Tag: disidenta

  • Vaclav Havel, fostul preşedinte al Cehiei, a decedat la vârsta de 75 de ani (VIDEO)

    Născut în 1936 la Praga, fost disident anticomunist, Havel a fost unul dintre liderii “revoluţiei de catifea” din 1989 în urma căreia s-a încheiat regimul comunist. A devenit primul preşedinte democratic ales al Cehoslovaciei, în perioada 1990-1992, şi primul preşedinte al Cehiei (1993-2003) după separarea paşnică a acesteia de Slovacia. I se atribuie meritul de a fi pus bazele intrării Cehiei în UE, iar aderarea la NATO a ţării sale s-a petrecut în timpul mandatului său prezidenţial, în 1999.

    “Adevărul şi dragostea trebuie să învingă minciunile şi ura”, este faimosul motto revoluţionar al lui Havel, după care spunea că s-a condus întotdeauna. A fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel pentru Pace. A fost unul dintre semnatarii Cartei 77, document de bază al disidenţei est-europene contra regimurilor comuniste şi un manifest al drepturilor omului remarcabil de îndrăzneţ pentru acea perioadă (ianuarie 1977), scris în semn de protest pentru arestarea membrilor unei trupe de rock. A fost arestat de multe ori pentru activitatea sa anticomunistă şi a petrecut patru ani în închisoare. Din detenţie datează una dintre cele mai cunoscute opere literare ale sale, “Scrisorile către Olga” (prima sa soţie).

    Mare fumător, Havel a avut probleme de sănătate în cea mai mare parte a vieţii. În urma unei intervenţii chirurgicale din 1996 pentru o tumoare la plămni a rămas cu dificultăţi de respiraţie, iar în 2009 a fost spitalizat din cauza unei infecţii la căile respiratorii.

    “Nu devii un activist al opoziţiei sau disident fiindcă îţi propui într-o bună zi să faci o carieră de disident”, mărturisea el într-un interviu acordat în urmă cu un an activiştilor iranieni de la Tavaana, o organizaţie a societăţii civile. “Acţiunile mele au fost motivate de teamă – teamă de conştiinţa mea, teama că dacă fac compromisuri, mă voi gândi ulterior la asta cu vinovăţie şi voi regreta. Aşa încât teama m-a călăuzit, mai ales după ocupaţia sovietică din 1968, când s-au petrecut marile epurări, au fost daţi oameni afară din slujbele lor şi toată lumea a fost silită să semneze declaraţii de adeziune faţă de noul regim”, evocă Havel, referindu-se la invazia sovietică din 1968, care a pus capăt “primăverii de la Praga” şi regimului reformator al preşedintelui Alexander Dubcek.

    Urmăriţi integral interviul:

  • Cine este si ce vrea “cea mai curajoasa femeie din Afganistan”

    In scurta ei cariera politica a scapat de cinci tentative de
    asasinat. Desi a devenit o vedeta pentru mass-media occidentale,
    care isi disputa privilegiul de a-i smulge cate un interviu, este
    in continuare pazita de sase bodyguarzi, are parte de un foarte
    activ comitet de sustinere la Kabul si nu isi divulga niciodata
    planurile de viitor, de teama unui nou atentat. Atunci cand
    primeste flori, garzile de corp rascolesc grijuliu buchetele, ca nu
    cumva acestea sa ascunda o bomba.

    “Cea mai curajoasa femeie din Afganistan” (cum o numea BBC),
    “una dintre cele mai influente 100 de personalitati ale lumii” (cum
    a fost categorisita de revista “Time”) si-a publicat in 2009
    volumul autobiografic “In numele poporului meu”, in care isi
    rememoreaza traseul copilariei (petrecuta in vremea invaziei
    sovietice), adolescenta, studiile si angajarea ulterioara in numele
    apararii drepturilor omului. Dupa ce a predat in scoli clandestine,
    dupa ce a deschis un orfelinat in provincia ei natala si a militat
    in cadrul mai multor organizatii neguveramentale, a fost aleasa in
    Parlament si s-a ridicat impotriva coruptiei multora dintre colegii
    sai, impotriva “lorzilor razboiului care opreseaza femeile si care
    au ruinat tara”.

    Discursul ei intrasigent a fost primit cu ostilitate de catre
    oficialii regimului afgan, dar nu numai de ei. “Afganistanul ocupat
    de SUA este in continuare un infern si o farsa grosolana la adresa
    democratiei si drepturilor omului. Din nefericire, in prezent, cei
    mai inversunati dusmani ai acestor valori dicteaza politicile din
    tara mea.” Acuzatoare nu doar la adresa falsilor prieteni ai
    poporului sau, ci si la adresa asa-zisilor sai eroi (dovada ca pe
    Ahmad Shah Massoud, adica pe Leul din Panshir, l-a numit, fara
    ezitare, ‘calaul din Kabul’), Malalai Joya redefineste notiunea de
    eroism si sustine ca acum, in Afganistan, singura diferenta fata de
    perioada neagra a talibanilor consta in faptul ca autoritatile
    vorbesc in numele unei democratii care nu exista.

    Malalai Joya, Derrick O’Keefe, “In numele poporului meu”,
    Editura Allfa, Bucuresti, 2010