Ceata permanenta in care s-a aflat piata muncii in ultimii doi
ani, mersul pe bajbaite si speranta permanenta ca revenirea
economica e pe-aproape au facut rau companiilor si angajatilor
deopotriva. O privire in urma arata ca a avut loc o deteriorare de
neignorat a relatiei dintre angajati si angajatori, a felului cum
angajatorii se raporteaza la bani, dar mai ales a felului cum
angajatii se raporteaza la munca lor. S-a intamplat tocmai pentru
ca gestionarea a tot ceea ce tine de resursele umane dintr-o
companie s-a facut pripit si, de multe ori, fara o analiza clara a
scopului si a efectelor posibile.In 2009, criza financiara a
insemnat restructurare si reducere de costuri.
Una dintre primele masuri luate de companii a fost sa concedieze
si sa externalizeze activitati, precum calcularea si plata
salariilor, contabilitatea, intretinerea sistemelor IT sau
recrutarea de personal. Daca in 2008 rata de externalizare a
activitatilor de resurse umane era de 10%, in 2009 a crescut la 17%
si probabil ca tendinta s-a mentinut si in 2010, in conditiile in
care companiile ce ofera servicii externalizate au avut o crestere
a numarului de clienti. S-a marit si rata incetarilor involuntare
ale contractelor de munca, adica rata concedierilor. In 2008,
aceasta rata era de 1,3%, in timp ce in 2009 a urcat pana la 7,3%,
arata studiul care masoara eficienta capitalului uman, Saratoga
2010, realizat de PricewaterhouseCoopers si publicat in februarie
2011. Anul trecut a adus o stagnare sau poate chiar o scadere a
ratei concedierilor, avand in vedere ca majoritatea companiilor
incheiasera inca din 2009 planul de disponibilizari.
Una dintre criticile pe care autorii studiului le aduc
companiilor romanesti este ca nu au remodelat procesele de afaceri
si nici nu au regandit pozitia oamenilor in organizatie, preferand
sa opteze pentru cel mai putin recomandat tip de restructurare –
concedierile. Mai simplu ar fi fost, cred specialistii de la
PricewaterhouseCoopers, sa opereze miscari laterale, precum mutarea
oamenilor dintr-un departament in altul sau specializarea pentru o
arie de competenta superioara. Datele sunt relevante – in 2009,
rata promovarilor interne a scazut de la 4,8% la 1,6%, iar
recrutarile interne au ajuns si ele la un nivel minim: de la 11,1%
in 2008 la 1,3%.
Totusi, se observa o scadere de 30% a ratei de fluctuatie a
personalului, ceea ce inseamna, implicit, o crestere a loialitatii
angajatilor. “Aceasta loialitate nu trebuie confundata cu o
legatura onesta intre angajat si companie. Pur si simplu este
generata de stagnarea pietei muncii si disparitia ofertelor de
angajare”, spune Lavinia Tanculescu, manager al departamentului de
consultanta in resurse umane de la PricewaterhouseCoopers. De fapt,
angajatii sunt frustrati din cauza lipsei de oportunitati de
angajare si a unei mai mari incarcari pe post, aparuta dupa ce
fiecare departament a ramas cu un numar minim de personal.
Una dintre cele mai importante concluzii ale studiului Saratoga
vizeaza gradul de rentabilitate a angajatilor. In Europa de Vest, o
companie care investeste un euro intr-un angajat primeste inapoi
1,16 euro. Pe tot continentul, rata de recuperare a investitiei
este de 1,17. In Romania, un angajator care investeste un euro
intr-un angajat primeste inapoi mai mult decat oriunde – 1,53 euro.
Suntem, cu alte cuvinte, printre cei mai rentabili angajati din
Europa. Rentabilitatea vine de pe urma faptului ca, raportate la
costurile totale, cheltuielile companiilor cu salariile sunt de
aproape trei ori mai mici decat in alte tari din Europa. Prin
urmare, este destul de simplu pentru angajatorii de la noi sa aiba
angajati rentabili, atata vreme cat nu investesc prea mult in
ei.
Atribuit cate unui sector de activitate in parte, indicatorul
rentabilitatii arata rezultate diferite. Spre exemplu, sectorul
bunurilor de larg consum pare sa fi fost printre cele mai afectate,
inregistrand cea mai mica rata a veniturilor pe numarul de
angajati, profituri negative, descresteri in ceea ce priveste
acordarea de bonusuri de performanta si comisioane din vanzari si
cea mai scazuta rata a rentabilitatii fortei de munca. Totusi,
angajatorii din FMCG au avut in 2009 cele mai scazute costuri cu
forta de munca – aproximativ 8.300 de euro pe an, in scadere fata
de 2008, cand o companie platea circa 11.300 de euro pe an pentru
salariile angajatilor. In acelasi sector observam cea mai ridicata
rata a fluctuatiei de personal (24%), cea mai mare rata a
recrutarilor externe (16,1%), dar si cele mai mici costuri alocate
recrutarii – circa 250 de euro pe an pentru fiecare angajat
recrutat.
Leave a Reply