De cand anarhistii greci au aruncat cu sticle incendiare in
banca la 5 mai, ucigand trei angajati, sediul Marfin a devenit un
soi de altar ad-hoc. O gramada de buchete, ursuleti si mesaje de
condoleante a crescut cu fiecare ora pe trotuarul din fata, pe
masura ce atenienii treceau sa-si exprime regretele fata de cei
ucisi nevinovati acolo. Oamenii asezau un trandafir si apoi
ramaneau cu ochii la cladire sau citeau mesajele scrise de mana,
lipite pe toata fatada. Privirea mea s-a dus spre un desen viu
colorat, evident facut de un copil, care infatisa o cladire arzand
si niste oameni inauntru care strigau “Ajutor! Ajutor!”. Sub el era
scris in greceste: “In ce fel de lume o sa cresc eu? Lidia, 10
ani”. Buna intrebare, Lidia.
Banca Marfin a fost la 5 mai zona zero pentru criza globala. De
indata ce imaginile cu angajatii bancii prinsi in incendiu au
inundat canalele de stiri, s-au nascut si temerile ca Grecia nu va
putea sa-si achite datoriile masive fata de marile banci. Aceasta a
dus la o prabusire accentuata a monedei euro si a actiunilor
bancilor europene. Prabusirea a fost accelerata apoi de vestile
despre alegerile indecise din Marea Britanie si, in fine, toate
acestea au stat la baza caderii bursei americane.
Si de aici as incepe si raspunsul pentru Lidia: “Cresti intr-o
lume din ce in ce mai integrata, in care toti vom avea nevoie sa ne
ghidam dupa crezul simplu al grupului ecologist Conservation
International: <Ce se pierde dincolo se simte aici>”.
Conservation International a inventat aceasta sintagma ca sa ne
aminteasca ca lumea noastra naturala si climatul constituie un
sistem strans integrat si cand speciile, padurile si viata
oceanelor sunt afectate intr-o regiune, pierderea lor va fi in cele
din urma simtita in alta. Si ce e adevarat despre Mama Natura este
adevarat si pentru piete, si pentru societati. Cand grecii inghit
miliarde de euro datorii, germanii trebuie sa scotoceasca pe sub
saltele si sa-i salveze de la faliment, pentru ca toti sunt legati
intre ei in Uniunea Europeana. Ce se pierde la Atena se simte la
Berlin. Ce se pierde pe Wall Street se simte in Islanda.
Da, astfel de legaturi exista de ani buni. Dar azi atat de multi
dintre noi sunt atat de mult interconectati cu celalalt si cu
lumea! De aceea, Dov Seidman, CEO al LRN, care ajuta companiile
sa-si defineasca o cultura etica, si coautor al cartii “Cum”,
sustine ca ne aflam acum intr-o “epoca a comportamentului”.
Bineinteles, comportamentul a contat intotdeauna. Dar azi, spune
Seidman, cum se comporta fiecare dintre noi, cum consumam, cum
facem afaceri, cum construim sau nu construim increderea celorlalti
conteaza mai mult decat oricand. Pentru ca fiecare dintre noi,
fiecare dintre bancile noastre sau dintre companiile noastre are
acum puterea de a afecta, in bine sau in rau, atat de multe vieti
omenesti prin intermediul atat de multor canale – de la
tranzactiile intra-day la ipotecile imobiliare, la Twitter si la
terorismul favorizat de internet.
“Pe masura ce tehnologia ne-a facut tot mai interconectati cu
altii din lumea intreaga, ea ne-a facut si mai interdependenti etic
de altii din lumea intreaga”, sustine Seidman.
Intr-adevar, intr-o lume in care cererea noastra de tenisi
produsi in China creste, poluarea care topeste ghetarii din America
de Sud, in care evaziunea fiscala din Grecia poate slabi euro,
poate ameninta stabilitatea bancilor spaniole si poate cobori
indicele Dow Jones, valorile si sistemele noastre etice va trebui
in cele din urma armonizate la fel de mult ca si pietele noastre.
Sau, ca sa spun altfel, pe masura ce devine mai dificil sa te aperi
de iresponsabilitatea celuilalt, atat tu, cat si el trebuie sa
deveniti mai responsabili.
Dar asta nu s-a intamplat. Am devenit absorbiti de gandirea pe
termen din ce in ce mai scurt – de la gandirea trimestriala de pe
Wall Street la cea pe ciclul-de-stiri-de-24-de-ore a
politicienilor. Toti suntem acum traderi intra-day. Avem
politicieni care gandesc la minut, incercand sa-i reglementeze pe
bancherii care tranzactioneaza intra-day, toti fiind acoperiti de
oamenii care posteaza mesaje pe Twitter.
Asa ca tot mai multi dintre noi ne comportam dupa ceea ce
Seidman numeste “valori situationale”. Fac orice permite situatia.
Luati exemplul Goldman Sachs sau al British Petroleum. Opusul
valorilor situationale, sustine Seidman, sunt “valorile
sustenabile”: valorile ce ne inspira comportamente care ne sustin
literalmente relatiile cu ceilalti, cu comunitatile noastre, cu
institutiile noastre, cu padurile, oceanele noastre, cu climatul.
Fireste, ca sa contrabalansam aceasta epidemie de gandire
situationala avem nevoie de reglementari mai multe si mai bune, dar
avem nevoie si de mai multi oameni care sa se comporte mai bine.
Reglementarile spun doar ce ai voie sau ce nu ai voie sa faci in
anumite situatii. Valorile situationale te inspira sa faci ce
trebuie in toate situatiile.
Cum sa facem mai multi oameni sa se comporte sustenabil in piata
sau cu Mama Natura? Aceasta este o provocare educationala si de
guvernanta. Reglementarile sunt impuse – valorile sunt inspirate,
celebrate si proslavite. Ele trebuie sa vina de la mame si tati,
profesori si preoti, presedinti si ganditori. Daca credeti ca se
poate si altfel, va rog sa-mi scrieti. O sa-i las eu un bilet
Lidiei.
Leave a Reply