BusinessMagazin

Tag: Ioana Mihai

  • Cine vrea să renunţe la confort?

    Mi-e ciudă că nu am putut să-i ajut pe alţii mai mult!”, spunea recent un prieten antreprenor, cu activităţi în sfera de IT şi nu numai, gândindu-se că ar fi putut până acum, la 40Ă, să fi început deja să facă lucruri concrete, programe de impact, pentru comunitate, pentru societate. De ce nu le-a făcut până acum? Răspunsul este cât se poate de simplu. El şi alţii din diferite generaţii ne-am început tinereţea sub „imperiul foamei”, luptându-ne să acoperim baza din piramida lui Maslow. Pricină pentru care am fost dispuşi să lucrăm pe foarte puţini bani – uneori chiar deloc, doar ca să căpătăm experienţa cerută pretudindeni la angajare. Odată asigurate cele mai de jos „straturi” ale piramidei lui Maslow, putem ridica ochii spre alte orizonturi. Amicul despre care vă povestesc a ajuns în punctul în care îşi frământă mintea ce poate face pentru a avea un impact pozitiv în societate. Alt prieten este deja implicat în diverse programe de voluntariat cu impact vizibil (pe lângă acţiunile antreprenoriale cărora le-am pierdut şirul).

    Dincolo de disponibilitatea de a-i vedea şi pe alţii, în societatea românească sunt tot mai mulţi cei care se gândesc în mod real la binele altora, şi la „urmaşii urmaşilor noştri”, ca să amintim de vorbele atribuite lui Ştefan cel Mare. Dovadă şi căsuţa mea poştală personală (ca multe altele, sunt sigură). Fiul meu m-a criticat recent pentru că inboxul meu este invadat de mesaje pe care le pot cataloga drept spam, ca să scap de ele. Printre ele – informări de la diverse asociaţii şi ONG-uri. Chiar dacă nu rezonez mereu cu acţiunile lor, îmi place să-mi arunc un ochi pe ele din două pricini: ca să simt pulsul pieţei, şi ce se mai întâmplă, chiar dacă nu sunt prezentă în Piaţa Mare, şi pentru că (recunosc) îmi oferă un confort ideea că alţii fac. Spitale pentru copii, strângeri de fonduri pentru diferite cauze, că fac tam-tam să facă sau să desfacă legi, că protestează şi se zbat pentru a opri defrişări, corupţie, nedreptăţi. Eu percep aceste demersuri ca pe o fantastică schimbare faţă de cenuşiul care ne împresura în urmă cu două decenii, de pildă. A cere ajutorul pentru o cauză nobilă nu mai generează ruşine sau frustrare, ci dimpotrivă, mândrie – că aparţii unui curent care are capacitatea să ajungă un fluviu ce mută şi munţii din loc.

    Totuşi, drumul spre mai binele tuturor şi grija pentru cei din jur este în România la început de drum. Cei mai mulţi de fapt ştiu foarte puţin, amestecă foarte multe concepte în ideea de comportament sustenabil – de la protecţia mediului, la colectare selectivă, până la consum responsabil şi diminuarea cheltuielilor. Dincolo de ce ştim însă, important este ceea ce facem. Desigur, este şi dezirabil social să afirmăm că suntem responsabili, că facem una sau alta, dar când trebuie să ne şi comportăm ca atare este mai greu.Răspunsul pe scurt: un comportament sustenabil presupune renunţarea la zona de confort, din viaţa de zi cu zi în multe feluri. De pildă separarea deşeurilor este o bătaie de cap şi pare cam inutilă când maşinile de gunoi amestecă de-a valma tot ce e în tomberoane. Ca să avem aer mai curat ar trebui să folosim mai mult bicicletele, tramvaiele sau să mergem mai mult pe jos. Ştirea cu termometrele cu mercur, vehiculată intens în media săptămâna trecută (simpla deţinere a unui astfel de obiect este infracţiune,
    dar este anevoios şi costisitor să te debarasezi de el), este un alt exemplu că trebuie să lupţi ca să ai un comportament sustenabil. Cu autorităţile, amicii, vecinii şi alţii.

    Sunt de părere că orice drum, oricât de scurt/lung, facil/anevoios, începe cu primul pas. Nu am nicio altă şansă decât să-mi înşir paşii, punând un picior în faţa celuilalt. Din fericire, pe acest drum merg tot mai mulţi. Ediţia din acest an a catalogului Cele mai responsabile companii din România reuneşte multe proiecte frumoase din diverse arii, cu impact din ce în ce mai mare în societate. Cu forţă şi bugete (cu titlul, de exemplu, NN Asigurări de Viaţă a alocat anul trecut 4,5 milioane de lei pentru iniţiative sociale).

    Se poate mai mult, mai bine, mai repede? Cu siguranţă se poate, dar depinde de noi, de autorităţi şi de companii cât de repede se va produce schimbarea în bine. Ca să nu ne trezim înainte de vreme într-un scenariu apocaliptic aşa cum ne arată varii filme SF. Unul dintre ele e Gravity – oamenii caută un alt „acasă”, pentru că Pământul nu mai poate fi salvat. Din fericire, nu suntem (încă) acolo. Dar trebuie să renunţăm iute la confort.

    Ioana Mihai-Andrei, editor Business Magazin

  • O urare de Sărbători de la Ioana Mihai-Andrei, editor Business Magazin

    Pentru că foarte mulţi români au fost cuminţi şi harnici, aş vrea ca 2014 să le aducă multe veşti bune: afaceri prospere, investiţii noi, locuri de muncă, (măcar) câţiva bănuţi prin buzunare. Să aibă parte de mai puţină demagogie, circ şi absurditate, dar de mai multă preocupare din partea celor responsabili. Să aibă vreme şi dispoziţie să asculte, să citească, să povestească, să se întrebe, să caute, să nu se mulţumească cu puţin.

    Îmi doresc ca în anul care vine să pot afla şi împărtăşi cât mai multor cititori noi poveşti frumoase.

    Ioana Mihai-Andrei este editor al revistei Business Magazin.

  • Opinie Ioana Mihai, editor: Cifre şi mii de poveşti

    Deliberat sunt optimistă. Sau, cel puţin, fac eforturi pentru asta. Încerc deopotrivă în viaţa personală şi cea profesională să privesc jumătatea plină a paharului – despre cea goală vorbesc, fără oprire, toţi. De aceea prefer să scriu despre antreprenori sau companii care fac slalom în criză şi reuşesc să nu concedieze, ba chiar să facă angajări. Fac asta deliberat. Fără a ocoli însă realitatea.

    “Face fabrică în România?” era prima întrebare cu care eram întâmpinată în redacţie atunci când mă întorceam de la vreun interviu, în redacţia Ziarului Financiar, în urmă cu mai bine de zece ani. Asta era cea mai interesantă veste pe care puteam s-o dăm, la acea vreme, cititorilor. Chiar dacă economia se chinuia să-şi ia avânt, căutam optimismul şi pe vremea aceea.

    Chiar de la bun început, când revista făcea primii paşi pe piaţă şi ne defineam stilul editorial, am avut o înclinaţie spre veştile bune. Deopotrivă s-au regăsit de-a lungul anilor în paginile revistei companii care demarau afacerile pe piaţă, investiţii de zeci şi sute de milioane de euro, tineri manageri ambiţioşi şi plini de energie ce ţin în mâini destinele firmelor în care lucrează.

    Dar balanţa înclină greu spre talerul în care este aşezat pesimismul… Subiectul zilei este că ruşii de la Mechel vor să închidă patru combinate în România. Iar de ieri se discută despre închiderea unei publicaţii de business. Sunt doar două exemple, dar lista poate fi nesfârşită. E suficient să urmăreşti un flux de ştiri economic. Într-un asemenea peisaj starea de sărbătoare pare că nu-şi are locul. Pare. Pentru că, de fapt, trebuie să sărbătorim. Atât cititorii care urmăresc în fiecare săptămână revista, cât şi toţi colegii care au reuşit de-a lungul anilor să descopere poveşti inspiraţionale. Dar şi managerii şi antreprenorii care au crezut şi cred în continuare că pot mişca munţii din loc. Sunt multe poveşti pe care le vom mai afla şi le vom împărtăşi. Să sperăm că vor fi multe veşti bune.

    Ioana Mihai este editor al revistei BUSINESS Magazin.

  • Cum influenteaza tinerii manageri economia

    Pe de o parte, sunt mai dispusi decat colegii din alte tari,
    pentru care programul incepe si se termina cel mai adesea la ora
    fixa, sa faca eforturi suplimentare. Am auzit de multe ori
    vorbindu-se despre productivitatea pe angajat. Dar prea rar se
    discuta despre faptul ca sunt filiale romanesti in care
    profitabilitatea pe angajat este mult mai mare decat cea din Vest.
    La fel de bine, managerii romani sunt dispusi, atunci cand isi
    cladesc cariera, sa renunte la elemente cheie de confort. Sunt
    primii care se inscriu pe liste pentru pozitii in alte tari, si
    adesea in zone mai putin dezvoltate decat Romania.

    Pe de alta parte, sunt multe exemple (cel putin 600, pana acum,
    cati am cuprins in anuarele BUSINESS Magazin cu Tineri Manageri)
    care arata povesti reale si frumoase despre cariere. I-a ajutat
    mult educatia – romanii vorbesc, spun expatii – multe limbi straine
    si au cultura generala care ii ajuta sa discute lejer pe subiecte
    variate. Si ultimii 20 de ani, de cand se cladeste economia de
    piata, le-au fost de folos. Pentru ca asa cum Romania a ars etape,
    si managerii au facut la fel. Un avocat din Vest, de pilda, ajunge
    partener intr-o firma de profil in cinci-sase ani. Aici, sunt
    exemple cand doi-trei ani au fost de-ajuns pentru absolventii de
    Facultate sa fie numiti parteneri in case de avocatura de top.

    Am intalnit si oameni care ar fi avut sanse de reusita peste
    hotare si care au ales sa ramana aici. Si, in unele cazuri, sa faca
    tot posibilul pentru a schimba lucrurile in bine. Managerii sau
    antreprenorii care cladesc acum afaceri sunt lupii tineri ai
    economiei. Cred ca lor li se datoreaza, intr-o masura mai mare
    decat politicienilor de pilda, cresterea economica pe care am
    avut-o si pe care o asteptam sa revina.

    Prin catalogul 100 Tineri Manageri de Top si prin Gala Premiilor
    BUSINESS Magazin pentru Tineri Manageri de Top, BUSINESS Magazin
    ofera an de an recunoastere noii generatii de manageri, cea care
    transforma Romania prin energia si creativitatea sa.

    Ioana Mihai este editor al revistei BUSINESS Magazin.

  • Dezghet la inceputul iernii

    Gradele din termometru si calendarul dau semne clare ca urmeaza
    cea mai friguroasa perioada din an. Cu toate acestea, tocmai acum
    piata imobiliara s-a incalzit, ajutata de cateva actiuni care au
    colorat paginile ziarelor de saptamana trecuta. Dincolo de valorile
    investitiilor, mii de noi locuri de munca au fost create intr-o
    perioada in care concedierile sunt la ordinea zilei.

    In ton cu sarbatorile care bat la usa, fostul fotbalist Gica
    Popescu impreuna cu doi asociati au deschis portile Doldora Bazaar,
    un centru comercial en-gross si en-detail, in urma unei investitii
    de 10 milioane de euro. Nu mai putin de 12.000 de mp (de peste doua
    ori mai mult decat un teren de fotbal) gazduiesc acest nou complex
    comercial pentru care au fost angajati 2.000 de oameni. Gica
    Popescu se asteapta ca Doldora Bazaar sa atraga in jur de un milion
    de clienti. Un semnal cat se poate de pozitiv, daca tinem cont de
    faptul ca mai toti retailerii au preferat anul acesta o politica
    rezervata in investitii. Ridicand miza, fostul fotbalist si
    asociatii sai au anuntat ca vor sa inceapa anul viitor a doua faza
    a acestui proiect, pentru care ar urma sa mai investeasca inca
    aproape 20 milioane euro. La capitolul investitiilor pentru anul
    viitor trece Popescu si planurile de a construi un hotel de patru
    stele si a unui centru de birouri in Bucuresti.

    Fostul capitan de fotbal al Barcelonei, care castiga Cupa
    Cupelor in urma cu circa 13 ani, a castigat mai mult din
    investitiile in domeniul imobiliar decat din sport. A ales in
    trecut sa-si bage banii in domeniul rezidential, iar acum se
    reorienteaza catre comert. Chiar si terenul din zona Rahova in care
    a ridicat bazarul era initial destinat unui proiect cu locuinte,
    dar din cauza puterii de cumparare scazute Popescu a preferat sa
    construiasca un bazar. Rationamentul lui se poate dovedi cat se
    poate de just: daca vanzarile de locuinte au intrat acum intr-un
    punct mort, nu la fel stau lucrurile si cu cheltuielile zilnice.
    Mai cu seama ca inaugurarea bazarului prinde cel mai bun vant in
    vele, fiind deschis chiar in perioada in care cumparatorii deschid
    ceva mai larg baierile pungii.

    Larg au deschis punga si cumparatorii cladirii de birouri
    Floreasca Business Park din nordul Capitalei. Un semnal cat se
    poate de concret al dezghetului din piata imobiliara, macar din
    prisma valorii tranzactiei: 100 de milioane de euro, cea mai mare
    din ultimii doi ani. “Piata de birouri din Bucuresti ofera in
    prezent valoare investitiilor”, au motivat reprezentantii
    cumparatorului, fondul sud-african de investitii New Europe
    Property Investment (NEPI). Ce importanta are, pana la urma, o
    asemenea vanzare? Valentin Ilie, CEO al Coldwell Banker Affiliates
    of Romania, spune ca, in conditiile actuale, tranzactia, cu o
    valoare este destul de mica fata de piata de odinioara, “este un
    deal corect si pentru vanzator si pentru cumparator”.

    In plus, tranzactia este buna, in opinia lui Ilie, si pentru ca
    nu exista foarte multi potentiali cumparatori. Vanzatorii (Portland
    Trust si fondul american de investitii Apollo) vor incasa 27,6
    milioane de euro, diferenta de bani fiind un credit bancar pe care
    cumparatorii il preiau. Miscarea a avut loc intr-un moment in care
    piata este inca favorabila chiriasilor, spune Claudia Cetatoiu,
    senior consultant in cadrul departamentului de birouri King Sturge.
    Ea precizeaza ca raportul de forte incepe sa se modifice in
    favoarea proprietarilor, iar perspectivele pe termen lung pentru
    Bucuresti raman foarte pozitive. Cu toate aceste elemente in
    calcul, rezultatul ecuatiei arata spectaculos. Mai cu seama ca si
    aici miza creste din perspectiva viitorului: “E posibil ca aceasta
    tranzactie sa reprezinte un semnal bun pentru 2011”, adauga
    Ilie.

    Al treilea semnal – in ordine cronologica – este bifat de cea
    mai mare companie din Romania, Petrom. Aceasta a inaugurat
    proiectul imobiliar Petrom City, care are doua cladiri de birouri,
    un centru de date, o centrala electriva de 5 MW si o parcare de 900
    de locuri. Sediul va gazdui peste 2.500 de oameni, iar lucrarile au
    inceput in urma cu mai bine de doi ani si jumatate. Bugetul
    cheltuit pentru Petrom City se plaseaza in jurul a 130 de milioane
    de euro, dar, dincolo de suma, este important ca a fost construit
    in vreme de criza. 4.000 de oameni si 150 de companii au lucrat la
    proiectul care se intinde pe o suprafata de 100.000 metri
    patrati.

    Doua inaugurari si o tranzactie par la o prima vedere piese
    disparate intr-un puzzle, dar toate au un element comun. Sunt tot
    atatea semnale pozitive ca se intampla si alte lucruri in afara de
    restructurari, concedieri si ajustari de bugete. Mai mult de-atat,
    sunt verigi intr-un lant care tureaza motoarele economiei. Care
    trebuie sa se dezghete.

  • David si Goliat

    Captura record a acestui an: 34 de mii de pachete de tigari de
    contrabanda, confiscate saptamana trecuta la Botosani. Sapte
    suspecti au fost retinuti, iar sefii retelei erau un politist si un
    pompier. Prim-procurorul Parchetului de pe langa Tribunalul
    Botosani, Cristian Popovici, a declarat ca cinci persoane au fost
    prinse in flagrant in momentul vanzarii. Ei bine, valoarea cu care
    s-ar fi vandut la tarabe aceste tigari ar fi ajuns aproape de
    300.000 de lei, iar castigul net ar fi fost la 250.000 de lei
    pentru ca tigarile din Moldova, Ucraina si Serbia sunt mai ieftine
    de cinci ori decat aici. Chiar impartind cele 250.000 de lei la mai
    multi “afaceristi”, tot ramanea o suma frumusica de bani. Cu atat
    mai tentanta cu cat bugetarii si-au vazut anul acesta salariile
    taiate cu un sfert. Intr-o singura zi, traficantii castiga mult
    peste o chenzina obisnuita. Sa lasam deocamdata contrabandistul
    deoparte.

    Tot saptamana trecuta, unul dintre cei mai mari producatori de
    tigarete de pe piata locala, Japan Tobacco International, a lansat
    o campanie de constientizare a fumatorilor in privinta
    contrabandei. Campania, care se desfasoara in outdoor, publicatii
    si ruleaza si pe ecranele din reteaua de magazine Metro Cash &
    Carry, are o valoare de cateva sute de mii de euro, conform lui
    Neil Coupland, director general al JTI Romania. El spune ca aceasta
    campanie se va desfasura pana la jumatatea lunii decembrie, dar
    compania are planuri sa continue actiunile si anul viitor “si chiar
    si in 2012, adica pana cand consumatorii vor constientiza cat de
    daunatoare este contrabanda”. Cu titlul de exemplu, spune tot el,
    compania a incheiat in octombrie procesul de reorganizare pe
    parcursul caruia a concediat 120 de oameni. Si asta pentru ca, din
    pricina comertului ilicit, vanzarile companiei s-au prabusit: de la
    8 miliarde de tigarete in 2008 la circa 5 miliarde in 2010.

    Dincolo de scaderea profiturilor producatorilor de tutun mai
    sunt insa o serie de aspecte demne de luat in seama. O data sunt
    banii incasati din accize si tot soiul de taxe la bugetul de stat,
    adica in jur de 80% din costul fiecarui pachet de tigari. Vanzarile
    ilicite ruleaza acum un sfert din volumele totale, implicit se
    pierd la buget 80 de procente corespunzatoare. In total, peste
    jumatate de miliard de euro care ar trebui sa ajunga la bugetul de
    stat aluneca direct in buzunarele traficantilor. Spre comparatie,
    producatorii de tigarete au platit anul trecut taxe a caror valoare
    s-a plasat in jurul a doua miliarde de euro. Si asta pentru ca
    romanii platesc de departe mai multi bani pe tigari decat pentru
    orice alt tip de produs, fie mancare, bautura sau produse de
    curatenie. Valoarea totala a vanzarilor de tigari a depasit anul
    trecut trei miliarde de euro, fiind de trei ori mai mare decat
    piata berii, urmatoarea plasata in topul bunurilor de larg
    consum.

    Dar si cumparatorii de tigari se confrunta cu o gama intreaga de
    probleme, cea mai frecventa fiind banii mai putini din portofel.
    Desigur, ar fi extrem de avantajos pentru bugetul oricarui fumator
    sa renunte complet la fumat, dar nici macar cresterea de peste 50%
    a preturilor de raft in numai un an (2009) nu a avut acest efect.
    Or, atat timp cat la tarabele din piata un fumator gaseste tigari
    cu 10 sau 20% mai ieftine, cred ca il intereseaza prea putin ca
    bugetul de stat pierde incasari. Sau ca cineva, pe undeva, isi
    pierde slujba. Sau ca vanzarile unui comerciant scad si isi pune
    problema sa inchida magazinul. Pur si simplu, produsul mai ieftin,
    oricat de ilicit, castiga. Sa revenim acum un moment la
    contrabandist. Potrivit anchetatorilor, pompierul care coordona
    reteaua a strans o avere de un milion de lei din traficul de
    tigari. Ca sa ajunga la o avere similara, un angajat (ca mine, sa
    spunem) ar trebui sa puna deoparte cate 1.000 lei, lunar, vreme de
    noua ani. Sau peste 4.000 de lei timp de doi ani. Niciunul din
    scenarii nu mi se pare posibil pentru prea multi romani. Insa
    contrabandisti sunt considerati si carausii, care trec granitele,
    prin catune ce nici macar nu figureaza pe harta, carand in spinare
    cate 60 kg de tigari, pe trasee montane lungi de cinci km. Pentru
    ei, castigul este de ordinul a cateva sute de lei pe transport –
    daca reusesc sa aduca marfa. Dar cele cateva sute de lei sunt, in
    cele mai multe cazuri, singura sursa de venit.

    In tabloul ce reuneste laolalta contrabandisti, deficit bugetar
    si concedieri, o campanie ca aceea lansata de JTI pare doar… o
    picatura. Alaturi de ea mai sunt insa altele – cum sunt cainii
    donati echipelor de la frontiere, actiunile de schimbare a
    legislatiei pentru inasprirea pedepselor pentru contrabandisti
    s.a.m.d. Laolalta au insa, poate, forta de a eroda calcarul. Sau
    forta lui David in fata uriasului Goliat.

  • Comenteaza cu Ana si Ioana: Pro sau contra promotiilor

    Ioana este de parere ca promotia este un mijloc de sustinere
    a vanzarilor

    1. Cand pretul a capatat o importanta primordiala in decizia de
    cumparare si chiar si in alegerea destinatiei pentru cumparaturi,
    promotia poate convinge cumparatorul sa-si puna in cos exact
    produsul care ii asigura o gratuitate, o cantitate mai mare la
    acelasi pret sau chiar un premiu (un pahar la un bax de apa, o
    jucarie intr-un pachet de cereale). Daca un produs se tine deoparte
    de lupta promotiilor, poate pierde cote de piata serioase acum.

    2. Din perspectiva producatorilor, distribuitorilor si
    comerciantilor, momentul actual este cel mai bun pentru castigarea
    unor cote de piata. Exista insa un risc mare: in lupta pentru cote
    de piata este afectata profitabilitatea. Companiile trebuie sa-si
    balanseze foarte atent plusurile si minusurile acestei
    strategii.

    3. In randul producatorilor dar si al comerciantilor exista
    opinii conform carora produsele nu mai pot “evada” din hora
    promotiilor. Retele comerciale s-au consacrat in piata prin
    garantia pretului mic. Odata ce cumparatorii s-au obisnuit sa
    aleaga produsele in functie de promotii o atitudine anti…
    promotionala poate fi paguboasa.

    4. Conform studiilor, romanii sunt printre cei mai infideli
    clienti, fiind tentati sa incerce permanent produse noi. In acest
    context, lupta pentru fidelizarea clientilor forteaza companiile sa
    mizeze pe resortul promotiilor pentru a-si mentine si stimula
    vanzarile.

    Ana crede ca promotiile nu functioneaza

    1. Batalia comerciantilor si producatorilor in preturi si nu in
    servicii a devenit deja legendara. In piata sunt atatea promotii
    cate produse. Ideea pe baza careia sunt gandite pare logica –
    producatorii vor sa vanda cat mai mult, dar cum puterea de
    cumparare este destul de mica, preturile mari devin prohibitive,
    asa ca pun in aplicare promotiile. La randul lor, si consumatorii
    ar cumpara mai mult, dar trebuie sa fie cu ochii si pe buget, asa
    ca satunci cand ies la cumparaturi cauta chilipiruri. Adica,
    promotii. Dar promotiile nu inseamna neaparat economie. Sedusi de
    ideea ca pot cumpara mai mult la un pret mai mic, de multe ori
    ajungem sa cumparam mai mult decat avem de fapt nevoie. Un exemplu:
    desi am avea nevoie de un creion care costa un leu, preferam sa
    cumparam zece, la pretul de 3,5 lei. Intr-adevar, astfel, platim
    mai putin decat daca am fi luat zece creioane separat, dar noi nu
    de zece aveam nevoie, ci numai de unul.

    2. Cand un jucator de pe o anume piata lanseaza un produs la
    promotie, inevitabil, si ceilalti il vor urma si va incepe un nou
    razboi – al promotiilor. Din acel moment, deja acestea isi pierd
    rolul de diferentiator, iar clientii vor alege tot in functie de
    criterii precum fidelitatea pe care o au fata de o anumita marca,
    renumele sau caracteristicile intrinseci ale produsului respectiv.
    Asta inseamna ca promotiile nu mai au niciun efect – daca toata
    lumea are promotii este ca si cum toti ar avea preturi mari.

    3. Ioana spunea ca romanii sunt printre cei mai infideli
    consumatori. Corect, dar nu promotiile ii vor fideliza, ci
    serviciile, calitatea produselor si investitiile in imagine. Pana
    la urma, asta isi dorec producatorii – nu un client de conjunctura,
    care sa cumpere doar atunci cand produsul pare sau este mai ieftin,
    ci un clinet fidel, care sa-i sustina afacerile indiferent de
    fluctuatiile pietei.

  • Comenteaza cu Ana si Ioana: Noul Guvern, mai bun sau mai rau?

    Ana crede ca va fi la fel de rau

    Este greu de crezut ca in acest moment poate veni cineva la
    guvernare care sa schimbe in mod fundamental lucrurile. Sigur, in
    principiu, intotdeauna este loc de mai rau, dar cand deja simti ca
    ai ajuns in locul cel mai de jos al unei gropi foarte adanci, nici
    nu mai conteaza.

    1. Faptul ca la Finante nu mai este Vladescu, ci Ialomitianu sau
    ca Anca Boagiu revine in atentia publicului, in locul lui Berceanu,
    conteaza prea putin. Nici nu mai vorbesc despre fostul ministru
    Seitan si inlocuitorul sau. Performantele negative ale acestui
    guvern si ale fiecarui ministru (remaniat sau inca in functie) in
    parte e greu de crezut ca vor putea fi egalate. Si mai greu de
    crezut este ca noii oficiali vor incerca si vor reusi sa faca o
    schimbare constructiva.

    2. Pe la toate colturile se vorbeste ca, oricum, remanierea va
    fi urmata de o miscare cu reverberatii mult mai puternice, precum
    suspenadrea Guvernului, ceea ce inseamna ca noii ministri vor avea
    destul de putin timp la dispozitie sa confirme asteptarile care
    incep acum sa se creeze in jurul lor.

    3. Cum spuneam la inceput, deja romanii au trecut printr-un
    proces nedorit de “calire”. Suntem intr-un moment in care credem ca
    am vazut tot ce se putea vedea si am suportat tot ce se putea
    suporta. Cat de mai rau poate sa fie? Si daca in dreptul
    ministrului Transporturilor scrie Boagiu si nu Berceanu sau daca la
    Economie scrie Ariton in loc de Videanu sau Botis in loc de Seitan,
    mai are cineva impresia ca are vreo importanta?

    Ioana crede ca va fi cu mult mai rau

    Cand tara arde si singurul lucru pe care guvernatii nostri
    gasesc de cuviinta sa-l faca este sa schimbe ministri pe
    considerente politice, fara o legatura prea clara cu competentele,
    atunci cred ca raul nu se poate transforma decat in si mai rau.

    1. Mai mult decat haosul fiscal, legislativ, saracia si
    saracirea continua a acestei tari, una dintre marile probleme ale
    ultimilor ani a fost instabilitatea. Instabilitatea politica ce
    domina de mult prea mult timp, instabilitate ce tine investitorii
    departe (evident, pe langa celelate probleme ale economiei),
    instabilitate de care, cred eu, fiecare dintre noi ne-am saturat
    pana peste poate. In pofida tonului categoric cu care sefului
    misiunii FMI in România, Jeffrey Franks, s-a grabit sa asigure ca
    nu se asteapta ca remanierea sa conduca la schimbari majore ale
    politicilor sau sa afecteze eliberarea urmatoarei transe din acord
    -, graba cu care acesta s-a intalnit cu premierul Boc la scurt timp
    dupa “marea schimbare” cred ca spune si ea ceva.

    2. Schimbarea “independentilor” (trei dintre cei sase ministri
    inlocuiti nu fac parte din structuri politice) cu oameni din
    partid, proveniti din structurile teritoriale, imi lasa, o data in
    plus, gustul amar al unei imixtiuni mult prea mari a politicului in
    viata noastra – cu atat mai putin de dorit in situatia dezastruoasa
    in care se gaseste economia. Nu spun ca Seitan sau Vladescu au avut
    rezultate de neegalat, dar totusi, sunt oameni care au macar o
    expertiza pe domeniile lor. Pe de alta parte, daca ar fi sa ma iau
    dupa declaratiile mai vechi, pescuite de presa, ale noului sef de
    la Finante (despre cresterea TVA care asigura “stabilitatea
    cursului valutar”, de pilda), acestea nu ma indeamna cu nimic sa-mi
    fac sperante de mai bine, ci dimpotriva.

    3. Nici nu s-a inscaunat bine noul ministru de Finante ca am
    avut bucuria sa aflam cum ca ne pasc iarasi cresteri de taxe, de
    contributii sociale si asa mai departe. Cum logica de a creste
    taxele cand oamenii sunt deja saraci lipiti pamantului, iar
    economia se prabuseste mie personal inca imi scapa, nu cred ca ceea
    ce ar trebui sa asteptam pe mai departe e un simplu “rau”, ci un
    “mult-mult mai rau”. Nu de alta, dar probabil ca nu va trece mult
    timp pana sa auzim “masuri de iesire din criza” de aceeasi calitate
    si din partea celorlalti nou-numiti.

  • Comenteaza cu Ioana si Razvan: Vacanta in tara sau in strainatate?

    Ioana crede ca o vacanta peste hotare este mai
    potrivita

    Din start trebuie spus ca batalia dintre oferte nu se poate da
    decat pe paliere concurente. Cine are planificata o vacanta la
    tara, in curtea bunicilor, un tur al manastirilor sau, poate, vrea
    sa mearga in Delta, nu va gasi peste hotare acelasi lucru. Daca
    insa aveti un buget determinat pentru care incercati sa gasiti
    variante, lucrurile se schimba.

    PRETUL este foarte clar in favoarea destinatiilor
    straine, fie ca este vorba de sejururi la munte sau la mare, cu
    demipensiune sau in regim all-inclusive. O vacanta de 10 zile la
    schii in Austria este sensibil mai ieftina, in acelasi regim de
    cazare, decat acelasi numar de zile petrecut in tara. Punctele in
    plus se aduna tot in favoarea strainilor, pentru ca ei au partii de
    schi mai bine amenajate dar si logistica atasata – fie ca e vorba
    de telescaune, teleschiuri sau soselele pe care turistii ajung in
    statiunile dorite.

    La fel de multe puncte se aduna si in favoarea statiunilor de
    vara. Nu doar Bulgaria, dar si Grecia sunt alternative mai ieftine
    pentru acelasi numar de stele. Chiar si cheltuielile in regim de…
    pensiune in stilul “2 mai / Vama Veche” sunt absolut comparabile cu
    cele din acelasi sistem de pe litoralul grecesc. In favoarea lor se
    aduna insa si punctele peisajelor care nu se regasesc la noi in
    tara.

    Ma repet si spun ca am platit anul trecut pentru un sejur de
    sase nopti – doar cazare – 840 de lei in conditii de trei stele,
    (ATENTIE!!) in programul social. Cu aceeasi suma se poate achita un
    sejur cu demipensiune, pentru acelasi numar de nopti, pe litoralul
    bulgaresc.

    CONDITIILE. Nu am petrecut foarte multe vacante peste
    hotare si nici nu sustin ca de fiecare data am fost pe deplin
    multumita. Insa numarul nemultumirilor este de ordinul X² in
    situatiile similare din tara. Nu am gasit mobilier invechit,
    lenjerii murdare sau perdele imbacsite nici in pensiuni in care
    costul cazarii era de 15 euro pe noapte. Aceste experiente mi-au
    fost rezervate, exclusiv, in Romania. Cu titul de exemplu, intr-un
    hotel fara prea multe pretentii din Eforie pe fata de perna
    impecabil calcata se vedea foarte clar o urma de bocanc…

    ATITUDINEA. Fie ca este vorba de un hotel de cinci stele,
    o pensiune de doua margarete sau o terasa fara pretentii, de regula
    persoanele din staff-ul ospitalier nu inteleg, in Romania, ca pe
    turist nu-l intereseaza daca are sau nu probleme cu banii, cu
    dintii sau cu nevasta. De cate ori am iesit din tara, fie in
    vacanta, fie cu treaba, nu s-a intamplat sa ma confrunt cu fete
    acre nici in tarile vest europene, nici peste ocean, nici in zona
    balcanica. Desigur, exista o exceptie care trebuie sa confirme
    aceasta regula: intr-un sejur pe litoralul bulgaresc, anul trecut,
    ne-am… lovit de atitudinea specifica angajatilor din hotelurile
    romanesti. Erau vadit deranjati de insistenta noastra in a ne
    lamuri de ce nu primim ce am platit si au incheiat discutia spunand
    ca putem sa plecam daca nu ne convine. Ne-am elucidat rapid de ce
    scenariu parea rupt dintr-un film prost: proprietarul hotelului era
    bulgar. Si de-aici se trage o concluzie clara: nu bulgarii sunt cei
    ce au scos la lumina turismul din tara vecina; dar au fost
    suficient de luminati sa ii lase pe straini sa faca treaba. Pe
    aceeasi linie, o sugestie: alegeti intotdeauna, indiferent de tara,
    hoteluri dintr-o retea internationala.

    La capitolul atitudine romanii stau prost chiar si cand e vorba
    de propria afacere. Am gasit pensiuni in care ne-am simtit
    excelent, chiar daca am mancat supa la plic; zambetul si bunavointa
    gazdelor compensa acest minus. Dar nu m-am lamurit cum de intr-o
    economie concurentiala si cu turisti care, teoretic, au tot mai
    putini bani de cheltuit, proprietara unei pensiuni isi poate
    permite sa le spuna turistilor “sper ca azi nu veti manca la noi,
    pentru ca sunt obosita”; sau “o temperatura de 19 grade este
    suficienta in camera, nu aveti motive sa cereti mai mult”.

    Si pentru a nu exista niciun dubiu, tin sa precizez ca de cate
    ori pot, aleg sa cumpar produse romanesti, sau, macar, fabricate
    aici. Dar uneori nu avem ce sa alegem. Iar un concediu al carui rol
    este sa-ti incarce bateriile nu merita riscat – nici de mutre acre,
    nici de lenjerii murdare, nici de mobilierul care se poate prabusi
    din senin.

    Razvan crede ca o vacanta in Romania nu este o tragedie.
    Important e locul ales

    Vacanta trebuie sa fie, dincolo de orice, o metoda de destindere si
    de incarcare a bateriilor pentru a avea cat mai multa energie la
    finele ei. Cu toate ca Romania este obositoare, iar a parcurge
    doua-trei sute de kilometri intr-o zi este o experienta
    indrazneata, e bine sa nu judecam totul in alb si negru. Asa cum
    spunea mai sus Ioana, raportul calitate-pret in batalia Romaniei cu
    alte destinatii este defavorabil tarii noastre. Dar e important sa
    intelegem ca turism nu inseamna strict statiunile scumpe de pe
    litoral sau “perlele” de pe Valea Prahovei.

    De ceva vreme, romanii au inteles ca nordul Moldovei,
    Maramuresul, Apusenii sau de ce nu Valea Oltului, a Jiului sau alte
    locuri minunate pot fi o alternativa ieftina si extrem de placuta
    manelelor de pe litoral sau snobismului de la Predeal, Sinaia,
    Bran-Moeciu sau Poiana Brasov. In plus, se evita si cosmarul
    aglomeratiei de pe DN1 si A2 din fiecare sfarsit de saptamana. Si
    in ce priveste sporturile de iarna, statiuni cu dotari rezonabile
    au aparut in fiecare judet, ca alternativa la cele patru-cinci
    partii de pe Valea Prahovei.
    Trebuie spus de asemenea ca banii cheltuiti contribuie la
    dezvoltarea turismului din zonele vizitate si, pana la urma, raman
    in tara.

    Cata vreme dorinta e de a ne refugia de aglomeratia din marile
    orase in fiecare weekend, Romania este mult mai facila ca acces
    decat alte destinatii din strainatate. E mai costisitor si obositor
    sa zbori vineri catre o localitate din afara tarii si sa revii
    duminica.

    Nu in cele din urma, nu putem condamna definitiv Romania, pana
    nu am reusit sa o vedem de la cap la coada. E firesc sa ne
    cunoastem tara, pentru ca suntem romani si, mai mult decat orice, e
    pacat sa nu stim sa recomandam cateva locuri pentru o vacanta
    ideala, daca suntem vreodata intrebati de un roman sau, mai grav,
    de un strain. Daca nici dupa ce am vizitat tara, nu putem spune ca
    am avut o vacanta asa cum ne-o doream, e normal, firesc si logic sa
    ne indreptam spre alte locuri.