Al treilea razboi mondial

La 11 noiembrie 2010, data la care scriu acest text, a izbucnit
al treilea razboi mondial, asa cum a prezis batrana aceea din
Bulgaria sau Nostradamus sau cine s-a mai ocupat cu previziuni
razboinice. Data am ales-o doar pentru relevanta tabloida, pentru
ca si pana acum s-au purtat lupte importante. Este un razboi
economic, diferit de cele purtate pana acum – biete incrancenari
comerciale sau pe vreun petec de influenta. Vorbim aici de o
repozitionare globala, pe fondul crizei, cu miscari economice,
politice si sociale. O sa exemplific in continuare.

Saptamana trecuta cateva mari televiziuni americane au ales sa
nu prezinte un clip publicitar despre datoria publica americana.
Materialul a fost produs de Citizens Against Government Waste, un
ONG care sustine limitarea cheltuielilor guvernamentale si prezinta
o clasa de studenti chinezi care studiaza, in Beijingul anului
2030, caderea marilor imperii ale lumii – Grecia antica, imperiul
roman sau… Statele Unite. In istoria alternativa a clipului,
americanii sunt datori vanduti chinezilor si lucreaza pentru ei;
“Au renuntat la principiile care le-au facut marete. America a
incercat sa cheltuiasca si sa impoziteze cetatenii, pentru a iesi
din marea recesiune. Noi am detinut o mare parte din datoriile lor,
asa ca acum lucreaza pentru noi”, spune profesorul.

Mesajul poate parea naiv, dar pus in contextul international
capata cu totul alta relevanta.

Sa-l privim prin prisma ratingurilor Dagong. La 26 septembrie,
intre prima si a doua retrogradare a ratingului american, puternica
Securities and Exchange Commission refuza sa recunoasca celor de la
Dagong statutul de agentie de rating nationala. La 4 noiembrie
Dagong a recidivat si reduce din nou ratingul american pentru
datoria pe termen lung de la AA la A plus. Pentru curiosi, spun ca
agentia chineza acorda Romaniei BB, un rating mai slab comparat cu
modul in care suntem vazuti in prezent de Moody’s, S&P sau
Fitch. Tot pentru curiosi, Rusia, Brazilia, India sau Venezuela
sunt mai bine vazute decat in Occident. Agentia chineza mizeaza in
special pe capacitatea statelor de a crea avutie si pe dimensiunea
rezervelor nationale. Priviti demersurile agentiei chineze si
importanta pe care i-o acorda SEC prin prisma urmatoarelor valori:
in al treilea trimestru al anului companii chineze au incasat 76%
(peste 40 de miliarde de dolari) din ofertele publice de actiuni
din intreaga lume, iar 83% din ofertele publice au mers la companii
asiatice. Companiile europene au incasat in aceeasi perioada 3,1
miliarde dolari.

Luna octombrie a adus ceea ce presa internationala a denumit
razboiul valutelor, dar si pe cel al pamanturilor rare. Primul a
fost cap de lista pe agenda reuniunii G-20 de la sfarsitul
saptamanii trecute si este un subiect care a implicat inclusiv
fluturari occidentale ale introducerii standardului aur – o idee
din categoria “romani pe Luna”. Metalele rare, controlate in
proportie de 97% de aceeasi omniprezenta China si supuse in prezent
unui soi de embargo, pe criterii de mediu, chipurile, l-au facut pe
Hans-Peter Keitel, seful BDI – federatia industriilor germane – sa
observe ca acestea “au devenit o problema geopolitica care are
nevoie de implicarea politicienilor”, in timp ce analistii japonezi
vorbesc de resursele care ar putea deveni “armele economice ale
secolului XXI”.

Daca e sa privim avantul preturilor aurului, argintului,
graului, bumbacului sau materiilor prime si impactul pe care il au
aceste evolutii asupra economiilor lumii, armele s-au declansat
deja.

Nu scriu toate acestea ca parte a unui scenariu conspirationist,
ci pentru ca astept de la autoritatile romane sa ne plaseze undeva
in scenariul razboiului economic; rusii nu mai exporta grau pentru
a-si asigura necesarul de paine. La noi Valeriu Tabara
contabilizeaza exporturile, dar stie cum stam in ansamblu, daca
exista furaje pentru animale si grau pentru paine? Face ministrul
scenarii cu exporturi de grau furajer la 200 de dolari si importuri
de grau de panificatie la preturi de 400 de dolari tona? Facilitati
pentru cultivatori sau crescatorii de animale, fie ele si din
credite angajate cu dobanda mai mare de 7%, daca tot a ajuns carnea
la preturi nemaivazute? Poate putem specula in folosul nostru
conflictul pamanturilor rare si foamea lumii de aur, argint sau
bumbac, se ocupa cineva de asta? Eventual ministrul dezvoltarii?
Sunt stocuri de carburanti pentru iarna? Gaze pentru combinatele
chimice si petrol pentru rafinarii? NU conteaza ca sunt sau nu
private, pentru ca rafinariile si combinatele inseamna bani la
buget!

Cum vor resimti institutiile financiare din Romania razboiul
valutelor? Cum se repozitioneaza Romania pe harta intereselor
economice, in conditiile in care chiar in sanul Maicii Europe
fiecare stat incearca sa se descurce pe cont propriu, protejandu-si
comertul, companiile, investitiile, iar interesul comun european nu
depaseste amabile strangeri de mana si zambete politicoase. Franta
si Spania isi protejeaza campionii economici de preluari ostile,
iar nemtii analizeaza schimbarea legislatiei in domeniu. Industria
iaurtului face parte din cele 11 sectoare socotite strategice de
catre Paris si unde orice preluare este vizata direct de oamenii
lui Sarkozy. Optiunea pune serioase piedici celor de la Pepsi care
ravnesc de mult timp la Danone. In Spania, E.ON a renuntat sa mai
cumpere Endesa dupa o lunga perioada de piedici guvernamentale.

In spatele meu, la un televizor, presedintele Basescu vorbeste
de crestere economica in 2011.