BusinessMagazin

Tag: cinematografe

  • ”Avengers: Endgame/Răzbunătorii: Sfârşitul jocului” se va întoarce în cinematografe cu scene noi

    Kevin Feige, şeful Studiourilor Marvel a dezvăluit faptul că pelicula ”Avengers: Endgame”, care a încheiat cu succes seria celor 22 de filme cu supereroi împărţite pe 11 serii de aventuri dedicate câte unui erou sau câte unui grup de personaje aduse pe ecran din cărţile de benzi desenate, va fi relansată în cinematografe într-o nouă variantă care va include scene noi.

    Producţia originală avea 181 de minute dar încă nu s-a stabilit cât de lungă va fi ediţia refăcută.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro. 

  • John Wick is back

    Personajul John Wick a intrat în atenţia publicului în 2014, atunci când asasinul interpretat de Keanu Reeves se răzbună pe toată lumea care îi iese în cale. A urmat partea a doua în 2017, primită la fel de bine de public şi de critici, iar acum Wick se întoarce în Parabellum.
    Acţiunea continuă imediat după evenimentele din John Wick 2: asasinul e acum urmărit de toată lumea, existând o recompensă de 14 milioane de dolari pentru cel sau cea care reuşeşte să îl elimine. Va reuşi să găsească şi de data aceasta o cale de scăpare?
    Franciza John Wick a apărut mai mult ca un experiment al lui Keanu Reeves, care a făcut echipă cu regizorul Chad Stahelski pentru a aduce în faţa spectatorilor un film extrem de alert, extrem de sângeros, dar totodată diferit de alte filme cu aceleaşi coordonate. Pariul a fost câştigător, dovadă stând nu doar încasările care au crescut cu fiecare film produs, ci şi reacţia criticilor, care au dat note din ce în ce mai mari pe măsură ce franciza avansa.
    E important de menţionat faptul că Stahelski este un fost cascador, iar asta l-a ajutat probabil să creeze unele dintre cele mai spectaculoase scene de luptă văzute pe marele ecran. Fiecare moment e diferit – fie că vorbim de arma folosită de John Wick (una dintre ele este o carte), fie de personajele care apar doar pentru a da mai multă culoare. Ca film de acţiune, John Wick e mult peste alte producţii lansate în ultimii ani.
    Este corect să spui că filmele sunt din ce în ce mai bune, iar asta e ceva ce puţine serii au realizat – exemple în acest sens ar fi Mission: Impossible şi episoadele Star Wars din anii ’70. Iar asta aproape că garantează faptul că John Wick se va întoarce şi în anii ce urmează, lucru care nu poate decât să mă bucure.
    Pentru Keanu Reeves, John Wick e fără îndoială cel mai de succes proiect de după Matrix, seria care l-a transformat într-un superstar. Actorul are destule calităţi şi era păcat că rolurile primite în ultimii ani nu reuşeau să-l pună în evidenţă. Sigur, Reeves este un actor care se remarcă în filmele de acţiune, aşa cum este – cel puţin în ultimul deceniu – şi Liam Neeson.
    În concluzie, vă recomand să vă faceţi timp pentru a urmări ultimele aventuri ale asasinului. Dacă nu aţi văzut până acum primele două părţi, ar fi indicat să o faceţi – deşi Parabellum poate fi urmărit şi ca film de sine stătător, unele elemente nu vor avea foarte mare logică pentru cei care nu sunt obişnuiţi cu universul creat de Reeves şi Stahelski.

    Nota: 8,5/10

  • Cronică de film: Intrigă în Oraşul Îngerilor – VIDEO

    David Robert Mitchell a intrat pe radarul criticilor în 2014 cu „It Follows”, unul dintre cele mai reuşite filme independente ale anului respectiv. Regizorul de 45 de ani revine cu „Under the Silver Lake”, producţie care s-a aflat în selecţia oficială a Festivalului de la Cannes.

    Sam (Andrew Garfield) trăieşte la limita sărăciei în Los Angeles, fără bani de chirie şi motivat doar de misterele care îl înconjoară. Într-o după-amiază, el o observă pe Sarah (Riley Keough) la piscina complexului rezidenţial în care ambii locuiesc. După ce tânăra dispare ziua următoare, Sam se transformă într-un soi de detectiv, încercând să afle unde şi de ce a plecat Sarah.

    De aici, Sam ia contactul cu tot felul de personaje – unul mai ciudat decât altul – care îi oferă câte o piesă a puzzle-ului.

    Deşi descrierea de mai sus ar putea sugera asta, „Under the Silver Lake” nu este un thriller. Este un film care aspiră la statutul de comedie neagră şi reuşeşte, în cele mai multe cazuri, să combine punctele tari ale scenariului cu jocul actoricesc impecabil al lui Garfield.

    Tânărul actor, unul dintre cei mai talentaţi ai generaţiei sale, pare să confirme cu fiecare ocazie că nominalizarea la premiile Oscar pentru rolul din „Hacksaw Ridge“ nu a fost una întâmplătoare. Un lucru pe care îl apreciez în mod special este că Garfield joacă în destul de multe filme independente, deşi sunt convins că nu duce lipsă de oferte pentru roluri în blockbustere („The Amazing Spider-Man“ e doar un exemplu).

    „Under the Silver Lake” se aseamănă, dacă veţi permite comparaţia, cu o conversaţie cu un adept al teoriilor conspiraţioniste. Fiecare lucru – oricât de banal ar fi – e disecat şi analizat pe toate părţile. Sigur, vorbim de un film pe alocuri absurd, aşa că toate aventurile prin care trece Sam şi toate întrebările sale fără răspuns sunt, iniţial, amuzante. Scenariul devine oarecum obositor – aşa cum se întâmplă şi în cazul unei conversaţii reale – când prea multe elemente aberante sunt puse pe masă. Simţi parcă nevoia de a descoperi un personaj care să ofere versiunea reală a lucrurilor, şi nu doar o altă teorie inconsecventă.

    „Under the Silver Lake” este un film bun, care nu va avea însă prea mult succes la public; numărul celor care digeră filme bazate pe intrigă şi dialog şi nu pe efecte speciale este, din păcate, tot mai mic. Dar filmul lui Mitchell are şanse mari să devină reper în rândul celor care apreciază filmele independente. E o experienţă cinematografică pe care o recomand.

    Nota: 8/10

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • King. Stephen King. – VIDEO

    Stephen King este, fără doar şi poate, unul dintre cei mai prolifici scriitori din punctul de vedere al numărului de texte transpuse pe marele ecran. Şi chiar dacă este cunoscut mai ales pentru poveştile de groază precum The Mist, Carrie, Dark Tower sau Salem’s lot, King este şi autor al unor capodopere precum The Shining sau The Shawshank Redemption – cel din urmă considerat de mulţi, printre care şi subsemnatul, unul dintre cele mai bune filme realizate vreodată.

    Povestea din Pet Sematary începe atunci când familia Creed se mută într-o nouă casă în oraşul Ludlow din Maine, Statele Unite. O casă minunată, dar cu anumite probleme: o autostradă care trece prin faţa porţii şi un cimitir de animale în spatele locuinţei.

    Urmează o serie de accidente nefericite, ceva înmormântări şi reveniri la viaţă. Nu am povestit tot filmul, ci doar elementele întâlnite în prima jumătate de oră.

    După cum scriam în primele rânduri, aceasta nu este prima versiune cinematografică a lui Pet Sematary; un prim film a fost lansat în 1989, dar calitatea a lăsat mult de dorit. Versiunea 2019 e mai bună, dar nu reuşeşte totuşi să inducă spectatorului starea de groază cu care rămâi în cazul altor filme – The Shining e un bun exemplu în acest sens.

    Păstrând mare parte din scenariul imaginat de King, regizorii acestui film au încercat totuşi să includă propriile idei, modificând în special finalul filmului. Dar King nu a vândut peste 350 de milioane de exemplare degeaba, aşa că intervenţia celor doi regizori e mai degrabă nefericită.

    Nu este neapărat genul de film la care să analizez prestaţia actorilor, dar prezenţa lui Jason Clarke, un actor extrem de talentat, pare uşor lipsită de sens. Nu că prestaţia sa ar fi una slabă, din contră, dar momentele în care el îşi poate etala abilităţile sunt prea puţine.

    Deşi multe dintre operele lui King au fost deja ecranizate, puţine reuşesc să implice spectatorul în acelaşi fel în care cărţile îşi implică cititorul.
    Într-adevăr, citind cărţile lui Stephen King intri parcă într-o lume întunecată, violentă, unde pericolele pândesc la tot pasul. Capacitea minţii umane de a imagina tot ceea ce şi-a imaginat şi King rămâne încă ceva ce realizatorii de film nu pot imita.

    În concluzie, nu vorbim de cea mai bună adaptare a unei poveşti de Stephen King, dar nici de una pe care să o ignoraţi. Dacă sunteţi fani ai genului, Pet Sematary poate fi o opţiune bună pentru un drum la cinema.

    Nota: 6,5/10

  • Compania austriacă Cineplexx va investi 25 mil. euro în construcţia a opt cinematografe în România

    Compania, care deţine în prezent 22 de cinematografe în sud-estul Europei, îşi propune să deschidă cele opt cinematografe până în 2021. În 2019 are prevăzute alte două inaugurări, pe lână cele din Bucureşti şi Satu Mare, iar în 2020 şi 2021 câte două inaugurări. Cu totul, compania va investi 25 de milioane de euro în cinematografe cu mai mult de 50 de săli.

    Compania precizează că a încheiat contracte pe termen lung cu operatori de mall-uri din mai multe oraşe din România.

     
    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro

  • La film ca pe vremuri

     Recent însă, ele au început să fie apreciate de tineri, mai ales la New York, scrie Wall Street Journal. În acest oraş există diverse organizaţii, cum ar fi Film Forum, care  oferă vizionări de filme mute cu acompaniament de pian ca la matineurile din cinematografele de altădată, iar înainte de proiecţie publicul are parte şi de un moment de istorie a cinematografului.

    Interesul pentru filmele mute, consideră cei implicaţi în domeniu, se datorează mai ales Internetului şi unor site-uri ca YouTube, care aduc în atenţia tinerilor titluri de care altfel n-ar fi aflat niciodată. 

  • Căutând prin lumea digitală

    Urmărind Searching, ai sentimentul că tragi cu ochiul la cineva care lucrează pe calculator. Nu e prima oară când un regizor „se joacă“ cu acest concept: Unfriended sau Open Windows au fost proiecte similare. Cu toate acestea, Searching reuşeşte să inducă o stare de nelinişte spectatorului, iar asta e de apreciat.
    Aflat la debutul său în calitate de regizor, Aneesh Chaganty – care semnează şi scenariul – dezvoltă întreaga poveste pe realitatea lumii digitale în care trăim şi care ne influenţează, într-o mare măsură, viaţa de zi cu zi. El nu judecă dependenţa noastră, ci o prezintă aşa cum e.
    Nu e un film în care să ne întâlnim cu personaje negative în forma unor hackeri sau hărţuitori, ci doar cu pericolele care există la tot pasul în lumea digitală. Evident, lucruri precum lipsa intimităţii sau expunerea în social media sunt elemente centrale, dar regizorul arată şi părţile bune ale digitalizării; aducerea acestora la un loc este ceea ce transformă producţia într-una reuşită.
    Searching prezintă povestea lui David (John Cho), tatăl unei fete de 16 ani care a dispărut. Primele scene explică relaţia dintre cei doi, iar modul inedit în care acestea sunt realizate ilustrează perfect intenţiile regizorului. În loc să vadă fotografii vechi sau filmări alb-negru, spectatorul ia parte la intrarea fetiţei în lumea digitală: primul cont de utilizator pe calculator, primul cont pe reţelele sociale, primul apel FaceTime către tatăl ei – o viaţă povestită prin intermediul tehnologiei.
    Într-o bună zi, fetiţa nu mai vine acasă, iar poliţiştii ajung la concluzia că ea a fugit. David nu e însă convins de raportul lor, aşa că decide să investigheze chiar el ce s-a întâmplat cu fiica sa. De aici, lucrurile încep să semene extrem de mult cu realitatea în care trăim: unde căutăm atunci când vrem să aflăm ceva, orice, despre o anumită persoană?
    Fără a da mai multe detalii, o să menţionez doar că filmul exprimă extrem de coerent modul în care tehnologia a schimbat obiceiuri simple, aşa cum ar fi discuţiile cu prietenii sau păstrarea unei fotografii într-un album.
    Prezentat în premieră la Festivalul de Film Sundance, în luna ianuarie, Searching a fost lansat pe marile ecrane la sfârşitul lunii august. Fără a avea pretenţii în ceea ce priveşte încasările, filmul a fost extrem de bine primit de critici şi va ajunge şi în cinematografele de la noi în această toamnă.
    Închei prin a spune că Searching e un film care merită lăudat, atât pentru unghiul de abordare a poveştii, cât şi pentru prezentarea onestă a lumii digitale în care ne petrecem o mare parte a timpului.

    Nota: 8/10

  • Cum a reuşit un film de animaţie să ducă la dispariţia unei specii de peşti

    Peştele-clovn a devenit faimos în 2003, atunci când filmul de animaţie “Finding Nemo” a ajuns pe marile ecrane. Filmul spunea povestea unui peşte care îşi caută fiul după ce acesta fusese capturat de către pescari. Succesul uriaş la box office a avut însă şi o serie de consecinţe neaşteptate.

    Mai exact, peştii-clovn au devenit atât de populari încât toată lumea a vrut să cumpere unul.

    “Filmul exprimă o idee simplă, şi anume că e greşit să iei peştii din mediul lor natural”, a declarat celor de la CNN Karen Burke da Silva, biolog marin la Universitatea Flinders din Australia. “Oamenii au făcut exact opusul: au început să ia peştii din locurile cele mai ferite, iar asta aduce în discuţie chiar dispariţia lor din anumite zone.”

    Da Silva este cofondator al unei organizaţii numite “Saving Nemo”: el a semnat parteneriate cu mai multe şcoli pentru a promova conservarea peştilor-clovn şi pentru a educa studenţii cu privire la habitatul marin.

    Într-un alt oraş din Australia, Townsville, mai mulţi studenţi s-au înscris într-un program prin care ajută la creşterea peştilor-clovn într-un mediu sigur. “Facem asta pentru ca cei care vor să aibă un astfel de peşte să nu mai cumpere de la braconieri”, le-a povestit celor de la CNN Imogen Everson, un elev de 11 ani. “Încercăm astfel să ne asigurăm că peştii nu mai dispar din habitatul lor natural.”

  • “Lemonade”, primul film românesc turnat în America de Nord, intră în cinematografe în octombrie

    Filmul prezentat luni în competiţie la Festivalul de la Sarajevo se află deja la cea de-a 20-a selecţie în evenimente de profil internaţionale. În premieră regională la Sarajevo, filmul concurează alături de alte nouă titluri pentru trofeul Inima oraşului Sarajevo.

    Ajuns la cea de-a 24-a ediţie, Festivalul de la Sarajevo prezintă anual o selecţie a celor mai importante filme din sud-estul Europei şi anul acesta are loc între 10 şi 17 august.

    Citiţi mai multe pe www.mediafax.ro