Sincer, papuseilor, ma doare in cot!

Aveti mai sus rescrierea romanului “Pe aripile vantului”, pentru
generatia Twitter; am depasit cu putin cele 140 de caractere impuse
de limitarile cognitive ale initiatorilor serviciului. Replica lui
Rhett este in original “My dear, I don’t give a damn”, iar in film
a capatat un “frankly” la inceput si a devenit, in opinia American
Film Institute, cea mai celebra replica dintr-un film.

Zicerea cinicului sudist, cu sau fara sinceritate, mi se pare
esentiala in contextul momentului in care scriu acest text: ieri a
cazut motiunea, astazi citesc uimit in Gandul cum Adriean Videanu
si alti lideri ai coalitiei de guvernare s-au certat cu
reprezentantii FMI pe teme de reducere a cotei unice, crestere a
salariului minim sau scaderea CAS.

Nu stiu in ce masura vor fi reluate in presa ideile stabilor de
la guvernare, asa ca le voi relua pe scurt: cota unica redusa la
12%, scaderea CAS cu 3 puncte si cresterea salariului minim la 720
de lei. Laszlo Borbely spune ca masurile au fost convenite in
coalitie inca din vara si ca in discutiile cu cei de la FMI au
aparut “mici divergente de timing” – romanii le vor de la anul, cei
de la FMI le sugereaza 2012. Si nu pot rezista sa nu-l citez si pe
Varujan Pambuccian, liderul minoritatilor: “Am avut senzatia ca
discut cu peretele acesta din fata. Indiferent ce spuneam. Da,
dadeau din cap afirmativ in timp ce vorbeam, dupa care isi spuneau
poezia. Si este ingrozitor sa ai senzatia ca tu comunici cu cineva
care intelege ce-i spui, dupa care el spune acelasi lucru”.

Si, desigur, mi se pare firesc ca tocmai ministrul finantelor
Gheorghe Ialomitianu sa nu stie despre ce este vorba si la fel de
firesc mi se pare ca expertii FMI sa nu vrea sa ia in calculul
deficitului pe bugetul consolidat si sumele venite din cresterea
colectarii incasarilor la buget si cresterea consumului, dupa
reducerea cotei unice (asta era un fel de ironie; pe de alta parte,
bine le fac cei de la FMI).

Citind stirea, intai am zis ca ai nostri au iesit din zodia
procrastinatiei, a taraganarii, a amanarilor spre niciodata, ca s-a
desteptat Scarlett. Era la mintea cocosului ca stiau cam ce ar
trebui facut in realitate in cei doi ani de criza, dar au tot
amanat pentru ca au avut ba campanie electorala, ba interese
proprii sau pur si simplu nu le-a pasat. Iar acum, dupa ce au rapus
zeci de mii de firme, dupa ce au desfiintat locuri de munca si
si-au pus in cap o mare parte din profesori, politisti,
antreprenori sau pensionari, se razboiesc, chipurile, cu FMI. Nu vi
se pare toata mizanscena cu disputele, timingul, deficitele si
restul o varianta complicata a romanului Twitter de mai sus?

Filozof, il invoc pe Rhett: “Sincer, papuseilor, ma doare in
cot”.

Raul a fost facut. Nu trebuie sa ne certam cu FMI-ul in toamna
anului 2010, trebuia sa ne certam intre noi in toamna lui 2008 si
mai inainte de 2008 pe astfel de masuri – reduceri de taxe si
impozite si sprijinirea companiilor si crearea de locuri de munca
pe baze sanatose.

Economia este o chestie destul de lenta si care are nevoie in
primul rand de viziune. Sa explic: de cand am vazut ca minerii pot
iesi proaspat barbieriti din fundul pamantului, dupa mai bine de
doua luni de captivitate, interesul si respectul meu pentru Chile,
aparute dupa ce am vazut cum au reactionat si s-au descurcat loviti
de un megacutremur in februarie, s-au amplificat. Cum au ajuns de
la dictatura lui Pinochet sa fie prima economie a Americii de Sud?
De ce nu mor la cutremure si ies dupa accidentele din mine curati,
barbieriti si zambareti? Cum este posibil sa treci prin criza rapid
si sa mizezi pe cresteri de sase procente de PIB in urmatorul
deceniu?

Economistul Jeffrey Sachs crede ca societatea chiliana a evoluat
pentru ca a inlocuit, dupa 1990, dictatura militara cu moderatia,
increderea, respectul pentru competente si corectitudinea in
managementul public. Cei cinci presedinti care i-au urmat lui
Pinochet au fost insi talentati, modesti si integri. Cutremurul i-a
costat 18% din PIB, dar au depasit greutatile prin consens politic
si un plan responsabil de reconstructie. Constructia bugetara este
contraciclica, observa Jeffrey Frankel de la Harvard, prevenind
greseala celor mai multe guverne de a cheltui excesiv in perioade
economice faste. Deficitul bugetar este tinut strict sub control si
nu poate aparea decat daca pretul cuprului, materie prima pe care
Chile o exporta cu precadere si de care depinde economiceste, la
fel ca Rusia de petrol si gaze naturale, este sub media pe 10 ani
sau se inregistreaza o penurie pe piata mondiala. Pretul cuprului
si productia sunt monitorizate si analizate de doua echipe separate
de experti, lipsiti de orice influenta politica.

Papagalii din Romania ar putea crede ca cei doi economisti si
universitari pe care i-am citat sunt cu capul: cum e posibil sa
cresti economic mizand pe modestie, cinste, integritate, prudenta,
consens daca este cazul sau pe competenta reala?

Ii voi linistii: chestiile alea sunt valabile pentru insii
talentati, modesti si integri.