Ana crede ca va fi la fel de rau
Este greu de crezut ca in acest moment poate veni cineva la
guvernare care sa schimbe in mod fundamental lucrurile. Sigur, in
principiu, intotdeauna este loc de mai rau, dar cand deja simti ca
ai ajuns in locul cel mai de jos al unei gropi foarte adanci, nici
nu mai conteaza.
1. Faptul ca la Finante nu mai este Vladescu, ci Ialomitianu sau
ca Anca Boagiu revine in atentia publicului, in locul lui Berceanu,
conteaza prea putin. Nici nu mai vorbesc despre fostul ministru
Seitan si inlocuitorul sau. Performantele negative ale acestui
guvern si ale fiecarui ministru (remaniat sau inca in functie) in
parte e greu de crezut ca vor putea fi egalate. Si mai greu de
crezut este ca noii oficiali vor incerca si vor reusi sa faca o
schimbare constructiva.
2. Pe la toate colturile se vorbeste ca, oricum, remanierea va
fi urmata de o miscare cu reverberatii mult mai puternice, precum
suspenadrea Guvernului, ceea ce inseamna ca noii ministri vor avea
destul de putin timp la dispozitie sa confirme asteptarile care
incep acum sa se creeze in jurul lor.
3. Cum spuneam la inceput, deja romanii au trecut printr-un
proces nedorit de “calire”. Suntem intr-un moment in care credem ca
am vazut tot ce se putea vedea si am suportat tot ce se putea
suporta. Cat de mai rau poate sa fie? Si daca in dreptul
ministrului Transporturilor scrie Boagiu si nu Berceanu sau daca la
Economie scrie Ariton in loc de Videanu sau Botis in loc de Seitan,
mai are cineva impresia ca are vreo importanta?
Ioana crede ca va fi cu mult mai rau
Cand tara arde si singurul lucru pe care guvernatii nostri
gasesc de cuviinta sa-l faca este sa schimbe ministri pe
considerente politice, fara o legatura prea clara cu competentele,
atunci cred ca raul nu se poate transforma decat in si mai rau.
1. Mai mult decat haosul fiscal, legislativ, saracia si
saracirea continua a acestei tari, una dintre marile probleme ale
ultimilor ani a fost instabilitatea. Instabilitatea politica ce
domina de mult prea mult timp, instabilitate ce tine investitorii
departe (evident, pe langa celelate probleme ale economiei),
instabilitate de care, cred eu, fiecare dintre noi ne-am saturat
pana peste poate. In pofida tonului categoric cu care sefului
misiunii FMI in România, Jeffrey Franks, s-a grabit sa asigure ca
nu se asteapta ca remanierea sa conduca la schimbari majore ale
politicilor sau sa afecteze eliberarea urmatoarei transe din acord
-, graba cu care acesta s-a intalnit cu premierul Boc la scurt timp
dupa “marea schimbare” cred ca spune si ea ceva.
2. Schimbarea “independentilor” (trei dintre cei sase ministri
inlocuiti nu fac parte din structuri politice) cu oameni din
partid, proveniti din structurile teritoriale, imi lasa, o data in
plus, gustul amar al unei imixtiuni mult prea mari a politicului in
viata noastra – cu atat mai putin de dorit in situatia dezastruoasa
in care se gaseste economia. Nu spun ca Seitan sau Vladescu au avut
rezultate de neegalat, dar totusi, sunt oameni care au macar o
expertiza pe domeniile lor. Pe de alta parte, daca ar fi sa ma iau
dupa declaratiile mai vechi, pescuite de presa, ale noului sef de
la Finante (despre cresterea TVA care asigura “stabilitatea
cursului valutar”, de pilda), acestea nu ma indeamna cu nimic sa-mi
fac sperante de mai bine, ci dimpotriva.
3. Nici nu s-a inscaunat bine noul ministru de Finante ca am
avut bucuria sa aflam cum ca ne pasc iarasi cresteri de taxe, de
contributii sociale si asa mai departe. Cum logica de a creste
taxele cand oamenii sunt deja saraci lipiti pamantului, iar
economia se prabuseste mie personal inca imi scapa, nu cred ca ceea
ce ar trebui sa asteptam pe mai departe e un simplu “rau”, ci un
“mult-mult mai rau”. Nu de alta, dar probabil ca nu va trece mult
timp pana sa auzim “masuri de iesire din criza” de aceeasi calitate
si din partea celorlalti nou-numiti.
Leave a Reply