Cenusaresele internetului

Daca hoinariti suficient de mult timp pe internet, e aproape
imposibil sa nu va loviti de vreo retea sociala, fie ca vorbim
despre nume de genul Facebook sau Twitter sau despre comunitati
formate in jurul unor site-uri specializate. Nici n-ar avea cum sa
fie altfel, daca ne gandim ca mai mult de o treime dintre cei 1,7
miliarde de oameni care acceseaza internetul in lume, potrivit
Internet World Stats, folosesc si o retea sociala.

Nu cu multi ani in urma, asemenea site-uri nu spuneau insa mare
lucru decat membrilor lor, iar investitorii priveau cu reticenta
noile afaceri online, mai ales dupa lectia crahului dotcom, cand
internetul le-a adus pierderi considerabile. Chiar si dincolo de
aceasta etapa, cand au inceput sa castige si utilizatori si
finantari, retelele sociale au ramas tot niste Cenusarese ale
internetului, care desi aduna milioane si zeci de milioane de boabe
de linte (da, despre membri este vorba), nu sunt rasplatite
indeajuns pentru asta. |n termeni mai putin plastici, explicatia e
ca, desi a devenit “cool” sa folosesti cat mai multe retele sociale
sau sa ai actiuni intr-o asemenea afacere, nimeni nu a descoperit
inca modelul castigator de business pentru asa ceva. Deocamdata,
publicitatea online inseamna o piata mondiala estimata la peste 1,8
miliarde de euro anul acesta, dupa calculele eMarketeer, din care
insa e putin probabil ca vreo retea va reusi sa smulga partea
leului.

Cum se explica atunci ca, cel putin de un an sau doi incoace,
tot mai multi antreprenori tanjesc sa aiba o asemenea afacere, iar
marile companii de internet tot intr-acolo se indreapta? Toata
saptamana trecuta, tentativa Google de a reintra in competitie pe
aceasta piata cu noul serviciu Buzz a fost pusa sub lupa si
discutata, cu bune si mai ales cu rele, in toate colturile
internetului. O cautare pe oricare dintre cele mai mari motoare din
lume dupa Google Buzz returneaza deja in jur de 100 de milioane de
rezultate.

La o cu totul alta scara, si Trilulilu, varianta .ro a YouTube,
facea saptamana trecuta o mutare relativ similara. Platforma din
spatele serviciului de continut video a fost regandita asa incat sa
le permita membrilor sa fie mai aproape de prietenii lor, a scris
pe blogul personal Sergiu Biris, fondatorul si directorul executiv
al companiei. “|ncepand se astazi, toti trilulistii au un loc unde
pot urmari activitatea prietenilor, pot lasa mesaje de status, pot
vedea sugestii de prieteni noi si statistici personale”, scria
Biris, cu completarea ca daca un membru are cont si pe Twitter sau
Facebook, poate trimite pe aceste retele mesaje sau notificari
direct din paginile Trilulilu.

Pe scurt, ideea de la care s-a pornit a fost transformarea celor
peste 650.000 de membri ai serviciului intr-o comunitate care sa
foloseasca Trilulilu nu doar pentru a publica si urmari continut
video, foto sau audio, ci si pentru comunicare. Iar cel mai evident
element care indica faptul ca site-ul tinde sa se transforme intr-o
retea sociala este lansarea unei monede virtuale, dupa pilda multor
retele sociale sau jocuri care creeaza comunitati, de genul
Facebook sau Second Life. “Acei trilulisti care vor avea crocozauri
in cont vor putea trimite cadouri speciale sau in editie limitata
si vor avea acces la functionalitati premium, precum statusurile
promovate”, sustine Biris. Moneda virtuala, crocozaurul, poate fi
cumparata doar de utilizatori, cu plata prin SMS sau prin card
bancar, in schimbul unor sume de pana la 50 de euro, plafon maxim
pentru care primesc 16.000 de crocozauri.

La prima vedere, moneda virtuala inseamna pentru Trilulilu o
sursa secundara de venit, care ar putea insemna in jur de 10% din
venituri (aproximativ 215.000 de euro in 2008, conform Ministerului
de Finante). Privita in ansamblu, miscarea marcheaza o schimbare
fundamentala a Trilulilu, care va deschide drumul altor servicii
online romanesti catre lumea retelelor de socializare, dupa modelul
deja vizibil la nivel mondial. Schimbare care se intrevede si
pentru Outlook, aplicatia de mail a Microsoft, care integreaza
contactele de pe reteaua sociala de business LinkedIn, urmand sa
adauge in curand si date de pe Facebook si MySpace.

Asadar, sanse sunt ca majoritatea serviciilor online cunoscute
sa-si dezvolte pe rand cate o componenta de social media,
perspectiva din care ar putea avea de castigat si companiile, avand
astfel o directie mai consistenta pentru bugetele de promovare. Se
naste totusi o intrebare: cat de sigure sunt pariurile puse pe
timpul si atentia utilizatorilor? Fiindca, dupa cum am vazut din
experienta atator retele, inclusiv a MySpace in competitia cu
Facebook si a Facebook in raport cu Twitter, cu oricate eforturi de
a integra mai multe servicii intr-unul singur si cu oricate functii
noi si minunate ar avea o retea, utilizatorul se plictiseste pana
la urma si pleaca in alta parte. Sau lasa de tot comunicarea
virtuala care il tine legat de calculator si pleaca si el sa se
vada cu prietenii.