Născut în 1936 la Praga, fost disident anticomunist, Havel a fost unul dintre liderii “revoluţiei de catifea” din 1989 în urma căreia s-a încheiat regimul comunist. A devenit primul preşedinte democratic ales al Cehoslovaciei, în perioada 1990-1992, şi primul preşedinte al Cehiei (1993-2003) după separarea paşnică a acesteia de Slovacia. I se atribuie meritul de a fi pus bazele intrării Cehiei în UE, iar aderarea la NATO a ţării sale s-a petrecut în timpul mandatului său prezidenţial, în 1999.
“Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciunile şi ura”, este faimosul motto revoluţionar al lui Havel, după care spunea că s-a condus întotdeauna. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Pace. A fost unul dintre semnatarii Cartei 77, document de bază al disidenţei est-europene contra regimurilor comuniste şi un manifest al drepturilor omului remarcabil de îndrăzneţ pentru acea perioadă (ianuarie 1977), scris în semn de protest pentru arestarea membrilor unei trupe de rock. A fost arestat de multe ori pentru activitatea sa anticomunistă şi a petrecut patru ani în închisoare. Din detenţie datează una dintre cele mai cunoscute opere literare ale sale, “Scrisorile către Olga” (prima sa soţie).
Mare fumător, Havel a avut probleme de sănătate în cea mai mare parte a vieţii. În urma unei intervenţii chirurgicale din 1996 pentru o tumoare la plămni a rămas cu dificultăţi de respiraţie, iar în 2009 a fost spitalizat din cauza unei infecţii la căile respiratorii.
“Nu devii un activist al opoziţiei sau disident fiindcă îţi propui într-o bună zi să faci o carieră de disident”, mărturisea el într-un interviu acordat în urmă cu un an activiştilor iranieni de la Tavaana, o organizaţie a societăţii civile. “Acţiunile mele au fost motivate de teamă – teamă de conştiinţa mea, teama că dacă fac compromisuri, mă voi gândi ulterior la asta cu vinovăţie şi voi regreta. Aşa încât teama m-a călăuzit, mai ales după ocupaţia sovietică din 1968, când s-au petrecut marile epurări, au fost daţi oameni afară din slujbele lor şi toată lumea a fost silită să semneze declaraţii de adeziune faţă de noul regim”, evocă Havel, referindu-se la invazia sovietică din 1968, care a pus capăt “primăverii de la Praga” şi regimului reformator al preşedintelui Alexander Dubcek.
Urmăriţi integral interviul:
Leave a Reply