“La cinci ani când a ieşit pe terenul de fotbal la Galatasaray şi strigau foarte mulţi Hagi! Hagi! Şi m-am speriat şi am întrebat ce se întâmplă. Mi s-a spus că i se strigă numele pentru că sunt foarte fericiţi că îl văd. “Dar ce a făcut?”, am întrebat. “A dat foarte multe goluri!”. Atunci am conştientizat puţin cine este, dar până atunci nu, el era doar… tata. Acasă am învăţat să te respecţi pe tine, pentru că, dacă te respecţi pe tine, îl respecţi şi pe cel din faţa ta. Să fii bun, să nu uiţi de unde ai plecat şi mai ales de unde a plecat tata, pentru că ne-a învăţat ce înseamnă să ai foarte puţin, să înţelegi ce înseamnă să ai 5 lei sau 100 de lei şi să nu-i cheltui nesăbuit. Pentru că banii, cu adevărat nu-i ai. Ei vin, îi cheltui, pleacă, deci nu asta contează…”.
În privinţa personalităţii fratelui ei, Ianis, Kira spune că se aseamănă dintr-un anumit punct de vedere. Sunt timizi cu persoanele întâlnite recent. “E timid. Amândoi suntem, asta până când ne cunoşti şi devenim mai relaxaţi. Vorbim des. Eu i-am spus să mă sune şi să vorbim ori de câte ori poate. Sportul este foarte acaparator şi nu îi lasă timp. De aceea i-am spus că putem vorbi doar când poate”.
Leave a Reply