Toata lumea pare sa fie de acord cu ceea ce se cheama “Net
neutrality”. In esenta, ideea este ca tot traficul din internet
trebuie tratat in mod egal, fara discriminare. Unii o spun altfel:
toti bitii sunt egali in fata Retelei. Altii se bazeaza pe exemple:
editia online a New York Times este la fel de vizibila ca si blogul
unui elev din Falticeni. In fine, se recurge si la fraze
sententioase: internetul s-a nascut neutru si asa trebuie sa
ramana. Cei mai multi dintre noi nici nu ne imaginam ca ar putea fi
altfel. Nu uitam nici ca presedintele Barack Obama a promis ca va
sustine cu toata fermitatea principiul neutralitatii internetului,
iar punctul de vedere al Uniunii Europene este similar.
In aceste conditii, cine ar putea fi impotriva neutralitatii
internetului? In principiu, marii furnizori de continut si marii
furnizori de servicii internet (ISP). Acestia din urma si-au vazut
in ultimii ani marja de profit scazand in mod constant odata cu
cresterea masiva a consumului de continut multimedia, cum ar fi
video streaming, televiziune prin internet, telefonie. In epoca in
care continutul era dominat de text si poze, acestia cumparau o
anumita largime de banda pe care o vindeau unui numar mare de
consumatori (evident, nu toata lumea descarca pagini web deodata).
Dar continutul multimedia a stricat socotelile, pentru ca, mai ales
in orele de varf, toata lumea se uita la video on-demand sau
televiziune, filme online si asa mai departe. Acest tip de consum
necesita mai multa largime de banda, care trebuie cumparata.
Pe de alta parte, furnizorii de continut multimedia se confrunta
cu probleme de QoS (quality of service) din cauza congestionarii
traficului. De exemplu, pachetele de date video nu ajung in timp
util la utilizator, iar imaginea se degradeaza. Acesti furnizori
si-ar dori ca pachetele lor sa aiba prioritate si ar fi dispusi sa
plateasca pentru asta, in vreme ce ISP-urile ar fi dispuse sa le ia
banii si sa ofere un sistem de prioritati: in functie de originea
pachetelor, de natura continutului si chiar de destinatie.
Problema intelegerii dintre Google si Verizon nu este legata
doar de cele convenite, ci in primul rand de profilul celor doua
companii. Google este unul dintre marii furnizori de continut (e
suficient sa ne amintim ca YouTube ii apartine), iar Verizon este
un mare ISP ñ adica tocmai termenii generici ai ecuatiei care
desemneaza dusmanii neutralitatii internetului. Desigur, Google a
pozat si pozeaza in continuare in cel mai mare sustinator al
deschiderii si explicit al neutralitatii retelei. Nu ma indoiesc de
buna lui credinta in ceea ce priveste internetul cablat. Numai ca
acum spune ca a inteles, cu ajutorul lui Verizon, care sunt
constrangerile pe care le implica internetul wireless. Iar Verizon
distribuie o multime de telefoane bazate pe sistemul de operare
produs de Google, Android, care are o rata de crestere extrem de
ridicata, iar unii analisti considera ca va deveni un fel de
Windows in lumea telefoanelor inteligente. Aici pare sa fie miza
intelegerii. Google nu este neaparat interesant de propriile
telefoane (ce sunt mai degraba o proba de concept), ci de
raspandirea platformei Android, ce pare un vehicul prin care sa-si
extinda profitabilul sau serviciu de publicitate in lumea
mobila.
Un alt aspect interesant in acest context este ca Google si
Verizon discuta foarte degajati despre ce reglementari ar trebui
adoptate si chiar au propus un cadru legislativ. In aceasta
propunere rolul Comisiei Federale pentru Comunicatii (FCC) este in
mod sensibil diminuat si merge in directia unei implicari minime a
guvernului. FCC ar trebui sa intervina doar “pe cazuri” si sa
renunte la reglementarile de ordin general in favoarea organismelor
de standardizare. In mod normal, o asemenea directie ar fi trebuit
sa-i incante pe activistii de la Electronic Frontier Foundation,
care inca de la inceputuri cerea guvernelor sa nu se amestece in
treburile Retelei. insa lucrurile s-au mai schimbat de atunci si
“dereglementarea” este privita cu alti ochi dupa criza financiara,
asa ca absenta precizarilor privind ce este “continut legal” si
exceptarea comunicatiilor wireless de la principiile neutralitatii
sunt considerate inacceptabile.
Casa Alba tace, FCC a pierdut procesul in cazul Comcast (care a
blocat traficul BitTorrent) si se vede cu autoritatea mult
diminuata, iar lobby-ul Google si Verizon in Congres este extrem de
puternic. Probabil ca unii biti vor deveni mai egali decat
altii.
Leave a Reply