Fumigena lui Voiculescu, cu rolul de a descuraja un nou plan prezidenţial de a forma o nouă majoritate post-electorală în jurul PDL, le-a dat ocazia unora dintre liderii USL (Călin Popescu-Tăriceanu, Ioan Rus) să-şi afirme frustrările faţă de actuala conducere a uniunii (Tăriceanu, principalul vânător al şefiei PNL în locul lui Crin Antonescu, a spus chiar că “unii ar trebui să se vindece de obsesia suspendării”, făcând evident aluzie şi la Antonescu). De partea cealaltă, fumigena lui Voiculescu a dat prilejul unora dintre liderii opoziţiei (Sulfina Barbu) să dezvăluie că speră încă nu doar la spargerea USL înainte sau după alegeri (ceea ce, având în vedere caii mari pe care se află candidaţii uniunii, are probabilitate zero), ci chiar la desemnarea de către preşedintele Băsescu a unui premier din partea ARD.
Numai că ARD nu face nimic ca să merite puterea: proiect de guvernare nu are, nici măcar unul de formă; a repus pe liste 23 dintre cei 36 de candidaţi respinşi de comisia de etică formată de Monica Macovei, ba chiar cu indignare că Macovei şi-a permis să le refuze candidatura pe motive de integritate morală; şi-a trimis candidaţii “grei” din Bucureşti exclusiv în colegiile uşoare (Arad, Neamţ), iar în rest a desemnat doar candidaţi care nu pun deloc probleme celor de la USL, lăsând impresia unui non-combat extrem de dezagreabil pentru electoratul dreptei.
Leave a Reply