trecuta ca se afla pe plansele designerilor din Germania si Marea Britanie. „Ford ar putea incepe, in cazul in care privatizarea se finalizeaza pana in toamna, sa produca la Craiova din august 2008 actualul model Fiesta, care ar putea fi pastrat in gama sa in paralel cu noua generatie“, crede Carp. Comercializarea a doua generatii ale aceluiasi model in paralel a devenit in ultimii ani o practica frecventa in Europa, cele mai bune exemple fiind Opel Astra, Skoda Octavia sau Renault Clio.

     

    Introducerea in productie la Craiova a unei variante usor restilizate a unui model actual, cel mai probabil Fiesta, este sustinuta si de Constantin Stroe. „Renault a avut nevoie de aproape patru ani pentru a lansa Solenza (modelul intermediar care a precedat aparitia Logan – n. red.). Ford poate sa faca acelasi lucru in 9 sau cel mult 12 luni.“

     

    Singura intrebare la care analistii din industria auto evita sa se pronunte este cea legata de momentul cand privatizarea fabricii de la Craiova se va incheia.

     

    Anuntata pentru toamna acestui an, incheierea negocierilor ar putea insemna acceptarea de catre autoritatile romane a unui pret foarte mic fata de evaluarile de sute de milioane de euro ale afacerii vehiculate pe piata, dar care sa acopere cele 45 de milioane de euro platite catre Daewoo pentru rascumpararea pachetului de 51% din actiuni.

     

    Semnalul in acest sens este clar, primul-ministru cerandu-le saptamana trecuta ministrilor implicati in procesul de privatizare, potrivit Mediafax, sa nu insiste in declaratiile publice asupra ofertei financiare depuse de Ford, ci sa se refere in principal la efectele economice si sociale ale privatizarii.

     

    „Ford a asteptat pana acum, dar nu poate astepta la nesfarsit. Daca nu se incheie repede privatizarea, si aceasta ocazie s-a pierdut“, conchide analistul Marius Carp.

  • Ce vrea Ford la Craiova

    • investitii directe de 675 de milioane de euro
    • cresterea numarului de angajati de la 3.900 la 7.000 si chiar mai mult
    • cheltuieli anuale in Romania de un miliard de euro pana in 2012
    • productie anuala de 300.000 de masini, din care 90% la export
    • productie de 300.000 de motoare, din care 70% la export