La o discutie si o cafea cu un CEO de multinationala, Romania
pare chiar usor de condus. Fie ca e vorba de oameni pregatiti sau
nu pentru politica sau de expati care considera ca modelul
guvernului din tara lor ar fi tocmai bun pentru Romania, fiecare
are solutiile lui. Pana la urma, oamenii de afaceri si managerii de
multinationale pot fi politicieni? Pot conduce o tara, un guvern,
un buget in care trebuie sa incapa nu doar cei performanti si
sanatosi care vin la serviciu in fiecare zi impecabili si nu se
plang niciodata, ci pur si simplu toata lumea? Daca ai construit o
afacere sau ai reusit sa tii in frau un buget de companie, este
suficient? De fapt, ce experienta iti trebuie pentru a fi
guvernant?
Ma intrebam asta saptamana trecuta cand un om de afaceri imi
povestea cum cea mai importanta posesie a unui om din mediul de
business e agenda lui de telefon. Bineinteles, doar varfurile din
partide ajung in echipele de guvernare, iar varfurile din partide
au agendele de telefon bine pregatite pentru orice situatie.
Respectivul om de afaceri spunea ca Romania s-a dat jos din toate
trenurile care ar fi insemnat dezvoltarea tarii. Care ar fi fost
solutia ca Romania sa ramana pe sine si pe harta de dezvoltare a
lumii? Managementul privat, mi-a raspuns. Nu neaparat un om din
mediul privat, ci reprezentanti din companii de management
pregatiti pentru a echilibra bugete.
Mediul de afaceri a apreciat perioada in care Calin
Popescu-Tariceanu a fost premier. E adevarat, au apreciat-o si
pentru ca a fost o perioada fasta, de crestere economica, in care
aproape orice premier ar fi fost bine vazut. Acelasi mediu de
afaceri spune ca nu intelege strategia pe care o aplica acum
guvernul Boc. Pe de alta parte insa, guvernul Boc este compatimit
acum. Cei mai multi directori de companii si oameni de afaceri
inteleg foarte bine de ce cetatenii se uita urat la Boc: asa se
uita si la ei multi angajati carora le-au fost taiate salariile,
care nu mai au de lucru, care nu se mai descurca de la avans la
lichidare.
Cred ca cea mai importanta calitate a unui lider este ca are
curajul de a lua decizii. Pe de alta parte, cred ca acest curaj
devine ceva din ce in ce mai rar intalnit. Liderii politici nu mai
iau nicio decizie fara consensul partidului din care fac parte;
directorii de multinationale aplica o strategie venita de la
headquarter fara prea multe fasoane. In acest context, in ce masura
un lider venit dinspre mediul de afaceri poate fi unul curajos,
care sa aplice ce a invatat la scolile lui de management fara a
deveni sensibil la parghiile care l-ar putea face bogat peste
masura peste noapte? Pe de alta parte, sunt lectiile de la scoala
suficiente? Nu. Pai si atunci, ce ii trebuie de fapt unui lider
care sa poata conduce o tara?
In primul rand, pregatirea. Facultate, MBA, studii aprofundate,
stagii care sa arate ca nu doar cartea e la mijloc. In al doilea
rand, acel ceva care atrage masele. Pentru ca, pana la urma, despre
asta e vorba. Despre a atrage, dar, mai ales, de a nu dezamagi
ulterior.
In al treilea, dar in niciun caz in ultimul rand, lipsa
tentatiilor. Asta s-ar putea rezolva in mai multe feluri: fie ca e
el foarte bogat (si atunci va fi invinuit ca face legi pentru a-si
usura mersul afacerilor proprii); fie ca a acumulat destul din
salariile lui de CEO pentru a nu mai avea grija banilor (si atunci
sotia sau copiii sai care au afaceri vor fi urmariti cu mare
atentie); fie ca e foarte bine platit de stat – cum sunt salariile
de sute de mii de euro ale guvernantilor din Singapore (si ar fi
ceva de groaza pentru oameni sa auda ca sefii statului castiga cat
tot orasul lor la un loc).
Asadar, un om care vine din business, cu relatii bune, cu scoala
si cu ceva curaj poate ajunge in frunte si ar putea chiar face
treaba buna daca ar fi lasat un pic in pace. Cred ca de fapt
singurul raspuns e ca trebuie sa credem in cineva. Oricine ar fi
persoana respectiva, fie om de afaceri, politician din tata-n fiu
sau nepot al vreunei vite nobile din Romania antebelica, manager de
multinationala sau pur si simplu o persoana pusa pe treaba, ar
trebui sa ii dam macar cateva luni de liniste. Lunile acelea de
care e nevoie pentru a demonstra ca poate. Toti avem nevoie de asta
cand incepem ceva nou. Vor veni niste ani electorali. Oricui va
iesi presedinte, mai mare peste deputati, premier sau ministru, am
decis sa ii dau un an in care sa nu il judec. Ii voi spune anul
invizibil.
Leave a Reply