Preistoria Dune Frank Herbert nu va putea fi vreme indelungata detronat din pozitia de pontif al SF-ului (care este din ce in ce mai mult o religie literara). Ciclul sau Dune si lumea planetei desertice pe care a inventat-o, alaturi de universurile acvatice intesate de mutanti cu aspect odios si suflete lirice din trilogia Pandora, reprezinta niste conglomerate fictionale-reper, la care toti autorii de fantasy si de SF viseaza, dar pe care nimeni nu a izbutit sa le detroneze din inima publicului. Ca sa le consolideze si mai tare, dar si pentru a ostoi pofta de aventuri galactice in compania Atreizilor, fiul autorului, Brian Herbert, impreuna cu Kevin J. Anderson, au imaginat o continuare a epopeei Dune, dar nu in maniera in care ne asteptam, prelungind (deocamdata cu 800 de pagini) povestea de acolo de unde o lasase Frank, ci cu decenii inainte ca MuadDib (Paul Atreides) sa fi calcat pe solul planetei Arrakis. Brian Herbert, Kevin J. Anderson, Dune – Casa Atreides, Editura Tritonic, Bucuresti, 2007 Chinta roiala Printre marii negociatori se vorbeste adesea de trei mari scoli de etica. Cea dintai este Scoala de poker, a doua este Scoala idealista, iar a treia este Scoala pragmatica. Stefan Prutianu remarca, nu fara regret, ca nimeni nu s-a gandit sa faca recurs la metafora sahului, atunci cand e vorba de profilul si de principiile scolilor de negociere: Marturisesc ca pretuiesc puritatea de cristal a ratiunii jocului de sah. Sunt gata sa jucam o partida, undeva, candva. Totusi, atunci cand negociez, desi sunt un idealist pragmatic, prefer sa joc poker. Avand in mana o chinta roiala, evident. Acest volum care concepe negocierea in scopul armonizarii intereselor si care cuprinde tehnici si metode aplicabile in diverse tipuri de negociere foloseste pildele scolii de poker, fondata de Albert Z. Carr, potrivit careia orice conduita care respecta regulile este etica. Si care ingaduie inclusiv cacealmaua. Stefan Prutianu, Antrenamentul abilitatilor de negociere, Editura Polirom,
Leave a Reply