Criza irosita

In noiembrie 2008 scriam un text intitulat “Vreau sa va doara” –
era vorba despre cum nu ar trebui sa ratam un fenomen asa de
interesant precum o noua mare depresie. Reiau cateva idei de
atunci: “Inainte de a scrie acest text i-am ascultat pe cei de la
Parazitii, care mi-au furnizat si titlul, dar si starea necesara
pentru a scrie. Iar ideea mea si a titlului este simpla: mi-as dori
ca noi, romanii, sa nu ratam criza aceasta. Sa ne doara astfel
incat sa stim cum este atunci cand este intr-adevar rau. Putand
face comparatiile, in viitor vom actiona, cel putin doua sau trei
generatii, pentru a ne feri de astfel de situatii. Plastic vorbind,
mirosul grajdului ne va face sa apreciem la justa valoare, sa
cautam parfumul, iar un deget invinetit ne va ajuta sa ne pastram
bratul intreg… Slabiciunile noastre actuale, mai accentuate decat
ale altor natii, cred ca sunt generate tocmai de faptul ca romanul
se bazeaza pe <a se descurca>, inainte de <a construi>,
<a gandi>, <a munci>, <a respecta> sau <a fi
respectat>. Crizele au fost multe in Romania, dar niciuna nu s-a
implinit, nu s-a finalizat pentru a genera si efecte pozitive”.

Acum pot spune linistit ca nu s-a schimbat nimic. Ce s-ar fi
putut schimba? Calul de bataie a fost, in discursul politic,
sectorul public si cheltuielile statului. La ce s-a ajuns?

Salariile bugetarilor au fost reduse aiurea, in functie de
ierarhii si umori si idei putin comune cu eficienta economica sau
politicile de interes public; administratia nu a fost nici mai
eficienta, nici mai putin costisitoare, iar singurul efect palpabil
a fost plecarea in bejenie a medicilor. Justitia ofera cu larghete
angajatilor la stat veniturile care le-au fost taiate si la fel se
intampla si in cazul pensiilor speciale. Am fost sa platesc
impozitul pe casa “cu cardul la infochiosc” si in realitate am stat
la o coada, am fost trimis la alta coada la alt ghiseu, acolo mi
s-a dat o hartie, am revenit cu hartia si am stat la a treia coada,
iar infochioscul era o doamna obosita care a luat hartia si mi-a
tastat suma de plata.

Cheltuielile cu investitii publice nu au miscat PIB in mod
semnificativ si nici nu o vor face, in conditiile in care in loc de
asfalt pe drumuri beneficiem de contracte reziliate.

In ultimii doi ani a revenit, periodic, momentul care trebuia sa
functioneze ca un punct nodal al crizei romanesti, cel in care
bancile urmau sa inceapa sa execute case, terenuri sau fabrici,
situatie in care piata ar fi obtinut niste referinte de pret si
s-ar fi deblocat. Cu timide exceptii, nu a fost asa; bancile i-au
executat, dar doar pe cei maruntei. Seful unei firme de consultanta
imi povestea ca bancile au raspuns in cor “noi nu avem probleme”
tuturor ofertelor de preluare a activelor sau garantiilor blocate,
oferte venite din partea fondurilor de investitii specializate.

Din pacate au avut altii probleme, companiile victime ale
blocajului financiar, in speta ale practicii impamantenite de
neplata a facturilor.

La nivel fundamental era de asteptat o schimbare de politica
economica, dar, cum Guvernul roman a preferat sa paseze decizia in
zona FMI si sa se multumeasca cu rolul de simplu executant, acest
lucru nu s-a intamplat. Concret, economia ar avea nevoie de o
repozitionare, de o reasezare a mizei din zona serviciilor si
comertului in cea industriala. O asemenea miscare nu se supune
regulilor pietei, pentru ca timpii sunt mari, de aceea statul ar fi
avut rolul principal. Din pacate, nici macar un proiect cat se
poate de important, precum unitatile 3 si 4 de la Cernavoda, nu a
putut pastra interesul unor mari companii energetice straine, care
s-au retras din asociere.

In lumea intreaga multe guverne au cazut in capcana, incercand
sa intoarca pietele la indicatorii dinaintea crizei intr-o perioada
in care a devenit evident pentru oricine ca lumea nu-si mai poate
mentine vechile niveluri de cheltuieli publice, sociale si de
sanatate. Liderii lumii au luptat, risipind resurse imense, pentru
reluarea expresiei “business as usual”. Dar timpurile au devenit
“unusual”.

Romania va iesi din recesiune. Va consuma mai mult, vor veni
investitori, antreprenori vor porni afaceri, lumea va trai mai bine
peste un an, doi, trei.

Dar de restul lumii, de bogatie, de Europa si de un mai bine
colectiv ne va separa, mereu, un decalaj pe care suntem incapabili
sa-l depasim pentru ca nu reducem cheltuielile si birocratia, nu
avem infrastructura si nu platim facturi. Criza aceasta ne-ar fi
putut ajuta sa recuperam o bucata buna, daca ne-am fi jucat bine
cartile. Am ales sa ne pastram locul codas, ba am platit si un pret
pentru asta, pentru ca in ultimii doi ani datoria publica a
Romaniei s-a dublat.