Dacă voi nu mă vreţi, eu vă vreau! Ciudatul comportament al ministrului român de finanţe, care vrea să-i întoarcă pe români în ţară, cu forţa

În septembrie, în gimnaziu când începea şcoala, trei săptămâni, patru, culegeam via CAP-ului din Iveşti, în loc să învăţăm. La ce ne trebuia nouă matematica? Ca să fugim? La ce ne trebuia şcoala? Tot necalificaţi la Combinatul Siderurgic din Galaţi ajungeam!

 

Când am ajuns să muncesc – scurtă vreme, slavă Domnului, în CSG – ne-au trimis două luni să descărcăm vagoanele cu sfeclă pentru fabrica de zahăr de la Lieşti. După ce o treime din liceu l-am făcut la cules de cartofi.

 

Comuniştii credeau că valoarea muncii este direct proporţională cu munca fizică pe care o depui. Explică bine Adrian Vasilescu – şi el, ca şi mine, trăind în comunism, o vreme –  într-un articol în ZF, de săptămâna trecută, citândul pe Mises, de ce nu e aşa.