Multe corporatii care dealtfel au reglementari stricte legate de
acest subiect nu lucreaza in Romania decat prin birouri de
reprezentanta sau societati cu raspundere limitata de marketing, si
de aceea nu popularizeaza structurilor locale principii elementare
de buna guvernare corporatista; in cel mai bun caz se vorbeste de
“complianta”, “control intern” si “audit”, invocandu-se acesti
termeni imateriali in speranta ca sunt suficienti ca sa sperie
eventuale derapaje iresponsabile. Si de atlfel, in majoritatea
cazurilor intr-o tara ca Romania, in conditiile unei legiferari
incoerente care genereaza impredictibilitate operationala si unui
inalt grad de coruptie institutionalizata sau marunta, de ce ar
trebui oricum sa ne batem capul sa aderam la niste principii care
apartin unor economii avansate si care oricum reglementeaza
activitatea directorilor executivi din consiliile de administratie
de la ultimul etaj?
Facand o scurta trecere tehnica in revista a subiectului, se
poate observa ca interesul pentru buna guvernare corporatista este
manifest la nivelul corporatiilor contemporane in special in
perioada recenta, dupa colapsurile frauduloase ale inceputului de
mileniu. Scandalurile corporatiste au alimentat interesul public si
politic in privinta reglementarilor mai stricte a guvernarii
corporatiste. De altfel guvernul federal american a trecut in acea
perioada actul Sarbaney-Oxley (setul de masuri de guvernare
corporatista la care este obligatoriu sa adere toate companiile
listate la bursa este cunoscut sub denumirea simplificare de US-SOX
in SUA sau J-SOX in Japonia), australienii au aprobat reformele
CLERP 9 iar europenii au formulat asisderea legislatie de
complianta. Cele mai influente si referentiate directive care se
refera la guvernarea corporatista raman totusi produsele OECD
“Principles of Corporate Governance”, revizuit in 2004, si ONU
“Corporate Governance – The Foundation for Corporate Citizenship
and Sustainable Business”, publicat in 2009.
In mod particular, cele mai enuntate principii ale bunei
guvernari corporatiste se refera la cinci teme majore de activitate
ale corporatiilor: drepturile si tratamentul echitabil al
actionarilor, interesele tertilor non-actionari, rolul si
responsabilitatile consiliului de administratie, integritatea si
comportamentul etic si transparenta si dezvaluirea de informatii.
Exista modele diferite de buna guvernare corporatista, in functie
de tipul de capitalism de provenienta. De exemplu, modelul
anglo-american pune accentul pe interesele actionarilor. Modelul
multi-fatetar, de sorginte japoneza si european-continentala,
reflecta si interesele angajatilor, managerilor, furnizorilor,
clientilor si ale comunitatii.
Am procedat la un preambul teoretic si la evocarea principiilor
si modelelor guvernarii corporatiste pentru a reaminti colegilor
din industria farmaceutica, cu siguranta cea mai reglementata
industrie (avem bune practici de fabricatie GMP, bune practici de
laborator GLP, bune practici de studii clinice GCP, bune practici
de distributie GDP) ca buna guvernare corporatista la care adera
toate corpratiile din care facem parte ne obliga la reflectii
serioase asupra a ceea ce se intampla in prezent in mediul nostru
de afaceri. Spun asta pentru ca de peste un an de zile, cu o
exacerbare inspaimantatoare in ultimele saptamani, industria este
acuzata de catre autoritati de cele mai rele practici de pe pamant,
la modul cel mai general si culpabilizant: complicitate la
fraudarea retetelor din sistem, “concubinaje” cu medicii intru
prescrierea retetelor scumpe, turism stiintific in sejururi
exotice, plati in cash, utilizarea de vouchere nefiscalizabile,
practici comerciale la limita, publicitate inselatoare, si alte
grozavii. In general arsenalul contrapus de industria la aceasta
campanie de o putere nemaiintalnita ramane acelasi: negari
vehemente prin comunicate sau dezbateri certate la televizor,
lansari de proiecte sofisticate si scumpe de PR, referiri la coduri
de etica (care n-ar trebui sa existe fiindca exista buna guvernare
corporatista), discutii despre inovatie cand investitia in inovatie
in Romania este inexistenta (desi exista reglementari care sa
sprjine capitalizarea inovatiei), despre dificultati legislative,
financiare, administrative, despre accesibilitate,
predictibilitatea, sustenabilitate.
Cred ca a sosit momentul ca, in numele principiilor bunei
guvernari corporatiste, industria farmceutica sa ceara un
armistitiu in aceasta batalie a acuzelor din care nici una dintre
parti nu va castiga, cu atat mai putin mediul sanitar sau economic.
Executivii care conduc marile corporatii prezente in Romania vor
avea timp sa-si revada practicile de guvernare si sa-si intareasca
mecanismele de control care tin de integritate si comportament
etic, in special in relatia cu tertii. Autoritatile vor avea timp
sa vina cu o strategie a medicamentului pe termen mediu, care sa
tina cont de prioritati si resurse dar mai ales de cererea de
sanatate in crestere a populatiei.
Apelul la buna guvernare corporatista este mai important decat o
declaratie de presa sau un cod etic. Este o chemare la revizuirea
sistematica a politicilor si procedurilor de functionare ale
industriei farmaceutice fara a-i fi afectata eficienta economica.
Producatorii de medicamente trebuie sa se pozitioneze ca un
participant cu drepturi depline la dialogul public referitor la
starea si evolutia natiunii, si acest lucru nu poate fi facut decat
aderand la standarde inalte de responsabilitate si acountabilitate
in procesul de guvernare a propriilor activitati.
Intoarcerea la buna guvernare corporatista este un pas firesc si
crucial la recredibilizarea industriei farmacutice si la
pozitionarea ei ca si partener al autoritatilor, interesat de
perspectiva pe termen lung a Romaniei.
Dragos Damian este CEO al companiei farmaceutice Terapia-Ranbaxy
si presedintele Asociatiei Producatorilor de Medicamente Generice
din Romania.
Leave a Reply