Revenirea la animatia traditionala: Printesa din New Orleans

Daca ati vazut vreodata “Mica sirena” sau “Frumoasa si bestia”,
stiti foarte bine ca animatia traditionala nu impiedica absolut
deloc realizarea unui desen animat in stare sa devina preferatul
celor mari si mici deopotriva. “Frumoasa si bestia” a fost, pana la
“Up”, unica animatie nominalizata vreodata la Oscarul pentru cel
mai bun film, iar “Mica sirena” a avut un asemenea succes in 1989,
incat au fost realizate doua continuari, ca sa nu mai amintim de
serialul difuzat de postul CBS. Probabil ca nu la fel se va
intampla cu “Printesa si broscoiul”, dar asta nu inseamna ca
revenirea celor de la Disney la muzicalul animat nu merita toti
banii.

Fratii Grimm au inceput tevatura cu printul transformat in broasca,
iar scriitoarea E.D. Baker facea lucrurile si mai complicate cu
“The Frog Princess”, un roman pentru adolescenti publicat in 2002.
Cei de la Disney pastreaza vestita tocaiala umano-batraciana, doar
ca umbla la efectul acesteia: in urma infamului sarut (dupa
premiera filmului, numeroase publicatii din Statele Unite au
anuntat ca zeci de fetite au ajuns la spital intoxicate cu
salmonella dupa ce au incercat acasa aceeasi miscare), “printesa”
este cea care se trezeste transformata in broasca.

Mai trebuie amintit si ca protagonista nu este o noua printesa
Disney, ci Tiana (Anika Noni Rose), o fata de culoare cu un
nemaipomenit talent culinar ce o face sa viseze la deschiderea unui
restaurant in animatul New Orleans al inceputului de secol trecut.
Un sarmant (si superficial) print (Bruno Campos) vrajit de un
magician malefic si o nemaipomenita aventura prin mlastinile
sudice, asezonata din plin cu melodii compuse de celebrul Randy
Newman (nominalizari la Oscar pentru cantecele “Almost There” si
“Down in New Orleans”) fac din “Printesa si broscoiul” nu un pas
inapoi, ci unul inainte si recomanda filmul regizat de duo-ul Ron
Clements-John Musker drept o alegere foarte buna pentru intreaga
familie.