Tag: Ana Raduta

  • Ana Raduta, redactor BUSINESS Magazin, a castigat premiul “Florin Petria” pentru jurnalism economic

    Premiile s-au adresat jurnalistilor cu varsta maxima de 29 de
    ani, din presa scrisa si online care au publicat in perioada iunie
    2010- mai 2011 articole pe teme de macroeconomie, piata bancara,
    piata de capital, asigurari, pensii private sau business.

    Premiantii celorlalte categorii au fost Adelina Mihai, de la
    Ziarul Financiar (categoria Business); Ana Sabiescu, de la
    wall-street.ro (categoria Macroeconomie; Ramona Asminei, Economic
    Times.ro (categoria Piata de Capital) si Alexandra Popa, de la
    conso.ro (categoria Piata Bancara).

    Ana Raduta este redactor al revistei BUSINESS Magazin din luna
    noiembrie 2007.

  • Cum tragem linia la 100 Tineri Manageri de Top

    De fiecare data, pe lista scurta ajung invariabil mai mult de
    100 de candidati eligibili pentru o pozitie in acest catalog. Facem
    o aritmetica ciudata si, in cele din urma, tragem linie la 100.

    Ne oprim la oamenii in al caror viitor si in a caror putere de a
    schimba ceva credem. Sunt oameni cu care ne vedem zi de zi, cu care
    vorbim la telefon, despre care citim si in alte ziare si reviste si
    care au in acest moment forta si dorinta de a face lucruri
    notabile. Cred ca in primul rand vor sa-si demonstreze lor ca pot
    si sa-si implineasca un tel personal, ceea ce este cat se poate de
    legitim. Este cea mai puternica motivatie pe care o pot avea si,
    intr-un fel, catalogul pe care BUSINESS Magazin il scoate pe piata
    de sase ani deja este o incurajare in plus.

    Motivatia, ambitia, sistemul de anduranta pe care si l-au creat,
    in unele cazuri privitul de sus catre ceilalti, dar mai ales
    increderea ca se pricep la ceea ce fac sunt indicii. Indicii reale
    ca despre cele 600 de nume pe care vi le-am prezentat pana acum in
    catalogul “100 Tineri Manageri de Top” vom auzi si peste 10 si
    peste 20 de ani.


    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Ana Raduta este redactor al revistei BUSINESS Magazin.

  • Comenteaza cu Anca si Ana: Reducerea indemnizatiei de crestere a copilului

    Ana crede ca statul roman este totusi generos

    Romania are spor natural negativ. Pe scurt, avem nevoie de cat
    mai multi nou-nascuti. Mai clar de atat, pentru ca Romania sa
    revina la spor natural pozitiv, fiecare familie ar trebui sa faca
    macar trei copii. Asta nu se intampla, in mod evident, este greu de
    crezut ca se va intampla in curand, asa ca dincolo de ratiuni care
    tin de implinirea personala, cresterea numarului de nasteri ar
    trebui sa fie incurajata si de un sistem mai confortabil pentru cei
    care sa pregatesc sa-si mareasca familia.

    Asta a fost probabil intentia Ministerului Muncii, atunci cand a
    extins perioada in care mamele puteau sta acasa pentru a-si ingriji
    copiii, de la un an la doi ani, si a majorat valoarea
    indemnizatiei, de la 600 de lei, la 85% din media veniturilor
    salariale nete, din care se plateau contributii sociale, realizate
    in ultimul an. Acum, ambele au scazut, iar mamele vor sta acasa
    doar un an, in care vor primi tot 85% din venituri, din al doilea
    an urmand sa primeasca doar 500 de lei pe luna. Asta daca aleg sa
    nu se intoarca la serviciu. Fata de cum arata legislatia in Romania
    anul trecut, situatia este nemultumitoare.

    Fata de cum stau lucrurile in alte tari, ne aflam inca in
    parametri mult mai generosi. Iata cateva exemple: in Austria,
    femeile nu primesc indemnizatie pentru concediul de maternitate mai
    mult de 16 saptamani, in Grecia perioada legala este de 17
    saptamani, iar in Ungaria se primeste indemnizatie de maternitate
    timp de 24 de saptamani. Sa vedem cum stau lucrurile si pe alte
    continente – Statele Unite ale Americii nu sunt deloc generoase in
    aceasta privinta. Nu platesc nici macar o zi de concediu maternal,
    insa mamele pot sta acasa trei saptamani, fara sa fie platite de
    stat sau de compania angajatoare. Pentru Asia si Africa, media este
    de trei luni.

    Sigur, multe dintre aceste tari nu se confrunta cu problemele
    noastre demografice, insa este foarte probabil ca autoritatile sa
    fi inteles ca natalitatea poate fi stimulata si prin alte metode,
    mult mai constructive decat concediile de maternitate indelungate
    si bine platite. Un exemplu ar fi crearea unui sistem bine pus la
    punct de educatie si ingrijire prescolara, cu crese care primesc
    copii chiar si de cateva luni, cu multinationale care au in sediu
    si centre de ingrijire, astfel incat mamele sa poata fi aproape de
    copii chiar si atunci cand lucreaza. La fel de mult conteaza si
    diferentele dintre calitatea vietii si venituri. Este mult mai
    simplu sa te intorci la serviciu la la scurt timp dupa nastere
    intr-o tara in care angajarea unei bone nu reprezinta un capriciu,
    ci un fenomen uzual.


    Anca este de parere ca statul roman nu are o strategie
    coerenta

    Intentia statului de a diminua perioada platita in care mamele
    au putut sta acasa pentru a-si creste copiii nu este prea bine
    primita, mai ales in randul viitorilor parinti. Este drept,
    perioada mai ridicata a concediului pentru cresterea copilului,
    precum si indemnizatia mai consistenta a favorizat cresterea
    natalitatii, inclusiv in mediul corporatist – in multe companii s-a
    simtit puternic impactul deciziei guvernantilor, iar destule
    birouri au ramas in aceasta perioada neocupate. Nu numai atat, dar
    multe mame au fost indemnate de noul sistem sa stea acasa intreaga
    perioada si sa ia chiar in calcul posibilitatea de a face un al
    doilea copil inainte ca primul sa implineasca doi ani.

    Intre timp, campul muncii a avut destul de mult de suferit din
    acest punct de vedere, iar companiile s-au vazut nevoite fie sa
    puna presiune mai mare pe angajatii ramasi in companie, fie sa-si
    creasca forta de munca si sa faca fata cheltuielilor mai mari la
    intoarcerea mamelor la lucru, dat fiind ca exista obligativitatea
    de a le pastra postul sau de a le oferi o pozitie echivalenta timp
    de sase luni.

    Diminuarea perioadei de la doi la un an si implicit reducerea in
    ansamblu a indemnizatiei pe care trebuie sa o plateasca statul in
    decursul concediului pentru cresterea copilului are in sine o
    singura justificare, chiar daca nu tocmai pe placul populatiei si
    probabil riscanta in raport cu sporul natural din Romania. Bugetul
    de stat este sugrumat. In aceste vremuri de criza, contributiile
    prin taxe si impozite la buget s-au diminuat, chiar daca procentual
    cotele de contributie au crescut pe alocuri (o baza mai mica de
    contribuabili, fie ca vorbim de angajati sau de angajatori,
    inseamna in final o contributie totala mai redusa). Iar statul pare
    sa fi ajuns sa nu-si mai poata permite sa sustina deopotriva
    somerii, pensionarii, parintii si copii, alaturi de alte categorii
    defavorizate, asa ca incepe sa refaca toate calculele.

    Problema ar fi faptul ca in Romania nu pare sa existe un set de
    prioritati bine definit, iar autoritatile prefera sa investeasca in
    lucruri poate frumoase, dar care nu inlesnesc prea mult viata
    romanilor si asa saraci prin comparatie cu vecinii din Vest. Cu o
    indemnizatie pentru cresterea copilului mai mica, un ajutor de
    somaj si el mai redus si alte masuri asemenea, s-ar putea sa nu ne
    ramana altceva de facut decat sa revenim poate la o serie de
    practici mai putin corecte din care pana la urma tot statul va avea
    de pierdut.

    Pe de alta parte, nu ma intelegeti gresit, nu sunt deloc de
    acord cu situatia, insa nu pot sa nu ma intreb cum de s-au
    descurcat atatea familii inainte de noua legislatie, cand perioada
    era oricum mai redusa, iar indemnizatia era aceeasi pentru toata
    lumea – 600 de lei, plus alocatia copilului? Se nasteau copii si
    atunci, iar mamele nu se plangeau prea mult si nu protestau in
    strada ca un an nu le ajunge pentru a-si creste copilul sau ca
    indemnizatia nu le ajunge pentru lapte praf si Pampers. Nimic de
    zis, suntem mai saraci in criza decat acum cativa ani raportat la
    puterea de cumparare, dar un parinte care asteapta sa creasca un
    copil doar din indemnizatie nu face decat sa se amageasca. Si nu
    vorbim aici despre perioada ulterioara primilor doi ani, cand si
    cheltuielile incep sa creasca.

    In fond, un copil n-ar trebui sa se nasca doar din motive
    banesti, iar cresterea natalitatii n-ar trebui sa fie doar o
    problema de natura financiara pentru stat. Daca vor sa se alinieze
    practicilor mondiale, guvernantii ar trebui sa se alinieze pana la
    capat si sa ofere totdata si un sistem intreg prin care parintii sa
    stea acasa cu nou-nascutii doar pana la varsta de un an, mai exact
    crese, gradinite sau bone care sa nu ceara intr-o luna mai mult
    decat castigurile unuia dintre parinti. Iar 500 de lei pe luna in
    plus fata de salariu in al doilea an, daca intentiile statului se
    vor materializa, sunt doar frectie la picior de lemn.

    Si atunci, care mai e toata strategia? Sa reduci acum din
    cheltuieli ca sa ajungi peste niste ani sa nu mai ai de unde sa
    incasezi venituri?

  • Comenteaza cu Ana si Ioana: Pro sau contra promotiilor

    Ioana este de parere ca promotia este un mijloc de sustinere
    a vanzarilor

    1. Cand pretul a capatat o importanta primordiala in decizia de
    cumparare si chiar si in alegerea destinatiei pentru cumparaturi,
    promotia poate convinge cumparatorul sa-si puna in cos exact
    produsul care ii asigura o gratuitate, o cantitate mai mare la
    acelasi pret sau chiar un premiu (un pahar la un bax de apa, o
    jucarie intr-un pachet de cereale). Daca un produs se tine deoparte
    de lupta promotiilor, poate pierde cote de piata serioase acum.

    2. Din perspectiva producatorilor, distribuitorilor si
    comerciantilor, momentul actual este cel mai bun pentru castigarea
    unor cote de piata. Exista insa un risc mare: in lupta pentru cote
    de piata este afectata profitabilitatea. Companiile trebuie sa-si
    balanseze foarte atent plusurile si minusurile acestei
    strategii.

    3. In randul producatorilor dar si al comerciantilor exista
    opinii conform carora produsele nu mai pot “evada” din hora
    promotiilor. Retele comerciale s-au consacrat in piata prin
    garantia pretului mic. Odata ce cumparatorii s-au obisnuit sa
    aleaga produsele in functie de promotii o atitudine anti…
    promotionala poate fi paguboasa.

    4. Conform studiilor, romanii sunt printre cei mai infideli
    clienti, fiind tentati sa incerce permanent produse noi. In acest
    context, lupta pentru fidelizarea clientilor forteaza companiile sa
    mizeze pe resortul promotiilor pentru a-si mentine si stimula
    vanzarile.


    Ana crede ca promotiile nu functioneaza

    1. Batalia comerciantilor si producatorilor in preturi si nu in
    servicii a devenit deja legendara. In piata sunt atatea promotii
    cate produse. Ideea pe baza careia sunt gandite pare logica –
    producatorii vor sa vanda cat mai mult, dar cum puterea de
    cumparare este destul de mica, preturile mari devin prohibitive,
    asa ca pun in aplicare promotiile. La randul lor, si consumatorii
    ar cumpara mai mult, dar trebuie sa fie cu ochii si pe buget, asa
    ca satunci cand ies la cumparaturi cauta chilipiruri. Adica,
    promotii. Dar promotiile nu inseamna neaparat economie. Sedusi de
    ideea ca pot cumpara mai mult la un pret mai mic, de multe ori
    ajungem sa cumparam mai mult decat avem de fapt nevoie. Un exemplu:
    desi am avea nevoie de un creion care costa un leu, preferam sa
    cumparam zece, la pretul de 3,5 lei. Intr-adevar, astfel, platim
    mai putin decat daca am fi luat zece creioane separat, dar noi nu
    de zece aveam nevoie, ci numai de unul.

    2. Cand un jucator de pe o anume piata lanseaza un produs la
    promotie, inevitabil, si ceilalti il vor urma si va incepe un nou
    razboi – al promotiilor. Din acel moment, deja acestea isi pierd
    rolul de diferentiator, iar clientii vor alege tot in functie de
    criterii precum fidelitatea pe care o au fata de o anumita marca,
    renumele sau caracteristicile intrinseci ale produsului respectiv.
    Asta inseamna ca promotiile nu mai au niciun efect – daca toata
    lumea are promotii este ca si cum toti ar avea preturi mari.

    3. Ioana spunea ca romanii sunt printre cei mai infideli
    consumatori. Corect, dar nu promotiile ii vor fideliza, ci
    serviciile, calitatea produselor si investitiile in imagine. Pana
    la urma, asta isi dorec producatorii – nu un client de conjunctura,
    care sa cumpere doar atunci cand produsul pare sau este mai ieftin,
    ci un clinet fidel, care sa-i sustina afacerile indiferent de
    fluctuatiile pietei.

  • Comenteaza cu Ana si Dorin: Pro si contra unui nou acord cu FMI

    Ana crede ca un nou acord va avea si efecte pozitive

    1. Romania primeste capital de credibilitate. Faptul ca Romania
    se poate indatora inseamna doua lucruri: 1. ca are nevoie de bani
    de care altfel nu poate face rost si 2. ca este considerata
    solvabila, pentru ca nimeni au ar credita fara sa se asigure ca va
    primi banii inapoi. Acest mesaj este important in special pentru
    investitori, care ar putea vedea relatia Romaniei cu FMI ca pe o
    garantie a faptului ca isi pot plasa banii aici.

    2. Mai tragem de timp. Banii de la FMI nu ne ajuta sa ne
    rezolvam problemele, mai ales pentru ca statul nu-i mai poate
    folosi pentru a acoperi goluri din bugetul de stat. Insa macar
    prelungim perioada in care putem gasi solutii viabile pentru
    iesirea din criza, ne putem proteja moneda si aratam pietelor
    externe ca “cineva acolo sus ne sustine”. Gestionata corect,
    aceasta miscare s-ar putea transforma intr-un colac de salvare
    pentru economia Romaniei.

    3. Tema pentru acasa. FMI ne va acorda imprumutul in anumite
    conditii. Pentru a primi banii, Guvernul va trebui sa se angajeze
    la respectarea lor si va avea trasate obiective clare pe care sa le
    indeplineasca. Daca Executivul nu poate face de unul singur acest
    lucru, atunci presiunea FMI ar putea avea rezultate pozitive.


    Dorin nu este incantat de acord

    1. Nu stiu in ce masura natia romana isi mai poate permite o
    noua datorie si daca economia poate sustine asa ceva, iar bugetul
    va putea plati ratele si datoria. Nimeni nu a spus, clar, cu
    zecimale si T contabilicesc, unde s-au dus cele 20 de miliarde de
    euro angajate initial la FMI si UE. Ma tem ca noul “colac de
    salvare” ne va scufunda mai rau si va permite politicienilor sa-si
    faca mendrele intr-un an preelectoral.

    2. Exista si alte solutii decat FMI, o dovedesc si Bulgaria si
    Ungaria. Cea mai la indemana – sa se fure mai putin. Investitii
    straine atrase prin facilitati sau reduceri de taxe. Fonduri
    europene. Combaterea evaziunii fiscale. Economia gri si munca la
    negru. Optimizarea cheltuielilor statului. Sunt binecunoscute si
    des repetate, dar permanent ignorate de Guvern.

    3. Ragazul castigat printr-un nou credit are si parti negative –
    cursul de schimb al monedei nationale, de exemplu, unde se
    acumuleaza tensiuni. Cu cat mai indelungat timpul, cu atat explozia
    mai mare.

  • Comenteaza cu Ana si Ioana: Noul Guvern, mai bun sau mai rau?

    Ana crede ca va fi la fel de rau

    Este greu de crezut ca in acest moment poate veni cineva la
    guvernare care sa schimbe in mod fundamental lucrurile. Sigur, in
    principiu, intotdeauna este loc de mai rau, dar cand deja simti ca
    ai ajuns in locul cel mai de jos al unei gropi foarte adanci, nici
    nu mai conteaza.

    1. Faptul ca la Finante nu mai este Vladescu, ci Ialomitianu sau
    ca Anca Boagiu revine in atentia publicului, in locul lui Berceanu,
    conteaza prea putin. Nici nu mai vorbesc despre fostul ministru
    Seitan si inlocuitorul sau. Performantele negative ale acestui
    guvern si ale fiecarui ministru (remaniat sau inca in functie) in
    parte e greu de crezut ca vor putea fi egalate. Si mai greu de
    crezut este ca noii oficiali vor incerca si vor reusi sa faca o
    schimbare constructiva.

    2. Pe la toate colturile se vorbeste ca, oricum, remanierea va
    fi urmata de o miscare cu reverberatii mult mai puternice, precum
    suspenadrea Guvernului, ceea ce inseamna ca noii ministri vor avea
    destul de putin timp la dispozitie sa confirme asteptarile care
    incep acum sa se creeze in jurul lor.

    3. Cum spuneam la inceput, deja romanii au trecut printr-un
    proces nedorit de “calire”. Suntem intr-un moment in care credem ca
    am vazut tot ce se putea vedea si am suportat tot ce se putea
    suporta. Cat de mai rau poate sa fie? Si daca in dreptul
    ministrului Transporturilor scrie Boagiu si nu Berceanu sau daca la
    Economie scrie Ariton in loc de Videanu sau Botis in loc de Seitan,
    mai are cineva impresia ca are vreo importanta?

    Ioana crede ca va fi cu mult mai rau

    Cand tara arde si singurul lucru pe care guvernatii nostri
    gasesc de cuviinta sa-l faca este sa schimbe ministri pe
    considerente politice, fara o legatura prea clara cu competentele,
    atunci cred ca raul nu se poate transforma decat in si mai rau.

    1. Mai mult decat haosul fiscal, legislativ, saracia si
    saracirea continua a acestei tari, una dintre marile probleme ale
    ultimilor ani a fost instabilitatea. Instabilitatea politica ce
    domina de mult prea mult timp, instabilitate ce tine investitorii
    departe (evident, pe langa celelate probleme ale economiei),
    instabilitate de care, cred eu, fiecare dintre noi ne-am saturat
    pana peste poate. In pofida tonului categoric cu care sefului
    misiunii FMI in România, Jeffrey Franks, s-a grabit sa asigure ca
    nu se asteapta ca remanierea sa conduca la schimbari majore ale
    politicilor sau sa afecteze eliberarea urmatoarei transe din acord
    -, graba cu care acesta s-a intalnit cu premierul Boc la scurt timp
    dupa “marea schimbare” cred ca spune si ea ceva.

    2. Schimbarea “independentilor” (trei dintre cei sase ministri
    inlocuiti nu fac parte din structuri politice) cu oameni din
    partid, proveniti din structurile teritoriale, imi lasa, o data in
    plus, gustul amar al unei imixtiuni mult prea mari a politicului in
    viata noastra – cu atat mai putin de dorit in situatia dezastruoasa
    in care se gaseste economia. Nu spun ca Seitan sau Vladescu au avut
    rezultate de neegalat, dar totusi, sunt oameni care au macar o
    expertiza pe domeniile lor. Pe de alta parte, daca ar fi sa ma iau
    dupa declaratiile mai vechi, pescuite de presa, ale noului sef de
    la Finante (despre cresterea TVA care asigura “stabilitatea
    cursului valutar”, de pilda), acestea nu ma indeamna cu nimic sa-mi
    fac sperante de mai bine, ci dimpotriva.

    3. Nici nu s-a inscaunat bine noul ministru de Finante ca am
    avut bucuria sa aflam cum ca ne pasc iarasi cresteri de taxe, de
    contributii sociale si asa mai departe. Cum logica de a creste
    taxele cand oamenii sunt deja saraci lipiti pamantului, iar
    economia se prabuseste mie personal inca imi scapa, nu cred ca ceea
    ce ar trebui sa asteptam pe mai departe e un simplu “rau”, ci un
    “mult-mult mai rau”. Nu de alta, dar probabil ca nu va trece mult
    timp pana sa auzim “masuri de iesire din criza” de aceeasi calitate
    si din partea celorlalti nou-numiti.

  • Comenteaza cu Ana si Razvan: Ti-ai asigura locuinta?

    Ana Raduta sustine asigurarile obligatorii de
    locuinte

    1. Furia naturii din utlimii patru ani si urgia pe care au
    simtit-o atatia oameni din Romania ar trebui sa fie un motiv
    suficient pentru a accepta fara prea multe comentarii de revolta
    introducerea acestor asigurari. Stiu ca multi vor spune ca nu este
    decat o noua metoda de a lua bani de la oameni tocmai in momentul
    celei mai mari vulnerabilitati financiare, insa fiecare calamitate
    ne-a aratat ca nu putem suporta de unii singuri costurile pagubelor
    produse. Exista, desigur, si situatii cand plata unei prime anuale
    reprezinta un efort financiar considerabil. Este cazul celor care
    nu au venituri sau traiesc din pensii foarte mici. Trebuie gasita o
    solutie si pentru aceste cazuri, pentru ca atunci cand casa le este
    distrusa sa nu fie nevoiti sa doarma sub cerul liber.

    2. Evenimentele din ultimul timp au aratat ca si statul este
    extrem de vulnerabil atunci cand vine vorba sa sustina financiar
    daune mari. Daca au existat atatea discutii si carpeli in cazul
    catorva mii de case inundate, este destul de limpede ca
    autoritatile vor avea cu atat mai putini bani atunci cand milioane
    de locuinte vor fi distruse in urma unui cutremur de proportii.
    Intr-o astfel de situatie, deloc improbabila, va trebui sa suportam
    fara niciun sprijin costurile reparatiilor.

    3. Am auzit multi cunoscuti care se declara impotriva acestor
    asigurari pentru ca nu vor sa plateasca si sa contribuie la un fond
    de care beneficiaza altii. De fapt, aceasta contributie nu este cu
    nimic diferita de contributia la sistemul public de pensii sau
    pentru asigurarile publice de sanatate. Cine isi imagineaza ca
    banii de pensie se duc intr-un depozit personal de care nu se
    atinge nimeni pana cand respectivul iese la pensie se insala. Poate
    ca stigmatul obligatoriului nemultumeste multa lume, dar si mai
    nemultumiti vom fi atunci cand ne vom trezi ca casa distrusa si
    fara bani de reparatii.

    Razvan Muresan sustine ca romanii au alte probleme decat
    asigurarile obligatorii de locuinte

    Oamenii nu sunt pregatiti pentru asigurari. Din niciun punct de
    vedere.
    1. Cel mai recent raport al Bancii Mondiale arata ca, pe o scara de
    la 1 la 100, nivelul de educatie financiara a populatiei este de
    31, printre cele mai scazute din UE. Astfel, 14% dintre cetateni nu
    stiu nimic despre serviciile financiare, iar 40% nu au incredere in
    astfel de institutii. Precedentele din anii ’90, care au pagubit
    zeci de mii de romani, au ramas ca o cicatrice in memoria
    oamenilor. Intr-adevar, dupa ce ai investit bani care au disparut
    peste noapte, desi vremurile s-au schimbat, increderea in
    institutiile financiare este greu de recuperat.

    2. Pe de alta parte, resursele financiare ale populatiei sunt
    extrem de limitate in aceasta perioada. Afectati de reduceri
    salariale si cresterea taxelor, putini isi permit sa cheltuiasca
    banii pe altceva decat strictul necesar. Cu un salariu mediu de
    1.400 de lei la nivel de tara, a-ti face asigurare de orice fel
    este un act de mare curaj. Cei care sfideaza criza si pot pune bani
    deoparte chiar si in vremuri vitrege isi tin economiile la saltea,
    dupa ce si dobanzile bancare sunt supuse impozitarii. Iar cum
    asigurarea locuintei nu iti ofera ceva palpabil, putini se gandesc
    sa faca o astfel de investitie.

    3. Sa presupunem ca vrem totusi sa ne asiguram locuinta, din
    cauza unui pericol care ne pandeste in fiecare clipa: cutremur,
    inundatii etc. In acest caz, prima de asigurare pe care clientul
    trebuie sa o plateasca este direct proportionala cu riscul
    producerii pagubelor. Daca ai o casa din chirpici in albia majora a
    Siretului, e greu sa crezi ca iti vei permite sa platesti o suma
    care poate ajunge chiar si la nivelul venitului tau lunar.

  • Comenteaza cu Ana si Iuliana: Cat de mult va scadea consumul de pe urma majorarii TVA

    Ana – Nu vom vedea o prabusire a
    consumului

    1. Nimanui nu i-a picat bine vestea ca, practic, totul se va
    scumpi in Romania, de la cea mai ieftina paine, pana la cea mai
    scumpa masina sau casa. Nimic nu scapa nescumpit. Cu toate acestea,
    nevoile noastre raman aceleasi. Cel putin in ceea ce priveste
    bunurile de baza. Cred ca o prima filtrare a fost deja facuta, iar
    oamenii au cam eliminat ce puteau sa elimine de pe lista de
    cumparaturi. Unii au cumparat mai putin, altii mai ieftin, iar
    altii le-au facut pe amandoua. In unele cazuri, renuntari
    suplimentare ar putea crea un trai la limita subzistentei. Trebuie
    insa subliniat faptul ca aici ma refer strict la produsele de baza.
    In ceea ce-i priveste pe dealerii auto, pe electroretaileri sau pe
    dezvoltatorii imobiliari care mai au apartamente pe stoc, cel mai
    probabil va veni o perioada grea, cu scaderi vizibile ale
    vanzarilor.

    2. Nu este prima oara cand ne confruntam cu o crestere a
    preturilor, dar de fiecare data ne-am adaptat, pentru ca nevoia
    impunea acest lucru. La fel se va intampla si de aceasta data. Pe
    asta mizeaza probabil si retailerii care sunt acum in curs de
    expansiune si care au cercetat in amanunt piata si comportamentul
    de consum de aici. De fapt, peste tot este la fel – atunci cand ai
    nevoie de ceva, cumperi.

    3. Cred ca pana acum au fost destule familii care la sfarsit de
    luna reuseau sa puna bani deoparte, dupa ce plateau toate datoriile
    si mergeau la cumparaturi. Decat sa accepte un stil de viata plin
    de restrictii, multi vor prefera sa-si pastreze obiceiurile de
    consum, chiar daca asta inseamna ca nu vor mai face economii.

    Iuliana – Consumul se va reduce.
    Repede

    Scaderea consumului va fi accelerata de ultimele masuri
    aplicate: reducerea salariilor bugetarilor si cresterea TVA. Prin
    aceste masuri, milioane de oameni castiga cu cateva milioane de lei
    vechi mai putin. Intr-o forma sau alta, asta se va vedea in consum.
    Dar eu cred ca se va vedea repede. De ce:

    1. Impactul psihologic. In afara catorva comercianti care au
    spus ca vor atenua – cel putin o perioada – cresterea TVA la raft,
    preturile au crescut cu cel putin 5% in noaptea dinspre miercuri
    spre joi (1 iulie). E adevarat, oamenii isi vor cumpara in
    continuare paine, lapte si pui, dar vor cumpara paine si lapte mai
    ieftine, vor fi atenti la oferte si da, vor cumpara mai putin. Cel
    putin o perioada, pana vor vedea ce se intampla cu veniturile lor,
    cu puterea de cumparare, cu deprecierea leului etc.

    2. Venitul disponibil. Un profesor avea un salariu mediu de
    1.000-1.200 de lei. Reducerea pana la aproximativ 800 lei va
    insemna exact banii pe care ii platea la intretinere. Chiar nu va
    mai avea de unde sa cumpere curcan pentru masa de duminica. Plus ca
    cei 800 de lei nu mai inseamna astazi 200 de euro, ci mai putin.
    Plus ca totul – de la servicii la mancare, gradinita copiilor,
    haine, un weekend la munte – va fi mai scump. Profesorul isi va
    reface bugetul si lista de prioritati. Ca de altfel toti bugetarii
    care castiga mai putin, ca si cei care isi pierd joburile, ca si
    cei care castiga din ce in ce mai putin.

    3. Prioritati. Refacerea listei de cumparaturi va avea ca prim
    punct eliminarea costurilor prea mari. De exemplu, benzina: un plin
    se va apropia, in medie, de 300 de lei. Pentru o familie cu copii
    in care intra lunar 3.000 de lei, este un cost mare. Vanzarile se
    vor reduce si, chiar daca tot vom sta in aglomeratie in trafic,
    drumurile cu masina se vor scurta. Sau cei care nu vor sa isi
    scurteze drumul cu masina vor taia din alta parte. Recent imi
    spunea o cunostinta ca a ramas in pana de benzina pentru ca nu mai
    avea niciun leu in portofel, nici pentru mancare. Pana la urma,
    optiunea a fost a ei.

    4. Exceptii. Bineinteles ca exista si foarte multi bani la negru
    si ca cei care ii detin vor cumpara in continuare. Dar eu cred ca
    si economia subterana va avea scaderea ei, cauzata in special de
    scaderea veniturilor. Daca un proprietar de covrigarie nu declara
    toate veniturile pentru a nu plati impozit pe profit, nu inseamna
    ca vanzarile lui de covrigi nu vor fi in scadere.

    5. Nu numai ca oamenii vor cumpara mai putin, dar, cred eu, vor
    pune bani deoparte: fie ca sunt 10 lei, 50, 500 sau 1.000 de lei,
    oamenii vor pastra o rezerva. Ultimul an a aratat ca poate fi din
    ce in ce mai rau.

    Toata lumea va plati intr-un fel sau altul in perioada asta.
    Poate nu va dura mult. Poate stabilizarea cursului si a inflatiei
    vor imbunatati lucrurile, chiar daca taxele vor fi in continuare
    mari. Pana atunci insa, fiecare vom taia ceva de pe lista. Fie ca e
    un moft pe care ni-l permiteam, fie ca e carnea de gratar.

    CONCURS:

    Participa la dezbaterea din aceasta saptamana si poti castiga
    una dintre cartile:

    Perioada de desfasurare a concursului: 2 – 8 iulie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 12 iulie.

    Castigatorii acestei editii sunt:

    * Horia Zan

    * Romeo Iulian CIOCANEA

    * Dragos

    Ii asteptam sa ne contacteze la adresa
    marketing@businessmagazin.ro

  • Au dreptul medicii sa faca greva? Nu. Nu pentru ca nu rezolva nimic, ci pentru ca nu merita

    Atunci cand un copil moare de la o mana rupta, altul de la o
    prajitura stricata, iar doua femei, in urma unor interventii
    chirurgicale minore, ajung pe patul de spital fara sanse clare de
    supravietuire – si toate in decurs de o luna – sa ne trezim ca
    medicii protesteaza pentru ca nu sunt bine platiti, parca e un pic
    cam mult. Frizeaza si logica si bunul simt.

    Sa clarificam cateva lucruri inca de la inceput – medicii se
    vaita ca sunt victime ale sistemului de foarte mult timp. Ca au
    salarii mici, ca nu li se acorda consideratia cuvenita si ca in
    alte tari ar fi tratati regeste. Fara sa judecam foarte bine de ce,
    am ajuns si noi sa le sustinem cauza si sa cerem drepturi pentru
    niste oameni care uita ca au obligatii fundamentale – de a salva
    vieti si de a-si ingriji pacientii, nu dupa cat de bine sau prost
    sunt platiti, ci dupa cum si cand este nevoie de ei.

    Daca viata profesorilor este intr-adevar grea din cauza banilor
    pe care ii primesc la sfarsit de luna, pana acum nu am vazut medici
    carora sa le lipseasca prea multe. Duc un trai cel putin
    indestulator si asta pentru ca pe langa salariul – e drept, mic –
    pe care il primesc, pacientii pe care in unele cazuri ii lasa sa
    moara cu zile au grija sa ii trimita seara acasa cu buzunarele
    pline. Medicul din Slatina care l-a operat pe baietelul mort
    saptamana trecuta, dupa ce, in prima instanta nu avusese decat o
    fractura la mana (!!!) castiga in fiecare luna aproape 6.000 de
    lei. Oficial. Nu stiu de ce, dar parca nu ma face sa sustin cauza
    lui si a altora care ies in strada si protesteaza. Argumentul
    numarului de ani de scoala pe care l-au facut medicii nu numai ca
    este insuficient, ci si stupid. Bine platiti ar trebui sa fie nu
    cei care au invatat mai multi ani, ci cei care isi fac treaba bine
    si mai ales cei care nu lasa dezastre in urma lor.

    Sunt specialisti foarte buni si sunt si medici romani care isi
    fac treaba bine. Niciunul nu cred ca are probleme mari de
    supravietuire. Sunt insa si mai multi medici incompetenti, macelari
    fara nicio urma de responsabilitate, care o duc la fel de bine, dar
    care au tupeul sa se victimizeze in public si sa ceara ceea ce nu
    merita.

    Sustineam tot in
    comentariul de saptamana trecuta
    ca acesti oameni ar
    trebui sa fie rasplatiti si stimulati pe masura responsabilitatii
    sociale pe care o au. Corect. Inainte insa, poate n-ar fi rau ca si
    ei sa isi asume aceasta responsabilitate uriasa pe care o au si sa
    se achite de ea asa cum trebuie. Atata timp cat noua ne va fi frica
    sa ajungem in spitale pentru ca s-ar putea sa nu mai iesim de
    acolo, nu cred ca medicii din Romania au dreptul de a cere macar un
    leu in plus de la stat, adica de la noi, cei la care se uita in
    scarba atunci cand avem tupeul sa ne imbolnavim. Un lucru ma
    linisteste, in schimb – ca dupa toate cate s-au intamplat,
    ministrul Sanatatii ia atitudine. Este “indignat”.

  • Comenteaza cu Ana si Ionut: Este corecta greva medicilor si a profesorilor?

    Ana – Grevele nu vor rezolva nimic

    1. Nu contesta nimeni faptul ca atat medicii, cat si profesorii
    (sigur, cu unele exceptii) traiesc sub demnitatea profesiilor pe
    care le practica. Ar trebui sa fie platiti mai bine si respectati
    mai mult, insa acest lucru nu se va intampla daca intra in greva.
    Vor atrage atentia si sustinerea poporului, vor atrage chiar
    promisiuni din partea autoritatilor, probabil si ei vor fi mai
    impacati cu ei insisi, stiind ca nu au stat cu mainile in san, ci
    au actionat. Dar atat!

    2. Medicii si profesorii reprezinta categoriile profesionale cu
    cea mai mare responsabilitate sociala – tocmai de aceea, ar trebui
    sa fie si rasplatiti pe masura. Orice incetare a activitatii lor,
    chiar si pentru cateva zile (in cazul medicilor, este suficienta
    chiar si o zi), produce dezechilibre imediate si nedorite, intr-un
    moment in care oricum toata lumea clocoteste de furie, in urma
    masurilor decise de Guvern. Mai mult decat atat, intrarea
    profesorilor in greva ar putea boicota derularea examenului de
    bacalaureat din acest an, in conditiile in care incetarea
    activitatii este programata pentru ziua inceperii examenelor.

    3. Grevele profesorilor si medicilor vor crea un efect in lant –
    profesorii au anuntat deja greva incepand cu 31 mai, medicii iau si
    ei in calcul aceasta posibilitate, iar din 1 iunie va fi greva si
    la metrou si RATB. Oricat de mare si legitima ar fi revolta, o
    Romanie in greva este ultimul lucru de care avem nevoie.

    4. Argumentul moral – nu este moral ca medicii si profesorii sa
    fie atat de prost platiti, dar, mergand pe aceeasi idee, este chiar
    mai putin moral ca din cauza acestor greve sa patimeasca cei care
    au o nevoie reala si urgenta de prezenta lor activa la “serviciu” –
    oamenii bolnavi si elevii.

    Ionut – Grevele inseamna actiune

    1. Grevele reprezinta probabil (ultima) modalitate pentru
    profesori, medici sau oricine altceva, sa fie auziti. Daca altfel
    nu sunt bagati in seama, nu vad de ce sa nu recurga si la un astfel
    de gest. Pana la urma, este un drept garantat de Constitutie!

    2. Medicii si profesorii sunt, asa cum spune si Ana, categorii
    profesionale cu mare responsabilitate sociala. Dar tocmai pentru ca
    nu sunt pretuiti asa cum trebuie, au posibilitatea ca efectele
    grevelor lor sa fie imediate (cel putin in cazul medicilor). Oricat
    de inuman ar suna, acesta ar trebui sa fie argumentul lor: daca voi
    nu credeti ca meritam, gasiti pe altii sa va salveze vietile!

    3. Sunt de acord o greva in lant este ultimul lucru de care avem
    nevoie. Dar poate ca ar putea fi exact restartul de care avem
    nevoie. Altfel spus, atata vreme cat facem bine ce avem de facut la
    serviciu, nu vad de ce nu am fi si revendicativi, atunci cand ne
    cerem drepturile. Cel mai bun exemplu – decizia recenta a
    judecatoriei sectorului 2, care a declarat ca abuziva una dintre
    clauzele din contractele de credit ale Volksbank Romania. Iata o
    dovada ca orice nedreptatit care are dreptate poate castiga, fie si
    impotriva unei mari banci

    4. Argumentul moral – este imoral ca din cauza acestor greve sa
    patimeasca cei care au o nevoie reala si urgenta de prezenta lor
    activa la “serviciu” – oamenii bolnavi si elevii – dar cred ca este
    cel putin la fel de imoral ca sa patimeasca familiile profesorilor
    si medicilor

    CONCURS:

    Spune-ne parerea ta despre greva medicilor si a profesorilor si
    poti castiga una dintre cartile:

    Gafe epocale din istoria afacerilor de Adam Horowitz

    Gandire creativa si brainstorming de J. Geoffrey Rawlinson

    Viata mea in publicitate si publicitate stiintifica de Claude
    Hopkins

    Perioada de desfasurare a concursului: 31 mai – 6 iunie 2010

    Desemnarea castigatorilor se va realiza de catre redactia
    BUSINESS Magazin in functie de participarea la dezbatere.

    Castigatorii acestei editii vor fi publicati in revista BUSINESS
    Magazin care va aparea in 7 iunie.

    Castigatorii editiei anterioare despre reducerea indemnizatiei
    pentru mame sunt:

    • Diana Maria Vocatau
    • Horia Zan
    • Romeo Iulian Ciocanea

    Felicitari si ii rugam sa ne contacteze pe e-mail:
    marketing@businessmagazin.ro