Triunghiul conflictual

Am lucrat multa vreme la diverse reviste specializate pe IT si,
in mod firesc, am fost bombardat cu publicitate. Chiar daca ceream
explicit unei companii detalii tehnice despre un produs sau o
tehnologie, ma alegeam cu o mapa cu pliante frumos colorate in care
discursul de marketing ascundea cu dibacie orice fel de
“asperitati” tehnice. Toate isi gaseau firesc drumul spre
reciclare. Si totusi, pastrez inca un material publicitar pe care
l-am primit acum vreo zece ani: o jucarie. Mai precis un mic joc de
perspicacitate, in care niste piese de lemn (apreciez asta: lemn)
trebuiau asezate intr-un anume fel (mini sudoku). Era simpatic,
prietenos si – fara sa spuna nimic despre cat de minunate sunt
produsele firmei respective – avea un subtil efect de ordin
psihologic, in orice caz mult mai “angajant” decat limbajul de
plastic din pliantele frumos colorate.

Cam aceasta este si ideea care sta in spatele platformei de
publicitate mobila iAd, anuntata de Apple luna trecuta (si destul
de neglijata de presa, atrasa mult mai mult de isteria iPad). In
principiu, reclamele vor fi de fapt un fel de mini-aplicatii
integrate in aplicatiile propriu-zise si este important de
subliniat ca acestea nu vor intrerupe aplicatia, ci pot chiar rula
impreuna cu aceasta – adica multitasking. De exemplu, intr-o
aplicatie de mica contabilitate pentru iPad, o firma de consultanta
poate adauga un mic calculator care poarta sigla si eventual un mic
mesaj publicitar. In cadrul prezentarii platformei, Steve Jobs a
exemplificat cu o reclama pentru “Toy Story 3”, care avea un mic
joc integrat, si o reclama a firmei Nike, in care utilizatorul
putea naviga prin istoria produselor firmei. Sistemul va fi
disponibil in vara aceasta pentru iPhone si iPod Touch si probabil
in toamna pentru iPad. Dezvoltatorii vor dispune de un API
(interfata de programare) specializata pentru iAd si de o schema de
plata in care Apple vinde si gazduieste reclamele iar dezvoltatorul
primeste 40% din veniturile generate. Este interesat de notat ca
aceste mini-aplicatii vor avea acces la sistemul de localizare si
la accelerometru, ceea ce deschide calea pentru publicitatea
“ultra-locala”, bazata pe locul unde se gaseste utilizatorul la un
moment dat si de viteza cu care se misca – adica contextualizare
prin zona de proximitate (diferita daca utilizatorul merge cu
masina sau e pedestru).

Noua platforma de publicitate nu a fost chiar o surpriza, pentru
ca nu cu mult timp in urma Apple cumparase o firma numita Quattro
Wireless, specializata tocmai pe publicitate pe platforme mobile –
desi cateva brevete depuse de Apple in ultimul timp sugereaza ca
ideea era coapta inainte de a cumpara pe Quattro. Insa mai
important mi se pare faptul ca analistii de la Forbes apreciaza ca
iAd va aduce un plus de 8% la cotatia Apple, in vreme ce mult mai
rasunatorul iPad va contribui doar cu patru procente. In fine, se
poate consemna ca odata cu lansarea iAd, Apple intra intr-un
conflict deschis cu fostul aliat Google. Daca pana acum tensiunea
era mocnita si pornea de la concurenta pe piata smartphone, de data
aceasta Apple atenteaza la domeniul care este vital pentru Google.
Asadar, daca pana de curand aveam de-a face cu un razboi impotriva
lui Microsoft dus de Google, cu ajutor mai mult sau mai putin
discret de la Apple, acum avem un conflict care descrie un triunghi
(aproape) perfect echilibrat.

Nici Google nu neglijeaza publicitatea in zona mobila, insa
filozofia de la care pleaca este diferita. In vreme ce Jobs
considera ca atractia pe smartphones si tablete o reprezinta
aplicatiile si, in consecinta, acolo este locul reclamelor, Google
crede ca utilizatorii vor fi interesati mai degraba de web si vor
ajunge inevitabil la serviciile Google, dintre care cele mai multe
– in frunte cu motorul de cautare – se bazeaza pe publicitate
contextuala. Pentru zona ramasa descoperita (restul web-ului si
aplicatiile locale) Google a cumparat cu 750 de milioane firma
AdMob, care va insera reclame oriunde se va putea. In vreme ce
Apple vrea sa controleze fiecare element al platformei sale, Google
mizeaza pe deschidere si ataca pe mai multe fronturi simultan.
Codec-ul video VP8 nu doar ca a fost pus in regim open source, dar
a fost si adoptat de Mozilla, Opera si Adobe, care au format
coalitia WebM Project, numita neoficial “toti in afara de H.264”
(adica Apple). In plus, Android 2.2 ruleaza Flash, Google Wave a
devenit public, Chrome OS va fi lansat in vara, iar un magazin
online numit Chrome Web Store va furniza aplicatiile care va trebui
sa-i asigure succesul.