TeleVitriol

„Acid sulfuric“ este ultimul roman tradus la noi al lui Amélie Nothomb. O autoare belgiana foarte prizata in anii din urma si care la fiecare noua aparitie isi mai bifeaza in agenda personala o nevinovata intalnire cu succesul.

 

Autoarea a placut intotdeauna publicului si criticii literare (la sfarsitul anului trecut, suplimentul „Le Figaro littéraire“ nu uita sa-i treaca ultimul roman printre cele mai semnificative sase titluri ale productiei de carte franceze pe 2006), dar n-a socat niciodata altfel decat prin niste, sa recunoastem, titluri rasunatoare: „Cosmetica dusmanului“, „Metafizica tuburilor“, „Igiena asasinului“, „Biografia foamei“. Acum, iata, s-a pregatit sa ne uluiasca si prin subiect. Ideea romanului ei vitriolant (singura, de altfel, spun carcotasii) este asocierea telerealitatii de factura Big Brother cu lagarele de concentrare de tip nazist.

 

Nothomb inventeaza un camp concentrationar ticsit cu camere de luat vederi, in care putem contempla oroarea in direct. Deportatii sunt alesi la intamplare, iar pentru postura de kaporali-tortionari sunt alesi, pe criterii de inalta competenta in materie de sadism si cinism, tot soiul de candidati fara capatai, printre care si eroina povestii, tanara si netrebnica Zdena (care traieste si o istorie amoroasa cu Pannonique, o splendida detinuta cu studii universitare, ocazie cu care Nothomb reia problematica dominatiei in cuplu). Calvarul celor dintai este transmis la reality show-ul numit „Concentrare“, iar publicul are prilejul sa voteze in „favoarea“ celor care vor fi ulterior eliminati din concurs prin executare. Totul, desigur, cu mici intreruperi pentru publicitate. Crima, sperjurul, tortura, infometarea, umilinta sunt ingredientele de baza ale unui spectacol audiovizual pe care toata lumea il blameaza, dar pe care toti il privesc cu din ce in ce mai multa pofta.

 

Presupunand ca mesajul (comparatia intre Shoah si show-ul TV, banalizarea raului) ar risca sa nu ultragieze indeajuns, revista Lire, in momentul in care a facut cronicile de intampinare ale cartii,  a contrapus opiniile divergente ale lui Baptiste Liger si Frédéric Beigbeder. Cel dintai  afirma ca romanul este absolut nul din punct de vedere literar si ideatic, cel de-al doilea, il lauda peste masura, incheind: „una dintre misiunile sale este sa anticipeze sfarsitul lumii. Pricep ca «Acidul sulfuric» poate fi detestat, dar sunt pentru existenta acestui tip de roman“.

Comments

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *